Robert Neagu, singurul elev din Buzău care a luat Bacalaureatul cu media 10, a fost admis în luna ianuarie la Universitatea din Oxford. Robert a terminat Colegiul B.P. Hașdeu din Buzău cu media 9,95.
Într-un interviu pentru Republica.ro, Robert Neagu povestește despre cum a ajuns să fie pasionat de matematică, despre cum ajungea să lucreze câte 10 ore pe zi atunci când se pregătea pentru olimpiadele naționale de matematică - la care a obținut, din clasa a VIII-a până în clasa a XI-a, medalii de bronz -, dar și despre cum a fost admis la Oxford, sau despre ce planuri are după terminarea studiilor.
- Cum te-ai caracteriza?
- Fac matematică de performanță și sunt o persoană organizată în ceea ce privește învățatul, dar și organizarea timpului în general. Consider că îmbin destul de bine utilul cu plăcutul, îmi rezerv perioade mari de timp pentru a mă relaxa, pentru a ieși cu prietenii, lucruri obișnuite pentru orice adolescent, dar când vine vorba de învățat și de examne importante în viața mea acord foarte multă seriozitate în pregătirea lor. Consider că acum este momentul să învăț foarte mult pentru a clădi o carieră de succes. Important este cum pornești, primii pași sunt foarte importanți.
- Câte ore de studiu pe zi ai avut pe perioada liceului?
- E dificil de făcut o medie, dacă e să vorbesc de perioadele aglomerate, mă gândesc la olimpiada de matematică. Pentru olimpiadă m-am pregătit cel mai mult de-a lungul liceului, să zicem chiar și până la 10 ore pe zi. De făcut o medie e dificil, dar e departe de această cifră.
- Cum ți-ai descoperit pasiunea pentru matematică?
- Am participat la olimpiade începând din clasa a cincea. Pasiunea pentru matematică mi-am descoperit-o în ciclul primar și datorită doamnei învățătoare, care punea foarte mult accent pe matematică și aprecia acest obiect de studiu. Apoi a venit dorința de competiție, care m-a împins să particip la diferite concursuri, pentru că până în clasa a cincea nu erau olimpiade, erau concursuri. La clasele mici nu ai nevoie de foarte multe cunoștințe să rezolvi probleme de matematică, ai nevoie de logică și am descoperit că sunt capabil să rezolv anumite probleme. Am început să lucrez la matematică. Lucrând tot mai mult, mi-am dat seama că îmi plăcea ceea ce făceam și am continuat.
- Părinții cum te-au sprijinit?
- Tatei i-a plăcut foarte mult matematica în liceu și m-a încurajat în această pasiune. Și mama și tata au fost alături de mine în ceea ce am făcut.
- Un concurs sau o olimpiadă mai specială, de care îți aduci aminte?
Dacă e să îmi aduc aminte de ceva este că m-am supărat, dar mi s-a părut amuzant peste timp, cred că la olimpiada națională de matematică în clasa a noua. Până la urmă am obținut medalia de bronz, dar depusesem contestație la una dintre probleme și prezentasem soluția corectorului și mi-a spus ceva de genul „da, foarte bine, exact așa o gândisem și noi inițial problema respectivă, doar că am avut o aplicație care ne-a demonstrat că există un contraexemplu la raționamentul acesta”. Era un subpunct dintr-o problemă.
- Cât de greu a fost la Bacalaureat anul acesta?
- Nivelul este mult mai scăzut decât în urmă cu șapte ani de exemplu, ca să iau un reper. Bacalaureatul este un exament dificil din pricina stresului, pentru cei de la profilul real în special din cauza materiei limba română. Corectarea este foarte subiectivă și ține foarte mult și de noroc. Dacă vorbim de matematică sau de fizică, subiectele nu sunt foarte dificile, dar ține mult de noroc, cum spuneam, și de cum îți expui rezolvările, pentru că în general la rezultatul corect ajung foarte mulți. dar contează și pașii intermediari, iar dacă nu se ține cont de ei se pierd puncte.
- Ce sfat ai da părinților care ar dori ca micuții lor să îndrăgească matematica?
- Cred că în primul rând copiii ar trebui să învețe la școală, în clasele mici, ar trebui să îi obișnuiască cu un spirit competitiv. Există numeroase concursuri la care pot participa, competiția până la urmă naște progresul. Dacă îți dorești să participi, să lupți cu cei mai buni, atunci poți progresa. Matematica este un domeniu care încurajează competiția, deci aș propune să îi încurajeze să participe la concursuri și își vor da seama după aceea dacă există o pasiune pentru matematică.
- Cât de grea a fost admiterea la Universitatea Oxford?
- Admiterea a durat foarte mult. La Oxford se aplică până pe 15 octombrie. Am ales Marea Britanie pentru că am prieteni care studiază acolo și care mi-au dat referințe bune despre învățământul din Marea Britanie. Apoi este alegerea între Oxford și Cambridge, pentru că nu poți aplica la ambele universități, este chiar o regulă în acest sens. Din ce am observat de-a lungul anilor, Universitatea Cambridge are un alt stil de selecție a elevilor, se duc foarte mulți dintre cei ce merg la olimpiade internaționale, au niște teste care se dau acolo în Anglia. La Universitatea Oxford mai cunoșteam deja studenți în anul I și II, iar pentru mine alegerea a fost clară. După aceea am aplicat la cinci universități din Marea Britanie, printre care și Oxford. Procedura de aplicare a constat în expunerea unor diplome, a mediilor din anii de liceu, a unui eseu personal despre motivațiile personale și bineînțeles se cereau și recomandări din partea profesorilor. După aceea am avut de susținut un test de matematică în luna noiembrie la București, în urma acelui test urma să fiu informat dacă sunt sau nu chemat la interviu. Am primit email la începutul lunii decembrie că sunt chemat la interviu. Interviurile s-au desfășurat pe la jumătatea lunii decembrie. La interviuri am fost la Oxford, unde mi s-a oferit cazare și masă gratuită. Am avut trei interviuri. Universitatea e împărtită în mai multe colegii. Mie mi-a fost repartizat un colegiu, pentru că nu am dorit să studiez la un colegiu anume. Am avut două interviuri la colegiul respetiv și încă unul la alt colegiu. Interviurile au durat cam 30 de minute fiecare. Am fost pus efectiv în fața unor probleme de matematică, cu doi profesori. Fiecare îmi propunea câte o problemă. Eu trebuia să le rezolv cu voce tare, ei erau interesați să vadă cum gândesc. M-am descurcat și am ieșit destul de mulțumit după interviu. Pe 6 ianuarie am primit scrisoare că sunt acceptat. Am mai susținut un test de engleză, trebuia să iau o anumită notă. Ultima a fost condiția notei la bacalaureat – să iau minimum 9.
- Cât este taxa anuală la Oxford?
- Studiile costă 9.000 de lire sterline pe an. Se poate face împrumut la statul englez. Împrumutul se restituie după terminarea unversității, în funcție de salariu. E o taxă destul de mică. După aceea mai sunt cheltuieli cu cazare, masă, de trai în general.
- Ce spun despre Brexit prieteni tăi care studiază în Marea Britanie?
- Cred că nimeni nu e încântat de această decizie de ieșire din UE. Universitățile au lansat comunicate în care îi asigură pe actualii și viitorii studenți că în ce privește conceptele lor acestea nu se vor schimba, vor încuraja studenții lor din alte țări și din UE. A fost fost puțină îngrijorare din pricina împrumutului pe care îl acordă statul englez pentru finanțarea studiilor, pentru că nu se știa dacă se va mai acorda acum, după votul pentru Brexit, dar se pare că cei care studiază acum și cei care vor studia din toamnă vor avea acces la împrumut. De la anul însă nu se știe. În linii mari, îngrijorarea a venit și din motive economice, din ce am mai înțeles. Pe moment se prăbușise lira, a fost o perioadă mare de instabilitate și încă mai este.
- După ce vei termina studiile la Oxford te-ai gândit ce vrei să faci?
- Nu pot să spun că nu m-am gândit. Voi studia matematica la Oxford și iau în calcul mai multe variante, pentru că mi s-a părut programul foarte flexibil, întrucât sunt numeroase cursuri. Vreau în primul rând să văd cu ce pot să combin matematica, deoarece există cursuri de matematică aplicată, combinație cu economie. Sunt combinații foarte căutate. Și de ce nu și profesor universitar. Voi vedeea ce mă va prinde mai bine, încă nu sunt hotărât.
- Te-ai gândit dacă te vei întoarce în România după terminarea studiilor?
- Cred că voi vedea unde îmi va fi mai bine. Deocamdată vreau să termin universitatea și să văd ce mi se oferă. Acum pe moment mă gândesc că aș dori să continui să lucrez acolo, dar nu se știe niciodată.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Pacat doar daca motivatia din spatele rezultatelor nu e pasiune, ci dorinta a fi mai bun decat altii. Dupa mine, spiritul de competitie nu isi are locul inafara domeniului sportiv, fiindca in acest caz denota egoism si sau imaturitate emotionala/spirituala. Cele din urma indica, partial sau total, un suflet 'schiop' sau o inima 'moarta'. Iar o viata traita fara inima sau sufletul sanatoase lasa amprente inutile sau chiar nocive pentru om si pamant...