Foto: Cristi Vescan/ Inquam Photos
Tendința ultimilor ani ne arată că școlile, respectiv clasele cel mai mult „vânate”, sunt cele care oferă cât mai multe facilități pentru copii, cât mai multe activități pe direcții variate de dezvoltare a personalității. Am ajuns să apreciem ca bună orice ofertă „cu cat mai multe opțiuni”. Oare întotdeauna acest lucru este pertinent?
Un părinte preocupat să-i asigure copilului un start cât mai promițător va întreba invariabil în jur: „Unde să-l dau, voi unde i-ați dat?”. Răspunsurile se ivesc pe măsură: „La școala X, dar vezi, trebuie sa te înscrii ca rezident în cartier și apoi vezi tu, la școala X este învățătoarea Y, care-i bună, este bine organizată, are și after-school, acolo ar fi super dacă ai prinde un loc”. Cum, necum, ca în Harap Alb, părintele obține locul și se bucură în scurtul timp între înscriere și începutul anului școlar, de această reușită.
Dacă o clasă „mai bună” înseamnă, înainte de toate, să aibă o învățătoare care se preocupă de elevii săi, ar fi interesant să analizăm aspectele acestei preocupări. Dacă se predă ordonat, cu creativitate, de o manieră prietenoasă, dar și fermă față de copii, oferindu-le acestora o educație cât mai cuprinzătoare, atunci acest talent organizatoric atrage și firmele de servicii care năpădesc sufocant mediul școlar.
Cum ar fi să-ți etalezi mândru, la vedere, evoluția creșterii copilului tău pe un an de zile într-o serie de 12 tablouri lunare, oferite contracost de firma care și-a inserat discret pliantul la ședința cu părinții? Firma ce-ți portretizează copilul la clasa pregătitoare și-ți trimite bonul de comandă cu dimensiunile în opțiuni variate ale tabloului te poate ajuta să-ți îndeplinești acest deziderat. Sau cum ar fi ca deja copilul să aibă în bibliotecă, încă din clasa pregătitoare, „Aventurile lui Tom Sawyer”, chiar dacă aproape este imposibil să o fi citit? Dar dacă este membru al clubului micilor cititori (realitatea ne spune că aproape toți copiii sunt), cel puțin o carte pe lună trebuie să fie cumpărată de la firma care furnizează cărțile și asta chiar din primele luni, înainte ca elevul să deprindă fluența lecturii. Pe de altă parte, această practică compensează lipsa de preocupare sau trecerea cu vedere a părintelui presat de prea multe lucruri, de a mai cumpăra copilului său o carte.
Mai mult, serviciul de after-school, care în statele dezvoltate a apărut ca un răspuns la nevoi sociale, aici apare mai degrabă ca alternativă costisitoare (activități ce nu intră în pachetul de bază, dar sunt în timpul de bază, serbări de sfârșit de an cu plată și alte asemenea) pentru părinții care nu au în grija cui să lase copiii. Mai mult, nefasta practică instaurată în firmele românești de a încărca angajatul cu sarcini pentru mai mult de 8 ore de program sau obiceiul „de imitație” de a sta peste program pentru că „așa stau toți”, a condus indiscutabil la răspândirea fenomenului „after-school” (cu oferta serviciilor puse sub semnul întrebării). Efectul se repercutează inevitabil în activitățile de viață personală și de familie ale individului.
Părinții care mai atenționează asupra problemelor ce apar la after-school pot prezenta „un pericol” pentru omogenitatea grupului de părinți de pe WhatsApp. De aceea, ei sunt frumos „periați” în orice ocazie cu expresii de genul „copilul dvs. este super-inteligent, precoce, ascultător și deosebit, ce mai, mândria after-school-ului”. Și ceilalți copii pot fi buni, dar nu vin la after-school să plătească indirect meditațiile de o oră pe care învățătoarea (încă din clasa pregătitoare) le face. Părinților acestora li se recomandă să facă pregătiri cu copiii cel puțin o oră pe zi.
La ședințe, sunt părinți care tac, pentru că au de unde să plătească întregul harnașament de servicii și îi afectează prea puțin utilitatea acestora, atât timp cât acestea nu dăunează copilului, iar restul, cei mai mulți, de cele mai multe ori, tac și ei, pentru că primii tac.
„Aceasta este tendința..” vom spune cu resemnare. Ne-o impune cineva? Cel puțin în comunitatea noastră avem puterea de a o schimba, nu? Varianta alternativă pentru cei care fac banii cu trudă, dureri de cap și ochi înroșiți, nopți nedormite și responsabilități pentru grija altor vieți, este de a-i învăța pe copii sa aibă încredere în ei înșiși, de a le căuta o școală decentă, cu mai puține lucruri redundante.
De ce să furăm din ritmul copilăriei și să devansăm botezul maturității la clasa pregătitoare?
Copiii fac nenumărate „activități” și a nu fac nimic în fapt: pian, engleza, germana, dans, canto și, și… Sunt multe și atârnă greu în buzunarul părintelui, dar cât de greu atârnă ele în bagajul copilului?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Pe la 6 ani inregimentam copii la scoala ,la un program de 8 ore ( scoala+after-school ) si fara sa analizam ce se intampla cu copiii nostrii suntem incantati de FB-urile pe care le primesc si cotizam orice suma ni se cere.
In clasele V-VIII incep problemele fiind ca copii nostri incap pe mana altor dascali care ne anunta glorios ca sunt slab pregatiti si trebuie meditatii ,in consecinta ne aliniem toti la sugestiile dascalilor si platim meditatii.
Acest scenariu se va repeta si in liceu unde o vom lua de la capat cu meditatiile platite ca vrem neaparat ca fiul sau fiica noastra sa ia bacalaureatul si sa devina student .Dupa ce mai muncim cativa ani sa-i tinem prin facultati mai cu taxa ,mai fara taxa ne trezim ca ai nostrii copiii nu -si gasesc un job pentru profesia lor sau nici macar nu le place profesia lor si atunci ne intrebam oare de ce am cheltuit atat cu scolile lor .
Ca sa nu ne punem astfel de intrebari nu ar fi mai bine sa ne ocupam de ei de-a lungul anilor,sa ne analizam obiectiv copilul sa vedem ce poate si ce nu poate,
sa -l invatam sa gandeasca si sa munceasca singur ( a se citi sa invete ) pentru el si nu pentru calificative sau sa verificam macar din cand in cand ce se intampla la scoala cu dascalii care ne promit contracost succesul lor.
Un parinte responsabil este cel care stabileste el ce este bine pentru copilul lui si nu comunitatea din jurul lui .Daca fiecare parinte ar reactiona la ce se intampla in invatamantul nostru poate am reusi sa schimbam ceva.
Parintii au nevoie sa afle imediat, in aceeasi zi (nu dupa luni de zile cand si daca se organizeaza si daca afla cand si unde va avea loc, sedinta cu parintii!) atat absentele, calificativele, progresele, poznele si problemele copiilor lor cat si altec eventuale informatii emise de scoala! La noi, in sedinte, se cer semnaturi peste semnaturi (chipurile demonstrand ca ai fost prezent, informat, avertizat, etc.) Si, uneori si contributii financiare sau in natura! Consider ca nu este prematur sa se introduca si in scolile noastre CATALOGUL ELECTRONIC ce permite realizarea comunicarii electronice in timp real si util, in avantajul tuturor....Pentru finantarea introducerii acesteia in scoli exista deja solutii si ofertanti, daca scolile s-ar arata interesate si nu ar manifesta rezistenta la schimbare...Pentru profesori si parinti accesul la CATALOGUL ELECTRONIC este extrem de usor, intrucat aproape fiecare utilizeaza acum tableta, laptopul, desktopul sau smartphone-ul! ....Sunt necesare noi reglementari ale MEN privind cataloagele clasice si electronice...
"Mai mult, nefasta practică instaurată în firmele românești de a încărca angajatul cu sarcini pentru mai mult de 8 ore de program sau obiceiul „de imitație” de a sta peste program pentru că „așa stau toți”, a condus indiscutabil la răspândirea fenomenului „after-school”" - se aplica ce am spus mai sus.
"Pe de altă parte, această practică compensează lipsa de preocupare sau trecerea cu vedere a părintelui presat de prea multe lucruri, de a mai cumpăra copilului său o carte." - daca stii ca n-ai timp sa te ocupi de copil, ce-ar fi sa nu il faci? Copilul are nevoie de parinti. Are nevoie de timp petrecut cu parintii. Poate incetam ca societate sa ne mai batem joc de cresterea copiilor.
Așa cum am mai spus, fapt verificat de două ori, în clasele 0-IV majoritatea primește B-FB, iar începând cu clasa a V lucrurile se inversează, marea majoritate a copiilor fiind dintre cei care se învârt în jurul notelor 4-6,7.
Părinții nu-și dau seama că de fapt se păcălesc singuri, alterând și orizontul propriului copil ori, așa cum mulți o dovedesc, plătesc propria neputință, pentru că așa au ”răzbit” și ei -complicii unor găști ilegale.
Eu nu mai dau bani acestor găști de circa 10 ani, începând cu clasa a doua a copilului, iar copilul meu este premiant, în fiecare an, doar cu pregătirea pe care a ”facem acasă”. Cred că cel mai important este să ne ocupăm de proprii noștrii copii, iar când intervin găștile pecuniare să luăm atitudine... găștile sunt foarte sensibile la expresii de genul: parchet, procuror, poliție, chiar ministru
Cu alte cuvinte, chiar dacă m-au lișat verbal babe, bunice, bunici, unchi, mătuși, părinți etc, am refuzat să mai dau bani acestor găști de partid din școli, iar rezultatele copiilor mei sunt dintre cele mai bune. După ce mai câștigam câte o ”bătălie”, foarte mulți viteji ascunși ieșeau pe cărare...
Nu învățați copiii să dea șpagă, nu-i învățați supuși găștilor, nu le ecranați viața și viitorul! Lăsați copiii liberi, învățându-i despre limite, drepturi și obligații, în oricare situație, fără a-i feri de realitatea sumbră creată de către politrucii hrăpăreți, agramați și analfabeți funcțional.
Hotărârile adoptate în așa-zisele adunări/ședințe ale părinților nu sunt obligatorii, conform ROFUIP, dar și conform Constituției și al legilor civile și penale. Este vorba doar de o altă gașcă, exact ca și aceea în care s-a întâlnit un tâlhar cu un hoț... Părerea mea!
"Garderia" sau afterschool, presupune mult timp liber de joaca, asta deoarece copiii stau la scoala de la ora 8 la 15:00 si au nevoie de timp liber. Asadar le mai ramane o ora-doua de joaca. Parintele poate sa aleaga intre afterschool dirijat (unde copilul poate sa-si faca din teme, daca vrea, sub indrumarea unui profesor) sau supravegheat (copilul se joaca ce vrea si cum vrea fiind supravegheat de invatatori). In rest, se pune mult accent pe gandirea logica, pe exercitii logice, pe miscare multa (cel putin 2 sporturi sunt obligatorii), pe activitati variate de creatie dar gandite de specialisti in educatia si psihologia copilului, pe descoperirea lucrurilor in natura, etc. Exista si excursii sau tabere de studiu prin Spania, Elvetia sau alte tari, unde copiii fie invata despre luma acvatica (la mare) sau schiaza (Elvetia, Franta). Daca parintele nu poate sa plateasca aceste tabere, copilul ramane la scoala si participa la anumite cursuri corespunzatoare varstei lui.