Foto: Guliver/Getty Images
Săptămâna aceasta, mi se spune într-una din școlile în care sunt activă cu proiectele, cum copiii din gimnaziu nu mai pot fi ținuți sub control de profesori la câteva dintre materii. Mă ofer să asist la orele de matematică la clasele V-VIII. În timp ce profesorul își predă lecția merg pe la fiecare copil considerat problemă și îi dau câteva exerciții să văd cât știe. Observ că toți acești copii ‘problemă’, nu știu să socotească. Trebuie să îi învăț de acolo de unde ei nu mai știu, gândesc. Le scriu câteva exerciții pentru nivelul lor, le explic cu răbdare și respect acolo unde ei greșesc; imediat încep să aud “Doamna, doamna, am terminat! Veniți să vedeți. Doamna, doamna, vă rog să mai îmi dați exerciții.” Da, copiii, dacă văd că pot, sunt dornici să învețe mai mult. Copiii dacă nu sunt pedepsiți, ci li se explică cu răbdare și li se explică bine ca ei să priceapă, sunt dornici să depună efort, să fie tot mai buni, să vină la școală.
Să luăm exemplul unei fetițe din clasa a V-a, dintr-o familie foarte săracă, care a lipsit mult de la ore, voia să abandoneze școala, și într-un final a început să frecventeze doar pentru că s-a trezit cu poliția la ușă. I-am dat două adunări de rezolvat acelui copil. Când m-am dus să văd cum a rezolvat, prima reacție a fost să se ferească de mine ca și cum urma să o lovesc sau să o cert foarte tare. A văzut că îi explic frumos, și că nimic rău nu i se întâmplă, a prins curaj, a început să vorbească chiar “Aha, deci așa se face? Acum înțeleg. Vă rog să îmi mai dați exerciții.” La finalul orei acel copil radia de bucurie, era cu capul sus, mulțumit că înțelesese și învățase ceva în acea oră, era mai ales dornic să rezolve acasă exercițiile ce îi fuseseră date.
Atunci întreb, ce ne costă să lucram diferențiat? Ce ne costă să facem o foaie de exerciții la matematică, de exemplu, și să le-o dăm copiilor care ajung în clasa noastră cu lipsuri de cunoștințe majore, în loc să facem cu ei ceva ce ei nu înțeleg și mai apoi să îi pedepsim cu vorbe jignitoare și note proaste? Dacă noi ar trebui să stăm 6 ore pe zi la lecții în care ni se vorbește doar în japoneză, limbă pe care noi nu o înțelegem, am reuși să stăm cuminți și tăcuți în bancă? Oameni buni, haideți să ne trezim și să facem ce este etic față de acești copii, să ne facem meseria cum trebuie. Viața lor, viitorul lor este și în mâinile noastre, a dascălilor, că vrem sau nu să fim conștienți de acest lucru. Ce facem mulți dintre noi? Ne victimizăm, dăm vina pe tot ce mișcă și nu depunem nici cel mai mic efort pentru a găsi soluții, soluții care iată că în câteva minute rezolvă probleme majore.
Din păcate, chiar dacă unii dintre noi reușim să depunem puțin efort și să găsim soluții, să ne adaptăm la nevoile copiilor și la realitatea rapid schimbătoare, alții nu vor reuși niciodată. De ce? Pentru că mulți nu au ce căuta în școli. Sunt incompetenți, își citesc lecțiile de pe foaie fără a înțelege nimic, și tot ce fac bine este să își verse frustrarea pe copii. Mulți nu au nici cel mai mic interes să exercite meseria pe care și-au ales-o. Unii și-au cumpărat diplomele, nu știu să scrie corect românește. Liderii din multe școli nu sunt lideri, nu știu să conducă, nu le pasă de ce ar trebui să le pese.
Ajungem să facem compromisuri care slăvesc sistemul, dar sunt în detrimentul copiilor. Avem inspectorate care sunt degeaba. Nu am văzut nicăieri vreun efect pozitiv asupra actului de facilitare a învățării ca urmare a intervenției inspectorilor, niciunul! Nedreptăți se întâmplă cu carul, în timp ce lăsăm în urmă tot mai mulți copii. Suntem lași, nu știm să ne ținem ferm de valorile noastre, dacă le-am avut vreodată, nu suntem solitari, ne lăsăm călcați în picioare doar pentru a ne păstra relația cu cei sus puși, doar pentru a nu pierde ce avem; nu suntem în domeniul educației pentru binele copilului pe care îl educăm, doar pentru binele propriu, faima, banii, șefia pielii noastre. Rușine să ne fie! Nu suntem mai presus decât cei care ne conduc! Țara aceasta este în cădere liberă și noi, educatorii, contribuim zilnic la căderea ei.
Iar voi cei care conduceți țara aceasta, cum credeți că, a preda 3-4 clase simultan, cu aceleași metode, cu aceeași oameni, fără un minim de materiale poate da vreun rezultat? Cum îndrăzniți să vă bateți joc în halul acesta de ceea ce înseamnă educație? Unde este conștiința voastră? Ați fost vreodată în școli să vedeți cum merg lucrurile? Sau dați legile doar din biroul vostru de 5 stele?
Am mers 600+ km pentru educatie și implicare activă, lucrez voluntar în școli din zone rurale, și nu mă voi opri să mă implic până nu simt că ceva se va schimba în bine în sistemul educațional. Cu cât suntem mai mulți care ne unim forțele cu atât vom fi mai puternici și vom aduce schimbarea dorită. Curaj oameni buni, curaj și implicare!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Eu dupa +20 de matematica si nu stiu sa explic aritmetica de clasa a 3-a propriilor copii (pe testate). La scoala ii invata cu totul alte metode decat ce stiam eu (sau am invatat eu acum doua secole la scoala), iar mesajele de genul "te invat eu mai bine decat prostiile alea pe care le faceti la scoala" sunt contraproductive. Pentru un copil e nasol ca cele doua autoritati din viata lui - parintii si scoala - sa intre in contradictie. Asa ca inteleg foarte bine de ce fixarea trebuie facuta la scoala si nu acasa. Cand imi dau seama ca n-au priceput o chestie (eu ca parinte trebuie sa verific daca si-au facut tema, insa nu sa-i ajut sau sa le-o corectez) nu mai incerc sa-i invat eu, ci las un mic mesaj invatatorului si se ocupa el.
Iar testarea (evaluarea) se foloseste tocmai ca sa verifice daca s-a fixat sau sau e nevoie ca lectia respectiva sa se reia, nu ca sa faca clasamente, sa recompenseze sau sa umileasca copii. De asta ei nici n-au nevoie sa isi stie notele.
https://republica.ro/singuratatea-profesorului-roman-de-la-autoritatea-pierduta-in-clasa-la-locul-pierdut-in-lume-al-treilea
Puteti sa puneti acelasi link si de 10 ori, nu schimba faptul ca e vorba de o parere personala. Cum v-am mai spus, sunt si pareri contrare.
Tu dacă erai asa silitor nu cred ca aveai de note ca să-ți știi nivelul. Eu unul îmi știam punctele tari și slabe mult mai bine decât toți "dascălii" cu cataloagele lor. Iar autoevaluarea chiar si imperfecta sau subiectiva e mult mai fiabila decât notele care reflecta un amalgam și de cunoștințe, și de dresaj, și de noroc, și de halo effect, și de toanele nebunilor (incluzând si proful si subsemnatul), și talentul de a trisa, etc.
La fizica de exemplu am luat 2 și 10 in aceeași ora. De mai multe ori. Uneori o făceam chiar de-al dracului. Încearcă să-mi explici ce anume măsoară notele alea, iar eu îți explic care era reteta.
Nu vad de ce ar fi mai bine ca notele sa fie stiute doar o data sau de doua ori pe trimestru/semestru, cand feedback-ul poate fi si constant si bine cuantificat, clar, pe puncte (din 100, sa zicem). Oricum proful trebuie sa iti spuna unde ai de lucru, dar ajuta mult sa vezi exact ce ai facut. Da, imi era foarte, foarte util sa vad lucrarile corectate, sa vad exact unde am pierdut puncte si de ce. Cand standardul de corectare e clar (si era) nici nu se mai pune problema de halo effect. Atatea puncte pentru cutare lucru, ai lucrat corect si le-ai luat sau nu. Simplu, pe fata, fara favoritisme.
Sunt curios cum v-aţi făcut planşele la educaţie plastică. Avansez nişte ipoteze.
1. Nu vi s-au dat (vina profesorului)
2. Le-aţi făcut cu ajutorul unui prieten.
Să presupuem însă că le-aţi făcut conştiincios de fiecare dată şi aţi luat 10 pe merit. Le mai puteţi face şi acum? Nu. Motivul? Pentru că le-aţi făcut O SINGURĂ DATĂ. Nu le-aţi mai exersat. Trebuia să exersaţi fiecare planşă de cel puţin 20 de ori.
Unde e echipa aceea de care vorbiţi? S-ar fi supărat profesorul de educaţie plastică dacă aţi fi reluat exericţiile cu complementare la fel cum făceaţi ecuaţiile de gradul III? Că doar nu le învăţaţi pentru profesor, ci pentru dvs, pentru cultura generală. Cum e cu echipa în acest caz?
Avantajul in a nu iti sti notele in mod sistematic este ca nu se creeaza imagini si complexe pe baza unor situatii de moment care sa tinda sa se auto-intretina ca multe alte mituri.. Adica de exemplu daca nu stii ca esti prostul clasei nu te vei comporta ca unul, si nu te vei complace sau asuma rolul asta care te va adanci si mai mult in el. Esti doar un copil ca toti ceilalti copii si cel mai bun lucru care il pot face cei din jur cu tine e sa te trateze normal. (evident, nu ma refer la cazuri clinice).
Eu de exemplu am fost in cariera scolara etichetat ca scandalagiul clasei, eticheta care probabil m-a facut si mai scandalagiu :D
Standardul de corectare e o iluzie. Esti scos la tabla, si la jumatatea expunerii sau te incurci la o demonstratie. . Daca esti fata aia cuminte din prima banca primesti o intrebare ajutatoare si o depunctare poate cu un punct, aka iei un 9. Daca esti scandalagiul clasei primesti un 3 si un zambet de satisfactie din partea profului ca "te-a prins".
Si nici macar nu e vorba in mod necesar de o razbunare sau o forma de subiectivism intentionat din partea profului, ci de un biais al confirmarii inconstient. Cand fata "buna" s-a incurcat la jumate saraca, a fost o intamplare nefericita, ca ea stie lectia si e fata de 10. Cand "magaru'" a ajuns pana la jumatate a fost o minune, care n-avea cum sa tina la infinit, ca vorba aia n-ai cum sa ajungi de la 5 la 9 intr-o saptamana.
Standardul de corectare nu e o iluzie, daca proful e pregatit bine si daca isi face treaba corect. De cealalta parte, sa presupunem ca nu isi face treaba bine: oricum va sti care elevi se descurca cat de bine (cei care nu sunt in cunostinta de cauza sunt elevii, nu el - lucru care nu-mi prea pare corect), asa ca efectul de halou ar exista oricum intr-un astfel de caz.
Sunt curios insa cati parinti fac plangere la inspectorat azi, la noi, cand un prof nu e corect. Ca de schimbat legi si programe vad ca ne-am apuca, de a corecta punctual niste lucruri unde se poate acum, pare ca mai putin.
Și spre deosebire de România, merge. Repetentul de anul trecut poate fi premiantul de anul asta. Când o sa vezi asa ceva în sistemul "ierarhic" din România mai vorbim.
Nu, România nu merge, statistic e varza. Are mult mai mulți "repetenți" și mult mai puține "vârfuri" decât sistemul "fără note" la care fac referință. Sunt de acord ca lipsurile materiale (gen laboratoare) influenteaza numarul de Nobele, insa ca sa ai notiuni de baza la 14 ani nu ai nevoie de scoli din star trek.
Ideea e ca tarile care au adoptat sistemul "modern" la care ma refer au facut-o in urma unor studii si a unor teste, nu asa ca i s-a nazarit unui ministru mai hippiot. Au citit doua "aberatii" scrise de psihologi, au testat-o pe cateva scoli sau cateva materii, au ajuns la concluzia ca merge si au generalizat-o. Cel putin asa se procedeaza in tarile cu apa calda si nu vad de ce n-ar merge si la noi. La noi sistemul de 30 ani da rateuri, rezultatele merg in jos (desi economia merge de bine de rau in sus) insa nimeni nu incearca nimic. Parintii sunt stresati, copiii blazati si cu greata de scoala, profesorii frustrati.... si tot la "another brick in the wall" suntem. Sincer nu vad ce mare lucru am avea de pierdut incercand o reforma.
Cum s-a adoptat si mai ales de la ce sisteme s-a pornit in tarile cu apa calda nu stiu, pentru ca si in trecut sistemele erau diferite in diverse zone din lume.
Si da, sigur, economia merge in sus... in Bucuresti, Cluj si alte cateva locuri, dar vorbim in continuare de "tari cu apa calda" pentru ca la noi, desi economia merge in sus inca avem zone in care se traieste ca acum 100 de ani.
Ce am avea de pierdut? Un standard bun, poate unul din putinele atuuri pe care le avem fata de alte sisteme. Ne-am alinia la exact ce fac altii, doar cu mult mai putini bani investiti. De bine de rau acum e posibil sa pleci in afara si sa ai un avantaj la facultate cu lucrurile pe care le inveti in scoala si liceu. Daca si de programa ne batem joc...
Eu zic asa: hai sa rezolvam mai intai problemele de infrastructura si pregatire/salarizare a profilor, dupa care sa vedem pe niste date luate din sistemul nostru mai exact cata nevoie e sa schimbam programa si/sau sistemul de notare.
Stai ca nu pricep... Ce-i rău în à studia puțin literatura de specialitate cât de cât recenta, a face câteva teste și a aplica ce-a funcționat? Științele cognitive au explodat pur și simplu în ultimii ani, iar noi preferam să le ignoram in continuare pe principiul ca știm noi mai bine din mosi strămoși.
Nu te mai îmbata cu apa rece cu aia care evadează, că-s putini și aia care ajung la performante super înalte și mai putini. Și nici nu-s musai doar aia cu note mari. Cei talentați într-un domeniu sau altul sunt procent relativ constant din toate populațiile și succesul nu-i meritul niciunui sistem (singurul merit al sistemului ar fi sa nu-i "piarda"). . Un sistem bun produce mai mulți performeri decât procentul "natural" de talente.
Cu performante super inalte asa o fi, cu aia care evadeaza, acolo nu mai sunt asa sigur. Talentul e una, problema la care ma gandesc e alta: vrei sa lucrezi in afara, trebuie sa demonstrezi ca esti la fel de bun, sau, de cele mai multe ori mai bun decat localnicul din tara respectiva. De ce mi s-ar da o bursa daca sunt la exact acelasi nivel cu cel de la nivelul mediu de acolo? E pana la urma o problema mai mare, cu acte, viza daca e cazul etc.
Anumite chestii le stim bine din mosi-stramosi. De cati ani exista gazeta matematica? Unde s-a organizat prima olimpiada internationala de mate? Cate medalii a luat Romania la IMO de-a lungul timpului? Cati profi/cercetatori romani sunt acum afara si au cariere foarte tari? Unii culmea antreneaza loturile altor tari folosing probleme din gazeta matematica.
Sa facem teste, absolut, de ce nu. Daca nu ne aruncam cu capu' inainte cum facem de obicei, tot e bine. Nu de alta, dar asta mi se pare trendul, si la minister si in propunerile celor care cer cine stie ce mega-reforme. Iar. Ca parca n-am fi avut suficiente reforme in ultimii 20-30 de ani. Scazutul standardelor mi se pare ceva din seria de "wussyfication" (ca sa nu folosesc termenul original) al societatii.
Am citit un articol despre scoala franceza (pe care în materie de matematica o copiem noi). Franța chiar are motive sa creadă ca are cultura matematica... Genii de-a lungul timpului, egalitate la medalii fields cu americanii, etc. Însă media mediocra si analfabeții matematic sunt comparabile proporțional cu ai României, și sensibil mai slabe decât alte tari fără atâta "cultura".
Articolul argumentează teza ca sistemul lor de învățământ de baza nu PRODUCE vârfurile, ci le TRIAZA. Practic pana la 20 ani (aka bac + "prepa" ) ani triaza talentele. Aia care supraviețuiesc fac performanta și sunt în carti pentru fields, restul la furat, analfabeți care la 14 ani încă nu asociază numere cu cantități.
Și exista scoli care nu-s axate pe "olimpici" (cea flamanda de ex) care insa produce proporțional dublu top performeri, o medie sensibil mai buna și jumătate din analfabeții matematic. Și guess what, un județ ca Flandra are universități mai bine cotate decât Franța care-i de 10 ori mai mare ca populație.
Eu unul dacă as fi ministru as merge mai degrabă pe modelul flamand. Prefer de departe sportul de masa decât o Halep care ne gâdila orgoliile și restul populației la televizor cu telecomanda în mana...
. În primul rand e o ejaculăre precoce. Rupem fasul olandezilor la 17 ani, rezultate mediocre atunci când trebuie sa conteze (aka în lumea reala, academica sau economica post absolvire). Ei au universități și Nobele și mediu inovant si productivitate economica , noi nu.
In al doilea rand e o competiție restrânsă. E cam ca și competiția aia de robotica. Interesanta, însă fără legătură cu industria. Noi avem echipe de pusti talentați, ei o economie sofisticata. Olandezilor li se fâlfâie de imo, și de olimpiade in general.
In al treilea rand la imo participa un eșantion prea restrâns dintre elevi ca să fie semnificativ statistic pentru un sistem de educație.
În al patrulea rand, rezultatele la imo au doar legături tangențiale cu sistemul public de învățământ la fel cum Halep are doar legături tangențiale cu tenisul romanesc.. Ei fac sport ca să fie sănătoși și sexy, noi la 35 ani avem burta și gafaim când urcam doua etaje însă bai olandezilor, Halep mătură pe jos cu voi, da? Habar n-aveti voi de tenis.
Pentru cei din tarile cu apa calda IMO n-are fix nicio miza (decat pentru doi pasionati poate). Pentru noi și bulgari sau chiar rusi reprezinta șansa unei burse la ei, la aia prosti si pussies. Plus pentru dascăli la care creste cota la prega. Dacă ar avea o miza reala și pentru vestici probabil ar fi altele și rezultatele.
N-as zice ca rezultatele la imo nu sunt intr-un fel legate si de sistemul public de invatamant. In primul rand noi avem foarte, foarte putine scoli particulare. Majoritatea olimpicilor invata in sistemul de stat, si ca sa incepi sa te pregatesti pentru olimpiade nu poti sa pleci chiar de la 1+1=2. In liceele bune sunt profi care dau si la clasa cateodata probleme de sector/municipiu (na, elevii s-au inscris la liceu de performanta, de asta au parte).
Pentru cei cu din tarile cu apa calda imo n-are vreo mare miza, dar de participat participa. Si de acceptat studenti cu rezultate bune la imo (sau chiar si doar cu rezultate bune in liceu/bac/SAT-uri) din tarile din est, accepta. Si inca destul de multi. Si asta pentru ca in mod consistent studentii aia sunt buni, de multe ori mai buni decat localnici care vin din sistemul lor public de invatamant.
Tu pleci de la o ipoteza si toata argumentatia se invarte in jurul ei: "sistemul public de invatamant are rolul de a produce o bula de varfuri complet izolata de restul societatii". Asta inseamna "metric" ca daca produce 100 olimpici sistemul de de 10 ori mai bun decat unul care produce 10 olimpici, si pentru tine e absolut irelevant ca si 10 si 100 de varfuri statistic sunt la fel de irelevanti pentru societate. Sa presupunem ca as fi de acord cu ipoteza ta.
1 Demonstreaza-mi tu ca programa si sistemul medieval actual sunt optime, chiar si prin prisma metricii asteia. Demonstreaza ca daca de exemplu desfiintezi notele si premiile cu coronite la clasele 1-4 scazi numarul de olimpici la hectar.
1.1. Demonstreaza-mi ca pentru fiecare olimpic "produs" cu batul si morcovul nu sunt altii doi potential superiori care sunt "pierduti" pentru ca reactioneaza la alte stimulente.
1.2. Demonstreaza-mi ca pentru a produce un Jonn Jozz cu o cariera academica buna nu "ratam" un Galois pentru ca e scandalagiu si un Abel pentru ca e dintr-un mediu sarac care nu ar fi facut o "cariera buna" ci o revolutie in domeniul lor.
2. Demonstreaza-mi ca meritul apartine sistemului public si nu al celui paralel. Da, Halep a jucat in copilarie pe zgura romaneasca, Da, admit ca daca nu ar exista niciun teren de tenis in Romania sau n-ar fi existat Nastase poate ca n-ar fi existat nici Halep. Insa chiar este ea un produs al tenisului romanesc?
3. Demonstreaza-mi ca doar "olimpicii" nostri din sistemul preuniversitar sunt cei care au cariere academice decente in vest si ca "repetentii" sau "mediocrii" n-au nicio sansa.
Referitor la primul punct, iti propun un sistem alternativ: Invatamant obligatoriu doar de 4 clase, ca pe vremea lui Cuza. Locuri la gimnaziu doar pentru un sfert din copii si o programa foarte dura. Un sistem de 200 spotteri de talente (aka 5/judet). Si doar un singur liceu in fiecare judet, ultraspecializat, care sa lucreze doar cu talentele si doar ultra performata. In mare, sistemul comunist de sport. Sunt dispus sa pariez ca un asemenea sistem ar produce mai multi olimpici decat cel actual (la gimnastica a mers). Faptul ca 75% din populatie ar ramane cu doar 4 clase si 25% traumatizati pe viata e irelevant, asta nu face parte din metrica, nu ne intereseaza. Si e un sistem mult mai ieftin, 75% dintre profesorii de gimnaziu si 99% din cei de liceu "prosti" care nu scot un olimpic in toata sunt trimisi la sapat autostrazi. Iar pe aia ramsi ii platim triplu ca sa nu se mai planga de bani . Ce zici, nu-i punem de-o reforma?
Nu plec de la acea ipoteza, am spus ca numarul de olimpici si rezultatele de la olimpiade constituie o metrica, una din mai multe. Daca vrem sa comparam performeri din mai multe sisteme de invatamant, olimpiadele conteaza in discutia asta, n-am spus insa ca ar fi singurul factor.
1. Nu stiu daca sunt optime, nu vad insa un motiv suficient de bun de schimbare. Schimbarea unui sistem de invatamant implica niste costuri la mai multe nivele. Uitandu-ma la costuri si eventualele beneficii, nu mi se pare ca merita efortul acum.
1.1 Sa demonstrez ca nu existenta... yeah, no. Burden of proof and all that.
1.2 De ce l-am rata pe Galois? Daca Galois are talent, asta se va vedea la evaluare, presupunand ca profii isi fac treaba ca lumea. Mai e o chestie: indiferent de sistem, unii isi descopera talentul sau pasiunea pentru un domeniu mai tarziu in viata, nu neaparat in timpul scolii.
2. Este SI meritul sistemului public, chiar daca nu in totalitate. Inainte ca Halep sa se antreneze cu Darren bag seama ca s-a antrenat la inceput pe zgura romaneasca cu un antrenor roman. Asa ca da, ea este intr-un fel SI un produs al tenisului romanesc.
3. Nu doar olimpicii au cariere bune in vest. Am intalnit la facultate romani care nu avusesera super rezultate la olimpiade, dar care aveau totusi un avantaj vizibil fata de studentii din alte sisteme, in special pe partea de stiinte exacte. Si da, acei romani venisera din sistemul de stat.
Referitor la sistemul obligatoriu de 4 clase legat de punctul 1, raspund cam ca la punctul 1: uitandu-ma la costuri si eventuale beneficii, nu mi se pare ca ar merita reforma asta.
Hai sa simplific formularea. Demonstrează matale ca sistemul actual e optim. Asa, că între doi dictatori galactici care ar trebui sa ia o decizie informata. Eu cred ca ar trebui schimbat pentru ca are un număr de de rateuri mult mai mare decât numărul de retardați mintal și asta se poate verifica statistic, chiar dacă nu-i o demonstrație.
Tu susții ca trebuie păstrat neatins pentru ca...?
Propun doar ca pe baza științei acumulate în ultimii 50 ani copiii sa fie considerați copii, adolescenții adolescenți iar profesorii oameni, și mai puțin unii foci dresate și ăilalți mașini.
Nu cred ca exista vreo instituție ale cărei baze fundamentale sa fie mai empirice (cu excepția bisericii care însă tehnic nu e un serviciu public ci mai degrabă un club semi - privat).
Nu zic ca empirismul e neapărat rău. Însă chiar și domenii de considerate empirice au adoptat treptat metodele științifice (observație/experiment - teorie / model - predicție - experiment/noi observații). Cred ca deja avem suficiente date care sa pună la îndoială faptul ca sistemul actual e unul optim.
1. Stabilirea de către o entitate mixta( reprezintă ai Ministerului Educației, Asociat.de părinți, specialist independenți in învățământ/pedagogie, a unui nivel minim de cunoștințe/deprinderi MINIMALE, pe care TOTI elevii să le aibă, la sfârșitul fiecărui ciclu de învățământ ( primar, gimnazial, liceal);
2. Evaluarea/admiterea învățătorilor/profesorilor de către comisii speciale, pe niște cunoștințe/abilități pedagogice bine definite;
3. Stimularea financiara a învățătorilor/profesorilor, pe baza rezultatelor obținute de elevii claselor arondate;
4. Eliminarea evaluărilor naționale și rentroducerea examenului de admitere in liceu;
5. Reînființarea învățământului profesional, in parteneriat cu mediul economic.
STATELE UNITE, anul de graţie 2016, acelaşi subiect. Fără introducere istorică, fără circulaţia miturilor. Pur şi simplu schema clară a momentelor basmului (story arc), cu exemple din cele mai cunoscute basme. Elevii sunt încurajaţi să descopere cele învăţate citind şi povestind liber.
http://www.alivewithideas.com/img/blog/The-Hero%C5%A1s-Journey_text-image.jpg
Nu doar programa este stufoasă şi învechită, dar şi metodica.
https://republica.ro/singuratatea-profesorului-roman-de-la-autoritatea-pierduta-in-clasa-la-locul-pierdut-in-lume-al-treilea
Metodica diferă groaznic, aici aveţi dreptate. E pe sistem turn Babel.
Un articol mai vechi, in care singurele mentiuni legate de studii sau date statistice sunt legate de profesorii care sufera de stres (si nici acolo studiile nu sunt citate). In rest, pareri personale. Si eu pot sa aduc in discutie pareri personale ale unor profesori care nu vad nimic in neregula cu programa, ba chiar vad o simplificare mult prea mare in timp (si cand vine vorba de subiecte de examene tind sa fiu de acord). Chiar in articole de pe republica. Deci articolul nu dovedeste de fapt nimic.
Iar metodica poate sa difere de la prof la prof in cadrul aceluiasi sistem. Am avut profi diferiti la aceeasi materie care predau diferit.
Standardele sunt ridicate conform unei zeificări a materiilor. Ele ne apar complete, imuabile, inamovabile, fără să ţină seama de particularităţile şi chiar de vârsta elevilor.
Nu se poate generaliza de la un exercitiu de arte plastice la toate exercitiile de la toate materiile. In mod sigur nu cand vine vorba de literatura sau matematica. Acele standarde au fost si sunt in continuare OK, chiar daca sunt setate mai sus decat in alte sisteme. Foarte bine ca sunt, de putut se poate sa se lucreze in limitele impuse de ele, chiar destul de lejer si da, luand in considerare particularitatile de varsta ale elevilor.
"Atunci întreb, ce ne costă să lucram diferențiat? Ce ne costă să facem o foaie de exerciții la matematică, de exemplu, și să le-o dăm copiilor care ajung în clasa noastră cu lipsuri de cunoștințe majore, în loc să facem cu ei ceva ce ei nu înțeleg și mai apoi să îi pedepsim cu vorbe jignitoare și note proaste?" - intrebarea mai buna este ce cauta in clasa a 5-a un copil care nu are nici cunostinte de clasa a 3-a? Notele nu sunt un mijloc de a pedepsi, ci de a evalua, de a-ti spune unde te afli si ce ai nevoie sa faci ca sa mergi mai departe. Nici nota proasta nici repetentia nu sunt pedepse, sunt pur si simplu lucruri care sunt necesare in unele cazuri.
In rest, absolut de acord, profesorii nepregatiti, cei care insulta sau lovesc copiii etc. nu au ce cauta la catedra. Ca birocratia e o mizerie, si asta e adevarat, ca nu se investeste suficient, si asta e adevarat.
P.S. invatatoarea aici e 35 ore pe sapt. in scoala (clasa + pauze cu copii), are salariu mediu pe economie, vine cu bicicleta 15 km dus, 15 intors la cei 60 de ani ai ei, 2 luni de vacanta vara iar pana la definitivat vacantele nu i-au fost platite. Au fost clase si de 30 copii.
Cred ca doar romanilor li se pare ca jobul de profesor e unu de "fuga" pe ore putine si efort putin, si raman acolo cei ce nu isi pot gasi altceva de munca mai breaz.
ta!