Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

România are o evoluție economică fastă. Așa, și?

santier - Foto: Inquam Photos / George Călin

De curând am avut o întâlnire cu experți străini din zona piețelor financiare. Ceea ce am remarcat a fost optimismul cu care aceștia privesc evoluțiile economice și politice din România. Departe de ei sunt îngrijorările pe care noi, cei din România, le avem. De la mii de kilometri distanță, multe detalii par să se estompeze și, ca urmare, investitorii financiari sunt în continuare dornici să finanțeze deficitul bugetar al României. Desigur, la dobânzile pe care România le plătește astăzi, poate asta nici nu ar trebui să mire.

O astfel de evaluare pare să susțină eticheta pesimismului excesiv sau miopiei pe care unii decidenți sau analiști o aplică romanilor. Într-adevăr, există o serie de indicatori economici care sugerează un progres spectaculos al economiei românești în ansamblul ei, o recuperare pe anumite dimensiuni a diferenței față de țările dezvoltate ale UE.

Guvernatorul BNR remarca recent că, în 2000, când a început procesul de negociere cu UE, PIB-ul/capita ajustat la paritatea puterii de cumpărare era de 26% din media UE, pentru a ajunge astăzi la 77%, similar cu cel al unor țări precum Portugalia sau Ungaria și ușor sub cel al Poloniei. În anul 2000, salariul mediu net pe economie era echivalentul a 107 euro, pentru ca astăzi el să fie de 917 euro, adică de aproape 9 ori mai mare. O astfel de dinamică pare să fie confirmată și de apetitul românilor pentru bunuri și servicii care nu sunt de primă necesitate. Și aici ne putem uita la evoluția spectaculoasă a consumului de servicii turistice sau a bunurilor de folosință îndelungată. Și totuși…

În pofida unor astfel de evoluții economice, la prima vedere spectaculoase, în jur de 200.000 de concetățeni continuă să emigreze anual, făcând românii să reprezinte un sfert din totalul cetățenilor europeni migranți, adică dublul sus amintiților polonezi sau al italienilor.

Dar apetitul pentru a emigra este doar o măsură a frustrării populației. Un alt semn, în același sens, ar putea fi considerat apetitul în creștere pentru teorii conspiraționiste care să justifice “subdezvoltarea” economică a României și statutul ei de “colonie”.

Această discrepanță dintre anumite evoluții economice, care ar sugera o creștere a prosperității populației, și frustrările pe care o parte a populației le are, trebuie explicată și înțeleasă.

În primul rând, percepția conform căreia România ar fi putut să avanseze economic mai rapid decât a făcut-o în ultimele decenii este o importantă sursă de frustrare și este perfect de înțeles. Nu întâmplător există curente politice în ascensiune semnificativă care capitalizează exact acest sentiment. Însă, în identificarea cauzelor unei dezvoltări sub potențial, românii se împart în două segmente cu percepții radical opuse.

Primul segment este format din cei care consideră că principala cauză este internă. Cu alte cuvinte, ține de calitatea administrării țării din ultimele decenii. Ei se întreabă: dacă în condițiile lipsei unui plan de dezvoltare coerent România a reușit recuperarea economică menționată mai sus, ce s-ar fi întâmplat dacă un plan de țară ar fi asigurat o dezvoltare mai puțin haotică și mai uniformă la nivelul întregii țări? Dacă resursele financiare externe și interne disponibile au fost folosite doar parțial sau sub-optimal, cum ar fi arătat România și viața românilor dacă fondurile ar fi finanțat o listă de proiecte de dezvoltare prioritizate în mod corect?

Al doilea segment este format din cei care consideră că principala cauză a neatingerii potențialului economic al României este legată de forțe din exterior. “Ce să facem dacă nu ne lasă ăștia să ne dezvoltam?” așa cum îmi spunea un român care mergea să lucreze sezonier în Italia. Este segmentul populației adept al teorie conspirației, percepții care din păcate au fost alimentate de-a lungul timpului și de tentația decidenților autohtoni de a găsi țapi ispășitori pentru deciziile economice interne nefundamentate. Astfel, România a ajuns, nu o dată, să fie salvată de banii FMI sau ai Comisiei Europene, bani care au venit la pachet cu cerințe de rigoare economică. O rigoare economică ce a impus decizii nepopulare mai deloc asumate intern, dar pentru care au fost blamați finanțatorii externi. Și, din păcate, o astfel de tendință nu dă semne de atenuare. Decizii cu foarte mult sens economic, precum scăderea de exemplu a deficitului bugetar excesiv, nu sunt explicate ca un demers prudențial de natură să protejeze țara, ci, mai degrabă, ca cerințe imperative al UE care din păcate trebuie respectate.

Însă ar fi o greșeală să intepretăm discrepanța existentă între statistici economice și percepție doar prin prisma subiectivismului, lipsei de educație sau de informare, ori prin prisma manipulării. Și asta pentru că nivelul de viață al populației nu are nimic de a face cu mediile statistice la care ne raportăm când discutăm în ce situație se află întreaga țară. Realitatea economică nu este oglindită doar de către marile orașe din țară cu niveluri de venituri ale populației peste media Uniunii Europene, ci și de satele sărace care nu au trecut nici măcar în secolul 20. Este, în ultima instanță, consecința unei dezvoltări, să-i spunem politicos, “spontane” a țării, care a favorizat zonele cu forță de muncă educată sau în poziții geografice favorabile, care să compenseze lipsa infrastructurii de transport.

Și astfel ajungem la un alt element important. Calitatea vieții populației unei țări nu este dată de mărimea PIB-ului, ci de modul în care valoarea adăugată produsă în acea țară este alocată la nivelul societății. Și avem în lume numeroase exemple de țări cu PIB ridicat în Asia, Orientul Mijlociu, America Latina, dar în care polarizarea economică este extremă din cauza existenței unor elite economice și politice excesiv de bogate în raport cu restul populației. Dar pe medie lucrurile arată bine…

Însă România se află în Europa. Iar modelele economico-sociale la care se raportează populația nu sunt cele de peste mări și țări, ci cele de pe acest continent. Din acest motiv, polarizarea economică și disparitățile semnificative de calitate a vieții care există în România sunt considerate a fi de neacceptat de o bună parte a populației.

Din păcate, una din principalele modalități prin care alocarea valorii adăugate produsă în economie, a PIB-ului, a fost distorsionată a fost politica fiscală din ultimele decenii: atât dintr-o perspectivă cantitativă, cât și calitativă. Pe de o parte, tolerarea unei evaziuni fiscale ridicate a dus la creșterea polarizării economice și la privarea bugetului de sume de ordinul miliardelor de euro. În egală măsură, filozofia fiscală a oferit portițe prin care, în mod legal, s-a putut eluda plata taxelor și impozitelor sau a creat categorii profesionale sau sectoare economice privilegiate.

În consecință, România are de foarte multă vreme cele mai mici venituri bugetare raportate la PIB din UE. Or pentru dezvoltarea unei societăți, mai ales atunci când este aflată într-o cursă de recuperare, existența unor resurse publice care să poate fi alocate infrastructurii educaționale, de sănătate, de transport, de servicii sociale este esențială pentru calitatea vieții și satisfacția populației. Iar din acest punct de vedere, mai toți indicii care își propun să evalueze calitatea vieții, competitivitatea globală sau indicele capitalului uman vor continua să pună România pe un loc cu mult mai jos decât ar sugera-o mărimea PIB-ului.

Micimea bugetului și mărimea evaziunii fiscale vor fi din ce în ce mai greu de tolerat. În primul rând, cea mai mare parte a dezvoltării României s-a făcut până acum prin fonduri europene, nu prin fonduri interne. Acest lucru va înceta odată cu încheierea PNRR. Deci, dacă România va dori să continue să se dezvolte, va trebui să o facă preponderent prin resurse proprii. Șosele, spitale, școli, canalizări se vor mai construi doar dacă România va avea bani pentru ele. Adică buget.

În al doilea rând, un PIB mai mare sfârșește prin a transforma România dintr-o țară asistată economic într-o țară care ar trebui să poată ea asista economic, dar și militar. Nu poți să te lauzi că ai un PIB/capita similar Poloniei, dar cheltuielile de apărare pe cap de locuitor să fie jumătate din cele ale Poloniei. Comunitatea internațională se așteaptă ca o țară ieșită din rândul țărilor în curs de dezvoltare să își asume un efort de asistență economică și militară mai mare. Dar nu cu un astfel de budget…

În concluzie, fetișizarea PIB-ului și a altor câțiva parametri economici duce la concluzii eronate și la o etichetare pripită și nedreaptă a populației, atâta vreme cât alocarea resurselor în interiorul țării nu va fi ghidată de principii economice și etice sănătoase. O astfel de funcționare deficitara a societății nu va face decât să mărească frustrările existente. Populația nu este interesată de cifre macroeconomice abstracte, ci doar de măsura în care ele se reflectă în calitatea vieții pe care o are. Altminteri, creșterea economică la noi niveluri va fi întâmpinată, pe bună dreptate, de o bună a parte a populației rămasă în țară sau plecată, cu replica: „Așa, și?”

Articol publicat anterior pe blogul autorului

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Mihai check icon
    O viziune stangista care daca ar fi aplicata ar produce mai multe pagube decat beneficii. Daca cineva crede ca se pot rezolva probleme in sate care din taxe si impozite nu isi pot sustine administratie cu bani luati de pe zonele dezvoltate este total rupt de realitate pentru ca pana la urma ai de ales cine va emigra intre cei necalificati de la sate sau cei calificati din orase. Inevitabil se va ajunge la scaderi de PIB cu astfel de idei.
    • Like 0
  • Bogdan check icon
    Dupa atat timp inca nu reusesc sa inteleg de ce se plange ca ne pleaca populatia din tara, in special ca este ceva generalizat la nivel de Europa. Cunosc foarte multe persoane care pleaca din Belgia sa lucreze si sa locuiasca in Germania! Cunosc foarte multe persoane care pleaca din Irlanda sa lucreze in Austria! La fe, stiu foarte multe persoane care pleaca din Romania in Irlanda, din Irlanda in Danemarca, din Austria in Portugalia ....si lista e infinita. Asa cum noi, romanii, plecam sa lucram (si uneori sa ramanem) in alte tari este dovedit ca acelasi proces se intampla si cu populatia din alte tari - pleaca sa lucreze (si uneori sa ramana) in tari total diferite. Ca ne acomodam foarte bine in tarile latine (Spania, Italia, Portugalia) - este un lucru bun. Ca nui suntem la fel de adaptati in tari precum Franta si Germania - se datoreaza si atmosferei locale - am un prieten care e de ani buni in Franta, are acte, are casa, etc si tot nu este privit ca localnic!
    Vorbim de evaziune - mergeti in Italia si Portugalia si discutati cu cei de acolo, sunt multe zone/momente mult mai rau ca la noi. In Portugalia principiul este total identic - "stiu pe cineva sa ne ajute sa rezolvam". In Italia daca nu lucrezi cu "cine trebuie" patesti diverse! (si le spun din experienta, nu din auzite).
    Eu as propune sa nu ne mai uitam la altii si sa ne fixam pe noi, sa facem tara asta mai buna! Pentru ca in Romania, inca 20-25 de ani de acum incolo, vor fi multe oportunitati, si le vom rata daca suntem atenti la "capra vecinului".
    • Like 1


Îți recomandăm

Testat e Hot

Vreau să vă arăt azi un program inedit de educație la firul ierbii: el începe chiar pe pajiștea a două festivaluri care atrag în fiecare an zeci de mii de tineri și își propune să fie un fel de curs introductiv într-o materie pe care școala românească se jenează să o predea.

Citește mai mult

BT Go

Într-o eră în care tehnologia avansează rapid, IMM-urile sunt nevoite să adopte rapid inovații digitale pentru a rămâne competitive și a profita de oportunitățile de pe piață. Serviciile care simplifică birocrația permit antreprenorilor să se concentreze pe inovație și dezvoltarea afacerilor lor.

Citește mai mult

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult
Text: Radu Crăciun/ Voce: Mihai Livadaru
sound-bars icon