Un adevăr geopolitic fără nuanțe: Vladimir Putin și Rusia au încă mulți prieteni

Foto: Mikhail Klimentyev / AP / Profimedia

Uneori este ușor de crezut că întreaga lume susține Ucraina în războiul său împotriva agresiunii ruse, dată fiind vizita președintelui ucrainean la Washington, criticile interne din Rusia la adresa lui Vladimir Putin sau dezbaterile din Occident despre banii și armamentul care trebuie să ajungă la Kiev pentru a combatea agresiunea regimului de la Moscova.

Însă de când a început războiul, din 24 februarie 2022, au existat în mod regulat momente care au scos în evidență un adevăr geopolitic fără nuanțe: Vladimir Putin și Rusia au încă mulți prieteni.

Platforma americană Grid News scrie că ultimele zile au adus câteva exemple clare în acest sens: Respingerea sfidătoare de către Turcia a unei noi discuții pentru aderarea Finlandei și a Suediei la NATO, turneul lui Serghei Lavrov în Africa, acordul între Africa de Sud și Rusia de a efectua manevre militare comune alături de China în luna februarie, precum și informațiile publice despre cantitatea de petrol rusesc cumpărată de India de când Putin a invadat Ucraina.

La o primă privire, aceste povești nu au nimic în comun, iar mulți ar putea spune că fiecare țară are motivele sale diferite în ceea ce privește acțiunile în strânsă legătură cu regimul de la Moscova. Însă dacă privim mai atent, fiecare situație are legătură cu cealaltă, iar toate sunt direct legate de război și de o ambivalență cu privire la cauza ucraineană. Și luate împreună, toate aceste evoluții au făcut ca ultimele zile să fie relativ bune pentru Vladimir Putin, după cum notează experții de la Grid News.

 Anul trecut, în zilele care au urmat invaziei ruse, președintele american Joe Biden spunea într-un mod foarte direct: „Ne vom asigura că Putin va fi un paria pe scena internațională”. Diverși lideri europeni au făcut declarații similare la acea vreme, iar Liz Truss, pe atunci ministrul britanic de Externe, declara că „Putin este ocolit și izolat” în plan internațional.

 În anumite privințe, așa a și fost. Au început să se înmulțească pozițiile diverșilor lideri globali prin care era condamnată agresiunea rusă și să se intensifice sancțiunile occidentale. Mai mult, eșecul armate ruse pe front i-a adus critici lui Putin și în spațiul intern, ceea ce regimul de la Moscova nu anticipase.

 Dar și acum, după aproape un an de agresiune și atrocități rusești în Ucraina, diviziunile globale persistă. Președintele chinez Xi Jinping continuă să-și cultive prietenia „fără limite” cu Putin, în timp ce noul președinte al Braziliei, Lula da Silva, a spus la finalul anului trecut, la scurt timp după ce a câștigat alegerile, că „oamenii stimulează ura împotriva lui Putin” și că dacă președintele ucrainean Volodimir Zelenski „nu ar fi vrut război, ar fi negociat puțin mai mult”.

 Tot acest context indică faptul că transformarea lui Vladimir Putin într-un „paria” pe arena internațională este o misiune la fel de complicată precum războiul în sine.

 Turcia a fost ferm alături de restul alianței NATO împotriva lui Putin. Cel mai profund exemplu în acest sens a fost vânzarea de drone Bayraktar care au fost folosite de ucraineni și au avut un efect devastator împotriva forțelor ruse în primele zile ale războiului. Rezultatul a fost atât de bun încât au apărut cântece ucrainene despre aceste drone, iar unii dintre ucraineni au început să-și numească animalele de companie „Bayraktar”.

 Însă președintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, a jucat cartea clasică a echilibrului geopolitic atunci când vine vorba de război. Turcia nu a sancționat economic Rusia și nici nu și-a închis spațiul aerian pentru avioanele rusești.

Recep Tayyip si Vladimir Putin / octormbrie 2022/ Foto: Vyacheslav Prokofyev / AP / Profimedia

 Pe lângă toate acestea, Erdogan a părut un foarte bun prieten al Kremlinului săptămâna trecută, când a transmis că Suedia nu va primi sprijinul țării sale pentru aderarea la NATO. Mesajul a venit după ce un activist anti-islamic danez de extremă dreaptă pe nume Rasmus Paludan, care are şi cetăţenie suedeză, a incendiat un exemplar din Coran în apropiere de ambasada Turciei la Stockholm.

 Poziția lui Erdogan reprezintă o evoluție majoră și una extrem de nedorită pentru Occident. Suedia şi Finlanda şi-au depus candidaturile la NATO în luna mai a anului trecut, după ce Rusia a invadat Ucraina. După cum notează Grid News, în afară de linia frontului din Ucraina, solicitarea Finlandei și Suediei de a adera la NATO a reprezentat cea mai semnificativă consecință a războiului lui Putin în ceea ce privește reconfigurarea hărții europene de securitate. Pentru liderul rus, care a susținut că războiul este necesar pentru a ține în frâu expansiunea NATO, mișcarea comună a Finlandei și Suediei a fost o lovitură geopolitică extrem de dură.

 Aderarea celor două ţări nordice la alianţă mai trebuie acum ratificată doar de Turcia şi Ungaria. Turcia acuză însă Suedia de susţinerea unor grupări considerate teroriste de guvernul de la Ankara, inclusiv a unor insurgenţi kurzi şi a unor participanţi la puciul nereuşit din 2016. Partea turcă solicită extrădarea mai multor suspecţi.

 Tot acest scandal reprezintă o notă în afara scenariului a ceea ce a fost una dintre cele mai importante narațiuni ale Occidentului legate de războiul din Ucraina: unitatea NATO. Putin a contat în mod clar pe dezbinare, imaginându-și probabil fisuri între SUA și unii dintre aliații europeni. Mult timp părea că a jucat o carte pierzătoare, dar acum a câștigat o scindare importantă în cadrul NATO. Și îi poate mulțumi lui Erdogan pentru asta.

Legătura dintre Rusia și Africa de Sud

 Dacă mergem mai departe și vrem să analizăm legătura dintre Rusia și Africa de Sud, nu putem să ignorăm faptul că există o percepție printre unii americani că statul african este un promotor al schimbării democratice și un far al acțiunii politice de ordin moral. La urma urmei, Africa de Sud este națiunea care a reușit să răstoarne conducerea minorității albe și să-l aducă la putere pe Nelson Mandela.

 Însă de ce sud-africanii l-au întâmpinat cu covorul roșu pe ministrul rus de Externe și au anunțat luna aceasta că forțele armate ale țării, împreună cu marina rusă și cu cea chineză, vor participa la „un exercițiu naval multinațional” în perioada 17-27 februarie în largul coastei de est a Africii de Sud, în apropierea orașelor Durban și Richards Bay? Răspunsul la această întrebare are mult de-a face cu istoria și datează din vremea când Apartheidul (un sistem social, politic și economic rasist impus de guvernele minorității albe din Africa de Sud de-a lungul secolului XX) era încă în vigoare și Mandela era încă prizonier pe Insula Robben.

 În acele vremuri, Moscova avea legături strânse cu Congresul Național African (ANC), care se opunea guvernării regimul segregaționist cu care SUA întârzia să rupă legăturile. De altfel, guvernul Statele Unite a considerat până în 2008 că ANC este o organizație teroristă.

Cine crede însă că istoria de mai sus nu mai este vie, ar trebui să știe că actualul președinte al Africii de Sud, Cyril Ramaphosa, a fost negociatorul-șef al ANC în discuțiile care au pus capăt regimului apartheid.

 Grid News subliniază că alte țări africane au rămas alături de Rusia din motive pur economice: fie că au nevoie de cereale, de petrol sau de venituri care provin din comerțul bilateral. Africa de Sud are legături financiare minime cu Rusia. Însă ceea ce are este acea istorie, împreună cu o viziune de lungă durată conform căreia hegemonia americană și-a atins apogeul, iar alternativele sunt binevenite.

Ministrul de Externe al Africii de Sud: Țara sa va sprijini Rusia 

- Luna aceasta, ministrul de Externe al Africii de Sud, Naledi Pandor, a declarat că țara sa va sprijini Rusia pentru a promova „o nouă ordine globală”. Acest lucru, desigur, se potrivește cu opiniile rusești și chineze că Moscova și Beijing ar trebui să aibă roluri de conducere într-o nouă ordine mondială, în detrimentul influenței SUA.

- Alături de șeful diplomației de la Moscova, ministrul de externe Pandor a spus că „toate țările desfășoară exerciții militare cu prietenii din întreaga lume, pentru că acesta este cursul firesc al relațiilor”. La rândul său, președintele Ramaphosa a spus că Africa de Sud este imparțială în ceea ce privește războiul din Ucraina și este pregătită să medieze diferențele dintre cele două părți.

- Vizita lui Lavrov în Africa de Sud i-a oferit Kremlinului o altă platformă globală de la care să-i învinuiască pe ucraineni pentru război. Iar în timp ce Lavrov era la Pretoria, Naledi Pandor nu a făcut nicio mențiune despre agresiunea sau atrocitățile rusești în Ucraina.

- În mod clar, SUA încearcă să repare relația cu Africa de Sud și cu întregul continent. De aceea președintele Biden a găzduit luna trecută un summit SUA-Africa, iar la o zi după vizita lui Lavrov, secretarul Trezoreriei americane, Janet Yellen, a aterizat în Africa de Sud. Astfel de acţiuni ale Washingtonului, de a strânge legăturile, s-au concentrat în ultimul an asupra ţărilor din aşa-numitul „sud global”, respectiv statele africane, asiatice şi latino-americane ce nu au exprimat o poziţie clară de condamnare a agresiunii ruse contra Ucrainei.

Spre deosebire de exemplele turcești și sud-africane, sprijinul Indiei față de Rusia ține foarte mult de oportunitate. Și liderii indieni nu s-au sfiit să spună asta. Conform Bloomberg, India cumpără în prezent 1,2 milioane de barili de petrol rusesc pe lună, adică de 33 de ori mai mult petrol rusesc decât cumpăra anul trecut în această perioadă.

 În timp ce Occidentul sancționează Rusia în diferite moduri și multe națiuni europene fac tot ce le stă în putință pentru a se îndepărta de petrolul și gazele rusești, India s-a grăbit să cumpere petrol rusesc. O consecință a sancțiunilor și a plafonărilor de preț impuse de Uniunea Europeană este că Rusia are acum mult mai puțini clienți pentru petrolul său. Ceea ce îi oferă Indiei, al treilea cel mai mare importator de petrol din lume, mai mult ca sigur o „reducere atractivă”.

India, imparțială, gata să medieze conflictul

 La fel ca liderii Turciei și Africii de Sud, oficialii indieni au spus că sunt imparțiali în ceea ce privește războiul din Ucraina și că sunt gata să medieze conflictul. Dar, între timp, aranjamentul comercial dintre India și Rusia devine câștigător pentru ambele părți. India primește petrol la preț ieftin, iar Rusia obține o mare parte din veniturile extrem de necesare pentru finanțarea războiului, împreună cu certificarea faptului că una dintre cele mai mari și mai importante țări din lume nu are nicio problemă în a face afaceri cu regimul de la Moscova.

Prim-ministrul indian Narendra Modi dă mâna cu președintele Rusiei Vladimir Putin/ septembrie 2022 / Foto: PIB / Alamy / Alamy / Profimedia 

 Dincolo de petrolul ieftin, India are și o relație istorică cu Moscova, care datează din epoca sovietică. Aproximativ 60% din hardware-ul militar al Indiei provine din Rusia. Poate cea mai clară poziție a Indiei în raport cu Rusia a fost exprimată în noiembrie 2022 de ministrul de externe Subrahmanyam Jaishankar, care a călătorit la Moscova cu o delegație formată din înalți oficiali implicați în industria petrolului și gazelor din India. Jaishankar a fost extrem de direct cu privire la abordarea țării sale, spunând: „Am văzut că relația India-Rusia a funcționat în avantajul nostru, așa că dacă funcționează în avantajul nostru, aș dori să continuăm această relație”.

Grid News consemnează foarte bine că nici una dintre aceste evoluții geopolitice nu a atras atenția presei occidentale precum s-a întâmplat în cazul anunțurilor de miercuri, 25 ianuarie, când Germania a transmis că va trimite 14 tancuri Leopard 2 în Ucraina, iar SUA a spus că vor trimite 31 de tancuri Abrams. În ceea ce privește cursul actual al războiului, anunțul cancelarului german Olaf Scholz și al președintelui Joe Biden reprezintă o veste mare. Dar aceste alte evoluții, departe de câmpul de luptă, nu ar trebui ignorate.

 De asemenea, aceste evoluții geopolitice nu fac decât să reamintează faptul că „să fim alături de Ucraina” este o cauză mult mai populară în SUA și Europa decât în multe alte părți ale lumii. Poate că este de la sine înțeles, dar națiunile tind să acționeze pentru a-și proteja propriile interese și multora dintre lideri nu le place să fie împinși de la spate, mai ales acelora precum cei din Turcia, Africa de Sud sau India, state care sunt jucători geopolitici cu influență foarte mare în regiunile lor.

 Prin urmare, nu e exclus ca în viitorul apropiat aceste țări (și nu numai) să continue să ofere ocazional sprijin pentru Putin și să provoace frustrare în Occident.

 În ceea ce-l privește pe liderul de la Kremlin, el are nevoie de tot ajutorul pe care îl poate primi pentru a-și menține vie puterea. Nu este nimic de invidiat în circumstanțele actuale în care se află, pentru că deja există discuții în spațiul intern rusesc, deși foarte sub radar, despre „o viață post-Putin”. Însă dincolo de aceste discuții, Putin are încă prietenii în plan internațional, iar aceștia reprezintă (fie că ne place sau nu) combustibilul pentru regimul său autocratic.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp