
România nu este doar un câmp de luptă electoral, ci o linie de front într-un război global al paradigmelor. Noua paradigmă încă nu pare să aibă un nume — până recent s-a vorbit bombastic, dar în șoaptă despre ea - „dreptul celui mai puternic”, am auzit. Dar un asemenea nume ar induce confuzie: așa am trăit miliarde de ani, până când unii (grecii etc) au venit cu idei... Ne întoarcem acum la o paradigmă de dinaintea civilizației? Poate. Dar de data asta fără rușine, fără sens și fără stil, fără nimic în afară de forță.
Așa-numita schimbare de paradigmă, anunțată ca o promisiune amenințătoare deja de dl Georgescu, printre alții, este, în esență, o strategie cinică a celor super-bogați, care au găsit un mod de a manipula masele prin social media. Scopul? Să întoarcă stratul cel mai vulnerabil al societății împotriva clasei de mijloc – împotriva celor educați, celor care au argumente, discernământ și care chiar au ceva de pierdut.
Este o luptă dirijată de cei care își permit iahturi, avioane private și care mănâncă caviar cu polonicul. Și râd de noi. Scriitorul grec Varoufakis și filosoful sloven Žižek au descris fenomenul ca tech-feudalism; o să revin la teoriile lor într-un alt articol, dar sigur ați văzut cine stătea în spatele dlui Trump când a fost instalat ca președinte – Musk, Bezos și Zuckerberg, grupul care influențează lumea prin social media.
Liberalismul, rămas singurul model dominant după căderea comunismului, s-a dovedit lipsit de milă. O vreme, expansiunea piețelor a asigurat prosperitatea Occidentului și, cumva, în urma acestuia, s-a dezvoltat și Europa de Est. Lumea a văzut măcar un sens în toate schimbările. Dar acum, pe fondul stagnării economice, tot mai mulți oameni și-au pierdut orice speranță în visul prosperității – unul din care ei au fost excluși. Social media a devenit spațiul unde aceste frustrări s-au organizat, dar ceea ce părea spontan a fost, de fapt, instigat și controlat.
Rezultatul? O revoluție a celor dezavantajați, dar direcționată împotriva celor care ar putea construi o soluție benefică pentru societate ca întreg. Nemulțumirea care a fost activată nu e omogenă: în Vest au jucat mai mult cartea imigrației și birocrației din Bruxelles, în România au folosit un fenomen într-adevăr dăunător – corupția, ca temă pentru a mobiliza masele împotriva ordinii existente. Și temele legate de identitatea de gen, să nu uităm… Așa au activat o mare parte a electoratului împotriva propriei clase conducătoare și, totodată, împotriva Europei.
Cine sunt în spatele manipulării și instigării la dezbinare? Rușii? Probabil și rușii, dar nu doar ei. Paradigma lor era cunoscută, dar – spre surprinderea noastră – acum și SUA au ales aceeași cale. Cine ar fi prevăzut că SUA, în doar câțiva ani, vor trece de la un președinte ca Obama la un guvern Trump II, axat pe prăbușirea standardelor democratice? Cine ar fi prevăzut că guvernul american va susține extrema dreaptă chiar în Germania? Nu cumva se aude deja, pe fundal, un nou imn: „Oligarhi din toate națiunile, uniți-vă”?
În România am cumpărat timp – altfel, probabil, acum am fi avut ca președinte pe dl Georgescu. Am avut timp să ne reorganizăm, să arătăm cum a lucrat tabăra Georgescu, cu cine și cu ce mijloace. Dar nemulțumirea nu a dispărut, doar s-a fragmentat, iar tabăra de extremă dreaptă nu are alt lider la fel de carismatic.
Revenind la manipularea prin social media – Yuval Harari scrie în cea mai recentă carte, Nexus, despre hiperabundența informațională și fragmentarea surselor de informare, care lasă omul confuz și suprastimulat, iar ca rezultat, chiar irascibil. Expunerea continuă la o supradoză de informație nefiltrată duce la vulnerabilitate în fața fake news-urilor și teoriilor conspirației și creează tendința de a căuta mereu mesaje tot mai captivante și mai instigatoare. Ca un dependent care caută mereu o doză mai puternică. Harari pledează pentru reglementarea și limitarea fluxului de informație și își pune speranțele în guverne, deoarece piața știe un singur lucru: maximizarea profitului.
Și noi? Ce să facem în acest timp? Să așteptăm reacția guvernelor? Eu cred că trebuie să câștigăm teren înapoi pe social media cu mesaje nuanțate, culturale și empatice. Nu cred că ne permitem luxul de a ne exprima doar în ziarele noastre sau pe posturile noastre de televiziune. Când am anunțat noua mea campanie pe TikTok – România, te iubesc așa cum ești – cineva mi-a scris un comentariu: „Bravo, dar n-ai ce face cu ei…” Sper că înțelegeți că „ei” împreună cu „noi” vom alege viitorul președinte! Și paradigma cu care România va merge mai departe.
Campania „România te iubesc așa cum ești” e un amestec de filmulețe pe TikTok și, de azi, și pe YouTube, despre multe dintre temele cu care mă ocup aici, în Cârlibaba: despre viața rurală, despre natură, credință, despre un străin care învață limba și cultura românească. Scris – sper – cu umor, cu compasiune...
Până la urmă, văd campania ca un fel de „field study”, un experiment în care încerc să găsesc un răspuns la întrebarea esențială care mi-a rămas după cartea lui Harari: care este cauza polarizării pornite din social media? Sunt de vină algoritmii sau e vorba de firea omului? Sau – mai există o variantă – pur și simplu lipsește conținutul de valoare, și aici intrăm noi în joc. Eu încerc să creez conținut interesant, formulând prin mesaje subtile cauza pentru care avem de luptat „pro” – căci nu luptăm doar „contra”.
Încercați să mă găsiți pe TikTok sau pe YouTube. Astăzi am postat un filmuleț cu o poveste adevărată despre riscurile învățării unei limbi străine – ce credeți că ar putea merge greșit cu un străin (nu eu) când învață cuvântul „mâine”?
Acest text este publicat și în Olanda, pe joop.nl
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Mă iubește România așa cum sunt ca să o iubesc așa cum este? Știu, sunt doar o furnică într-un mușuroi, o „cantitate” neglijabilă în raport cu „oamenii de bine” erijați în reprezentanți.
Democrația este cea mai bună formă de organizare socială, până la momentul în care trântorii încep să se creadă regine și alungă albinele de pe faguri. „Mușuroiul” nu poate exista fără mulțimea de furnici, O țară nu poate fi iubită de cetățeni dacă „reprezentanții” ei îi trag pe sfoară...
Sunt un cetățean lipsit de patriotism, care merită din plin câteva „boabe” de calibru 7,62, ca să nu mai cârcotească împotriva ordinii de drept. Când Trump (reprezentantul ales al unei democrații bicentenare!) bate palma cu Putin (un dictator în adevăratul sens al cuvântului!) ce mai rămâne de spus?
Mai presus decât iubirea de țară rămâne doar instinctul de conservare...
Pentru mine rămân valabile versurile lui Zaharia Stancu: patria e țărâna pe care o calc/ e văzduhul pe care-l respir...
Ce vină am că nu mi-am „calibrat patriotismul” cu leprele de la conducere?
Încă mai credeți că (!) Călin Georgescu putea salva România? Sunt curios să aflu ce înseamnă „adevăratul patriotism” pentru dumneavoastră!
- Păi tocmai, ziceam că NU TREBUIE să ne calibrăm patriotismul după leprele de la conducere. Adică nu trebuie să fim patrioți doar dacă cei de la conducere sunt OK și nici să devenim anti-patrioți sau nepăsători dacă la conducere s-au instalat (și nu se mai dau duse de acolo nici cu alegeri democratice) niște lepre...
- Eu spun (și tot repet) simpla mea opinie. Georgescu NU e un om pe care să-l alegi în condiții normale, de echilibru. Dar acum țara e într-o criză profundă, fiindcă se află sub stăpânirea unei mafii globaliste și securiste, binecuvântate de la nivel european (că și pe la ei e cam la fel). Cel mai bun ANTIDOT (repet, ANTIDOT, nu salvator, Mesia etc) în ACESTE condiții, nu altele, ar fi fost Georgescu. Tot antidot e și Simion, dar Georgescu era unul mai eficient pe moment. Simion este însă un lider de perspectivă.
- Patriotism înseamnă pentru mine să îți iubești țara și să vrei ce e cel mai bine pentru ea. Nu înseamnă izolaționism și nici aruncarea în brațele Rusiei. Înseamnă aparteneța la UE și NATO și dezvoltarea țării în interiorul acestor structuri, dar de pe poziții demne și puternice, nu de yes-men. Pe românește spus, să mergem pe drumul european și euro-atlantic dar ÎN PICIOARE, DEMN, nu târâș pe burtă. Să fim parteneri cu ei, cu drepturi și beneficii egale, nu slugile lor. Iar asta ține doar de noi, nu de ei. Ei doar profită, în mod firesc, dacă noi ne punem voit în poziție de slugă.
Știu că ai mult timp liber, fiind un criptocomunist la pensie, dar prezența ta la FIECARE articol e prea ciudată. Eu nu reușesc să citesc decât din când în când, iar timp de comentat aici îmi găsesc și mai greu, dar tu ești peste tot, te ții ca râia de om.
Apropo de "O vorbă românească", care mi-a plăcut foarte mult, știu și eu două pe aceeiași temă. :
- la meci, o tipă-l întreabă pe amicul ei : Dar de ce strigă, dragă "Nu_ie Steaua" ? Cine-s ăia de pe gazon ?
- pe vremea lui nea Nicu, un student african mergea cu trenul și, la un moment dat, vede pe geam un elicopter. Lumea murmură : Ceaușescu..
La care studentul întreabă : Da' de ce Ceaucescu place mancat cămăși ?
Și pentru că lumea se uita la el nedumerită, adaugă : De câte ori văd Ceaucescu cum trece cu mașina, lumea zice : - Uite-l, cu_camaș în gura lui..
Da' mai bine vine Andre Rieu cu orchestra, că muzica adună oamenii, pe când politica..
https://www.youtube.com/watch?v=vauo4o-ExoY&list=RDvauo4o-ExoY&start_radio=1
Poate însă, ca măcar pe la Cârlibaba, să mai fie vreun suflet-două sensibile la muzică, mai ales cea izvorâtă din acele meleaguri. Pentru tine și pentru doamna ta :
https://www.youtube.com/watch?v=qKjAf1Fz9iQ&list=RDqKjAf1Fz9iQ&start_radio=1