Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Pokemon GO și inutilitatea panicii morale

În pofida știrilor alarmiste și a reacțiilor pline de condamnări și pesimism, Pokémon GO nu o să distrugă viețile jucătorilor, nu e un semn al declinului civilizației și nu reprezintă o combinație de capitalism și supraveghere care pregătește venirea unui viitor guvern mondial.

Imediat după lansarea de pe 6 iulie din Statele Unite ale Americii, Noua Zeelandă și Australia au începuit să apară știri alarmante: un cadavru a fost descoperit de un jucător care căuta un Pokémon de apă, tineri au fost jefuiți când s-au apropiat de un Pokéstop popular, jucătorii petrec mai mult de o jumătate de oră pe zi în medie cu GO și sunt pregătiți să cheltuiască sume mari de bani pentru a obține creaturile cele mai rare, aplicația e un pericol atât pentru șoferi cât și pentru pietonii a căror atenție o distrage.

Până la condamnări de natură morală e doar un pas mic: Pokémon GO e văzut ca o nouă modalitate de a distrage atenția jucătorilor de la monștrii reali cu care se confruntă lumea modernă, aplicația reduce timpul pe care tinerii îl alocă interacțiunilor sociale sau cititului, interacțiunile limitate cu creaturile din joc sunt foarte asemănătoare cu sclavia reală și promovează amoralitatea în rândul utilizatorilor.

Regizorul Oliver Stone crede că aplicația reprezintă o formă de totalitarism, o combinație perfectă de capitalism și de technologie a supravegherii care va permite companiilor implicate să obțină informații despre utilizatori și să le folosească pentru a îi controla.

Pokémon GO devine cel mai recent creator de panică morală, un fenomen care e perceput ca amenințător pentru valorile și interesele societății și care conduce la reacții extreme, disproporționate relativ la problemele reale generate de aplicație și de numărul mare de oamenii care interacționează cu ea.

Gardienii normalității se revoltă pentru că nu înțeleg popularitatea jocului, timpul și energia pe care fanii sunt gata să le investească, media e gata să scoată în evidență situații extreme, cei neimplicați se simt brusc amenințați și simt nevoia să adopte o poziție dură, chiar dacă nu au informații dspre situație.

Pe scurt, Pokémon GO este un joc pentru telefoane mobile dezvoltat de Niantic și The Pokemon Company și a devenit rapid un succes, descărcat de mai mult de 30 de milioane de oameni din întreaga lume, mai popular decât aplicații ca Tinder, Facebook sau Instagram și generator de venituri zilnice estimate de câteva milioane de dolari.

Structura jocului e foarte simplă: utilizatorii explorează o hartă bazată pe lumea reală (bazată pe Ingress, un alt joc creat de Niantic) și colectează creaturi de diferite tipuri, pe care apoi le pot folosi pentru a se lupta cu alți jucători pentru a domina spații cunoscute din împrejurimi.

Pokémon GO face apel la nostalgie, evocând momentele cele mai atrăgătoare legate de foarte popularul univers virtual pe care e bazat, și reușește să o combine eficient cu ideea de realitate augmentată, creând o lume a jocului calchiată peste cea reală, și cu o varitate de interacțiuni sociale cu sens.

Pokémon GO nu există pentru a distrage atenția publicului de la răul care se întâmplă în lume și nu e construit pentru a exercita control asupra grupurilor de jucători, dar supra-reacția care vine din partea media și din partea gardienilor moralității poate să servească acestor scopuri.

E inutil să scriem condamnări sau să declamăm împotriva jocului, să imaginăm posibile scenarii în care societatea așa cum o cunoaștem azi se va transforma în rău din cauza lui, alimentând astfel o panică care nu are nici un element constructiv.

Tipul de atacuri lansate împotriva acestui foarte popular joc au fost de-a lungul timpului folosite, cu diferite variațiuni, și împotriva radioului, televiziunii, jocurilor video clasice, muzicii rock sau Internet-ului.

Dacă vrem să promovăm cititul sau socializarea ca alternative la Pokémon GO e mult mai simplu să vorbim cu cei care îl joacă, să îi înțelegem și să vedem în ce măsură alternativele noastre pot să devină atrăgătoare pentru ei.

Dacă ne temem de impactul tot mai mare al technologiei e mai folositor să învățăm despre el, să-l discutăm și să presăm companiile și guvernele pentru politici bune legate de colectarea de informație sau protejarea spațiul privat.

Popularitatea de care se bucură Pokémon GO poate să pară obscenă într-o lume care se confruntă cu tragedii în fiecare zi, dar fiecare dintre noi are nevoie să fie distras din când în când, iar o aplicație mobilă e la fel de bună din acest punct de vedere ca un concert de muzică clasică, cel mai recent blockbuster cinematografic sau o seară cu prietenii.

Realitatea augmentată, jocurile de tip free-to-play, aplicațiile mobile și interacțiunile mediate de technologie, toate prezente în structura Pokémon GO, vor deveni, mai încet sau mai repede, părți importante ale lumii în care trăim și e cazul să le înțelegem mai degrabă decât să le atacăm gratuit.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Mi-am instalat Pokemon Go pe telefon. Mai mult din curiozitate, dupa o serie de discutii pe tema asta, unde multi erau panicati ca se va ajunge la anarhie din cauza acestui joc. Am jucat cateva ore in total, in timp ce ma ocupam si de alte activitati.
    Asta fara sa parasesc incinta, cum spune bancul. Da, pokemonii vin si la tine, fara sa ii urmaresti pe strazi si sa cazi in gropi sau sa te loveasca Loganul sau Pegasul. Mai ales daca esti posesorul unor "pokemon scents" (miresme pentru atrasul orataniilor), vin destul de des.

    Destul de bine gandit de cei de la Niantic, vor scoate o gramada de hartii verzi de pe urma jocului. Si cam atat! Nu se va ajunge la un haos a la Battle Royale, este atat pentru nostalgicii care urmareau desenele alea de pe ProTV, pare-mi-se, cat si pentru care au o pasiune pentru Android.
    Problema pentru cei care critica jocul consta in faptul ca gamerii merg pe strazi in cautarea Pokemonilor. Saracii gameri, erau mult mai feriti de atacuri daca jucau Candy Crush Saga in metrou sau daca dadeau like-uri din 5 in 5 secunda la stiri/poze/clipuri/articole de pe facebook, pe care nici macar nu se sictiresc sa le citeasca/vizioneze.
    • Like 1
    • @ Marian Teodor
      un comentariu pertinent care nu exclude nicio opinie. o mentiune, problema mea nu este faptul ca isi pierd viata jucand acest joc, ci inregimentarea ca la o comanda intr-o pasiune „sugerata” de TV. dupa parerea mea nu poate sa-ti placa ceva mai inainte de a „consuma” ori „trai” acel ceva. iar mare parte din astia care fac ce le spune televizorul au inceput sa aiba sentimente mai inainte de trairi...
      • Like 1
  • check icon
    Câinele când n-are ce face se linge pe lupă. Așa și cu imb...erbii/le care intră în sevraj dacă nu-și pipăie tactil ecranul telefonului de cel puțin zece ori pe oră. O amenințare globală? Nu cred. Pare doar încă o aplicație de golit buzunare, nivelarea creierului fiind doar o consecință secundară. Despre ce socializare vorbim? pentru că e suficient să privim imaginea atașată articolului și o să vedem că nimeni nu îi privește în ochi pe ceilalți de lângă el, toți fiind acaparați de joc. Minți luminate cu ecranul, cum ar zice Paraziții. Bineînțeles că alternativa pierderii nopților în cluburi e mult mai degradantă, pentru cei care fac din asta un stil de viață, dar tot nu-i ferește pe cei care umblă la trei dimineața prin parcuri vânând pokemoni de catalogare în rândul tăietorilor de frunze la câini. Pentru că îmi vine greu să cred că un om care ziua muncește să-și câștige traiul mai are timp de așa ceva. Asta e o preocupare de copii sau de oameni aparent maturi, dar genul care la 30-40 de ani încă își mai aprofundează studiile, locuiesc în garsoniera bunicii și trăiesc din banii părinților.
    • Like 1
  • Nu, Pokemon GO este pur si simplu un joc cretinoid caruia i se da o importanta mult prea mare. Iar popularitatea lui foarte mare este un indicator clar cit de usor pot fi manipulate masele daca se vrea. Si asta fara eforturi prea mari.

    Sa alergi de bezmetic prin oras dupa niste personaje animate care iti apar pe ecran e echivalentul uman al unei pisici care alearga ca proasta sa prinda un fascicul laser pe care il misca de colo-colo un strengar.
    • Like 4
  • inca, ceva, stimat autor, ca nu ma pot abtine, te rog sa ai acest articol la matale cand o intra vreunul in tine pe strada cu masina, si cu figura transfigurata isi va cere scuze si se va autoblama ca a gresit jucand Pokemon Go. Linisteste-l cu punctul matale de vedere, si apoi, sa stai si tu linistit. Nu are rost sa fii moralist
    • Like 3
  • stimat autor, eu cred ca doar exersezi aici tactica abordarii „stangace” a unei teme, sperand sa starnesti audienta negativa, care are impact mai mare decat cea pozitiva in media. consider ca la ea pe FB Oana Pellea a definit-o foarte bine si imi permit sa o citez aici: „Pokemon Go. Ce fuga inspaimantatoare de realitate. Ce schimbare de atentie...ce manipulare. Cata energie consumata intr un joc virtual si cat timp risipit. Cate ar putea rezolva Omenirea intre timp...in loc sa si investeasca capacitatea de imaginatie si energia intr un joc virtual. Mi se pare un experiment la scara mondiala. Un experiment ce testeaza capacitatea de manipulare a rasei umane. Suntem ocupati cu prinderea de monstri virtuali si ...intre timp... monstrii cat se poate de reali ne hotarasc soarta si viitorul, la masa negocierilor politice internationale...
    Adendda: Comentariul meu se refera la adultii ce-si petrec timpul jucand Pokemon Go.” Si imi permit sa o completez. Genul asta de distractie „starnita” isterico-colectiv si brusc de mass media (sectia stiri !!!) nu este o naivitate blamabila de catre moralistii chemati la ordine de matale. Cand toate posturile afiliate la politica Turner international din State de pe Terra prezinta Pokemon Go ca pe o stire necesara mai inainte ca fenomenul sa aiba loc intr-un spatiu geografic, atunci n-o sa stau drept un naiv bovin sa ma fac ca nu vad manevra. La noi Pro TV nu numai ca s-a referit ca este un fenomen in Romania deja, inainte de posibilitatea descarcarii aplicatiei pe spatiul virtual ROTLD, dar chiar a gasit doi disperati (sper ca nu in ei sa stea pensia mea) in parc chipurile jucand de mama focului in tara saraciei, a somajului, a coruptiei, a orice prezentat negativ inclusiv de REPUBLICA.RO, tocmai aceasta nevinovata distractie. Cand o duci greu ca natiune, de Pokemon iti arde... (ma refer la echipa doamnei Esca, daca ma intelegi...). Intr-o tara cu multiple evenimente interesante, ProTV (antena numarul unu a patriei) a pus stirea cu Pokemon la numarul 5 in principalul jurnal de stiri (adica stiri nu George Buhnici). Daca esti om de media, stii ce inseamna ordinea stirilor de prime time. Si daca stii, atunci lasa-ma sa ma intreb de ce a tinut echipa lui Esca sa dea aceasta minunata veste batranei care are 7 lei pensie de urmas. A, nu pentru batrana era stirea? Aoleu, dar pentru cine, maică?
    • Like 3
    • @ Eugen Cristian Chiticariu
      Șerban check icon
      Cât conservaționism, domnule! Hai să-l facem ilegal în România că suntem săraci! Facem petiție online că și asta e la modă.
      • Like 0
  • check icon
    Eu cred că așa zișii gardieni ai moralități fac parte tot din zona marketingului,pt. a trezi și interesul oamenilor maturi și educați pt. un banal joc de copii, crescând astfel atenția și implicit vânzările, o metodă deja clasică de manipulare a prostimii.
    • Like 1
  • Constatând că nu sunt suficienţi cretini care se lovesc cu scăfârlia de stâlpi şi copaci atunci când feisbucesc pe stradă, Niantic a dezvoltat aplicaţia "Prost de Dau în Gropi", lansată experimental sub numele de "Pokémon Go".
    • Like 6
  • Șerban check icon
    Eu unul mă bucur să văd că mai e cineva ce consideră Pokémon GO ceea ce e de fapt — un simplu joc. Nici măcar nu e așa de popular în România și deja sari unii să spună "vai, da' unde a ajuns țara. În loc să încercăm să rezolvăm problemele țării, vânăm pokèmoni." Într-un fel e amuzant, într-un fel e îngrijorător.

    Popularitate jocului se datorează țărilor ca SUA, Canada, Australia pentru că în anii '90 copii au crescut, nu numai cu aceste desene ci și cu popularul GameBoy. Acum copiii au crescut și vor să aibă parte de un colț din copilărie. Normal că nu putem să acceptăm asta. Ce o să facem când o să se lanseze și noul joc Legend of Zelda? Ăsta o să ne umple mintea de prostii? Devenim zombie poate.

    Mare zgomot pentru nimic, oricum. E trist să vezi oameni maturi cum încearcă să găsească o legătură între acest joc și starea umanității. E ridicol. Și jenant
    • Like 3
    • @ Șerban
      nu, zau, daca eu am avut Tom si Jerry si Balanel si Miaunel pe TV inseamna ca o sa cad ca boul de pe faleza cautand creaturi animate pe baza de gps? atat de cretin ar trebui sa fiu incat sa am nevoie de un joc care sa-mi „zgandareasca” cufarul cu amintiri? nu am evoluat deloc de la vremea cand credeam in basme? un colt din copilarie calcand proprietati private, lovind masini pe strada? Serban, stiu ca esti crescut in spiritul nou, corporate, unde raul este prezentat drept o forma de mai putin bine, dar, te asigur ca tot restul vietii tale, raul va ramane rau in comportamentul uman. Slava Universului ca Ion Creanga nu a avut nevoie de Pokemon ca sa-si poata aminti de copilarie...
      • Like 4
    • @ Eugen Cristian Chiticariu
      Șerban check icon
      Domnule dragă, nu mi-ați înțeles idea. Nu am susținut că a te juca un joc de acest gen e singurul care răscolește amintiri. Este o metodă. Un lucru nu-l înțeleg la dumneavoastră, totuși: ce are de-a face jocul cu imbecilitate unora? E vina jocului că unul sau altul nu știe să treacă strada? Jocu, în primul rând te avertizează să fii atent mere și în al doilea rând nici nu trebuie să stai cu ochii țintă pe ecran pe durata "vânătorii". Telefonul vibrează atunci când e ceva în preajmă tocmai pentru a nu sta nonstop cu nasu'-n ecran. Repet, nu trebuie acuzat jocul pentru incompetența sau ignoranța unor persoane.
      • Like 0
    • @ Șerban
      ti-as raspunde ca, te-ai oprit sa vezi uimit numai primul copac pe care ti l-a scos in cale padurea...
      • Like 0
  • Stimate „contributor”, aveti dreptate. Panica morala nu-si mai are rostul. E prea tirziu sa ne mai panicam. Ramine sa asistam neputinciosi la decadenta pe toate planurile a unei lumi trindave si alintate, spalata pe creier de „toleranta” si respect fata de „diferenta” si de dogmatismul corectitudinii politice, in care se scalda tot mai vadit aceasta revista (in care mi-am pus unele sperante - nu prea mari - si pe care, citind tot mai multe articole asemanatoare cu cel scris de dvs. mi le-am pierdut cu totul. Inca o fituica in care publica doar cei care apara „diferenta” in vorbe goale, dar cenzureaza cu ferocitate orice punct de vedere diferit de al lor. La cit mai multi pokemoni, dle contributor!
    • Like 2
    • @ Dan Craciun
      Domnule imoral e sa omori si sa furi ce e imoral in a scoate oamenii din depresie,ce e imoral in a aduce oamenii impreuna intr-un parc, un loc in care pot socializa .Traim intr-o lume invrajbita de diferente precum religie,nationalitate,sex acest joc face opusul aduce oamenii diferiti impreuna sa se inteleaga unul pe celalalt. Dar in mintiile oamenilor batrani se pare ca moralitatea inseamna existenta razboiului intre oameni da deja m-am lamurit in legatura cu gandirea unora si ei cu scoala asa zisi intelectuali care nu pot sa isi dea seama ca adevaratul inamic e ura si nu un simplu joc care are ca scop un lucru nobil
      • Like 4
    • @ Liviu Dragomir
      cati ani ai, domnule, ca dupa insistenta intr-o idee stramba pari sa ai parte de incapatanarea adolescentului de 12 ani?
      • Like 2
    • @ Liviu Dragomir
      Unde dai si unde crapa - ce am vrut sa spun eu si ce ati inteles dvs. Acum, din replica foarte acida pe care mi-ati servit-o, inteleg ca oricine nu este entuziasmat de jocul pokemon este un batrin sclerozat, daca nu un idiot sadea si, mai ales, un „asa-zis intelectual”. Si eu care credeam ca dupa ce am publicat zece lucrari stiintifice si am tradus peste 20 de carti grele, as avea dreptul sa ma consider macar pe jumatate intelectual. Dindu-va crezare, se pare ca mai am numai doua solutii: sa ma sinucid sau ... sa descarc aplicatia si sa ma salvez jucind pokemon! Ce ma sfatuiti sa fac, dvs. care sunteti un intelectual cu norma intreaga? Dar sa stiti ca niciodata un psihiatru bun nu incepe prin a-i spune pacientului ca-i lipseste o doaga. Nu, il ia cu binisorul - hai draga, sa mai prindem niste pokemoni si pe urma ia pastila asta, sa te mai calmezi. Nu credeam ca este atit de grav, dar realitatea intrece, ca de obicei, imaginatia. La cit mai multi monstruleti!
      • Like 0
    • @ Dan Craciun
      Îmi pare rău că un profesor ca dumneavoastră are o astfel de gândire. Din punctul meu de vedere, esențial de reținut din acest articol era acest aspect: "...Tipul de atacuri lansate împotriva acestui foarte popular joc au fost de-a lungul timpului folosite, cu diferite variațiuni, și împotriva radioului, televiziunii, jocurilor video clasice, muzicii rock sau Internet-ului. ..."
      Cât despre Republica si contributorii săi, nici la capitolul acesta nu stăm bine domn' profesor. Uite așa am înțeles eu cum funcționează Republica:
      1. Aduni oameni reprezentativi din diferite domenii si ii rogi să publice opinii.
      2. Apoi suntem noi cei care dezbatem, înt-o manieră placută, fără sa etalăm lucrări științifice și fără să invocam „cărți grele traduse” (într-o dezbatere nu contează nici vârsta, nici educația ci doar legatura cu domeniul dezbătut, cred eu).
      • Like 0
  • Nu vreau sa par adept al conspirationismului, dar chiar mi se pare cointeresata atitudinea autorului in cel mai oneros mod posibil. Sa ajungi sa sustii ca toti cei care nu accepta Pokémoni sunt un fel de retarzi sociali mi se pare revoltator. Si, drept solutie, sa pretinzi ca societatea poate cere marilor companii responsabilitate sociala si implicare in educarea tinerilor, asta mi se pare maximum de ipocrizie.
    • Like 5
    • @ Florin Tudosie
      Aici nu e vorba de a judeca niste oameni pentru ca nu accepta jocul,e vorba de a nu judeca un joc din cauza unor persoane care duc anumite lucruri la extrem. Ideea de baza a jocului e socializarea,prietenia si intelegerea intre oameni. Cei care il contesta nu vad ca intr-o lume care cade din cauza ca oamenii sunt invrajbiti de religie,etnie,nationalitate oamenii se strang in piete sau parcuri si lasa la o parte diferentele dintre ei si se unesc sub un simplu joc. Asta este cel mai important daca bineinteles ai o gandire sanatoasa si crezi ca omenirea mai are o sansa sa lase la o parte ura asta care nu se mai termina. Aceasta este problema oamenilor care contesta jocul pun problemele actuale care exista e umerii unui joc care incearca sa fac opusul. Extremisti o sa fie mereu insa nu poti judeca un joc din cauza ca acesti oameni sunt inconstienti. Efectele unui aspect trebuie analizate mai in aprofunzime si vazut ce face rau si ce face bine. Deocamdata nu exista nimic rau pe care jocul l-a facut cu exceptia unor anumite cazuri unde dupa cum am spus oamenii au dus lucrurile la extrem
      • Like 1


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Speranța Farcă

„Părinții sunt foarte angoasați, aud peste tot că copilul lui cutare face așa, copilul lui cutare face așa. Și se gândesc că ei nu oferă același start copilului lor, care va intra în competiție cu acei copii care au făcut toate acele cursuri. Gândim educația și viața ca pe o competiție”, spune Speranța Farca.

Citește mai mult

Șezlonguri în apă la Marea Neagră

Este o adevărată luptă între turişti pentru a prinde cel mai apropiat pat de plajă lângă apă deşi nu stau prea mult pe sezlong şi apoi tot ei se plâng că nu au soare pentru a se bronza din cauza umbrelelor extrem de apropiate.

Citește mai mult

Foto pentru textul Arinei Angelescu

Plec în oraș. Nu apuc să conduc prea mult când aud telefonul. E mama, care rămăsese cu cel mic. Inima îmi bate deja mai tare. Îmi trec tot felul de scenarii prin cap. Niciunul prea fericit. Răspund. Nu e mama. E băiețelul meu. Plânge în hohote și lasă puțin spațiu ca eu să înțeleg ceva. Nu-știu-ce grisine pe care le-am uitat acasă?!

Citește mai mult

Andrei Ene

AntiFragile, un startup care dezvoltă un sistem de etichete inteligente, care permit monitorizarea de la distanță a coletelor pe parcursul procesului de transport, a fost desemnat vineri seara câștigătorul competiției UPGRADE 100 Floors Elevator Pitch. Pe scurt, eticheta își schimbă culoarea dacă pachetul a fost scăpat de curieri.

Citește mai mult