foto: Profimedia
Noi, ca adulți, avem uneori impresia că adolescenții de astăzi sunt fundamental diferiți de cum am fost noi în acea etapă a vieții. În realitate, preocupările de bază ale adolescenței au rămas aceleași: identitatea – cine sunt eu și cum sunt eu în ochii celorlalți? – și sensul – încotro mă îndrept, ce pot și ce îmi doresc să devin?
Diferența majoră nu este în întrebări, ci în ritm. Adolescenții de azi trăiesc totul pe „fast forward”, într-o succesiune amețitoare de stimuli, presiuni și comparații. Un ritm care poate induce multă confuzie, poate fragmenta și poate îndepărta tânărul de ceea ce este cu adevărat important pentru el. Ca ambasador al apelului În Stare să Ajut, parte a programului În Stare de Bine, văd cum nevoia de repere clare, de stâlpi de susținere și de ghidaj din umbră – nonintruziv, dar constant – devine esențială. Este o formă de iubire sănătoasă pe care noi, adulții semnificativi, o putem oferi. Foarte des, însă, și acești adulți au nevoie de ghidaj, care poate veni și din partea organizațiilor non-profit.
Chiar dacă adolescenții ne resping uneori, ne spun că nu au nevoie de noi sau se retrag în numele autonomiei, acest lucru nu înseamnă că sprijinul nostru nu mai este necesar. Dimpotrivă. Este, de multe ori, o exprimare stângace a aceleiași nevoi profunde: să știe că există cineva acolo.
Două fundații esențiale pentru echilibrul emoțional
Din practica mea, am identificat două elemente esențiale pentru ca un adolescent să fie bine, dar care nu sunt întotdeauna prioritizate.
Primul este un spațiu sigur, în care adolescentul să poată fi întâlnit în onestitatea și autenticitatea lui. Un spațiu psiho-emoțional în care să fie ascultat fără judecată și acceptat așa cum este. Mulți dintre adolescenții cu care am lucrat mi-au spus că a fi înțeleși cu adevărat în trăirile lor i-a ajutat, poate pentru prima dată, să se accepte și ei pe sine și să se privească prin lentile mai curate, mai apropiate de realitatea lor interioară.
Al doilea este timpul de calitate petrecut cu adulți care oferă repere sănătoase. Acest timp este „ingredientul secret” care construiește încrederea și siguranța emoțională în relații. Pe lângă părinți, aici intră și profesorii, antrenorii, mentorii, medicul de familie, rudele apropiate – acel „sat” de care un copil are nevoie pentru a crește armonios.
Resursele interioare care fac diferența
Pentru a traversa perioadele dificile, adolescenții au nevoie de câteva resurse psihologice-cheie, susținute de factori externi de protecție.
Una dintre aceste resurse este relația cu sinele: sentimentul profund că „eu sunt bine așa cum sunt”. Acceptarea, respectul și iubirea de sine nu se construiesc în izolare, ci în relații de încredere, în care adolescentul învață că poate cere ajutor și suport emoțional atunci când trăirile devin intense sau copleșitoare.
O altă resursă esențială este experiența competenței și a sensului: „eu fac bine ceea ce fac”. Activitățile care aduc bucurie și împlinire – sportul, arta, voluntariatul, hobby-urile – chiar dacă presupun efort, hrănesc stima de sine și oferă alternative sănătoase la căutarea rapidă de dopamină din jocuri online, substanțe sau comportamente de risc.
La fel de importantă este conștientizarea propriei valori, chiar și atunci când apar greșeli sau eșecuri. A ști că poți explora, experimenta, învăța și progresa este o ancoră puternică pentru dezvoltarea emoțională.
Nu în ultimul rând, relația cu propriul corp. Sănătatea emoțională nu poate fi separată de cea fizică. Somnul, mișcarea și alimentația adecvată – în echilibru și suficiență – sunt baza energiei vitale de care orice adolescent are nevoie pentru a face față provocărilor.
Când ceva nu mai este în regulă
Dificultățile emoționale nu se arată întotdeauna într-un mod spectaculos. Uneori sunt subtile, alteori vizibile, dar aproape întotdeauna există sentimentul că „de ceva vreme, nu mai e el”. Retragerea din familie, izolarea, renunțarea la prieteni sau la activități care înainte aduceau bucurie, plictiseala constantă, schimbările în relația cu ecranele, neglijența față de sine, iritabilitatea, tulburările de somn și alimentație, scăderea performanțelor școlare, acuzele somatice, comportamentele impulsive sau de risc – toate pot fi semnale de alarmă.
Uneori, adolescentul spune direct: „nu are rost” sau „nu contez”. Aceste mesaje trebuie luate în serios. Provocarea pentru adulți este să nu ignore problema, dar nici să o amplifice exagerat, ci să rămână prezenți, atenți și disponibili pentru sprijin.
Cum creștem reziliența emoțională
Reziliența nu înseamnă absența problemelor, ci capacitatea de a trece prin ele cu resurse interioare și sprijin extern. O putem cultiva prin relații de încredere, prin oportunități de exprimare de sine, prin modele sănătoase de viață oferite de adulți și prin sprijin emoțional consecvent.
La nevoie, accesul la servicii potrivite – de la grupuri de suport la consiliere și psihoterapie – poate face o diferență majoră. A cere ajutor nu este un semn de slăbiciune, ci de maturizare emoțională.
Dacă vrem tineri echilibrați emoțional, nu trebuie să îi grăbim spre răspunsuri, ci să le fim alături în întrebările lor. Cu răbdare, cu prezență și cu încrederea că, atunci când sunt susținuți, adolescenții au o capacitate extraordinară de creștere.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.