„Nu e nimic banal atunci când îți spune cineva să fii sănătos. Până când nu pierzi sănătatea nu îți dai seama cât de bogat erai”, spune jurnalista de televiziune Paula Rusu. Pe ecranul unei vieți obișnuite, pierdute între evenimentele zilei fiecăruia, aceste fraze pot părea clișee. Când le spune un om care a fost în iad și a făcut un drum greu înapoi către lume, aceste vorbe ajung la tine încărcate de sens și de viață.
„Sunt Paula Rusu şi am un plămân şi jumătate”, scria în urmă cu trei zile jurnalista pe blogul personal. Povestea sa vorbește despre o boală tăcută, erori și idei preconcepute care pot avea consecințe tragice. O astfel de idee este aceea că tuberculoza este o boală care apare astăzi doar sporadic. O alta, că îi afectează doar pe cei care fac parte din categoriile defavorizate.
Cât timp a stat în spital, Paula Rusu a cunoscut o tânără angajată în bancă, doi tineri care lucrau în corporație, un director al unei firme de publicitate. „Tuberculoza nu alege”. A ajuns să vadă acest lucru pe propria-i viață.
În urmă cu doi ani, Paula Rusu a început să tușească. Era o tuse seacă, pe care a tratat-o, la început, cu expectorante. În loc să îi fie mai bine, i-a fost mai rău și a mers la un medic pneumolog. A făcut o spirometrie și i s-a pus diagnosticul de astm. A urmat, fără niciun rezultat, două tratamente cu cortizon. Apoi a primit diagnosticul de esofagită de reflux. Tușea însă atât de tare încât nu mai putea să vorbească. „Au fost patru luni în care am mers la medic și tușeam din rău în mai rău. Mi-a prescris diferite tratamente, mai puțin analizele de bază”, povestește jurnalista pentru Republica.ro.
Într-un final, a decis să își facă singură o serie de analize la o clinică privată și s-a dus cu rezultatele la Spitalul Universitar din București.
„Primul lucru pe care l-au făcut a fost un computer tomograf, în care era evident că plămânul meu stâng este într-o stare gravă, cu caverne, mari și mici. M-au trimis a doua zi la Marius Nasta, unde m-au și internat. Mi-au făcut o bronhoscopie, au luat prima analiză de spută pentru TBC și am intrat în categoria suspect TBC. Zilele alea am sperat că poate că nu e TBC, ci vreo răceală uriașă de la care am ajuns în situația asta. Pentru că absolut nimeni nu vrea să audă diagnosticul ăsta”. Și diagnosticul a venit. „A fost îngrozitor, pentru că spaima mea s-a înmulțit cu spaima tuturor celor cu care am intrat în contact. Fix ăsta a fost raportul. Eu ori toți cei cu care am intrat în contact: colegi, prieteni, am trimis pe toată lumea la radiografie. Colegii de la serviciu speriați, gândindu-se că au copiii acasă. Nu îți poți imagina, e un cutremur social. Se declanșează un iad în care tu ești în mijloc și te simți vinovat pentru tot ce s-ar putea întâmpla împrejur. Din fericire, nu a fost cazul și nici nu e într-atât de contagioasă. Dar trebuie să ținem cont că ea se ia, este bacilul peste tot și se ia pe un fond imunitar scăzut: oboseală multă, stres mult, alte probleme de sănătate”, își amintește Paula Rusu.
„Dacă îmi zicea cineva: Doamnă, sunteți rău, trebuie să vă facem o injecție ca să muriți, i-aș fi spus: Faceți-mi-o acum. Când am ajuns în spital, am slăbit ziua și kilogramul. Șapte zile, șapte kilograme”
Înainte să se interneze, ajunsese într-o stare de sănătate atât de fragilă, încât simpla idee că are de străbătut 50 de pași o înspăimânta. Cele două etaje pe care le avea de urcat până la redacție i se păreau un Everest imposibil de cucerit. „Dacă îmi zicea cineva: Doamnă, sunteți rău, trebuie să vă facem o injecție ca să muriți, i-aș fi spus: Faceți-mi-o acum. Când am ajuns în spital, am slăbit ziua și kilogramul. Șapte zile, șapte kilograme”, spune jurnalista. Tuberculoza este o boală tăcută. De cele mai multe ori, nu știi că o ai până când nu erupe într-o tuse urâtă, uneori cu expectorații cu sânge. Dacă este descoperită la timp, boala este vindecabilă cu tratament 100% fără recidive. Tratamentul este extrem de agresiv și constă în antibiotice foarte puternice, care se administrează concomitent cu protecție de ficat și de stomac. Paula Rusu îl compară cu chimioterapia și spune că unii pacienți se simt atât de rău în timpul lui, încât sunt nevoiți să îl întrerupă.
Medicii americani mi-au spus că sunt șocați, că n-au văzut așa ceva decât în cele mai sărace zone din Mexic, dar nu sunt siguri că au văzut un caz atât de rău. O tuberculoză dusă într-o zonă fulminantă cu distrugerea împrejur a țesuturilor pulmonare.
„Dacă aș fi fost diagnosticată mai devreme, mi s-ar fi întâmplat ce se întâmplă în 70-80% din cazuri: vindecare totată, fără recădere. Dar, fiindcă nu am fost printre cei norocoși, plămânul stâng, care deja avea găuri când am ajuns eu la spital, nu s-a mai refăcut. Era atât de găurit, încât riscam să păstreze prin găurile alea bacilul care s-ar fi putut reactiva în orice moment în care eram slăbită. O răceală banală te poate duce într-o stare de insuficiență respiratorie”, explică jurnalista.
Medicii au luat decizia să îi extirpe întreg plămânul. Îi era greu să se împace cu decizia medicilor, așa că a trimis analizele în străinătate: la Paris, la Viena, la San Francisco. Răspunsul venit de la San Francisco a fost necruțător. „Mi-au spus că sunt șocați, că n-au văzut așa ceva decât în cele mai sărace zone din Mexic, dar nu sunt siguri că au văzut un caz atât de rău. O tuberculoză dusă într-o zonă fulminantă cu distrugerea împrejur a țesuturilor pulmonare. Și că, din nefericire, diagnosticul de acasă, rămâne și diagnosticul lor”, povestește Paula Rusu. A acceptat într-un final ideea operație care ar fi urmat să aibă loc peste câteva luni. Cu câteva zile înainte de operație s-a dus din noul la computerul tomograf. În imagini, doctorii au văzut atunci un detaliu dătător de speranță.
Bucata de plămân scoasă e perete în perete cu inima. În momentul în care au tăiat și au scos-o a rămas inima la vedere, pulsând acolo, lângă acele lor cu care se apropiau cu precizie milimetrică ca să prindă bucata de țesut pe care trebuiau să o coasă. M-am gândit că oamenii care fac asta trebuie să aibă un pic de Dumnezeu în ei, că un om normal nu poate să o facă
„M-a sunat domnul profesor Ioan Cordoș și mi-a spus: S-a întâmplat ceva bun în toată perioada asta, o bucățică din cicatricea din bronșie s-a retras, atâta cât ne permite nouă să vă salvăm jumătate din plămân. Mi-a spus din start: e o lucrare grea pentru că noi trebuie să răscroim plămânul, e format din mai multe balonașe, trebuie să tai pe lângă ele, nu poți să spargi balonul și să-l coși pur și simplu. Și au făcut echipă care a făcut minuni: domnul doctor Cristian Paleru, chirurg, și domnul profesor Cordoș, au făcut realmente un act artistic. Eu mi-am văzut operația, pentru că au filmat-o. După ce m-am întremat, i-am rugat să mi-o arate. M-a emoționat ceea ce am văzut. Bucata de plămân scoasă e perete în perete cu inima. În momentul în care au tăiat și au scos-o a rămas inima la vedere, pulsând acolo, lângă acele lor cu care se apropiau cu precizie milimetrică ca să prindă bucata de țesut pe care trebuiau să o coasă. Era preț de o fracțiunea de secundă, când inima e în mișcare. Ăla a fost momentul în care m-am emoționat și m-am gândit că oamenii care fac asta trebuie să aibă un pic de Dumnezeu în ei, că un om normal nu poate să o facă”, spune Paula Rusu.
Miracolul recuperării: trei etaje urcate fără oprire
A urmat o recuperare dificilă pe care a măsurat-o în treptele urcate: la început câteva, apoi jumătate de etaj, apoi miracolul: trei etaje urcate fără oprire. După două luni s-a întors la serviciu, iar astăzi vrea să ducă, alături de Asociația Română a Bolnavilor de Tuberculoză și de un medic, Marius Dumitru, campanii de informare, educare și prevenire a tuberculozei.
„Oamenii trebuie să știe că există și să știe că se pot feri și să știe că dacă ajung în contact cu cineva care a suferit de tuberculoză nu e un pericol pentru ei, omul acela e perfect reintegrabil social. Și să mai știe că, dacă au ghinionul să se îmbolnăvească de tuberculoză, diagnosticarea la timp înseamnă vindecare 100% fără recădere vreodată. Iar concediul medical e plătit integral de stat. Nu e nicio rușine să te îmbolnăvești de tuberculoză, să te vindeci de tuberculoză, să te întorci în locul de muncă din care ai plecat. Pentru că există stigmatul ăsta social, mi-a zis fetița care lucrează în bancă: Eu nu am cum să mă întorc acolo, toată lumea se uită urât la mine”. Este vorba de o tânără, în vârstă de 26 de ani pe care a cunoscut-o în spital. De atunci, a mai cunoscut o alta, care a lucrat ca stewardesă pe o linie aeriană arabă exclusivistă. Din nefericire, spune ea, aceasta suferă de o tuberculoză multidrog rezistentă – înspăimântătoarea tuberculoză rezistentă la tratament, ale cărei urmări sunt de multe ori fatale.
România, pe primul loc în UE la cazurile de tuberculoză
Gilda Popescu, managerul Programului Național de Control al Tuberculozei, spune că România este pe primul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește cazurile de tuberculoză, cu o incidență de 74,6 cazuri la suta de mii de locuitori, o valoare de 4,5 ori mai mare decât cea înregistrată la nivelul UE. Potrivit ei, anual sunt diagnosticate în România peste 500 de cazuri de tuberculoză rezistentă la tratament. Numărul cazurilor de tuberculoză este acum mai mare decât al celor înregistrate pe vremea comunismului: în 1985, România a avut cei mai puțini bolnavi de TBC – 55 la o sută de mii de locuitori. „Este o boală a sărăciei, dar nu numai. Tuberculoza o poate face oricine. Într-adevăr, o găsești mai mult în rândul populațiilor sărace, defavorizate, dar o poate face oricine. Atâta vreme cât există surse, riscul să te îmbolnăvești este același pentru toată lumea. Depinde foarte tare de statusul imunitar al fiecărei persoane”, spune Gilda Popescu.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Acum insa vaccinarea da rateuri (tulpinele nu sunt cele locale, activarea e de 75%, anticorpii scad in urmatorii 5 ani) , doctorii ridica din umeri si evita sa recomanda post vaccin test de anticorpi, iar pt solutia numita preventie ( igiena, alimentatie, racordare la toalete si apa potabila, miscare, zero alcool si fumat, etc) in continuare in romania nu e o prioritate, atat din partea statului, a medicilor dar si a pacientilor.
https://calatorprintaramea.wordpress.com/2016/01/20/sanatatea-publica-o-prioritate-nationala/