Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de patru ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platforma noastră și testați viitorul tehnologiei. Am implementat conversația vocală direct în browser. Apăsând pe butonul de microfon, puteți cere acces. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Nu am întâlnit încă părintele care să-și dorească pentru copilul său să fie tâmplar, cizmar sau croitor. Despre copiii care poartă povara neîmplinirilor noastre

Chef gatind

Foto: Guliver/ Getty Images

Orientarea copilului către o carieră începe foarte timpuriu, când părinții se strâng în pâlcuri mici pe lângă locurile de joacă din parcuri și pălăvrăgesc despre grădinițe bune, școli bune, facultăți de top. În timp ce copilul, purtător încă de pampers, se joacă într-o movilă de nisip, părinții văd, cu ochii minții, odrasla urcând panta succesului, într-o carieră strălucită de informatician, avocat sau (negreșit) de neurochirurg. Nu am întâlnit încă părintele care să-și dorească pentru copilul său să fie tâmplar, cizmar sau croitor: părintele își dorește reușita copilului acolo unde el nu a reușit. Cu alte cuvinte, proiectează asupra copilului propriile dorințe, aspirații și neîmpliniri. 

Sistemul de învățământ vine și el cu partea lui de presiune, împărțind copiii și școlile pe categorii, astfel că germenii eșecului se nasc foarte devreme, când copilul nu poate ține „calea succesului" și informatica, avocatura sau neurochirurgia devin inaccesibile. Ca părinte, mi-am promis să nu trec prin păcatul proiecției dorințelor mele asupra copilului, ci să fiu atentă la dorințele și aptitudinile fiicei mele. De la teorie la practică e un drum lung și anevoios, pentru că mi-a fost greu să diger dorința copilului de a face o carieră din creșterea buldogilor francezi. 

Mi-am înghițit cu greu lamentările care-mi sunau în cap și am încurajat-o să învețe bine, pentru a fi un crescător deștept de buldogi francezi. M-am surprins căutând informații pe net despre căței și m-a bucurat prețul de vânzare al buldogilor. La o adică, buldogi francezi să fie! Copilul era prin clasa a cincea și și-a dorit fermă de buldogi francezi până în clasa a șaptea, când a cotit-o spre salvarea orcilor. Iarăși m-am lamentat în gând, iarăși am încurajat-o să învețe, că doar la orci nu poate lucra orice analfabet. 

De atunci a mai trecut un an și copilul meu se va ocupa de ecologie, iar în timpul liber va fi scriitor. Punctul comun al dorințelor și aspirațiilor fiicei mele este dragostea pentru biologie, ca disciplină școlară și, dacă aceasta va fi o constantă, „succesul” carierei de informatician, avocat sau neurochirurg nu va fi nici măcar pomenit. Succesul va exista într-o manieră discretă, dar foarte importantă: la vremea potrivită, va merge cu plăcere la serviciu, acolo unde își va petrece o treime din timp. Printre altele, acesta este secretul fericirii societății suedeze, care se preocupă ca fiecare membru al său să facă exact ce își dorește, în limita aptitudinilor lui. Curajul de a-mi lăsa copilul să aleagă mi-a fost insuflat de un simpatic bucătar pasionat: tatăl său e eminent profesor universitar, iar fratele său e medic. 

„Tu de ce n-ai făcut medicina?” l-am întrebat. S-a uitat la mine perplex: „de ce s-o fac, mie îmi place să gătesc!” Suedezi, evident.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Multi parinti forteaza copiii in asa fel incat acestia nu mai au timp nici sa se relaxeze(joace) si dupa aceea nici nu le iese ce au vrut. Si apoi meseriile sunt necesare in societate si poti trai decent sau chiar bine practicandu-le, depinde de fiecare. Exista vorba aceea "meseria este bratara de aur".
    • Like 1
  • Dacă s-ar ști cum sunt considerați și cum sunt plătiți meseriașii în UK (de exemplu) s-ar mai gândi și ar prefera să învețe o meserie căutată în toate țările : instalator, electrician, tâmplar, zidar, sudor, etc. În UK vârfurile la câștiguri în reprezintă zidarii (800-1000 £/săptămână), sudorii navali (15oo-2000 £/săptămână). Toate meseriile practicate sunt foarte bine plătite și le permite lor să ducă o viață mai mult decât decentă.
    • Like 0
  • in familia extinsa la mine supremul este: sa fii medic. Am inteles cu anii ca le place asta pt ca nu au inteles sunt si meserii noi ce apar cu titluri pompoase si moderne si greu de inteles, nici ca meseriile bine facute pot fi bine platite si opusul: sunt si medici cu titlu la un venit minim pe economie si cel mai grav, in locul nepotrivit.
    Ce nu inteleg unii e ca lumea joburilor e din ce in ce mai dinamica - sunt pe un grup de femei si educatie financiara, si spun unele americance ca pana la 40 ani au schimbat cariera de 3-4 ori: cu lucru ziua si studiu serile si in weekend, cu inceput de practica si si cu salariu minim pe economie, cu 2 surse de venit in paralel si jonglat cu ele. Ba mai mult, socrii mei sunt curiosi daca am gasit jobul perfect din care sa iesim la pensie!! - incerc sa le explic ca s-au dus la fund cu tot cu comunismul, si multi ne reinventam/adaptam pe traseu.
    Fiica mea a fost impresionata de munca unei logopede. Ce daca e peste medie la matematica. Lasam asa si mai vedem colea.
    • Like 0
  • La români în mod sigur se corelează cu venitul pe care îl poate obține cineva din unele meserii și nu are rost să ne uităm doar la excepții.
    • Like 2
    • @ Cristina Maria Frasineanu
      Mai conteaza si ce zice lumea: "hai vecine, daca nu i-a placut cartea macar lemnul i-o place? "
      Verisorul meu nu a facut facultate. Nu de prost, ci de sarac - dupa ce la liceu a mers pe jos 4km dus, 4 intors, verile muncite intr-un service de la 16 ani, cand a luat bacalaureatul cineva i-a propus sa vina cu el 3 luni in Italia sa stranga bani de facultate. Nu a mai dat. A schimbat jobul acolo si asa de bun e varul meu ca a devenit mana dreapta a patronului in cativa ani, intr-o fabrica de mobila si are salariu cat mine, care am facultate si 10 ani in plus de experienta. La 30 ani avea 2 locuinte (una in ro si una in Italia) si nu il vad sa se intoarca.
      • Like 1


Îți recomandăm

Statuie mască

„Primul lucru care contează atunci când faci o donație este ca gestul respectiv să te facă să te simți că ai făcut cu adevărat o faptă bună. Dacă cauza respectivă reușește să te facă să te simți ca un mic erou, te face să te simți bine că ai ajutat, reușește să te facă donezi”, spune Nicoleta Deliu.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Simona Halep - Foto: Andrew Schwartz / SplashNews.com / Splash / Profimedia)

„Am crescut cu o mentalitate că eram mică, că nu o să ajung să fiu tenismenă, nu o să ajung să fiu sus în clasament, nu o să ajung să câștig turnee mari. Cum până nu demult, în 2017, mi se spunea « nu ai mental de campion de Grand Slam».” (Foto; Andrew Schwartz / SplashNews.com / Splash / Profimedia)

Citește mai mult