Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Mașina de creat slugi

Câteva zeci de mii de tineri nu s-au înscris la bacalaureat. Alte câteva zeci de mii nu vor lua examenul. Un oraș întreg de creiere și de potențial uman se pierde pe drum, anual, sau, dimpotrivă, hotărăște că drumul, în sine, nu merită.

Fenomenul este în trendul mai general, european-mulți tineri aleg să iasă mai repede din școală, iar la extrema cealaltă, un număr din ce în ce mai mare de copii e prins de spirala inflaționista a diplomelor: dublele doctorate sau studiile postdoctorale sunt deja obișnuințe completate neapărat de nume răsunătoare de facultăți sau profesori cu palmares.

Tendința se resimte și la noi, diluată de un specific național jenant.

La o extremă, avem copiii "incapabili"- mulți din mediul rural, marcați de sărăcie, familii disfuncționale și provocări socio-emoționale care au nevoie de pedagogie recuperatorie. Alții-pur și simplu copii de nivel mediu sau cu mici dificultăți de învățare, etichetați ca fiind "slăbi" încă din clasele primare și abandonați în favoarea celor mai puternici sau bine susținuți de familiile lor.

Aceștia din urmă au drumul consistent dublat de sistemul semiprivat al meditațiilor. În mare parte, ei nu sunt meritul școlii, deși îi sunt utili pentru că slujesc ca paravan-ei și rezultatele lor-pentru toate rusinoasele ei nepăsări. Mulți dintre acești tineri ajung departe-uneori, la propriu, peste hotare. Reușita lor e privită cu mândrie națională și ca pretext de negare ipocrită a dezastrului majorității noastre sau mediei noastre de creiere și resursă umană.

Târâm în școală, până la finalul liceului, o mulțime de copii despre care știm sigur că nu își vor putea lua examenul. Îi facem obiectul muncii noastre ca să justificăm catedre și salarii -îi trecem artificial clasa, deși mulți abia știu să scrie. O masă de manevră care a pierdut startul încă din clasele primare, plină de resentimente, complexe de inferioritate, agresivitate și stimă de sine aproape zero.

Trei sferturi și mai bine din potențialul de inteligență al României e pierdut din primii ani de școală. Principalul vinovat este cultura noastră discriminatorie și aparent concurențiala. De aici, profesori mediocri și practici distructive. Copiii care nu țin pasul sunt disprețuiți sau învinovățiți. Nu există programe recuperatorii și personal auxiliar relevant în școli; și chiar dacă ar exista, ar fi subminate de credința noastră limitată că lumea se împarte între proști și deștepți. România nu și-a diversificat încă modelele de reușită și lucrul acesta merge mână în mână perfect cu o economie disfuncțională, care nu are nevoie de paliere diferite de expertiză sau deprinderi profesionale. Nu mai avem școli profesionale; pentru că meseriile nu mai sunt respectate, nici tinerii care ar putea să le practice nu ies cu frunțile sus din trenul școlirii atunci când ar fi momentul s-o facă.

Foto: Guliver Getty Images

Târâm în școală, până la finalul liceului, o mulțime de copii despre care știm sigur că nu își vor putea lua examenul. Îi facem obiectul muncii noastre ca să justificăm catedre și salarii -îi trecem artificial clasa, deși mulți abia știu să scrie. O masă de manevră care a pierdut startul încă din clasele primare, plină de resentimente, complexe de inferioritate, agresivitate și stimă de sine aproape zero.

Pe de altă parte, dincolo de problemele sociale, avem mulți copii care eșuează pentru că programele și evaluările sunt alcătuite supradimensionat, peste puterile medii ale vârstelor școlare. Copiii români învață, foarte de mici, gustul neputinței și al ratării. Avem un sistem școlar gândit parcă anume să trezească, de timpuriu, mari complexe de inferioritate și sentimentul că nimeni nu e suficient de bun.

Nu facem lucrurile încet, simplu și sistematic, nu punem întâi bazele, ca mai apoi, odată cu vârsta, să diversificăm și să adâncim. Programele școlare și pedagogiile de la clasă nu respectă principii de bază ale învățării: de la simplu, la complex, de la concret, la abstract. Lucrurile sunt grăbite, aglomerate, juxtapuse haotic, cu presiune emoțională, împovărare și silă. Nu reușim să cultivăm suficiente momente de triumf; ținem, cu orice preț, să le arătăm copiilor noștri că sunt insuficienți, iar cartea se face pe burtă, târâș, cu transpirație și greață tradițională. 

Sigur că elevii români fac matematică pe pâine-cu doi ani înaintea colegilor din alte țări. Nu există postac naționalist care să nu fi folosit fraza asta obsesiv, în apărarea școlii românești. Asta ne aduce așa mândrie națională, că uităm complet dacă este oportun- de pildă-să-i învățam pe cei de 7-8 ani deja ecuații sau sisteme de ecuații. În condițiile în care mulți nu înțeleg fenomene simple din lumea vie. Învățătorii trec la predarea metodelor algebrice cu mult înainte de așezarea logică a conceptelor numerice în capul celor mici. Știu copii de clasă a III-a care fac pe bandă probleme prin metoda grafică-una care presupune reprezentarea numerelor prin segmente-dar o fac mimetic, fără nici cele mai necesare salturi întru abstractizarea relației număr/segment. Foarte multă matematică de care, poate, mulți sunteți mândri se bagă pe gât copiilor, ca reflex mecanic. Mulți o execută, puțini o înțeleg. Același lucru se întâmplă și la celelalte discipline.

Conținuturi prezentate sec și anost, evaluări cu pretenții elitiste, asmuțirea copiilor unul împotriva celuilalt, în falsă concurență-toate duc la abandon școlar-dacă nu unul fizic, cel puțin unul emoțional. Mulți copii dezangajați, absenți sufletește de la propria creștere, pentru care școala e aproape un viol.

Scopul nostru e să înțelegem că fiecare individ contează. Că fiecare copil - cu modul lui de a gândi și conștiința lui mai mult sau mai puțin trează - va afecta nivelul de trai al propriului meu copil. Că fiecare om e construit cu o menire pe lumea asta: pentru viteza lui de gândire și ritmul de învățare nu poate fi judecat, cum nu poate fi tras la răspundere nici pentru culoarea pielii sau a ochilor. 

Oboseala asta teoretică pare încă să aducă multă mulțumire părinților care, ostatici prin convingeri propriei educații, nu și-au pus încă problema dacă "a face carte" este echivalent cu "a înghiți carte". Prin urmare, mulți dintre aceștia perpetueaza inconștient interesele de menținere a sistemului și își împing copiii în mașina de creat slugi. Pentru că ani întregi de școală, petrecuți fie în conformism, fie în delăsare acceptată de toți și perpetuată cu note de trecere de la o clasă la altă, nu pot să nu distrugă încrederea acestor tineri că vocea lor contează sau că au de ales.

Nu știu dacă nu cumva problema bacalaureatului nu e falsă. Este el un sistem de referință al reușitei noastre? Are sens să ne facem un țel din creșterea notelor când ele sunt calculate după programe îmbâcsite și cerințe care nu descriu competențe, ci reflexe de tocilar?

Cred că trebuie să ne punem problemă creierelor acestei țări după criterii ecologice: Cât salvăm? Cât reciclăm? Care este locul potrivit pentru fiecare? Este examenul un scop în sine? Nu!

Scopul nostru e să înțelegem că fiecare individ contează. Că fiecare copil - cu modul lui de a gândi și conștiința lui mai mult sau mai puțin trează - va afecta nivelul de trai al propriului meu copil. Că fiecare om e construit cu o menire pe lumea asta: pentru viteza lui de gândire și ritmul de învățare nu poate fi judecat, cum nu poate fi tras la răspundere nici pentru culoarea pielii sau a ochilor. Că școala are ca scop desfășurarea potențialului în fiecare, necomparativ. Și că norma de testare ar trebui să se adreseze unei medii de bun simț.

Copiii performanți vor excela în orice sistem. Ei sunt supraviețuitori naturali. O țară, însă, se construiește cu o medie solidă, compactă, fără complexe de inferioritate și resentimente. O școală bună respectă fiecare minte ca pe o resursa naturală. Orice copil are ceva de dăruit în lumea asta. E trist și absurd să îl târăști prin școală, să te servești de numele lui în catalog, ca mai apoi, să îl lovești de un examen ca de un zid, unul despre care știm, de mult timp, că nu e pe măsura lui, și, mai ales, deloc pe măsura eforturilor noastre de dascăl. 

România suferă de multă ipocrizie. Alertele noastre statistice despre eșecurile la examene sunt pretinse surprize. Cu toții știm că nu facem nimic pentru copiii din mediul rural, pentru copiii cu ritmuri diferite de învățare, pentru copiii - tot mai mulți - cu probleme emoționale, de atenție sau motivație.

 Nu, nu putem să ne facem un scop din creșterea numărului de înscriși la bacalaureat. Scopul nostru trebuie să fie întâi sinceritatea și acceptarea adevărului despre cine suntem, ca oameni. Deocamdată suntem toți complici la uciderea celui mai important potențial de gândire și energie umană.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Foarte bun acest articol, felicitari pentru onestitate! Acesta este adevarul crunt al invatamantului romanesc dar nici strainatatea nu-i departe. Ati pomenit in treacat de meditatii, se practica si in restul Europei. Si aici unii fac performanta tot gratie meditatiilor. Diferenta este ca aici mai sunt si elevi de mijloc, la noi nu prea...
    • Like 0
  • Ca de obicei stimabila autoare este în afara subiectului. Nu există ”slugi” decât în mintea domniei sale- lipsită de orice fel de noțiune elementară de pedagogie. Orice țară normală la cap- fără triști care vor să reinventeze roata cum e dna. Moraru- vrea să-și educe cât mai mult cetățenii- pentru că o logică de 2 bani spune că cu cât cetățenii sunt mai educați cu atât țara e mai prosperă. Prostia creează slugi- educația niciodată. Prostia spune să renunțăm la o minimă cultură generală (adică cam ce face școala) ”ca să se simtă copilu bine”. Prostia spune să n-avem un sistem meritocratic și concurențial- pentru ca nu cumva ”să-i cauzeze micuțului”.
    • Like 2
    • @ Stefan Kovacs
      Tendentios comentariul dv., domnule Stefan Kovacs! Nu e vorba de "sa se simta copilul bine" ci de a se simti confortabil si de ce nu, fericit in a fi copil. Daca nici copilaria nu poate fi degajata de concurenta inutila, de sarcini care cer prea multa sudoare unui copil, atunci nu cumva suntem cu adevarat SCLAVI inca din gradinita? Nu uitati: principala activitate a unui copil trebuie sa fie jocul! In momentul in care ii punem poveri grele pe umerii lor fragili si la propriu si la figurat, nu mai putem vorbi de copilarie. Este o intrare abrupta intr-o lume a adultilor, lume pe care nu o poate asimila. De aici frustrarile, abandonul si dezechilibrul mintal. Principalul protagonist al acestei stari de fapt este invatamantul disfunctional de care am avut toti parte de la o vreme incoace; cere enorm, peste limitele unui copil dar ofera extrem de putin.
      • Like 0
  • Articolul este despre marea masa a elevilor interesati,chipurile,de progresul lor ,pe de o parte,si sistemul de invatamant care le creaza complexe de inferioritate si nu le valorifica capacitatile.Realitatea scolii romanesti este alta.in afara scolilor cu renume consacrat care aduna elevii cu interese bine definite,in restul scolilor profesorii fac eforturi sa-i tina pe elevi la scoala in timp ce ei viseaza la munci prin Europa.Problema lipsei satisfactiei muncii pentru formator nu si-o mai pune nimeni.
    • Like 2
  • Exceptional articol. Surprinde perfect realitatea.
    • Like 7
  • Fenomenul este acelasi si prezent prin toata Europa, nu doar in Romania.
    • Like 2
  • Domnule autor, articolul dumitale este unidirectional. Arunci vina pe sistem. E foarte simplu sa faci asta, si asa se face in Romania. Cat despre "slugile" pe care le produce sistemul , fac doar o simpla constatare: " sluga " nu devii ca urmare a sistemului de educatie prin care treci, ci "sluga" alegi sa fii!!! Nu mai dati vina pe sistem pentru nereusitele voastre. Da, sistemul este imperfect, putin spus. Insa, daca tu, ca elev sau parinte, esti interesat de viitorul tau ( sau al copilului tau) vei alege, vei lua din sistem ceea ce ai nevoie pentru a te "construi" ca adult pregatit intr-un domeniu de activitate. Problema educatiei in Romania este mult mai ampla: dincolo de programa scolara, dincolo de profesionalismul cadrelor didactice, dincolo de implicarea parintilor si seriozitatea elevilor! Dati vina pe sistem ( pe programa, profesori, etc) dar uitati imaginea de ansamblu: cine sunt actorii implicati? Elevii, parintii si profesorii! Sa-i luam pe rand: cea mai mare parte a elevilor din Romania sunt total dezinteresati de viitorul lor! Modelele lor in viata sunt "vedetele" din media! Multi nu au citit o carte in viata lor, exprimarea lor e greoaie si limitata. Au prea multa libertate, prea mult timp pe care il petrec pe retele de socializare. Cum sa fie elevul atent la ce i se preda cand el a stat pana la 3 noaptea pe Facebook?! Sa vorbim de parinti: multi dintre ei, preocupati de a castiga un ban, isi lasa copiii in afara oricarui control. Ganditi-va bine ca pentru multi copii din Romania, scoala este singurul loc unde copiii sunt supravegheati de adulti, acei copii lasati de capul lor si pe care profesorii ii trec desi nu sunt pregatiti absolut deloc. Cum e mai bine: sa il exmatriculezi, sa ii lasi repetenti ca apoi sa umble pe strazi sau sa frecventeze scoala ( asa rea cum e ea)? Cat despre profesori, situatia lor o intelege foarte bine doar cineva care a fost sau este profesor. Multi renunta la catedra, sunt foarte multe posturi pe care nu exista cadre calificate. De ce? Cred ca stiti rapunsul. Meseria aceasta, de profesor, nu mai e atragatoare. O practica astazi doua categorii: cei cu vocatie, care sunt facuti pentru asta si care desi si-au zis de o suta de ori ca renunta, nu au facut-o, si cei care sunt la catedra pentru salariu ( e doar o slujba).
    • Like 3
    • @ Sorin Si Ioana Chireac
      Toate astea sunt adevărate, dar nu putem da vina pe elev. El este copil și e vina noastră dacă nu suntem în stare să-i trezim interesul și să-i oferim o direcție validă în viață.

      Profesorii și părinții pot să încerce să facă pe naiba-n-paișpe dacă au în față o programă strictă, reguli rigide, atitudini învechite.

      Când cadrul legal și etic al educației din România va exista, vor apărea și profesorii dedicați care să croiască un viitor copiilor. Până atunci, aceștia pleacă de scârbă...
      • Like 4
  • Nu cred ca celor care detin puterea in tara noastra le pasa nici cat un bob de efectele majoritar nocive pe care le produe scoala in sistemul nostru national. Sunt multe de spus in legatura cu modul de scoala care se practica pe la noi in ultimii ...sa zicem 10 ani, de la rutina zilnica a unui elev si pana la curricula scolara sau asa-zisele dezastre de la examenele nationale etc. Cred ca poate doar societatea civila, incepand cu parinti si poate cativa dascali carora le mai pasa ar putea forta nota in sensul de a schimba ceva in bine in sistemul de invatamant (va amintiti ca fiecare ministru de invatamant din ultimii ani a "propus" ca obiectiv de mandat sa reduca programa scolara, creşterea gradului de absolvire, transparenţa în educaţie etc ? toate au ramas la stadiul de vorbarie goala, pt ca nu s-a intamplat nimic bun ) Astept propuneri concrete.
    • Like 3
  • @ Oana Moraru/ "Republica.ro"
    Foarte necesar acest tip de analize, facute inteligent si transant, cu atat mai mult cu cat in Romania cu al sau intr-adevar "jenant" specific national se simte nevoia unei destructurari a convingerilor multor participanti la invatamant, fie ei elevi/ studenti, fie invatatori ori profesori sau parinti.
    Nu mi se pare edificator pentru Romania trendul european privind tendinta scurtarii perioadei de scolarizare, atata vreme cat la noi se perpetueaza o crasa deconectare de realitatea imediata, o lipsa de pragmatism si o fetisizare a certificatelor/diplomelor!
    Am cunoscut tineri din Italia sau Franta care au preferat intr-adevar sa scurteze studiile, avand insa un plan limpede (angajare in munca dupa bacalaureat de pilda, nu intrerupere hazardanta a studiilor si ingrosarea numarului somerilor!)
    De nuantat ar fi si raportul dintre copii sustinuti de parinti (meditatii etc) versus cei cu mijloace precare, dezinteresati; si ce ne facem cu parintii care se lupta acerb pentru desfiintarea latinei din scoala, a informatiilor culturale samd, pe motiv ca nu servesc la nimic progeniturilor???
    De unde acest consens national anticultural, cu victime sigure in randul tinerilor?
    De unde tupeul de a da verdicte in asemenea chestiuni si mai ales, pe ce baza ???
    Sa ne mai miram de haosul programelor, manualelor, cand indivizi fara nici o legatura cu formarea tinerilor si parinti care nu pricep nimic militeaza pentru asemenea tinte incredibile???
    Trebuie demontat si mitul tinerilor olimpici ale caror succese nu reflecta deloc pretinsa calitate a invatamantului national (corecta afirmatia dv. privitoare la exceptionalitatea acestora, care ar performa in orice sistem).
    • Like 4
  • Sistemul ducational ar trebui sa fie independent de ploitica
    sa luam exemplu tarile care au cele mai bune rezultate cum e Finlanda
    • Like 2
  • Scoala noastra ,, gratuita `` este facuta sa distruga tineretul , sa faca ,, prosti cu diplome "" . Este o fabrica de bani pentru profesorii meditatori si producatorii de culegeri !
    Programa scolara este incarcata cu lucruri care nu le vor folosi niciodata in viata de zi cu zi .
    Sistem romanesc de ....... invatamant !
    • Like 3


Îți recomandăm

Diabet

În România, 1.785.300 de persoane milioane de adulți cu vârste între 20 și 79 de ani au diabet, în fiecare an 19.000 de oameni sunt uciși de această afecțiune. Sunt cifrele seci din spatele unui suferințe care afectează viețile a 1 din 10 adulți români și, totodată, viețile familiilor acestora, în contextul în care la nivel mondial 1 din 11 oameni suferă de diabet. (Foto: Guliver Getty Images)

Citește mai mult

Om de afaceri

Să începi și să crești o afacere în România este astăzi un act de curaj sau, poate, de nebunie. Ar fi mult mai simplu să stai, sau să te angajezi la stat, sau să fugi mâncând pământul, îngroșând rândurile celor patru milioane de refugiați economici din România.

Citește mai mult

Copil cu steag

Marea majoritate a celor care au fost complici sau au participat la represiunea participanților la Revoluția din 1989 au ocupat imediat după '90 funcții importante în servicii și structuri ale statului, astfel încât interesul lor ca aceste detalii să nu fie descoperite a fost absolut vital, susține istoricul Mădălin Hodor, cercetător CNSAS, într-un interviu acordat Republica.ro. (Foto Guliver/Getty Images)

Citește mai mult

formulare

În forma publicată în Monitorul Oficial, persoanele fizice ce obțin venituri din activități independente, profesii liberale, PFA, drepturi de proprietate intelectuală nu mai sunt scutite de plata contribuțiilor la CAS și CASS dacă au și venituri din salarii, deși în Nota de fundamentare a ordonanței de urgență erau scutite. (Foto: Guliver/Getty Images)

Citește mai mult