Foto: Guliver/Getty Images
În toamna anului trecut, una dintre autoarele pe care le citesc cu mare atenție și curiozitate, Brené Brown (cercetător și profesor la Universitatea din Houston), a publicat o nouă carte despre lideri și leadership. Spre deosebire de multe alte texte de profil care apar pe piața editorială, cărțile scrise de dr. Brown sunt foarte bine documentate și au la bază extrem de multă cercetare calitativă. Una dintre părțile esențiale ale volumului intitulat Dare to lead: Brave work. Tough conversations. Whole hearts este o paralelă între leadership-ul bazat pe inteligența emoțională și relațională vs. pseudo-leadership (făcut după ureche și fără nicio documentare prealabilă).
Eticheta de lider, în viziunea autoarei (perspectivă pe care o împărtășesc și eu), e specifică fiecărei persoane care își asumă responsabilitatea de a descoperi potențialul în oamenii pe care-i coordonează și în procesele existente, dar și care dă dovadă de curajul necesar pentru a dezvolta acest potențial. Astfel – de la structurile sistemul public și până la corporații, ONG-uri, școli, comunități religioase sau profesionale – avem o nevoie disperată de lideri care să fie suficient de conștienți de sine și de influența pe care o au, pentru a putea produce mai mult bine decât rău în viețile oamenilor pe care-i afectează direct sau indirect.
Dar cum arată un lider conștient și suficient de bine echipat nu doar cu informație, ci și cu abilități emoționale și relaționale pentru a coordona în mod sănătos o comunitate? Ei bine, acesta are un leadership bazat pe următoarele caracteristici:
Modelează și încurajează depunerea unui efort sănătos, cultivarea empatiei și a autocompasiunii.
Prin contrast, leadership-ul toxic sau distructiv se centrează pe cultivarea perfecționismului și „încurajarea“ oamenilor să se teamă de eșec. Important de știut este că, într-o organizație, nu greșeala este cea care distruge potențialul financiar sau inovator al acesteia, ci teama oamenilor de a încerca strategii noi și de a-și asuma riscuri.
Exprimă aprecieri directe față de angajați și manifestă curajul de a celebra micile reușite și marile realizări.
În opoziție cu acesta, pseudo-leadership-ul este centrat pe mesaje de genul „Niciodată nimic nu e suficient“, iar recunoștința față de micile reușite este văzută drept prostie sau eroare majoră de management.
Stabilește limite și creează un confort real și nu imaginar.
Angajații știu să diferențieze comportamentele acceptabile de cele indezirabile și apreciază atunci când ignorarea emoțională este înlocuită cu „acceptarea și verbalizarea emoțională“. Dacă liderul cu un nivel redus de inteligență emoțională (EQ) va încerca să reducă orice urmă de emoție negativă, cel cu un EQ crescut se va întreba mereu „De unde vine această emoție?“
Liderii neinstruiți din punct de vedere emoțional încurajează amorțirea emoțiilor, evitarea conversațiilor dificile și umilesc sau ironizează vulnerabilitatea subalternilor. Pe scurt, ideea centrală nu este să afli „ce anume faci cu emoțiile“, ci mai degrabă să înțelegi „de ce faci ceea ce faci“. Și cel care încurajează exprimarea acestora, dar și cel care modelează amorțirea emoțiilor intenționează să aducă un confort psihologic, însă numai primul are șanse de a genera un confort real.
Practică o atitudine umană.
Liderul nu este văzut drept un robot care nu simte, un super-om care nu are vulnerabilități sau care dispune mereu de răspunsurile și deciziile corecte. Liderul autentic e încrezător și vulnerabil, curios și emoțional, este un om care își asumă greșelile și își respectă limitele.
Liderii falși sunt cei care pozează în rolul vikingului sau al victimei. Cei care promovează strategii de genul: câștig vs. pierdere; supraviețuire vs. eliminare; puternic vs. slab; succes vs. eșec; distrugător vs. distrus. Aceasta din urmă este filosofia liderilor ce confundă leadership-ul cu câmpul de luptă sau cu războiul pe viață și pe moarte.
Își asumă procesul de învățare și dobândirea de abilități, pentru a ajunge la o treabă bine făcută.
Liderul cu un dram de inteligență relațională știe că are foarte multe de învățat de la cei din jur, își asumă faptul că viața este un proces educativ continuu și îndrăznește să ofere un feedback complet, atunci când este cazul. Nu se sfiește să spună „Nu știu“ sau „Am nevoie de ajutor“.
În comparație cu acesta, liderul impotent din punct de vedere relațional se consideră expert în toate domeniile și pretinde că are mereu dreptate. În plus, poartă o serie de armuri prin care – inconștient – își sabotează munca și echipa, fiind ferm convins că deține adevărul absolut.
Își asumă contribuții active și riscuri reale.
Dacă vrei să ai un impact real asupra celorlalți, îndrăznește să înlocuiești critica și disprețul cu o serie de de explicații respectuoase și logice în domeniul tău de activitate. Liderul bine echipat psihologic știe că a doborî pe cineva din punct de vedere profesional nu ajută la nimic, adevărata contribuție și adevăratul risc aparținându-i celui care-și justifică părerile, deciziile și alegerile.
Leadership-ul imatur din punct de vedere psihologic este axat pe critică și auto-defensivă. Critica înseamnă, de regulă, neasumarea responsabilității și îndreptarea reflectoarelor vinovăției către ceilalți – „pentru a mă asigura că nimeni nu mă va considera vinovat (adică pentru a nu-mi asuma riscuri), voi ataca prin critică“.
Cunoaște și respectă valorile.
Liderul înțelept caută să descopere împreună cu echipa sa care sunt punctele-forte ale acesteia, își asumă unicitatea și nu-și sabotează succesul. Întreaga echipă își cunoaște valorile și acționează în baza lor, pentru a inspira creșterea și dezvoltarea.
Liderul lipsit de înțelepciune este obsedat de ideea de supunere și control asupra celorlalți. În spatele strategiilor sale, stau ascunse lipsa încrederii în sine, în relații și nevoia obsesivă de putere.
Respectă diversitatea și individualitatea.
Leadership-ul matur este definit de cultivarea sentimentului de apartenență, incluziune și deschidere față de diversitate. Diversitatea nu este percepută ca fiind ceva negativ sau malign. „Diferit“ înseamnă doar altfel decât ceilalți, nu mai prejos ca ei.
Spre deosebire de el, liderul imatur tolerează cu ușurință discriminarea, bârfele și îi forțează pe ceilalți să se integreze în șabloanele impuse de el însuși.
Cultivă un mediu de apreciere și recompensă.
Este mult mai sănătos pentru o organizație ca membrii acesteia să strălucească și să le fie recunoscute meritele, decât ca liderul să se bată cu pumnul în piept pentru cât de multe face el pentru comunitatea pe care o reprezintă. Recompensele ajută oamenii să-și ajusteze comportamentele și să aibă sentimentul de recunoaștere a meritelor dobândite.
Asumarea personală a tuturor meritelor și lipsa de feedback pozitiv la adresa echipei este specifică leadership-ului defectuos și cu puternice influențe comuniste.
Practică un leadership din inimă.
Îți este sau nu confortabil, trebuie să recunoști că leadership-ul înseamnă adesea să asculți mai mult și să vorbești mai puțin. Este asemănător cu parentingul: adultul matur oferă spațiu discuțiilor despre emoții și trăiri, pentru a putea crea o conexiune înainte de a se îndrepta spre găsirea sau formularea de soluții. Liderul inimos știe că are nevoie și el, la rândul lui, să fie ascultat – de aceea îndrăznește să apeleze la oameni de încredere, care-i pot oferi un spațiu sigur pentru descărcare emoțională. Un astfel de om de încredere ar putea să fie un consultat pe partea profesională, un coach, un psihoterapeut sau un expert în sănătate relațională, necesar pentru a identifica sursa suferinței bazale și a nevoilor neîmplinite în copilărie (și pe care, adesea, încercăm să le vindecăm în relațiile profesionale). Acesta este liderul ce recunoaște importanța strategiilor de mindfulness și practică starea de prezență conștientă.
Opusul leadership-ului din inimă este leadership-ul din durere – caracteristic oamenilor cu prea puțină educație psihologică și care consideră că între „personal“ și „profesional“ există diferențe colosale. Aici se situează cei care nu îndrăznesc să se analizeze pe sine, fiind mult prea ocupați să își hrănească apetitul malign pentru a fi în centrul atenției, a avea mereu dreptate și a încuraja competiția toxică.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Sa iti explic de ce:
Sa ne punem intrebarea: de ce scrii tu aici? Ca sa fi citit, sa devi un lider, eventual de opinie. Bun, deci un anume fel de lider.
Acum, in articol, se presupune ca dupa ce ai citit cartea, faci in mod obsesiv urmatoarele afirmatii:
"Liderul imatur este axat pe critică", "Liderul lipsit de înțelepciune este obsedat", "liderul impotent", "Liderii falși promovează: câștig vs. pierdere; supraviețuire vs. eliminare; puternic vs. slab; succes vs. eșec; distrugător vs. distrus."
Si colac peste pupaza, dai urmatorul sfat: "Practică o atitudine umană."
Pai trai-ti-ar familia, ce zici ca ai inteles din cartea aia? Toate epitetele sunt distructive, sunt lipsite de intelepciune, sunt exact asa cum spui ca nu e bine! Tu asta care vrei sa fi lider de opinie si esti bun sa dai sfaturi, nu crezi ca ar fi cazul sa te umanizezi? Presupunand ca un lider imbecil asa cum il descrii tu ar vrea sa invete ceva de la liderul din tine, de la sfaturile tale, crezi ca poate sa citeasca pana la final calificativele imbecile cu care il etichetezi? Unde iti este atitudinea umana?
Pune mana, pune si capul, pune si un picior si rescrie articolul asta. Ideea nu e rea, doar ca a prelua ceva nu inseamna ca ai inteles, sau pur si simplu stai grav la capitolul lingvistic. Da vina pe lingvistic si rescrie. S-ar putea sa te si recomand ca lectura, dar momentan nu imi permit sa imi fac "liderii wnna be" (de sub mine) imbecili. Da, mai au cate ceva de invatat, dar nu le-as putea recomanda sa citeasca asa ceva.
Numai bine!
daca inca ai nevoie de traduceri, iti raspund punctual:
1. cand tu ai citit o carte care indeamna la umanitate si tu folosesti in indemnul tau la umanitate cuvinte precum idiot, imatur, obsedat, impotent, pai chiar nu trebuie sa citesc acea carte ca sa iti spun tie ca fie cartea nu e ok pentru a o recomanda fie nu ai inteles ce ai citit. nu trebuie sa me crezi, intreaba si pe altii ce cred despre asta.
2. nivelul autorului - cum sa ma exprim ca sa ma fac inteles? in general nu citesti o carte si te crezi specialist in domeniu si mai mult, te apuci sa scri articole pe net. atunci am presupus ca autorul a citit mai multe. iar daca esti la a tzshpea carte si asta e tot ce poti tu, sa dai sfaturi pe care nu le urmezi, atunci da-mi voie sa ma indoiesc serios de nivelul autorului cu toate cele tzshpe carti cite, indiferent de nivelul meu de gramatica.
3. superioritate - in primul rand eu ridic o problema mare cu articolul, adica exista sanse rezonabile cat timp nimeni nu contrazice problema ridicata ca eu sa fiu superior autorului, ca nimeni nu e buricul pamantului. in al doilea rand exista elemente clare ce indica exact opusul a ceea ce susti tu, acela ca ma cred superior. faptul ca nu le vezi sau nu le intelegi e doar problema ta. sa exemplific: in primul rand, am citit. adica am avut bunavointa si intelegere fata de autor si am investit timpul meu in asta, cu speranta ca invat ceva. apoi, am comentat. am comentat fara sa caut nod in papura, de genul greseli gramaticale. am comentat la obiect, cu problema pe care am vazut-o in text. nu in ultimul rand, am incheiat cu un sfat clar, sa faca eforturi sa rescrie textul incercand sa urmeze el insusi sfatul dat. da, poate am exagerat putin in exprimare, dar am facut-o pentru a ma face inteles, asa cum o faci si tu in comentariul tau. poate sunt prost si ignorant in ale gramaticii, dar eu nu scriu articole, nu recitesc ce scriu pentru a face corectii. sa fii autor si sa publici fara sa realizezi ceea ce am spus eu in conditiile in care se presupune ca ai recitit de cateva ori si mai apoi sa comentezi exact in acelasi stil in care dai sfaturi pe care tu nu le urmezi, asta e apogeul pentru nivelul superior si eu sunt mic copil pe langa tine.
4. mai studiaza - da nene, asa spun si acum: mai studiaza. daca tu scrii un text si ulterior eu evidentiez o problema in ceea ce ai scris, logica spune ca studiul textului de catre mine a avut loc inainte ca tu sa o faci. daca tu revii pe textul initial si studiezi problema ridicata de mine, este evident ca o faci dupa mine. eu sunt cel ce a studiat inaintea ta, ba chiar cu mult inainte asa cum spui pentru ca ai comentat dupa 7 luni de zile!
5. nu se vede superioritatea mea din ce emit - eu am aratat cu subiect si predicat ce imbecilitati spune autorul in text, atat acum cat si in comentariul initial. superioritatea mea vine din ridicarea problemei respective, ca nu ma cred superior autorului la gatit, la zugravit, la geometrie sau la gramatica. tu ai combatut superioritatea mea cu corecturi gramaticale si imi contesti cu asta dreptul de a comenta. pe bune? vrei sa arati ca nu sunt superior asa cum spui ca s-ar deduce, te rog arata concret cu ce gresesc in comentariul meu initial, si nu ma refer la gramatica ci la sfatul de a fi mai uman dat de unul care nu arata nici un pic de umanitate atunci cand da acest sfat.
6. mistoul se practica de mii de ani si este rezultatul obtinut atunci cand cineva spune aiureli pe care nu te poti abtine sa nu le iei in deradere. cat timp nu spui unde gresesc in cele afirmate fara sa schimbi subiectul catre gramatica sau alte verze, nu faci decat sa arati ca esti de acord cu autorul si mai mult sa arati ca te crezi superior mie.
7. asta este extra - daca ma purtam ca tine as fi raspuns acum doar ca stai prost la logica din motivele indicate la punctele anterioare, dar nu asta e scopul raspunsului meu, ca nu mi-ai tinut prelegeri despre logica si deci pentru mine nu ar avea sens sa ma dau mare la asta sau sa scot in evidenta ca tu nu stai tocmai bine. da, eu fac greseli gramaticale dar in acest context ma lasa rece, ca nu despre asta vorbim. daca as fi scris eu un articol in care dadeam sfaturi gramaticale si scriam asa cum scriu, ai fi comentat ceva? da. si dupa comentariul tau eu ar fi trebuit sa iti raspund ca te crezi destept dar desi ai dreptate ca fac greseli gramaticale esti de fapt mai prost ca mine prin simlpul fapt ca te crezi destept? cam asta ai facut tu.
comentariul meu a transmis o idee legata de articol si a spus asa: ma bucura articolele despre toxicitatea sefilor si cu mare bucurie as citi asa ceva (dovada ca am deschis si am citit articolul) si as da si mai departe altor sefi cu potential de toxicitate, sa ne mai educam cu totii, dar pentru ca urmez sfatul din articol de a fi uman, chiar nu pot sa imi fac subalternii idioti dandu-le acest articol spre lecturare. daca recitesti comentariul meu initial si intelegi altceva sau vezi doar misto si superioritate poate citesti si definitia pentru "analfabet functional".
si stramosii mei aveau o vorba cu paiul din ochiul altuia decat barna din ochiul tau
keep up the grammar work!