Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de șapte ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Mai întâi joaca și apoi temele! Psihoterapeutul Lawrence Cohen: „Jocul îi dă copilului un sentiment de conexiune cu tine care îi crește dorința de a coopera”

Părinți care se joacă

Foto: Guliver/Getty Images

Pentru copii, jocul este mediul natural în care învață și de dezvoltă din punct de vedere cognitiv și emoțional, spune psihologul și psihoterapeutul american Lawrence Cohen (foto), autor al cărții „Rețete de jocuri. De ce și cum să te joci cu copilul tău”. 

Acest lucru are, în opinia sa, la bază trei motive. „1. Toată această dezvoltare se întâmplă cel mai bine când întregul creier al copilului este activ în același timp. Să comparăm un copil care face o fișă la școală, folosindu-și o parte foarte limitată a creierului și a corpului, cu un joc în care își folosește întregul creier și întregul corp - limbă, emoții, activitate fizică, interacțiune socială etc. Cel de-al doilea mod construiește conexiuni cerebrale 2. Copiii învață mai bine când experimentează bucurie și angajament total. Urmăriți un copil la joacă și un copil făcând ceva ce este forțat să facă. Veți vedea diferențe enorme în ceea ce privește bucuria și angajamentul în aceste două situații. 3. Jocul presupune angajament social, până și un copil care se joacă singur este capabil să facă asta pentru că simte siguranță, securitate, apartenență. Dezvoltarea are nevoie de context social, de un context social cald și iubitor. Nu suntem șerpi care începem să lunecăm spre independență imediat ce ieșim din ou!”, spune psihologul.

„Pune-ți ceasul să sune și joacă-te într-un fel entuziast și concentrat vreme de 10 minute”

Pe 16 martie, Lawrence Cohen s-a aflat, la invitația Parenting Academy, la București, unde a susținut o conferință în timpul căreia le-a arătat părinților cum să se conecteze cu copiii lor prin joc. Cohen îi sfătuiește pe cei mari să lase seriozitatea deoparte și să își regăsească copilul pe terenul pe care acesta se simte cel mai fericit și puternic - cel de joacă. Însă se întâmplă de multe ori ca adulții să fie prea obosiți sau prea împovărați de grijile zilnice ca să se mai poată juca. În acest caz, psihologul îi sfătuiește să își facă un program strict în care să lase grijile deoparte cel puțin 10 minute pe zi. „Pune-ți ceasul să sune și joacă-te într-un fel entuziast și concentrat vreme de 10 minute. Crește apoi, încet încet, la o jumătate de oră sau o oră. Nu te chinui prea tare să inventezi jocul. 

Exagerează-ți emoțiile, chiar și plictiseala și faptul că nu știi să te joci sau că trebuie să termini ceva. Dacă faci asta într-un mod amuzant, primești un bonus dublu - copiii tăi nu sunt speriați sau supărați de emoțiile tale, dar ai ocazia să fii și cinstit în legătură cu ele. Iar copiii învață că emoțiile pot fi gestionate mai ușor dacă sunt discutate”, crede Lawrence Cohen. Dacă nu le iese din prima, nu este nicio problemă: copiii sunt iertători, iar mâine este o nouă zi în care o pot lua de la capăt.

„Nu certa sau critica. Gândește-te la ce nevoi neîmplinite îl împiedică pe copil să își facă temele cu ușurință” 

De multe, motivul pentru care părinții nu știu să se joace se regăsește în propria lor copilărie.

„E foarte bine să spui unui prieten în care ai încredere, soțului sau unui terapeut ce simți. Povestește-le amintirile din copilărie în detaliu, pentru a înțelege ce te împiedică să fii jucăuș. Caută acele amintiri în care te jucai, în special acelea pline de bucurie. Dacă ai avut traume în copilărie, spune poveștile cuiva care poate fi cald și înțelegător cu tine. Împreună, tu și prietenul tău, puteți ajuta copilul rănit dinăuntru să se recupereze după traumă și să simtă abilitatea de a se juca. Dacă nu trauma este problema, ci viața ta de adult este prea serioasă, atunci trebuie să ai grijă de tine și să găsești ceva precum yoga, meditația sau activitățile amuzante să ieși din seriozitate și să poți să îți întâlnești copilul într-un mod jucăuș”, explică el. Sunt câțiva pași pe care un adult îi poate urma, continuă Cohen: „Fii dispus să te joci! Privește-ți copilul! Fii dispus să înveți de la copil! Copiază-ți copilul! Fii gata să te porți prostește! Fii gata să pierzi un joc sau o luptă în joacă pentru ca copilul tău să se simtă încrezător!”

Printre jocurile favorite ale lui Lawrence Cohen se numără cel de-a școala, în care copilul este profesorul, iar părintele, elevul neastâmpărat, bătaia cu pernele, alergatul de colo-colo prin casă, urcatul în copaci, săritul în bălți, săpatul prin noroi. Copiii au nevoie de joacă mai ales înainte de sarcinile care îi solicită, precum temele. „Înainte de teme, joacă-te energic! Acest lucru îi dă copilului un sentiment de conexiune cu tine care îi crește dorința de a coopera și de a face ceva care-i pune probleme. Ia pauze de frustrare, la fiecare 10-15 minute poți să alergi prostește sau să te prefaci că rupi tema și că o pui pe foc. Nu certa sau critica. Gândește-te la ce nevoi neîmplinite îl împiedică pe copil să își facă temele cu ușurință. Poate are nevoie de o mai bună conexiune cu tine, poate are nevoie de mai multă joacă sau mai multă joacă liberă, poate are nevoie de mai multă autonomie în ceea ce privește alegerile referitoare la viața lui. Împlinește aceste nevoi și totul va merge mult mai ușor”, este de părere Lawrence Cohen.

O problemă pe care multe familii au au în prezent este dependența de tehnologie, care pleacă de multe ori chiar de la părinți. Aceasta are ca rezultat îndepărtarea, avertizează psihologul, care dă câteva soluții pentru eliminarea gadgeturilor. „Aruncă toate dispozitivele electronice din vârful muntelui, începând cu al tău. Vorbesc serios! Producătorii acestor dispozitive și jocuri sunt experți în a le face adictive. Contracarează cu exerciții din viața reală, precum aventurile, luptele jucăușe. Puneți în scenă împreună secvențele din jocuri. Roagă-l pe copil să te învețe jocul favorit”.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Valentin check icon
    În alte sisteme există un fel de consiliu profesoral unde sunt urmărite evoluţia elevilor, volumul de teme/proiecte etc. La noi fiecare profesor e o împărăţie de sine stătătoare. Nu ştie stânga ce face dreapta.
    • Like 0
  • Nu trebuie sa fii psihoterapeut sa vezi logic acest aspect, insa trebuie sa fii un adult care nu a uitat ce inseamna sa fii copil.
    • Like 0
  • Frumos articol si foarte util. Numai ca este greu de implementat la romani. Noi crestem cu biciul si ocara in suflet. Mereu daca facem ceva ne uitam stanga-dreapta dupa bici. Pentru ca suntem crescuti fara iubire si intelegere, defapt.

    In rest imi aduc aminte ca in scoala generala am avut o profesoara de matematica de-o frumusete profesionala sublima. Ea nu preda mult, dar preda cu pasiune si nu preda pentru toti, ci pentru fiecare in parte. Si era matematica. Nu geografie sau limbi straine. Cine o avea profesoara nu stia ce-i aia corigenta.

    Strategia dansei era simpla: decat sa va dau 100 de exercitii pana data viitoare din care sa nu retineti nici un sfert, mai bine va dau 5, dar sa mi le faceti bine. Si nimeni nu venea cu tema nefacuta. Si de rusine dar si de placere ca nu trebuia sa stea 4-6 ore sa faca tema la "mate" si aveau mai mult timp de joaca efectiva.

    Nu scotea copii la tabla dupa catalog sau preferinte, intreba cine vrea sa iasa, si mai toti eram cu mana pe sus, pentru ca ne intreba din exercitiile alea amarate pe care le faceam si le stiam toti. Ba chiar deduceam cum sa le facem si pe altele.

    Ea era din alta lume, nu avea elevi la meditatii si nu castiga extra. EA era cel mai fericit om cand ne vedea ca stim ce ne cerea.

    Dar haideti sa ne intoarcem la psihologi si specialisti, ca fara ei nu se mai poate.

    Vai mama noastra.
    • Like 2
    • @ Bogdan Storm
      Valentin check icon
      Tot ce e făcut din pasiune e bun. Ce e făcut din obligaţie devine nociv.
      • Like 1
    • @ Valentin
      Adevărat. Mulțumesc
      • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult
Text: Raluca Ion/ Voce: Alex Livadaru
sound-bars icon