Ne dorim ca elevii să fie tot mai pregătiți, dar un tânăr de 18 ani din 2023 este evaluat prin itemi care s-au aflat acum 20 de ani și pe subiectul unui elev de 14 ani

Foto - Inquam Photos

Cred că toți am văzut continuu de câteva zile „breaking news” referitor la educație și, în special, la evaluare. Am citit multe critici, a fost multă agitație, ca în fiecare an, în fața unui examen previzibil, care evaluează prin același tip de itemi și care, până la urmă, nu e de o complexitate care să ne înspăimânte. Cred că risipim prea multă energie pentru ceva ce nu se schimbă, care nu ne provoacă și care nu ne ajută să evoluăm ca societate. Recunosc că zilele acestea am fost șocat de isteria produsă de un sinonim, de toate neputințele sistemului și mă întreb când vom fi pregătiți pentru examenul care să ne dea o imagine clară despre ceea ce facem în școală, despre cât evoluăm de la un ciclu la altul și care să ne asigure că tinerii noștri sunt pregătiți să facă față lumii de azi. Un lucru e clar: toți ne dorim altceva și vrem să fim recunoscători școlii! 

Am observat că ne dorim ca elevii să fie tot mai pregătiți, dar, din păcate, un tânăr de 18 ani din 2023 este evaluat prin itemi, care s-au aflat și pe subiectul unui elev de 14 ani, de acum 20 de ani. Vă dau un singur exemplu: în 2005, subiectul al treilea la evaluarea de a VIII-a era cam așa: „Scrie o compunere de 1-2 pagini, în care să prezinți personajul principal dintr-un roman studiat de tine la școală.” Ca elev, erai nevoit să precizezi, cu exemple, patru mijloace/ procedee de caracterizare, să numești patru trăsături și să le ilustrezi prin citate comentate sau prin referire la întâmplări/ la situații semnificative și prezentarea relațiilor dintre personajul principal și alte două personaje ale romanului. În 2023, la profil uman: în doar 400 de cuvinte, trebuie să prezinți un personaj dintr-un text narativ studiat, aparținând lui Liviu Rebreanu sau lui Camil Petrescu. De data aceasta, absolventul, cu 4 ore pe săptămână, prezintă statutul social, psihologic, moral al personajului, evidențiază o singură trăsătură a personajului prin două episoade/secvențe comentate și analizează, de exemplu, modalitățile de caracterizare și conflictele. Cred că e evident că involuăm și că nu avem standarde ridicate. La fel de grav va fi în curând! Peste 2 ani, la examenul de Bac vor fi elevii care au avut parte, în gimnaziu, de curriculum nou, dar în liceu au trecut la vechiul model curricular. La 14 ani erau evaluați prin inferențe, comparații între două texte la prima vedere, abordau valorile unui text, dar la final de liceu li se va propune să înțeleagă minimal un singur text.

Știu că ne dorim ca elevii să gândească critic, dar, ce să vezi, îi evaluăm prin itemi necritici. Absolvenții primesc un text nonficțional, aproximativ 500 de cuvinte, în care oferă un sinonim, identifică idei sau detalii clar prezentate în text, fac una-două inferențe simple, iar cel mai lung răspuns are 50 de cuvinte. E greu să crezi că ministerul vrea să crească gradul de alfabetizare funcțională, din moment ce la absolvirea liceului acești itemi sunt maximum de nivelul 2 din standardele PISA. Nici nu vreau să știu cât de mult va dura până vom ajungem ca elevii să aibă „sarcini de lucru care provoacă cititorul să utilizeze idei nefamiliare în contextul unui text complex, care conține informații concurente și generează categorii abstracte” (nivelul 6, pentru elevi de 14-15 ani). Vă propun să plasăm aici cerința textului argumentativ de anul acesta: „să argumentezi dacă oamenii trebuie sau nu să exprime recunoștință față de școlile în care au fost formați”. Cred că mulți ironizăm discursurile false, formale despre rolul școlii din festivități, dar acum colegii mei citesc multe rezolvări care ne amintesc de cum noi „locului ne ținem”. 

Deseori auzim că noi ne dorim să-i pregătim pe elevii noștri pentru „o lume în schimbare”, dar noi ne ancorăm într-un tipar de evaluare și nu-l mai lăsăm. Sunt profesor de o disciplină care stagnează, de 15 ani au fost schimbări nesemnificative, nu există curaj nici măcar la olimpiade (am văzut și anul acesta la liceenii performanți care au învățat în gimnaziu un curriculum nou, că au primit un subiect fără nici măcar o schimbare, dar se aduce ca argument că nu s-a modificat programa de liceu). Eu sunt curios în viitoarele programe cum vor fi competențele acelea care să permită comisiei să aducă un aer nou, să evalueze complex și profund interpretarea unui text. Mai mult ca sigur strategiile de comprehensiune și de interpretare vor fi în prim-plan, dar le avem și acum! Oricum, ne ascundem că așteptăm un curriculum nou ca să mișcăm ceva. 

E drept, e comod să dai „copy paste” de la an la an, e ușor și să te deranjeze pentru două zile un subiect, dar implică mai mult efort să te întrebi zi de zi ce formăm, cu ce scop, să creezi niște standarde ridicate și să-ți asumi pregătirea și examene în funcție de acestea. E vorba de curaj, de asumare, dar și de fundamentare teoretică. Spun asta pentru că am fost în numeroase colocvii și simpozioane în care s-a tot analizat lipsa de fundamentare a itemului care vizează textul argumentativ sau a eseului structurat de la Bac, toate lumea o știe, dar se pune sub tăcere de ani de zile și se decide viitorul copiilor cu cerințe peste care s-a așezat praful. 

Dacă ne uităm în toate discursurile publice, ne dorim gândire critică, literație, creativitate, valori, rezolvări de probleme complexe, ne uităm la Bacalaureatul Internațional. E adevărat că sunt concepte frumoase pe care le dezbatem mai mult decât le aplicăm. Trec anii și tot nimic, AI vine în forță și noi nu le dăm șansă elevilor să producă mai mult, să caute, să se interogheze, dar le oferim context să privească nostalgic spre un trecut care ne dă multora multă liniște. Exigența, standardele ridicate și obiectivele mai ambițioase în anii de liceu și la Bac le poți avea de mâine. Nu trebuie tărăgănate lucrurile! Copiii țării suferă din cauza unui sinonim, dar ce ar face cu un item din examenul din Franța sau din Italia? Eu cred că e de bun-simț să facem permanent schimbări mici și să evoluăm, să-i învățăm pe elevi să facă față unor cerințe mai ridicate. Greul și provocarea au rămas la colegii mei care nu au ca reper pentru ceea ce fac la clasă Bacul, ci fac mai mult: nu doar trăsăturile unui text narativ, ci viziunea poetică a unui autor, nu doar perspective narative, ci și contexte culturale, nu doar operele de Bac, ci o viziune coerentă asupra literaturii române.

Vă propun, în final, să fim mai pragmatici și să înțelegem că lucrurile se schimbă rapid și să nu mai credem că nu este timp să faci un curriculum nou de liceu sau o nouă structură de examen, să revizuiești rapid programe sau standarde. Și da, nivelul examenelor e mediu și, poate, sunt „calibrate”, doar că pentru alte timpuri. Rămâne responsabilitatea noastră ca societate să ne pregătim de examen, să nu ne mai ascundem carențele, să nu mai așteptăm și să nu mai pierdem ani după ani, să nu mai dăm vina pe oricine și pe orice și să depășim paradoxurile din jurul educație.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp