Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

PSD și PNL nu sunt ceea ce par a fi. Și câteva observații despre identitatea USR

Dacă în democrațiile occidentale lupta ideologică între partide a fost întodeauna în prim plan și ideologia a decis alegeri, în România această înțelegere a jocului democratic nu a prins încă, sau nu atât cât să pretindem că alegerile de la noi sunt decise ideologic. 

La 26 de ani de la unul dintre regimurile comuniste cele mai conformate ideologic, cel puțin teoretic, România încă deprinde obiceiurile democratice și învață din mers. Instituțiile care însoțesc de obicei o republică democrată de piață arată uneori ca un șantier bucureștean, cu macarale și utilaje blocate pe lângă schelete semiconstruite, pe lângă care viața merge înainte.

Viața merge înainte de 26 de ani, și mai ales pe hârtie așa a mers și democrația. Oamenii au fost chemați la vot, au ales, au plecat acasă, au ales din nou și nimic nu s-a schimbat realmente. Aceleași partide dislocate din corpul postcomunist al FSN-ului au împărțit puterea cu umbra partidelor istorice, în principal PNL, iar România continuă să fie o țară săracă.

O introducere în spectrul politic global

Odată însă cu creșterea exponențială a rețelelor sociale informația a început să se propage din ce în ce mai repede și cel puțin în bula de Facebook în care trăiesc mulți oameni apar primele dispute și polemici care să depășească cumva caricaturizarea primară a primilor ani după revoluție între comuniști și capitaliști. Apar nuanțele ideologice, cauzele sociale și politice, apropierile față de anumite moduri de a vedea societatea. Din păcate, aceste noi explozii de informație provoacă și multă confuzie, mulți participanți online la aceste dispute nefiind încă pregătiți și neavând experiența necesară pentru a depăși niște bias-uri de comportament dintre care cel mai important este cel de confirmare: ideile fixe atrag și urmăresc informație fixă, pe care o consumă în detrimentul a tot ceea ce nu corespunde propriilor valori.

În politică, principalele curente care au înlocuit dihotomia comunism-capitalism sunt cele între stânga și dreapta. Chiar dacă conceptele sunt vagi și sunt folosite în diverse moduri, ele sunt aruncate fără discernământ de multe ori și fără a ști ce înseamnă în sine. Mulți oameni sunt șocați să afle de exemplu că sprijinirea familiei tradiționale este un concept de dreapta, nu de stânga. Sau că mărirea taxelor este un concept de stânga, nu de dreapta, indiferent de scopul pentru care sunt mărite (să reducă un deficit bugetar de exemplu).

De asemenea, confuziile semantice nu se opresc aici. Una dintre cele mai importante, nu doar pentru România, dar și la nivel global, este definiția liberalismului. În Statele Unite, „liberal” are o semnificație diferită de ceea ce se înțelege prin acest cuvânt pe vechiul continent. În State, liberalismul politic (reprezentat în principal de Partidul Democrat) este foarte apropiat de socialism. Principalele sale valori se bazează pe drepturile fundamentale la educație, sănătate, venit etc. care presupun o intervenție în economie a statului care să asigure prin coerciție aceste bunuri comune extinse. Astfel, liberalismul american este legat de conceptul de welfare state și se află la stânga eșichierului politic. Ca o paranteză, stânga și dreapta au apărut încă de la Revoluția Franceză când l’Assemble Nationale (un fel de parlament) așeza aristocrația în dreapta (favorabilă monarhiei și tradiției religioase) și mica burghezie și populația mai săracă în stânga (favorabile revoluției și progresismului laic). De aici, conceptul de dreapta a evoluat pentru a include interesele celor bogați, latifundiarilor, aristocraților și mai târziu capitaliștilor conservatori, iar stânga a înglobat interesele claselor de mijloc, ale țăranilor, și mai târziu ale masei de proletari. Mai jos o sinteză sumară a ceea ce presupune stânga și dreapta din punct de vedere politic și economic.

(clic pe imagine pentru a mări)

În realitate contaminările ideologice au făcut ca delimitarea strictă între principiile de stânga și de dreapta să nu mai fie atât de clară. Cel mai bun exemplu este fundamentarea economică a acestor doctrine și evoluția cuvântului „liberal”. Dacă în sensul clasic al cuvântului, dezvoltat de Adam Smith, JS Mill sau Locke, liberalismul era în primul rând legat strict de libertatea tranzacțiilor economice, acumularea proprietății private (celebra stare naturală a lui Locke în care aproprierea pașnică a proprietății stă la baza evoluției contractului social) și libera inițiativă economică care lăsate să funcționeze sub impulsul „mâinii invizibile” vor servi ca fundament pentru dezvoltarea politică a societății. În timp, conceptul de „liberalism” a suferit modificări și nuanțe, mai ales după ce „liberalismul clasic” s-a confruntat cu criticile marxiste și mai târziu keynesiene. În prezent, ceea ce se înțelege prin „democrație liberală” în Europa sau prin „liberals” în Statele Unite are un puternic fundament socialist (Europa) și social (America) și este legat de ponderea mare pe care o are statul în economie, văzut ca un vector esențial de asigurare a principiilor moderne „liberale”, aflate acum la stânga spectrului politic, nu la dreapta cum era inițial. Liberalismul clasic își continuă expresia modernă printr-o semantică ușor diferită (neoliberalism, libertarianism) și continuă să aibe ca fundament economic un stat minimal (în sensul lui Hayek sau Nozick).

Erezia ideologică a partidelor românești

Revenind la România și la următoarele alegeri, să încercăm să observăm unde se situează principalele partide pe scara ideologică. Mă voi concentra pe cele trei forțe politice actuale care conform sondajelor au ponderea cea mai mare, anume PSD, PNL și USR.

Voi începe în primul rând cu un prim context european, și anume cum este împărțit parlamentul european între diversele grupări politice. Mai jos un tabel cu principalele grupări pe axa ideologică (am inclus doar grupările care includ europarlamentari români). Principala observație, care coincide cu politicile europene de welfare states, este concentrarea spre stânga spectrului politic, dar si reacția virulentă a dreptei extreme, materializată in evoluția UKIP în Anglia sau a Frontului Național în Franța.

(clic pe imagine pentru a mări)

Ce se întâmplă însă în România? Primul pas pentru o analiză cât de cât eficace a spectrului ideologic este dată de programele de guvernare ale celor 3 partide. Mai jos o prezentare succintă a principalelor puncte ale acestor programe:

(clic pe imagine pentru a mări)

Câteva concluzii care se impun la o primă vedere:

• programele PSD și USR sunt cele mai detaliate lateral, cu subcapitole pe diferite zone de dezvoltare. În timp ce programul USR este descriptiv, nu conține cifre, estimări de date etc., programul PSD excelează în acest sens cu foarte multe date și cifre venite, în opinia celor care l-au realizat, să susțină obiectivele asumate.

• Cifrele și statisticile prezentate de PSD și mai ales sursele de finanțare se bazează pe ceea ce au văzut realizatorii acestui program în globul de cristal: creșterea economică importantă din următorii ani.

• Programul PNL este cel mai succint și pare realizat în grabă, integrat într-un singur document pdf cu titlul „100 de puncte în completarea programului Ciolos”. Cam puțin pentru ambițiile electorale ale acestui partid și față de ceea ce așteaptă oamenii de la el.

Ultima concluzie o prezint separat pentru că e interesant să fie susținută de anumite date vizuale: anume polarizarea ideologică a celor 3 partide. Niciunul nu urmează o linie doctrinară fermă. Cel mai neobișnuit este programul economic al PSD, cu puternice accente de dreapta. În final, valabil pentru cele 3 grupări, măsurile economice pur socialiste se intersectează cu măsuri pur liberale (în sensul clasic).

O altă observație: lipsesc din program referințele clare la dilemele liberale moderne: familia tradițională, mariajul de același sex, problema avorturilor, problema cultelor religioase. Și asta pentru că sunt subiecte sensible care presupun un anumit pariu electoral cu mare risc. De aceea abordarea acestor subiecte a fost una tangențială și colaterală, exprimată în „opinii personale” pe Facebook și nu incluse ferm în programe. Este cazul opiniei față de biserică ortodoxă, niciodată fermă și clară, pentru că aici se pot pierde ușor sute de mii de voturi, după modelul Ion Iliescu din 1996, când pus în fața întrebării tăioase și ingenioase a lui Emil Constantinescu („Domnule Iliescu, credeți în Dumnezeu?”) nu a putut da un răspuns clar și decisiv, pierzând ulterior alegerile.

Mai jos am sintetizat cum se situează principalele măsuri ale celor trei partide pe axa ideologică. Nu e o măsură perfectă, bineînțeles, și se pot discuta multe asocieri, însă e un punct de plecare.

(clic pe imagine pentru a mări)

PSD pare cel mai polarizat partid din punctul de vedere al măsurilor susținute: apar măsuri cu caracter profund socialist, virând spre planificarea centralizată (înființarea unui fond de stat de investiții, înființarea fabricilor de stat în domenii cheie, restructurarea Unifarm, „primul salariu”…) care se întrepătrund cu măsuri de dreapta destul de clare (reduceri taxe, eliminare impozite diverse, eliminare CAS pentru anumite grupuri etc…). Toate acestea creează o confuzie ideologică pentru alegătorul care chiar urmărește măsurile propuse și implementarea acestora. În plus, dacă ne uităm la ultimii 26 de ani, ideologia a jucat un rol marginal în logica acestui partid, înlocuită cu oportunismul în fața unui electorat lax și nedispus întotdeauna să taxeze derapajele logice.

PNL trăiește în schimb poate cea mai pronunțată criză doctrinară, nereușind să împace idealurile liberalismului clasic cu mișcările politice profunde la care a participat în ultimii ani, culminând cu alianța USL. Alt reper politic oportunist care ne arată că măsurile teoretic de dreapta sunt contrabalansate de puternice accente intervenționiste (înființarea de fonduri agrare naționale, garanții de stat, subvenții, vouchere culturale etc…)

USR este o nouă construcție politică, care este cel mai puțin dependentă ideologic de conceptele clasice ale spectrului politic. E un partid reactiv, ca alternativă la politica ultimilor 26 de ani, împrumută mult din idealurile liberale americane, se adresează unei clase de alegători tineri și progresiști. Aici măsurile de stânga sunt asumate din acest punct de vedere al progresismului modern.

Eu cu cine votez?

Pentru alegătorii interesați de orientările doctrinare ale partidelor, informațiile de mai sus pot să fie un punct de plecare în deciderea unui vot, atâta timp cât măsurile sunt considerate realiste și realizabile. Nu e întotdeauna așa, iar votantul român are și el experiența necesară pentru a înțelege că promisiunile dinaintea alegerilor și hei-rup-urile legislative au o mare motivație electorală. E important însă, pentru evoluția viitoare a modului în care se face politică în România, ca oamenii să se uite pe măsurile propuse și să le monitorizeze odată ce un guvern a fost investit. Acest tip de presiune e cel mai potrivit pentru a ne asigura că oferta electorală pe care reprezentanții noștri ne-o propun nu este doar o colecție de ciorne într-un sertar, ci sunt supuse testării publice. în definitiv, fiecare dintre noi avem așteptări diferite despre cum vedem viitorul, ce măsuri credem că ne ajută pe noi sau mediul în care trăim și dacă aceste măsuri sunt respectate. Altfel votul nu va avea o valoare reală, alta decât cea statistică.

Note:

pentru informatiile privind masurile incluse in programele celor trei partide am folosit datele de pe site-urile oficiale: programul PSD, programul PNL, si programul USR.

Articol publicat pe blogul autorului

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • check icon
    Intr-o societate complexa abordarea stanga-dreapta este depasita. Ar mai simplu sa recunoastem ca ne raportam la dihotomia stat de drept versus stat abuziv. In realitate pentru asta am vrut in UE. Am vrut sa avem si noi o tara in care sa fie respectate niste valori minimale. Din pacate am cam ramas pe din afara. Suntem intr-un stat in care aplicarea dublei masuri a devenit o normalitate. Nici noi, in marea majoritate, nu mai suntem curiosi de notiunea de dreptate pe care o inlocuim foarte rapid cu cea de convenabil. Din cauza asta noi ca societate nu mai reusim sa ne intelegem, de asta capra vecinului ne ocupa tot timpul, de asta reusesc sa se realeaga aceeași smecheri.
    • Like 1
    • @
      check icon
      puteti adauga si sintagma "tara saraca" si de aici se poate intelege principiul de baza al sistemul de gandire al cetateanului, indiferent de nuvelul lui social sau intelectual : "imbogatirea rapida, fara procese de constinta" => "capra vecinului ne ocupa tot timpul" :)
      • Like 0
  • Stoparea finanțării cultelor de către stat este o măsură de stânga, nu de dreapta.
    • Like 0
    • @ Mihai Popa
      check icon
      Nu este nici de una, nici de alta, este o măsură ce reflectă principiile constituționale privind drepturile la a practica un cult, oricare și rezultă din aceasta. Retragerea statului din viața cultelor a fost unul dintre pașii cei mai importanți în societățile occidentale moderne, bazate pe contractul „liberal” dintre cetățean și stat.
      • Like 1
  • check icon
    solutia este statul acasa in ziua votului ! sa vedem cum se legitimeaza un parlament votata de 15-20% din totalul alegatorilor inscrisi pe liste ! restul sa ne rezervam dreptul de a iesi in strada cand ratiunea adoarme si se nasc monstrii din hoti, borfasi, violatori, plagiatori si prosti, mai ales mare atentie la prostii care stiu tot.
    • Like 0
    • @
      check icon
      Și inși ca alde Macovei și Blaga, M.R. Ungureanu, Bakonski sau plozii lor de adopție.
      • Like 1
    • @
      check icon
      eu nu fac deosebire, nu dau nume prostiei !
      daca desteptaciunea este aleatorie, prostia este populara !
      • Like 1
    • @
      Să se legitimeze în fața cui ? Îi doare la bașcheți de legitimitate. Își fac treaba cu masa de manevră și aia e.

      Nu doar că trebuie să mergem la vot, dar trebuie să ne și implicăm pe cât posibil pentru a ne asigura că interesele noastre sunt respectate și că resursele ajung acolo unde este nevoie de ele.

      Cu ieșitul în stradă poți doar contracara fărădelegea dar nu poți construi, ori România are nevoie de oameni care construiesc, nu vile proprii, ci viziuni, strategii și infrastructura...
      • Like 1
    • @ Adrian Ionescu
      check icon
      nu cred ca de 26 de ani se construieste ceva cu finalizare ... si nici in urmatorii 25 de ani nu cred ca se va putea ... saracia face ca oile sa fie mancate de cainele turmei, lupii adevarati inca nu au sosit pe plaiurile mioritice :)
      • Like 1
    • @
      E.. uite viziunea asta mioritică mie nu-mi place!
      Accept eșecul, dar nu accept resemnarea.
      • Like 1
    • @ Adrian Ionescu
      check icon
      nu exista esec, pana nu te resemnezi :) deci continui, dar bifezi :
      1. ce nu trebuie facut : mersul la vot !
      Insanity: doing the same thing over and over again and expecting different results - Albert Einstein
      2. ce trebuie facut : iesitul in strada !
      The world is a dangerous place to live; not because of the people who are evil, but because of the people who don't do anything about it - Albert Einstein
      • Like 1
    • @
      "nu exista esec, pana nu te resemnezi" - de-acord, dacă vorbim în termeni absoluți, eu când am spus eșec m-am referit la o nereușită temporară.

      1. Să nu mergi la vot nu înseamnă să faci altceva, ci face parte din aceeași paradigma ca și până acum. Altceva, ar însemna să facem presiune pentru a trece la un sistem bazat pe democrație participativă REALĂ, de exemplu.

      2. De-acord cu ce a zis Einstein, dar să faci ceva nu înseamnă doar să protestezi, ci să și construiești o alternativă. A se vedea punctul 1.
      • Like 1
    • @ Adrian Ionescu
      check icon
      eu inteleg prin a nu participa la mascarada legitimarii o modalitate de a pune presiune asupra "alesilor", a arata ca exista o multime tacuta, nu-i cunosti, nu sti cine sunt, dar exista si sunt numerosi ...
      si apoi, daca lucrurile devin evidente, in strada descoperim fizic cati suntem, 1-1.000-100.000-1 mil ... si atunci putem sa incepem o constructie.
      si mai este "cate" ceva fata de '89 :
      - stim exact ca pct 8. din proclamatia de la timisoara este pct 1.
      - lista se inchide inaintea de "ultimul pe lista cu voia d-vostra" :)
      - "minierii" nu mai exista :)
      rememorati 2 "intamplari" in care partidele si parlamentarii nu au avut nici 1 cuvant timp de 60 de zile :
      - acceptarea lui ponta ca johannis a castigat alegerile ;
      - plecarea lui ponta de pe pozitia de prim-ministru .
      asta ca sa intelegeti ca cu cat sunt ouale mai mari si mai multe, cu atat doare mai tare :)
      • Like 1
    • @
      Din cîte știu, legea nu prevede un procent sub care alegerile se anulează. Deci, legal se vor legitima și cu 5% din alegători participanți. Să lași 1 milion de români să decidă de cine sunt conduși restul de 19 milioane nu mi se pare tocmai ok. Mai bine desființăm alegerile și să se facă guvernarea țării prin rotație.
      • Like 1
    • @ Bogdan Tabarcea
      check icon
      1. nu este vorba de anularea alegerilor ci de recunosterea "alesilor" de catre institutiile interntionale. cu 15% "alesii" nu sunt invitati nicaieri, sau poate in venezuela, corea de nord si dubai pe plaja :)
      2. cetatenii nu pot "desfinta" legislatia unei tari decat printro miscare revendicativa care modifica valorile care au stabilit legislatia. si asta se face in strada nu in parlament !
      3. cand spuneti "Să lași 1 milion de români să decidă de cine sunt conduși restul de 19 milioane nu mi se pare tocmai ok." faceti referire la numarul celor care trebuie sa faca parte din parlament, adica si 1 mil ar fi putin :)
      obs. putina cultura politica nu ar strica inaintea unei postari la ac capitol, macar atat cat sa nu para postarea unui copil de 11-13 ani care a pus mana pe laptopul lui tati :)
      • Like 1
    • @
      check icon
      Nici eu nu-mi bat capul să răspund tuturor mofturilor. Când e cazul spun lucrurilor pe nume. Numai că și proștii votează, chiar dacă se mai ascund în cluburi selecte. Unii dintre ei însă mai înțeleg realitatea chiar fără multe explicații.
      • Like 1
  • Pe mine polarizarea asta stânga/dreapta nu mă ajută. Din punctul meu de vedere toți oamenii își urmăresc interesul personal. În funcție de educație, abilități și context, fiecare vede interesul personal în mod diferit, iar asta crează un spațiu de acțiune ce poate fi definit pe două axe:

    - una temporală, ce merge de la imediat la îndepăratat ( în timp )
    - și una de conținut: material -> abstract

    Astfel putem plasa interesele diverșilor indivizi într-un mod mai relevant.

    De pildă, categoriile sărace cu o educție precară, vor avea un interes plasat foarte aproape de imediat și material.

    Pentru cei ce siguranța zilei de mâine nu este o problemă, probabil că interesele se plasează mai aproape de celălalt capăt al axei timpului.

    Capitaliștii și pragmaticii foarte probabil vor fi mai aproape de capătul material al axei conținut, în timp ce teoriticienii, artiștii și ideologii mai aproape de cel abstract.

    Un caz interesant ar putea fi cei plasați aprope de coordonatele ( imediat, abstract ). Dacă mă întrebați pe mine, aceștia ar fi radicalii, dispuși să producă revoluții în numele unor idei.

    Echilibrul unei societăți poate fi realizat în mai multe moduri :

    - prin polarizarea unor forțe relativ egale către capetele axelor, însă acesta este un echilibru instabil ce poate degenera rapid către radicalism și dictatură.

    - prin aducerea unui număr cât mai mare de oameni către centru, cu alte cuvinte, cu cât mai mulți oameni vor fi ancorați și în material/imediat dar păstrează un ochi și spre viitor și sunt interesați de politică, cu atât societatea tinde către un echilibru sănătos, durabil. Acesta este genul de societate în care eu vreau să trăiesc.

    Într-o astfel de societate, o mare parte din conceptul de "stat" va fi encodată ca un sistem de valori, principii și norme, la care indivizii aderă și pe care le respectă. Într-o astfel de societate de multe ori dreptatea și "normalul" vor fi apărate prin peer-pressure, educația se va face tot în societate și oamenii vor colabora și vor concura dar sub umbrela unor obiective comune. Fiecare va înțelege că interesul personal este strâns legat de cel general, pentru că unei celule îi este mai bine într-un organism sănătos decât într-unul bolnav.
    • Like 0
  • Laura check icon
    Eu inteleg ca autorul induce subtil propria lui sustinere pentru un anume partid deoarece in ultima imagine, in care se prezinta cele 3 structuri: PSD; PNL si USR pe axa ideologiilor, rezolutia imaginii este mult mai mare si mai usor descifrabila pentru USR decat pentru celalalte. Este de admirat ca PSD are o campanie solida si prezinta un program bine facut, chiar daca lucrurile stau bine doar in aparenta. Eu am cerut intotdeauna un singur lucru de la USR: sa introduca o reforma a Parlamentului si sa ceara micsorarea parlamentarilor la 300 si nimeni nu a raspuns niciodata nici macar de ce ar fi o idee rea. Mare URSS, si acoperitii acestuia sunt solizi si din opozitie nu vine nimeni cu un program solid. Ne meritam soarta.
    • Like 0
    • @ Laura
      check icon
      Laura, de ce crezi că a avea 300 de parlamentari e mai bine? Ți-a plăcut Băsescu și, dacă el a făcut referendum, automat e bine așa? Flăcăul cu pricina a făcut referendum numai și numai fiindcă știa, din sondajele făcute de serviciile de informații, că asta îi va mai aduce niște procente la candidatură. Parlamentul este garanția democrației, un parlament bicameral este o soluție foarte bună. Ar putea fi supradimensionat, mai ales că, după acel sistem imbecil de vot, nu numai că nu s-a micșorat, ci chiar s-a umflat.
      Nu știu ce vîrstă ai, presupun ești relativ tînără, dar mergi pe un drum greșit dacă crezi că un parlament de 300 de oameni este o soluție mai bună doar fiindcă are 300 nu 450, să zicem.
      • Like 0
    • @
      Laura check icon
      E mai bine un Parlament cu 300 de membri, deoarece este mai apropiata raia de parlamentar/ nr de locuitori. de ex, Palemanetul Germaniei are approx 630 parlamentari raportati la o populatie de 80 mil locuitori, iar Franta are approx 570 la 60 mil de locuitori. Romania are actualemente mai putin de 20 mil de locuitori, si aprox 600 de parlamentari. Acesta este primul argument ! Al doilea, se vorbeste relativ mult de reforma in administratie, si ce loc e mai bun decat sa incepem reforma cu Parlamentul, prin reglementarea prezentei la vot, regrelemnatrea felului in care se voteaza, relatia prezeta- vot (se poate delega votul altcuiva sau nu), cum se efectuazea rificarea imunitatii ( mai e nevoie sa se voteze? ) etc etc...nu am mai multe idei, dar daca Parlamentul da un exemplu de reforma interna, e mai usor sa atacam apoi reforma in ministere, in scoli, in spitale...adica, de sus in jos.
      • Like 0
    • @ Laura
      check icon
      Deci, după logica ta, dacă Slovenia are 2 mil. de locuitori, parlamentul ar încăpea într-o cameră de bloc, ar avea vreo 25 de oameni. Asta e logica? Iar Slovacia, cu 5 mil., să aibă maxim 50 de parlamentari. E mai ieftin, nu? Va fi așa de ieftin, încît e primul pas spre dictatură. Următorul pas e să nu mai fie parlament deloc, ce rost mai are unul mic și fără putere, corect?
      • Like 1
    • @
      Laura check icon
      Nu ma intereseaza evolutia Sloveniei, o tara putin mai la vest si in aceesi dificultati de tranzitie ca si Romania. Vorbind de dictatura, nu vi se pare ca prin partidul "unic" prezent in scena politica de 26 de ani, am trait-o de fapt si ca nimic nou sub soare semnificativ nu a putut aparea din cauza acesta ? (adica au aparut niste mici schimbari, dar prea mici fata de adevaratul potential pe care il avea Romania, un potential la fel de mare ca Polonia care intr-adevarar s-a descurat mai bine: de ex, Polonia aloca actualmente resurse armatei si respecta angajamentele NATO, Polonia nu a cunoscut recesiunea in perioada 2008-2012 datorita unei bune gestiuni de economie interna, etc etc).
      • Like 0
    • @ Laura
      check icon
      Mi se par multe, dar Slovenia nu este DELOC în aceleași dificultăți de tranziție. Ai fost vreodată acolo? Vei fi șocată, este o țară la nivelul Austriei, nu simți diferența cînd treci frontiera. Încearcă să scapi de clișee și nu mai cita ceea ce vezi pe ici, pe colo. Ai fost în Polonia? Știi polona? Poți analiza serios și atent subtilitățile unei țări? Dacă răspunsurile sînt „nu”, abține-te de la a comenta lucruri pe care nu le știi, lasă-l pe CTP să o facă, este deja consacrat cu astea, nu-i poți lua locul.
      • Like 0
    • @
      Laura check icon
      Oki, multumesc pentru contrazicerea fara argmente ! haideti ca am facut o analiza si pentru Polonia: acesta are o populatie de appox 38 mil (in 2013) si un nr de 560 de parlemantari. Revenind la Romania, avem un nr de 514 parlamentari la o polutaie de approx 19 mil (in 2013). Atentie, suntem la jumatatea populatiei fata de Polonia. Asadar, daca numai CTP poate comenta, si deci oamenii obisnuiti nu pot comenta, nu pot face opozitie, cine este sustinatorul dictaturii dintre noi doi ?
      • Like 0
    • @ Laura
      check icon
      Polonia nu are atît, are ceva peste 30 mil. reale, neemigrate. Gata, am încheiat, nu mai avem ce discuta, deja știi totul și nu ai nevoie de păreri. Stimă.
      • Like 0
    • @
      Eu zic să facem un Parlament cu un număr de membri așa... cam cât populația României...
      • Like 0
    • @
      Laura check icon
      Ati fost dvs in Polonia si ati numarat? Ati facut recensamant ? Oau, imi place ocupatia dvs. Putem colabora, eu studiez statistica si va pot ajuta cu altfortimi care estimeaza mai bine decat asa dupa ureche! Intre timp, ne raportam la date oficiale, deoarece acesta este motivul pentru care ele exista. va multumesc daca imi raspundet la oferta mea !
      • Like 0
    • @ Laura
      check icon
      Ei, mă bucur să stați în România și îi numărați pe români la fața locului. Da, de acord, așa este, Polonia are 38 mil. și, ceea ce este cel mai relevant, nr. nașterilor este cu circa 40 mai mare decît al deceselor pe zi, în România decesele sunt cu o sută mai mare decît nașterile.
      Dar discuția privind nr. exact al locuitorilor nu este foarte relevantă discuției, s-a mutat alături.
      • Like 0
    • @
      Laura check icon
      Discutia este in contextul in care eu pun sub semnul intrebarii numarul de parlamentari din Romania si propun scaderea la 300. Dvs ati adus urmatoarele intrebari pertinente si va multumesc pentru discutie:

      - Este pertinent si normal sa raposratm nr de parlamentari la populatia unei tari ? Daca da, In cazul unei polulatii foarte mici, exista riscul real al apartiei unui parlament f mic si posibil al unei dictaturi?

      - Daca da, la ce populatie am raposta nr de parlamentari ? Numai la populatia rezidenta a unei tari, la totalul populatiei: rezidenta + diaspora?

      - Daca nu, la ce alt indicator raportam nr de parlamentari al lui tari ? la numarul mediu de parlamentari ai tarilor din jur? La numarul de politicieni sau viitori politicieni dintr-o tara ? Il putem raporta la dimensiunea familiilor si cercului de influenta din jurul actualei clase politice, astfel incat toata lumea sa aiba acces la un loc cald in sistem?
      • Like 0
    • @ Laura
      check icon
      În graba argumentației am uitat să adaug că, în Germania (luată ca model, poate fi) există: 1. Bundestag (630 locuri); 2. Bundesrat (69 de locuri), ambele la nivel federal. După care urmează parlamentele landurilor, nu mai am răbdare să calculez, ca atare nr. total de parlamentari sare, cred, de mie.
      Da, sigur, nr de parlamentari trebuie să fie cumva în raport cu populație, dar asta nu se aia, otojbira, cu furca, se fac niște analize de performanță, de reprezentativitate etc. Ironia este că, după ce cetățenii României au votat da pt un parlament de 300 de membri, după ultimele alegeri nr. parlamentarilor a fost mai mare decît în parlamentul anterior, din cauza sistemului de recalculare a voturilor. Am votat împotriva parlamentului de 300 de membri, nu atît pt că aș fi împotriva acestui număr, ci din cauza modului cum a pus Băsescu problema și din cauza felului cum au decurs discuțiile. Nu numai nr. este relevant, ci și atribuțiile celor două camere. Sînt ferm împotriva unui parlament monocameral. Pot argumenta că, pt România, ar fi OK un parlament bicameral cu un Senat format din, să zicem, 99 senatori și o cameră cu 201 deputați, DACĂ discutăm la modul serios: 1. reprezentativitatea; 2. atribuțiile celor două camere; 3. reprezentarea minorităților naționale.
      Deci, nu ați răspuns: după părerea dv., stimată d-nă/d-ră, Slovenia ar trebui să aibă un parlament de 25 de persoane? Știu, ați spus o prostie, că nu vă interesează Slovenia (foarte rău, ia duceți-vă acolo măcar o dată și mai discutăm după aceea).
      • Like 0
    • @
      Laura check icon
      Da, si eu sunt pentru un Parlament bicameral.

      Daca aplicam regula de 3 simpla, daca Romania ar trebui sa aiba un nr de 300 parlamentari, la 19 mil locuitori, atunci Slovenia ar trebui sa aiba 31 palamentari la 2 mil locuitori, ceea ce evidenent nu este o idee buna si nici nu se intampla in realitate. De fapt, daca analizam rata nr de parlamentari raportat la 1 mil de locuitori (https://jakubmarian.com/number-of-seats-in-the-national-parliament-by-country-in-europe-total-per-capita-map/), tarile cu o suprafata mica si cu o popuatie mica au o rata mare de parlamentari la 1 mil de locuitori, exceptie facand tarile din nord. Cu un nr de approx 300 parlamentari la 19 locuitori, Romania ar avea o rata de 15 parlamentari la 1 mil de locuitori, o rata la fel de mare ca Polonia, Franta sau Italia. Nu vad pericolul atat de mare al unei dictaturi in aceasta situatie. Putem eventual discuta de o rata putin mai mare, eventual intre 15 si 20 de parlamantari la 1 mil de locuitori. Acesta reforma ne-ar economisi destui bani la bugetul de stat, ar permite descentralizarea unor structuri direct sau indirect legate de prezenta prietenilor in Parlament si ar putea avea si drept consecinta o buna performanta a structurii legislative. Chiar daca nu propunem azi 300 de parlemantari, haideti sa masuram prezenta la sesiunile parlamentare in urmatorii 4 ani si sa vedem daca toti parlamentarii participa, intevin si propun legi: daca toti cei aporpe 600 sunt prezenti, implicati si fac treaba, atunci sa pastram situatia. dar haideti sa masuram inainte. (dintr-o estimare proprie, approximativa, la dezbaterile din anul acesta, cand s-a cerut ridicarea imunitatii lui Titus Corlatean in dosarul Diaspora, nu am numarat mai mult de 350 parlementari care au votat, dar e posibil sa ma insel).
      • Like 0
    • @ Laura
      check icon
      Faptul că mai puțin parlamentari fac economie la bugetul de stat este o gogoriță, stimată doamnă, cu asta au fost păcăliți oamenii. Păi și dacă am avea una mie parlamentari, banii cheltuiți pe parlamentari nu reprezintă decît zero virgulă zero zero x din bugetul statului. Nu mai invocați economiile la buget reducînd nr de parlamentari. REpet: putem avea zero parlamentari, conduc cei care trebuie.
      • Like 0
    • @
      check icon
      Parcă nu știm cum se ajunge în parlament pe listele partidelor ! Adică în raport cu contribuția la partid, sau, de ce nu, către șefii acestuia. Adică, orice mucea cu bani poate ajunge parlamentar. Pe cine reprezintă ăștia ? Și ce habar de doctrină și despre orientarea politică au ?
      • Like 0
    • @
      check icon
      Dacă îl luați în seamă pe Bășescu, poate vă întrebați și pentru ce voia matelotul să reducă drastic numărul lor. Un singur lucru nu-l luase în seamă: la ce i-ar mai fi folosit scremerea peste epuizarea ultimului mandat de președinte.
      • Like 0
  • Adi check icon
    Autorul vrand-nevrand se lasa luat de valul stanga - dreapta, care e depasit. Propun o alta categorizare, realizata pe doua planuri 1) autoritar - comsopolit si 2) statist - piata libera. Pentru ca pentru mine PSD iese din disutie (pana nu isi rezolva problema lustratiei si a genocidului de la 1989-1990, cu despagubirea victimelor si impuscarea vinovatilor), voi analiza doar PNL si USR. PNL pentru mine pare mai statist decat USR, iar USR pare mai autoritar decat PNL. Faceti si voi o axa de coordonate x0y si puneti cele doua partide pe axe si apoi mergeti la vot accordingly.
    • Like 0
    • @ Adi
      check icon
      Evident, așa este, astăzi dihotomia „stînga ~ dreapta” este o inerție în mare parte fără acoperire. În mass media de la noi, plină ochi cu clișee, „a fi de stînga” înseamnă automat „a fi comunist”, adică este ceva oribil, dom’le. Cum spui ceva cu care unu’ nu e de acord și te trezești cu calificativul „de stînga”, „comunist” și alte alea. Și în textul de față, „stînga (politică)” este ceva îngrozitor, numai să scrii „stînga” și-ți tremură mîna de indignare. Ieftinisme de dugheană.
      • Like 1
  • check icon
    Interesant şi bine documentat articolul domnului Bizdadea. Totuşi, o frază din articol mi-a ridicat un zâmbet amar: "Toate acestea creează o confuzie ideologică pentru alegătorul care chiar urmăreşte măsurile propuse şi implementarea acestora". Amar deoarece, din observaţiile personale în cei 26 de ani de "democraţie" (ghilimelele nu le-am folosit întâmplător), am constatat că prea puţini alegători s-au ghidat în opţiunile lor după doctrinele sau după programele partidelor. Opţiunile au fost în funcţie de carisma, de zgomotul discursurilor sau de promisiunile electorale constant irealizabile. Nimic altceva n-a motivat majoritatea alegătorilor din România.

    Teoretic, website-ul "Republica" ar trebui să aibă, pentru administratori, un program de monitorizare. Mie, spre exemplu, mi-a trebuit cam 10 minute să citesc articolul, cu graficele aferente. Ar fi interesant de ştiut (pentru admini) câţi vizitatori unici au accesat pagina şi câţi au stat mai mult de 5 minute pe ea (exceptându-i pe cei care au uitat pagina deschisă)? În funcţie de răspuns, am avea şi nivelul de interes al electoratului român pentru doctrinele partidelor. Cam mic, după opinia mea.

    Oricum, este de apreciat demersul "Republica" de a încerca, cu încăpăţânarea furnicii, să urnească muntele.
    • Like 1
    • @
      check icon
      Ideologia este - pentru toate partidele - o sforăială, nedeslușită pe deplin nici pentru ei. N-au timp de pierdut pentru a-l pierde pentru alegerea unei ideologii, asupra unor orientări de urmărit pentru evoluția socială și economică a statului.
      • Like 0
  • check icon
    Autorul are dreptate (cred, nu am citit cu carnețelul de notițe), analizează chestiuni terminologice (ce înseamnă „liberalism” în America și ce înseamnă în Europa și ce ar însemna la noi) și de doctrină. Problema nu este neapărat doctrinară sau, în România cel puțin, în primul rînd doctrinară, deși – evident – denumirea unui partid trebuie să fie cumva marca lui. Țin minte discuțiile avute cu Coposu prin anii ’90 (vreo 3) îi atrăgeam atenția că „țărănesc” (partid național-țărănesc) are în România postcomunistă conotație peiorativă și cuvîntul ar trebui cumva scos din denumire. Mi-a dat un răspuns ambiguu. I-am mai spus că democrația-creștină este o doctrină occidentală, mai exact specifică țărilor catolice ori unde catolicismul are o anume pondere. Într-o țară majoritar ortodoxă, pe atunci măcinată și de întreținutul conflict ortodox v. greco-catolic, sintagma nu ține. Din păcate, am avut dreptate. Evident, PNȚ-CD a ieșit de pe scena politică nu, în primul rînd, datorită denumirii, ci datorită concentrării de forțe neo-comuniste în interiorul partidului, care l-au măcinat din interior și, în final, l-au distrus. Aceasta pe fondul unei anume naivități a lui Constantinescu și a altora. După acest prim succes, forțele neo-comuniste s-au concentrat pe PNL, trecut prin x unificări, reunificări și despărțiri. La ora actuală, este un ghiveci harababură, un partid, de fapt, fără doctrină și fără coloană vertebrală, cu toți liderii charismatici eliminați.
    Autorul are, evident, simpatie pt USR. O să-i treacă, va vedea și el și vor vedea toți cei care își pun speranțe deșarte pe această încropeală non-doctrinară clădită în jurul unui personaj banal și submediocru, Nicușor Dan, care – în 8 ani de consilier general – poate bifa zero la rubrica „realizări”. (Vă rog să mă contraziceți dacă greșesc).
    Demantelarea PNL-ului, ca și finalizată sau aproape de cosciug, a fost un plan conceput încă din anii ’90 și a devenit prioritară după ce PNȚ-CD nu a mai reprezentat nicio problemă majoră, le putem „mulțumi” domnilor Ciorbea și Constantinescu. Afilierea PNL la grupul liberal european era firească, corespundea cel mai bine locul pe care PNL îl are în România și în tradiția românească. La sfîrșit de secol 19, PNL era un partid „de stînga” (adică al schimbării), devenit „de dreapta” după primul război mondial, deoarece partidul conservator a dispărut, apărînd însă țărăniști și partidul național din Transilvania, cele două fuzionînd într-un partid de tip agrarian „de stînga”, devenit „de dreapta” în scurta sa reînviere de după 1989. Da, grupul liberal european grupează partide de la dreapta liberală „pură” la partide de stînga de tip socialist. Ei și? Dacă PNL rămînea acolo unde îi este locul avea ocazia să întărească tocmai acest grup nu foarte puternic, ieșirea PNL a fost privită ca o trădare și pe bună dreptate.
    Îi recomand autorului să mai scrie un articol despre concretul românesc, nu despre doctrine, care nu au nicio relevanță în România sau, dacă o au, o au din cauza unor ordine de tip militar. Acesta este contextul în care cetățenii României se vor duce la vot pe 11 dec. 2016. Dacă nu iese bine, va interveni DNA, acum în stare de veghe.
    • Like 1
  • Dragă domnule motivul pentru care se Votează astfel, este simplu:
    In România, politicienii nu se țin de cuvânt. Deci, orice ar spune, ca-i de dreapta, ca-i de stânga, nu se îndeplinește. Politicienii romani NU SUNT CONSECVENȚI. Azi e de "dreapta" , maine e de stânga, sau cum e cazul lui Gutau, par exemple, poimâine e "verde" sau ecologist. Aceasta mișcare browniana, coroborata cu aceasta nebunie de a încerca sa câștigi si voturile tinerilor si al bătrânilor si al celor săraci, sau al clasei de mijloc, face sa nu mai avem ideologii, sa nu mai fie nici stânga nici dreapta, ci un talmeș-balmeș doctrinar. Fiecare partid vine cu o oferta la ce se cere pe piața in acel moment, si acționează asa cum simt liderii lor in urina, scopul este de a castiga, cu orice preț.
    • Like 0
    • @ Gigel Flocea
      check icon
      Fiți liniștit pe deplin, nici în alte țări politicienii nu se prea țin de cuvînt dar, în general, au o limită a mitocăniei și a comportamentului suburban. Sînt destui care sar calul și, de regulă, demisionează de bună voie ori forțați de împrejurări ori sînt demiși. Marea problemă a României este lipsa de programe coerente, lipsa unei administrații locale controlabile și eficiente (s-au cheltuit sume imense de bani pe prostii: pe panseluțe, pe băncuțe, pe parcuri în mediu rural etc. etc.)
      • Like 1
    • @
      check icon
      Păi, n-au timp de pierdut, pentru că nu și-au atins propriile ținte, sau pentru că nu și-au întrecut predecesorii. Și pentru că n-au ajuns să dețină toate pârghiile puterii înainte de încheierea mandatelor. Asta e ! Viața e scurtă.
      • Like 0
  • Bine observat. Abia cand sunt puse in tabel masurile de stanga si de dreapta ale fiecarui partid se poate observa lipsa unei orientari doctrinare clare spre stanga sau spre dreapta. Amestecul de masuri de ambele orientari in numar aproximativ egal la PSD si PNL imi indica o pliere a ofertei politice pe asteptarile electoratului majoritar mai degraba decat respectul unei doctrine. Lipsa unei demarcari clare intre stanga si dreapta mai arata, cred eu, ca de fapt aceste partide nu sunt interesate de respectarea unor doctrine ci de castigarea puterii prin orice mijloace pentru a accesa banul public. Niciunul din partidele de la noi nu a aratat pana acum altceva. Nu a ramas nimic notabil in urma lor in afara de o mare dezordine si o birocratie sufocanta menita sa camufleze jefuirea banului public in mod transpartinic.
    Activitatea DNA din ultimii ani a scos la lumina o parte din grozaviile comise impotriva banului public de catre toti oamenii de la varful acestor partide. Pe langa DNA, a venit si mult hulitul guvern tehnocrat care a mai scos de prin sertare o multime de documente care confirma acest lucru.
    Se vede tot mai clar ca, intradevar, PSD si PNL nu sunt ce par a fi. Ar trebui sa fie partide cu doctrine opuse nu doar declarativ ci de facto. In schimb, se comporta ca niste grupuri de indivizi dispusi sa promita orice ar incanta alegatorii in scopul ajungerii la putere. Experienta legislaturilor trecute arata ca toate programele de guvernare au valorat exact cat hartia pe care au fost tiparite. Trist este ca nu se vede la varful niciunuia dintre aceste partide un grup de cativa lideri despre care sa poti spune ca merita incredere, ca au competenta majora in vreun domeniu. Ce asteptari sa ai de la persoane care nu stiu macar sa vorbeasca corect? Doar acest lucru luat in consideratie si este suficient ca sa iti dai seama cam cate carti au citit in viata lor. Si sa te astepti de la ei sa scoata tara la liman? Macar daca ar fi avut decenta sa ceara sfaturi de la oameni competenti cu adevarat. Asa cred ca ar fi facut niste persoane cu bun simt, constiente de faptul ca nu sunt experte in orice. Sau ca au inteles ca asa ca pana acum nu functioneaza, nu se obtin rezultate si este necesar ajutor din afara partidului. Din nou ajung la concluzia ca PSD si PNL nu sunt ceea ce par a fi. Un partid, oricare ar fi el, incearca sa duca tara intr-o directie conform doctrinei. Dupa cum s-a vazut pana acum, PSD sau PNL sau ceilalti, nu au dus tara in nici o directie ci au ametit-o cu discursuri sforaitoare si promisiuni vesnic neonorate.
    In actualul context in care oamenii sunt dezamagiti total de actualii politicieni, USR ar putea culege voturile nemultumitilor. Ale celor care inca mai cred ca se pot gasi oameni in Romania care sa vrea sa faca ceva si pentru tara. Probabil ca nu priceperea in discursuri ar fi apreciata ci onestitatea si buna intentie. Altceva decat pana acum. Ceva impotriva sistemului instaurat de politicienii actuali. Si colaborarea cu oameni cu adevarat competenti. Scoaterea din umbra a acelor specialisti, cati or mai fi ramas pe aici, si folosirea lor cu buna credinta si in mod transparent. In aceste vremuri de dezamagire si neincredere transparenta si buna credinta cred ca valoreaza mai mult decat programe de guvernare despre care se stie ca nu vor deveni realitate niciodata. Probabil ca cel mai bun program de guvernare al momentului ar fi angajamentul de a face institutiile statului sa functioneze asa cum ar trebui. Si la cum functioneaza acum, probabil ca ar fi de lucru pentru toata legislatura.
    • Like 3
    • @ Dan Stroie
      check icon
      Să ne punem în pielea alegătorului mediu ca nivel cultural și, de ce nu, chiar în aceea a alegătorului lipsit de speranțe în ziua de mâine de când a apărut pe lumea asta. Credeți că aceștia vor sta să cumpănească promisiunile ? Sigur, cei mai mulți nu vor da prea mulți bani pe ele. Și, dacă vor merge la vot, vor alege la întâmplare, după ce se vor mai sfătui cu vecinii, cu copiii, sau după ce vor mai asculta întâmplător, ori după obicei pe la televizor. Adică la întâmplare, aleatoriu, ca la barbut, sau ca la LOTO. Adică se vor pune în fața unei noi păcăleli. Citește: în fața unei alte trageri pe sfoară. Sau după alte trageri de sfoară.
      • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult