Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Turcia: Un altfel de masacru al kurzilor. Armata, trimisă cu întârziere să intervină după cutremur. Erdoğan promite că oamenii vor fi cazați în hoteluri... la peste 1.000 km distanță

Erdogan - Foto: Ozkan Bilgin / AFP / Profimedia

Foto: Ozkan Bilgin / AFP / Profimedia

S-a întâmplat luni, 6 februarie, acum doar câteva zile: cutremurul de la granița dintre Turcia și Siria, urmat de nenumărate replici, simțite până joi seară. Numărul victimelor a depășit deja 22.000 și este în creștere.

Erdoğan însă, având în vedere că sud-estul Turciei este locuit în mare parte de kurzi și nu de turci, nu a trimis Armata la timp și nici destule unități de intervenție, indispensabile în special în primele 72 de ore.

Prima sa mișcare a fost să declare starea de urgență, pe care o folosit-o inițial ca scuză pentru a împiedica ajutorul umanitar internațional să ajungă în zonele pe care AFAD (autoritatea turcă pentru managementul dezastrelor) și Red Crescent nu sunt interesate să le acopere. În destule zone, sinistrații au fost abandonați două zile - în altele, echipele de intervenție nu au ajuns până azi…

Și aceasta este o formă mascată de genocid!

Mii de oameni și-au pierdut casele, fiind nevoiți să suporte frigul iernii, iar până la 30.000 sunt încă prinși sub dărâmături.

Accesul în zonele afectate este esențial: ajutorul umanitar trebuie facilitat - la granița bulgaro-turcă, precum și în interiorul celor 11 provincii kurde și alevite din sud-est.

Bulgarii au renunțat între timp până și la controalele detaliate de la frontieră, fiind vorba de o urgență umanitară.

Turcia a invocat însă starea de urgență și motive sanitare pentru a bloca numeroase camioane la granița din Edirne.

Între timp, în urma presiunilor internaționale, pe partea turcă s-a mai deblocat traficul (o problemă legată și de infrastructura defectuoasă din sud-est), iar companii precum UPS și DHL preiau acum transporturile de ajutor umanitar ce vin din toată Europa, în special de la diaspora kurdă.

Foto: Yunus Dalgic/NurPhoto / Shutterstock Editorial / Profimedia

La fel ca și în facilitățile edilitare (construcții private sau nu) ce s-au dărâmat imediat acum, nici în străzi nu se investește în Kurdistan și Mesopotamia, zone irelevante pentru o Ankara ce ignoră, criminalizează și reprimă de decenii estul divers din punct de vedere etnic.

Astfel, comunitatea kurdă/ turcă din restul Europei (îndeosebi din Germania) s-a mobilizat extrem de rapid. În Köln și Berlin există deja peste 20 de centre ce colectează donații - zilnic se încarcă camioane și furgonete cu ajutoare destinate familiilor afectate de cutremur.

Veștile au circulat repede grație canalelor de social media, căci în presa turcă nu se mai găsesc demult informații exacte (de exemplu, guvernul scăzuse inițial cu un grad magnitudinea primului seism).

Astfel, persoane publice s-au mobilizat mult înainte că AFAD să catadicsească să își facă apariția.

Haluk Levent, un iubit muzician originar din Adana, a fost printre primii ce au colectat fonduri și bunuri pentru sinistrați, criticând aspru reacția tardivă și insuficientă a guvernului.

Răspunsul la întrebarea „De ce Erdoğan nu a trimis armata?" este însă mai simplu decât s-ar crede. Dacă aș spune că ultima dată când armata turcă și-a făcut apariția printre muritori a fost la 15 iulie 2016, teama lui Erdoğan ar fi mai ușor de ghicit?

Desigur, consolidarea poziției politice este mai importantă decât miile de vieți omenești stinse și cele încă în pericol.

Situația de pe teren este însă mult mai gravă decât s-ar putea imagina: orașul Hatay a fost ras de pe fața pământului, Kahramanmaraș, Malatya, Gaziantep sunt de nerecunoscut…

Peste 23 de milioane de oameni au fost afectați de această catastrofă, iar acesta este doar începutul: oamenii au nevoie de un adăpost, de pături, haine groase, mâncare… Momentan sunt -10 grade în Kurdistanul turc. Se așteaptă încă ajutoarele promise, în timp ce oamenii își plâng morții - de ambele părți ale graniței turco-siriene.

Iar situația nu e diferită în Kurdistanul sirian, unde Assad nu permite intrarea echipelor și a ajutoarelor umanitare în zonele controlate de „rebeli".

Foto:  Abaca Press / Profimedia

Erdoğan a „vizitat” zonele afectate abia miercuri, în a treia zi a catastrofei: a promis 10.000 TL (~500 dolari) pentru fiecare familie din zonă și că sinistrații vor fi găzduiți în hoteluri: dar nu în hoteluri locale, ci în zona Antalya/Alanya. Stupoare: cum vor ajunge mii, dacă nu milioane de oameni pe litoral? Vorbim de distanțe de peste o mie de kilometri: de la Diyarbakır la Antalya sunt 1130 km.

Apoi a invocat voia lui Allah și a promis că va reconstrui toate orașele distruse într-un an. Cu siguranță, tot cu ajutorul divin al lui Allah, căci altfel evident este imposibil omenește. Iar în contextul de față, o așa afirmație poate fi calificată doar ca insultă.

Starea de urgență de trei luni îl va ajuta pe Erdoğan să-și mențină puterea și să amâne alegerile... cine știe până când… Oricum, prea mulți alegători nu ar fi avut în aceste zone - Kurdistan și Mesopotamia - locuite aproape în întregime de un mix demografic ce nu are nimic de-a face cu etnia turcă, religia sunnită și limba lui Atatürk ca limba maternă. Prin urmare, vorbim de o cantitate neglijabilă de suflete pentru liderul de la Ankara.

Cum spunea un bun prieten kurd, în acea zonă uitată de lume ar fi nevoie de o Revoluție…

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Rucs Rucs check icon
    Finalul arunca un semn de intrebare asupra intregului articol: “un bun prieten kurd”. Deci perspectiva ne e data de o discutie amicala purtata in Europa (nu reportaj la fata locului) intre o jurnalista romanca si un bun prieten kurd. Cum e cu “sa fie auzita si partea cealalta”? Eu nu inteleg prea bine, dar kurzii pare-se ca isi doresc un Kurdistan rupand teritorii de la vreo alte 3 state, in afara de Turcia: Irak, Iran, Siria. Merita incurajat un razboi cu toate aceste 4 tari ca sa se formeze Kurdistanul? Oare trebuie vazut contextul istoric, daca au drepturi legitime acolo? Sau trebuie sa mergem pe respectarea unui status quo actual? Ca e un pic cam complicat, vorbind de razboiul ruso-ucrainean se pare ca nu ne mai intereseaza istoria, ci spunem sa respectam granitele actuale (status quo), respingand revizionismul istoric. Kosovo a fost acceptat (desi ala e pamant sarbesc, plombat de o comunitate albanezo-kosovara). Kurdistanul asta imi pare un fel de tinut secuiesc. Sunt curioasa daca autoarea tot asa ar scrie de secuii care vor un stat al lor.
    Lucrurile s-ar putea sa fie mai simple: se foloseste o cheie politica, iar atunci cand interesul o cere, se merge pe “dezbina si stapaneste”, adica sunt incurajate secesionismele etnice. Vestul (si SUA) le plange de mila kurzilor si le doreste independenta, dar ii incatuseaza pe liderii secesionisti catalani, sau basci. Deci in Spania, Belgia, Franta etc, ai oprimarea oricarei tentative de separatism (si pe buna dreptate, as zice), dar in Balcani sau Orient e ok, pt ca multora le serveste un Orient dezbinat.
    • Like 0


Îți recomandăm

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon  BT Business Talks - Corina Cojocaru, CEO BT Pensii

Într-un nou episod din BT Business Talks, podcastul economic și financiar al Băncii Transilvania, am stat de vorbă cu Corina Cojocaru, CEO BT Pensii, despre sustenabilitatea sistemului public, importanța pilonului III și deciziile care ne pot defini calitatea vieții… peste zeci de ani.

Citește mai mult