Foto: George Călin/ Inquam Photos
Am început școala în septembrie. Am avut și prima ședință cu părinții. O oră și jumătate am discutat despre problemele clasei a III-a, printre care și eternele absențe ale profesoarei de limba franceză care este și directoarea școlii. Școala este cu predare intensivă a limbii franceze. Absențele doamnei sunt mereu justificate de prezențe la consiliile școlii sau probleme personale și/sau medicale. Nu o înlocuiește nimeni când absentează. În clasa a II-a doamna profesoară de limba franceză a venit și ne-a amenințat că în clasa a III-a nu mai e de joacă, că se trece la alt nivel și că așteptările sunt mult mai mari. Da, și alte noastre, ca părinți, strict legate de gradul de implicare la clasă și de atitudinea aceleiași doamne față de copii.
În celelalte minute rămase la ședință am discutat despre banii care trebuie dați pentru fondul clasei și materiale necesare copiilor în anul acesta școlar. Nu știu alții dacă și cât cotizează, dar până în prezent am dat câteva sute de lei bune. Dar, știm toți, școala de stat este gratuită. De ce dăm? Ca să funcționeze lucrurile pentru copiii noștri. Este un compromis asumat. Nu ne place, aducem acest aspect în discuție la fiecare ședință, dar tot dăm.
Azi citesc mesajul doamnei Andronescu referitor la gripa care s-a instalat în România:
„Îmi permiteți să vă spun că inspectorul școlar de la București, inspectorul școlar general, doamna profesor Neacșu, când ne-a raportat situația, cu asta a început: «În toate școlile avem apă și săpun.» Deci cred că e responsabilitatea directorului de școală, a profesorilor de acolo, a autorităților locale de unde se cumpără aceste elemente de igienă elementară le-aș numi”, a spus Ecaterina Andronescu.
În primul rând am sesizat cuvântul „raportat”. Și mi-am spus că unele lucruri, cel puțin în educație, cu actuala conducere, nu se vor schimba niciodată.
Haideți să vă raportez eu, stimată doamnă Andronescu, cine cumpără săpun într-o școală cu reputație foarte bună din centrul Bucureștiului, în sectorul 2. Noi, părinții. Haideți să vă raportez eu, doamnă Andronescu, cine se ocupă de curățenia generală în clasă. Noi, părinții, cu materialele cumpărate tot de noi, părinții. Să vă explic eu, doamnă Andronescu, că la o școală cu predare intensivă a limbii franceze noi, părinții, cumpărăm manualele de limba franceză? Că noi, părinții, suntem încurajați să ducem copiii la Institutul Francez ca să-și fundamenteze cunoștințele? Cunoștințe neacumulate atunci când profesoara de franceză lipsește, constant, de la ore. Să vă mai raportez, doamnă Andronescu, cine cumpără cretă, hârtie de imprimantă, hârtie igienică? Tot noi, părinții. Deci noi, părinții, ar trebui să vă asigurăm că există apă și săpun în școli. Și v-aș invita, dar știu că nu veți onora invitația, să vizitați toaletele de la parter. Sigur veți ieși în primele 20 de secunde din cauza unui miros infect de urină, neschimbat de ani de zile. Scuza: nu există buget pentru personal suficient care să asigure curățenia.
Poate vă întrebați, doamnă Andronescu, de ce nu facem plângeri la minister? Păi vă spun de ce – pentru că avem experiența nenumăratelor sesizări făcute la inspectorate, primării, ministere în urma cărora s-au primit răspunsuri seci, în același stil caracteristic instituțiilor publice din România, fiind ori trimiși de la unii la alții, ori la directorul școlii. Care, în mod evident, fiind numită nu știm pe ce criterii, nu a făcut și nu face nimic. Ba mai mult, cunoaște foarte bine situația și o acceptă, pentru că, deh, nu există buget, deși primăria a răspuns că școala a primit buget. Nu știu ce a făcut cu bugetul respectiv, că îmi e clar că în școală nu s-a investit, de ani de zile, nimic.
Mai citesc și nu pot să nu mă crucesc, dacă tot am inclus divinitatea în discuție, cum un ministru al educației poate să facă astfel de afirmații: „Da, să dea Dumnezeu ca epidemia să se închidă, eu nu îmi pun foarte multă speranță în povestea asta, că se termină epidemia, dar oricum măsurile pe care noi trebuie să ni le luăm în fiecare zi nu trebuie să renunțăm niciun moment la ele, la ceea ce putem să facem noi pentru copiii noștri”.
Mai exact, doamnă Ecaterina Andronescu, ce ați făcut și ce faceți pentru copiii noștri? Că nici prima oară nu a fost bine, și acum chiar nu înțeleg de ce tot pe dumneavoastră v-au adus. Probabil nu aveau ce să mai aleagă. Și eu mă rog, doamnă Andronescu, de ani de zile, să văd o reformă în educație, nu doar peste 25 de miniștri care s-au perindat prin minister. Mă rog ca școlile de stat să fie dotate toate, în toată țara, cu echipamentele necesare vremurilor noastre pentru a oferi suportul necesar copiilor noștri să le fie drag să meargă la școală. Mă rog să nu mai existe fondul clasei și implicit nici motivele pentru care se strânge acesta. Mă mai rog să se adune practicienii, oamenii cu vocație în educație, oamenii cu experiență ca să conceapă programe și materiale de studiu în conformitate cu cerințele actuale ale pieței muncii, care să pună accentul pe talentele, pasiunile, înclinațiile copiilor, nu să-i forțeze să învețe lucruri de care nu vor avea niciodată nevoie sau să-i lase repetenți din clasa I. Mă rog să nu mai găsim greșeli în manuale, să avem profesori motivați, entuziaști, care să insufle copiilor dragostea de a învăța. Mă rog să nu mai văd abuzuri în școli, discriminare, hărțuire și numiri politice. Mă rog ca sistemul educațional din România să contribuie fundamental la formarea oamenilor de valoare, și nu a unor analfabeți funcționali, pe care ba-i recunoașteți, ba vă faceți că-i uitați. Mă rog ca sistemul educațional românesc să atragă cât mai mulți tineri care vor să studieze și să profeseze în România. Și mă mai rog, de ani de zile, să avem un ministru al educației competent, căruia să-i pese cu adevărat de educația din România și care să se dedice schimbării fundamentale atât de necesare în acest domeniu. Nici eu nu-mi pun mari speranțe în povestea asta, dar continui să mă rog.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Poate ar trebui ca acei bani pe care-i dam la fondul clasei sa ii strangem ptr a a face plangeri penale, ptr a angaja avocati care sa ne reprezinte in instanta si care in final sa ceara despagubiri ptr noi parintii care platim taxele si impozitele la timp. Unii platesc toata viata taxele impuse de stat, "altii" beneficiaza de amnistii fiscale. Pai de ce merita ala sa fie amnistiat si eu nu?
Ia fa bine statule si da-mi inapoi banii platiti de mine pe ultimii 10 ani pe taxe si impozite, ca vreau si eu amnistie fiscala, altfel as putea crede ca la mijloc este vorba de discriminare ...... dar cum nimeni nu face nimic...adica sa le facem plangeri penale, chemati in tribunal si sa ke cerem despagubiri nu se va schimba nimic.
Sper ca nu am exagerat....daca va strangeti intr-un asemenea grup eu sunt pentru. Multumesc.
Stai sa astepti ca o secretara sa-si faca treaba ( si ea sa se creada cel putin director adjunct- "mana dreapta a maini stangi" , Atotfacatoarea scolii;
Exemplu- secretara scolii 12- Herastrau; Si- nu in ultim rand, directorul acestei scoli, acare- in urma unor sesizari pe care lea-m facut, ne-au sugerat ca daca nu ne convine sa plecam si ca oricate sesizari vom face, ea este sustinuta "de sus" si nu va pati nimic ( aici vorbesc de director- care e o "ea");
Secretara isi permite o infinitate de "dictate" si lucruri pe care le face atunci cand si daca are chef; Daca nu- raspunde intr-o doara ( intre timp- azi- in urma unui mail pe car ei l-am transmis, dupa ce am reusit sa intru in posesia unei informatii care era "circulara intre inspectorat si scoli/licee) si-a permis sa-mi raspunda la mai ca am inteles gresit si ca nu va da curs mesajului meu; Si cu asta basta.
Tu cu redusii astia vrei sa te lupti? Cu semidoctii si retardatii care "guverneaza" dup acum li se pare lor car "ar trebui sa fie", fara sa aiba habar? Noi ne cunoastem (desi numele meu prescurtat nu-ti spune mare lucru) - si stim ca, daca nu ar fi business-ul si greutatea de a-ti muta "catrafusele" in alta tara- am face-o instant;
Noi mai avem rabdare cam 2-3 ani ( atat cat sa ne asiguram ca va putea face copilul fata unui campus din UK, sau, poate USA) dupa care- cu durere in inimi, vom alege ce-i mai bine pentru viitorul copilului;
Nu o spun cu rautate ci cu intelepciune: Prostii cu prostii si desteptii cu desteptii; Asa a fost de cand lumea; Pacat de desteptii idealisti, insa. Ei sunt generatii de sacrificiu.
Scoala generala cu doua corpuri de cladire.
Corpul cel nou avea la inceput de an si sapun si hartie igienica.
In corpul cel vechi sunt inca toalete turcesti - lipseste sapunul si hartia igienica.