O nouă lecție de istorie: Europa s-a „albit” mult mai recent decât credeați. Pentru ce trebuie să le „mulțumim” indo-europenilor

Reconstrucția vânătorului-culegător occidental / sursa foto: Wikipedia

Europa s-a albit abia recent.

Foarte recent. Primii sapienși care au locuit-o, începând de acum 50-40 de mii de ani - vânătorii-culegători occidentali, care s-au răspândit de la Atlantic până prin Carpați și nițel mai spre est - erau negri. Cât se poate de negri. Și așa au rămas până au dispărut din istorie.

Dar făceau parte din acea categorie absolut senzațională de negri cu ochi albaștri. În principal, de la ei au ochi albaștri europenii cu ochi albaștri.

Vânătorii-culegători scandinavi - cum ar veni, strămoșii îndepărtați ai vikingilor - arătau ca niște negri/mulatri asiatici, cum vedem în a doua poză. Probabil pentru că erau cumva un amestec între vânătorii-culegători occidentali și cei răsăriteni (din zona stepei nord-caucaziene), care aveau pielea mai albă (unii dintre ei, dar un procent mic, erau chiar albi-albi, dar majoritatea erau relativ măslinii, cam ca niște arabi de azi puțin mai închiși la culoare, sau albi-pământii).

Și pe urmă, acum 8-10 mii de ani - bum! - ajung în Europa fermierii anatolieni, cu pielea albă sau albă-măslinie și cu ochii căprui, cum vedem la fata din a treia poză.

Iar fermierii ăștia anatolieni au devenit primii fermieri europeni și s-au răspândit pe întreg continentul, înlocuind treptat populațiile de vânători-culegători occidentali.

Populațiile Yamnaya (indo-europenii), care au venit în Europa 4-5 mii de ani mai târziu din zona stepei nord-pontice / nord-caucaziene și care i-au înlocuit pe vechii fermieri, n-au schimbat semnificativ culoarea pielii europenilor - fiindcă și culoarea pielii lor era undeva între alb, alb-măsliniu și alb-cenușiu, deci aceleași nuanțe de alb pe care le regăsim și azi în Europa.

Dar au adus cu ei toleranța la lactoză - erau păstori semi-nomazi obișnuiți cu laptele și cu produsele din lapte. Lor le datorăm faptul că azi ne lăudăm cu degustatul brânzeturilor fine, ca niște elitiști ce suntem.

Tot ei ne-au adus și înălțimea - indo-europenii erau sensibil mai înalți decât fermierii europeni timpurii. Așa se face că azi avem toate înălțimile posibile - de la relativ scunzi în sud, unde s-au păstrat mai multe din trăsăturile fermierilor timpurii, până la din ce în ce mai înalți spre nord, unde genele indo-europenilor și-au spus mai apăsat punctul de vedere.

Ah, și tot indo-europenii (doar câțiva dintre ei) ne-au adus și părul blond. În ciuda miturilor, indo-europenii nu erau albi, blonzi și cu ochi albaștri. Unii dintre ei, da, erau albi-albi, dar majoritatea erau albi-măslinii sau albi-pământii/cenușii. Cu păr de culoare închisă și preponderent cu ochi căprui.

Unii însă, relativ puțini, chiar erau blonzi. Dar nu cu ochi albaștri. Ochii albaștri, cum am spus, vin preponderent de la vânătorii-culegători cei negri și altfel spectaculoși.

Și gata, acum știți. Suntem albi de cel mult 10.000 de ani, de când fermierii anatolieni s-au mutat în Europa cu porcii, cu vacile și cu grâul lor. Sau hai să spunem de 6.000 de ani, de când fermierii au ocupat întreaga Europă.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp