Foto: Guliver Getty Images
Există un motiv pentru care Europa implodează, Trump a fost ales președinte, Putin zâmbește fericit, iar Xi este încântat. Este semieşecul liberal-democraților şi al politicii acestora, începută din momentul căderii zidului Berlinului, ratându-se astfel ocazia istorică oferită de prăbuşirea Uniunii Sovietice.
Italia s-a alăturat, după ultimele alegeri Cehiei, Austriei, Poloniei, Ungariei şi Slovaciei prin alegerea în parlament a unor partide conservatoare de centru-dreapta (chiar de extremă dreapta prin Liga Nordului).
Ideile hard ale democrației liberale, ale „corectitudinii politice” de centru-stânga impusă ca noua literă de Evanghelie, au avut drept consecință slăbirea Occidentului, delegitimarea capitalismul și subminarea valorilor occidentale. Acum începem să vedem consecinţele. Victoria acestor mișcări conservatoare în Occident este prea coerentă, prea generală pentru a se acuza simplist numai interferența rusească în alegeri, invocată adeseori.
În general, este greu de înţeles motivul succesului în alegerile italiene al formațiunii M5STELLE. Un motiv este lupta împotriva corupției. Reprezentanţii lor, pentru a-şi arăta dezgustul faţă de despăgubirile şi avantajele pe care politicienii și le-au acordat, vor să returneze o parte din salariu statului. De asemenea, au o regulă strictă care interzice candidaţilor inculpaţi de justiție să candideze la funcţii, spre deosebire de partidele tradiționale, care sunt pline de infractori. Poziţia lor puternică anticorupţie explică de ce M5S a câștigat masiv voturi în sudul Italiei, unde corupţia este înrădăcinată de zeci de ani.
O altă tema este lupta antiimigrație. Cancelarul Merkel, cu încurajarea imigraţiei haotice în masă de acum trei ani, este prin jocul și ironia sorții parţial responsabilă pentru această basculare politică din Europa. Dna Merkel a fost realeasă astă toamnă, dar cu greutate, şi se tot străduiește de atunci să formeze un guvern, a pierdut mai multe ministere cheie, iar partidul AfD în ascensiune, conservatoar și eurosceptic, este acum principala sa opoziţie.
Oamenii încearcă să le spună liderilor lor că se opun politicii frontierelor deschise, care afectează profund cultura europeană. În Italia, de exemplu, 100 000 de imigranți ilegali aterizează în Sicilia în fiecare an din nordul Africii și din Sahara. Musulmanii se simt acum înditruiți să ceară „restituirea” vechilor locuri religioase, cum ar fi Catedrala Norman din Palermo, construită în 1185 pe locul vechii moschei. Cu toate acestea, liderii politici tradiționali din Italia resping cu ușurință preocupările populației, taxându-le ca prejudecăți și ignoranță. Până când liderii politici și factorii de decizie nu-și vor schimba atitudinea și nu vor ascultă vocile „gloatei”, oamenii vor continua să empatizeze cu partide cu soluții extremiste.
America, parte importantă a echilibrului politic din Europa, a fost esențială pentru stabilitatea europeană în ultimii 70 de ani. Alegerea președintelui Trump în SUA, un miliardar fără trecut și lipsit de experiență politică, căruia nu-i pasă decât de taxele fiscale europene la oțel, aluminiu și mașini, a distrus această balanță fină din politica internațională. Iar europenii, uitând de experiență groaznică a anilor '30, încep să voteze cu ușurință populiști sau extrema dreaptă.
Vocea „gloatei” câştigă teren, mesajul pe care electoratul îl transmite este că nu putem avea programe electorale „progresiste", de care beneficiază doar câțiva: elitele politice par mai preocupate de propria lor bunăstare, decât de cea a alegătorilor lor. Dacă dorim o ordine mondială liberală globală, atunci de ea trebuie să beneficieze toți, nu doar cei de la vârf. Europenii îşi exercită dreptul de vot şi doresc ca liderii lor să se concentreze asupra cetăţenilor lor şi nu asupra imigranţilor de pretutindeni.
Au fost mereu trei ingrediente care au avut consecințe în alegeri, atât în SUA, cât şi în Europa ( de exemplu în Italia): un aflux de străini care arată și vorbesc diferit, au culturi diferite; o populaţie locală în declin economic şi abandonată de politicieni; difuzarea pe internet de comentarii partizane extreme și chiar ştiri false, concomitent cu abandonarea televiziunii şi a jurnalismului serios nepartizane politic .
Din amestecul acestor componente rezultă o bolboroseală socială, din care se ivește o mulţime furioasă și ignorantă, chemată la vot. Partea furioasă este uşor de înțeles, declinul economic și frustrarea de a fi abandonați generează nemulțumire, agitație și chiar furie.
Dar cum rămâne cu partea ignorantă? Ignoranța ca parte din ecuație face că mulţimea să aleagă prin vot oamenii nepotriviți, care vin cu soluţii greşite pentru a rezolva problemele. Cei nou puși la putere nu au idee ce să facă. Ei nu au experienţa, ideile sau politicile necesare. Ei spun doar mulţimii ce vrea să audă. După succesul în alegeri, mass-media şi ştirile legitime și reale sunt negate de câștigători şi numite false, astfel încât nu există nici o modalitate de interferență și autoreglare, cu reacții din procesul social și economic real. Așa că rezultatele de la votul din Italia sunt un soi de trumpism, în stil italian.
Ce urmează. Un model italian care poate fi replicat și în România contra „aroganței” PSD
Mișcarea 5 Stele a fost lansată de Beppe Grillo, 69 ani, un actor, blogger și activist politic, în 2009. Este acum condusă de Luigi Di Maio, un tânăr de 31 de ani, carismatic, îmbrăcat trendy, desemnat de fanii din partid prin like-uri, drept viitor prim-ministru. Nu a avut niciodată o slujbă permanentă, a servit ocazional prin restaurante, a fost muncitor pe șantiere și bodyguard la clubul de fotbal Napoli.
Eminența cenușie e Davide Casaleggio, în vârstă de 41 de ani. Campion de șah în copilărie, D. Casaleggio are studii economice la Universitatea Bocconi din Milano. Este unul din liderii din umbră, nu are o poziție publică și conduce o platforma web „Rousseau”. Rolul central al lui D.Casaleggio în politică italiană este în esență moștenit de la tatăl sau prin firma Casaleggio Associati.
Prin această firma, Davide deține poziția cheie pentru unul dintre cele mai noi și influente partide politice din Europa. Prin „Rousseau”, M5S selectează membrii de partid, votează online candidații partidului la alegerile locale, regionale și naționale, le permite oamenilor să propună și să comenteze legislația și primește donații. Platforma web este mândria partidului, un pas spre democrația directă, un sistem care a atras interesul și altor mișcări populiste din Europa.
Liga Nordului, un alt câștigător în alegeri, vrea să organizeze referendumuri pe tema autonomiei în regiunile Lombardia și Veneto, din nordul Italiei. Votanții Ligii, asemenea altor separatiști, catalanii din Spania care au și trecut la acțiune acum șase luni, nu înțeleg că bunăstarea lor depinde de cea a restului țării, iar în dorința lor de a păstra mai mulți bani pentru ei înșiși își pun singuri în pericol prosperitatea economică.
Mișcarea 5 Stele nu are niciun plan, niciun proiect, cu excepția ideii nebunești a despărțirii parțiale sau complete de UE. În orașele în care au guvernat, au cam eșuat în multe locuri, astfel încât sunt prea multe de așteptat de la ei. Cu cinci sau șase ani în urmă, M5S a avut șansa de a formă o coaliție cu Partidul Democrat pentru a efectua o curățire a mlaștinii italiene din politică, dar au refuzat afirmând că toate partidele sunt corupte și nu vor să coopereze cu ele. Nu pare că au învățat multe de atunci, vor urmă poate alegeri repetate sau totuși un guvern de coaliție cu ceilalți câștigători (M5S - 32%, Partidul Democrat -19%, Liga Nordului -18%, Forza Italia –14% etc.)
Actori dornici de însuflețirea publicului pe scene în piețe publice, chelneri doritori să ajungă prim-miniștri și bloggeri plini de idei găsim cu duiumul și în România. Nu mai vorbesc despre IT-iști disponibili de muncă.
Iată o soluție spre a învinge PSD-ul în viitoarele confruntări electorale. Acest partid plin de politicieni compromiși, care a amăgit electoratul cu promisiuni de măriri salariale mincinoase de 25% , poate fi învins, prin idei de tipul 5 stele: corupție, dezamăgire pe plan economic, compromisuri pe temele naționale, nimic în zona investițiilor și a reclădirii unei industrii prăbușite după 28 de ani de furturi.
Multă vreme, USR-ul a părut că se înscrie în aceste mișcări populare anti-sistem ivite în Europa de mai mulți ani, care ar putea prin vigoarea și franchețea mesajelor să doboare politicienii dedulciți la putere din partidele tradiționale. Luptele interne au cam slăbit acest partid, rivalitatea și lupta pentru putere au lăsat un gust amar în credibilitatea sa publică. Soluția italiană, cu persoane carismatice în prim plan și eminențe cenușii în spate pare foarte bună, tinerii doresc să vadă lideri politici gen vedete rock , drăguți și fără prea multă carte, capabili de discursuri scurte și fără tente ideologie, dar lipsiți de suspiciunea de corupție.
Ideea unei „democrații directe”, prin platforme web de genul „Rousseau”, ar crea un sentiment optimist de implicare: tinerii navighează tot timpul pe internet, de ce nu ar face-o spre a-și vota prin like-uri candidații din orașele lor sau pe cei naționali, ori de a face propuneri legislative, a vota despre energie, homosexuali, impozite, credite orice poate fi de interes public. Nu este Italia singura care găzduiește asemenea platforme, paralele posibile mai sunt „partidele pirat" din Germania și Suedia.
Dacă astea este calea spre a avea succes în alegeri, atrăgând prin internet mulțimea supărată la vot, chiar dacă soluțiile politice pe care le vor propune vor fi naive, posibilitatea oferită de a alunga din scaune pe aroganții de azi de la guvernare este atât de mare, încât merită încercat. Se va angaja USR-ul pe o astfel de cale? Iar dacă nu ei, atunci cine?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Climat necesar pentru ca lumea chiar sa-si doreasca o conflagratie.