Turcia are o poziție importantă pe harta lumii: este la intersecția rutelor dintre nord și sud, est și vest, precum și a intereselor politice și militare internaționale. Bosforul este una dintre zonele critice pentru transportul maritim global, ceea ce oferă Turciei importanță economică și comercială. Turcia este a două forță NATO după SUA, găzduiește baza de la Incirlik, esențială pentru capacitatea NATO/SUA de reacție în Orientul Mijlociu. Tot Turcia și-a construit în timp și rolul de „mediator” între lumea islamică și creștinismul european și oferă Europei, la nevoie, forță de muncă tânără sau o piață de desfacere suficient de interesantă.
De această poziție privilegiată - ca în cazul multor alte țări lovite de „blestemul resurselor naturale”- turcii nu au fost niciodată în stare să profite... De fiecare dată, după 5-7 ani de creștere economică accentuată, chiar atunci când investitorii și partenerii de afaceri încep să vorbească despre „miracolul turcesc”, intervine ceva: criza economică regională ori globală, lovitura de stat sau război cu vecinii, cutremur, sau alt eveniment care aruncă țara înapoi, de unde a plecat la începutul ciclului economic. În ultimul dintre aceste cicluri, evenimentul nefericit a fost alunecarea către islamism și dictatură.
Economia Turciei crește cu rate impresionante pentru perioada pe care o traversăm, în jurul a 4,5 – 5% ceea ce o plasează alături de țările emergente de succes. Totuși, această poză trebuie privită cu mare atenție. Astfel, să observăm că inflația este și ea la niveluri deosebit de ridicate pentru perioada actuală, de 7-10%, ceea ce sugerează o economie mai degrabă instabilă, cu posibile derapaje majore în cazul unei încetiniri economice în UE, țările arabe sau în economiile emergente. Mai mult, epurările masive care au loc în Turcia în acest moment vor genera o încetinire accentuată a economiei pe termen scurt. Administrația publică, armata, sistemul de justiție și educație vor înceta să funcționeze în mod adecvat, iar influența la nivelul întregii economii va fi evidentă. În precedentele ocazii când mediul economic internațional a fost neprielnic, sau țara a fost afectată de evenimente negative, economia a căzut cu 5% în 2009, cu aproape 10% în 2001 și chiar cu 14,7% în vara lui 2009! Mai mult, chiar dacă în monedă națională, PIB a crescut destul de mult, calculat în dolari SUA observăm o scădere în 2014 și 2015 față de nivelul maxim atins în 2013 (823,24 miliarde dolari). Așadar, estimez că economia Turciei are șanse să „se întoarcă” în timp la nivelul din anul 2007, de aproximativ 650 de miliarde USD.
Pentru România, criza din Turcia aduce multe vești proaste. În primul rând din punct de vedere militar, cu o alianță NATO slăbită în regiune și în special în zona Mării Negre, planurile strategice ale României, de a deveni un actor important de stabilitate și pion avansat al Alianței în fața Rusiei, se năruie. Apoi, din punct de vedere economic: o slăbire în continuare a Balcanilor – după criza din Grecia de acum câțiva ani – posibile reduceri ale fluxurilor comerciale în regiune și prudența investitorilor de a veni într-o zonă incertă și instabilă politic, toate vor afecta România. În plus, schimburile comerciale dintre România și Turcia sunt în jur de 3,8 miliarde euro și ar putea scădea cu până la 25%, în cazul în care economia Turciei intră în recesiune. Aceasta s-ar putea traduce printr-o scădere cu până la 0,2% din PIB pentru țara noastră.
Așadar, evenimentele din Turcia vor avea un impact economic important pe termen scurt atât în această țară, cât și pentru regiunea noastră în ansamblu. Putem spune chiar că ele vor marca regiunea Balcanilor pentru următorii 5-10 ani.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Erdogan pare decis să-şi epureze toată societatea. O adevărată Noapte a Cuţitelor Lungi (deşi comparaţia este forţată) sau o Revoluţie Culturală precum în China lui Mao.
Este decis să pună botniţă turcilor şi să cânte cum vrea clanul său. Laicitatea este doar o chestiune de zile, o formalitate.
De asemenea, Erdogan pare decis să scoată Turcia din alianţa cu decadentul Occident, din alianţa militară cu SUA, deoarece planurile sale de actor regional în Orient sunt deseori şuntate de americani.
De ce să nu poată împărţi neajutoratul Irak cu Iranul?!. De ce să nu rupă puţin din nordul Siriei şi să-l numească în Siria un dictator marionetă? De ce să nu fie lăsat să lichideze statul kurd, nerecunoscut internaţional?!
Sunt tot atâtea motive pentru a întoarce spatele Europei, Statelor Unite şi altora.
Turcia este chiar obiectul dorinței seculare a țarilor ruși și a liderilor sovietici: Strâmtorile, Marea Neagră, Siria și bazinul de gaze naturale din Marea Mediterană, de pe coasta Siriei. Rezervele alea pe le dorește cu fanatism și Arabia Saudită, statul care chiar a pus umărul serios la războiul din Siria și la creearea Statului Islamic.
Turcia are potențialul unei mari puteri. Mai ales că până vineri avea ceva tare Armată. Oameni pregătiți, dotare serioasă, seriozitate, spirit de luptă și de sacrificiu. Turcia poate domina lejer Orientul din punct de vedere militar dar ce te faci cu economicul si cu problema de etnie, că turcii sunt turci, nu arabi. Aici e problema.
În plus, Orientul muslman este acum fragmentat în atâtea sute de grupări etnice, religioase, contondente încât este greu de făcut pace și de înțeles cu atâția.
Avem sansa noastra, iar dezvoltarea va veni tot prin straini ca de fiecare data in istorie.Or sa ne traga dupa ei, pentru ca nu avem lideri! De voie de nevoie sa o fim cu occidentul, ceea ce nu ne poate decat bucura.