La mine a mers: cum m-a făcut starea de concentrare maximă să fiu mult mai productivă

Foto: John Macdougall/ AFP/ Profimedia Images

În anul I de facultate am auzit de time management. Apoi, în timpul masteratului, l-am și aplicat: și lucram în paralel, aveam bursă de merit și una de performanță (pe o temă de cercetare), făceam debate (participam la Campionatul European de Debate), iar joia paticipam la serile de folk dintr-un pub în Cluj și mai și câștigam mai mult decât un salariu de-al părinților mei.

Era anul 2010. Făceam multe activități în paralel. La un moment dat, ceva s-a schimbat și am început să am nevoie de „tehnici de productivitate”. De ce? Ca să fiu mai productivă? Răspuns greșit. Ca să fac lucrurile mai bine? Din nou, răspuns greșit. 

Avem nevoie de tehnici de productivitate atunci când nu ne mai place ceea ce facem. Să luăm, de exemplu, tehnica pomodoro. Aceasta presupune să lucrezi pentru 20 de minute, iar apoi să faci o pauză de 5 minute. Când sunt foarte concentrată, mai mult mă încurcă tehnica asta. Alea 5 minute de pauză mă fac să-mi uit ideea, iar apoi, îmi trebuie vreo 10 minute să-mi dau seama unde am rămas și să reintru în starea de concentrare.

Dacă dați un search pe Google „cum să fii mai productiv”, veți găsi o multitudine de articole precum acestea: 32 de sfaturi pentru a fi mai productiv, 22 de idei care te ajută să devii mai productiv, 7 lucruri care te vor ajuta să devii mai eficient, 10 sarcini zilnice care te vor ajuta să devii mai productiv cu timpul. Multe articole promit să te învețe „trucuri”. Câteva spun că se bazează pe cercetări științifice sau pe neuroștiințe. Puține, extrem de puține articole pe această temă sunt utile cu adevărat.

După mai mulți ani de muncă și diferite tehnici de productivitate încercate, vă pot spune că cele mai bune rezultate le-am avut atunci când eram într-o anume stare de concentrare maximă, când aveam chef maxim să lucrez, când eram absorbită de documentul la care lucram, spre exemplu. Așa că am ajuns să nu mai îmi pese de tehnicile de productivitate și să râd în sinea mea ori de câte ori șeful meu venea cu câte o idee (de obicei aplicație online) menită să ne crească productivitatea.

Iar treaba asta cu productivitatea a ajuns să mă „frământe” mai ales după ce am citit cartea „Flux. Psihologia fericirii” a lui Mihaly Csikszentmihalyi și mi-am dat seama că starea de concentrare maximă când eram foarte productivă se numește „stare de flux” sau „experiență optimală de flux”. Sună pompos, dar „ce a vrut poetul să spună” este că:

1. Fericirea înseamnă a lucra cu un scop;

2. Concentrarea și atenția se antrenează de-a lungul vieții;

3. Persoanele centrate pe sine intră mai greu în starea de flux.

Consider că în această perioadă de criză în care va trebui să ne adaptăm la noua realitate, să ne reinventăm, ar trebui să muncim… mai cu scop. Evident că toți mergem la muncă pentru ceva: să primim salariul, să facem ceea ce ne place, să scăpăm de acasă, să avem un anume statut social etc. Mă întreb, însă, câte persoane merg la muncă cu scopul de a da tot ceea ce este mai bun din ei? Aceasta să ne fie cea dintâi motivație, iar restul vor veni pe parcurs: bani, recunoaștere, satisfacții, plusvaloare în societate. Poate sună idealist, dar, am impresia că mulți oameni pur și simplu, din perspectiva aceasta, trăiesc de pe o zi pe alta, nu doar de la un salariu la altul…

Referitor la concentrare, autorul consideră că aceasta se poate antrena de-a lungul vieții și presupune a avea/ a crea o anumită „ordine în conștiință”. Dar, vai, oare câți dintre noi putem sta concentrați mai mult de 20 de minute asupra unei sarcini (cred că de aici au pornit cei care au inventat tehnica pomodoro)?!

Cum să rezistăm fără scroll prin feed-ul de Facebook, fără Insta Stories, fără să citim notificările de emailuri care ne bombardează mobilul și calculatorul? Din fericire ori din păcate, cred că părinții care au copiii acasă zilele acestea sunt cei care își antrenează cel mai mult puterea de concentrare…

Iar cu referire la cea de-a treia idee, „persoana cu o conștiință de sine excesivă” nu doar că intră mai greu în starea de flux, dar riscă mai mult să facă depresie. Introspecția este bună, utilă, dar nu în aceste vremuri. Cred că acum este momentul să ne concentrăm mai mult pe mediul extern, pe cei de lângă noi, pe munca noastră, dar fără a fi excesiv de mult centrați pe trăirile noastre oscilante și negative, cel mai adesea.

Nu ofer soluții de productivitate în acest articol, după cum v-ați dat seama, dar vă sfătuiesc să dați tot ce este mai bun din voi și să vă concentrați pe cei dragi din jurul vostru. Așa că, nu știu alții cum sunt, dar eu când mă gândesc la perioada ce vine, vreau să mă bucur cu adevărat de viață, nu doar să supraviețuiesc. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp