Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

„Am dat un anunț de angajare și, la interviu, m-au sunat părinții pentru copil. Și îi întreb: - Dar unde e tânărul?...” Din caznele angajatorilor pe o piață în care nu se mai găsește forță de muncă

tânară angajata

(Foto; Guliver/Getty Images)

Gratuitate pe CFR sau vacanțe la mare date de Primărie? Efectul: tinerii învață „de mici” că „statul dă”. Dacă ucenicia plătită de stat are sens, gratuitățile date pe bandă rulantă de stat pentru tineri doar pentru că sunt tineri au un efect nociv pe termen lung, ne explică un antreprenor plecat în căutare de viitori angajați. Problema lui este în mare parte problema angajatorilor români: îi este din ce în ce mai greu să găsească oameni care vor să muncească. „Noua generație” ar avea pretenții mari, ar avea o mai slabă dorință de a pune osul la muncă, plus că statul ar extinde sistemul de protecție socială și asupra celor care pot și ar trebui să muncească. 

O statistică Eurostat spune că România este pe penultimul loc în Europa la forța de muncă tânără neangajată. Practic un tânăr (18-24 de ani) român din 4 nu are un loc de muncă. În același timp, angajatorii se plâng că nu găsesc oameni pe care să-i angajeze, nici bătrâni, nici tineri.

Am început cu problemele semnalate de angajatori. De partea celalaltă, angajații spun: „La banii ăștia nici nu mă dau jos din pat!“ E doar o glumă sau o realitate? De ce nu vor să muncească ținerii? Ce vor absolvenții care se prezintă la interviu pentru un job? Cât de ușor sau cât de greu este să găsești un angajat bun? 

Când pentru anunțurile de angajare sau reconversie sună părinții, nu tinerii!

„Toată lumea vrea tineret pe care nu îl găsește, angajatorii nu au încredere în seniori, oameni de peste 40 de ani, așa ca mine, care atunci vor lua calea antreprenoriatului”, este rezumatul pe care îl face, simplu, pieței forței de muncă din Iași, antreprenorul Dan Zaharia de la Extind, o companie care activează în domeniul IT și al consultanței de business.

De ce nu vor să se angajeze tinerii? „Mulți sunt implicați în activități de voluntariat, activități care nu existau în urmă cu zece ani, de exemplu. Dar marea problemă este că nu au responsabilitățile atașate, nu au presiune financiară. E o comoditate, o lejeritate greu de înțeles pentru antreprenorii din generația mea. Noi voiam să ne angajăm cât mai repede, de pe băncile facultății. Mulți stau acum cu părinții. Ceea ce mă îngrijorează pe mine, ca antreprenor, este faptul că la anunțurile de angajare sau de reconversie profesională sună părinții pentru copii. Și vorbim de tineri de 20, 25 de ani. Asta e grav! Și-l întreb «Unde e tânărul?» , «Lângă mine» , «Păi, să vorbesc cu el!»”, povestește Dan Zaharia, care ține să sublinieze că e cazul unor tineri cu potențial.

Antreprenorul ieșean precizează că marea provocare pentru un angajator este să-i aducă pe tineri la interviu. Dan Zaharia explică: „Sună și întreabă de pachetul salarial. Vorbești cu el și îți spui «ăsta are potențial», dar marea provocare este să-I aduci la interviu. Dacă sunt angajați văd doar banii pe care-i iau. Pentru ei nu e relevantă productivitatea sau eforturile făcute de companie pentru dezvoltarea lui profesională. Nu se întreabă «Eu ce fac de banii aceștia?» Îi interesează salariul și cât de repede ajung șefi!”. 

O altă problemă subliniată de antreprenorul ieșean se referă la faptul că mulți tineri care au ales să urmeze cursurile unei universități abandonează facultatea după primul an. Și apoi stau. „Nu sunt de acord cu asta. Ai început, termină!” încheie Dan Zaharia. De cealaltă parte, patronul unei firme de construcții din Iași care a ținut să își păstreze anonimatul spune că nu mai face de patru ani angajări. Ia oameni, muncitori pe care îi cunoaște. A explicat că preferă să îi ia de la firmele concurente sau de la companiile care se destramă.  

„Mulți dintre absolvenții de liceu nu se regăsesc nici în universități, nici în companii. Unde sunt? Dacă nu rămân, pleacă!?”

Adina Tăpălagă, manager într-o filială a unei companii multinaționale atrage atenția că „a existat și există o ruptură între liceu și facultate. Mulți dintre absolvenții de liceu nu se regăsesc nici în universități, nici în companii. Unde sunt? Dacă nu rămân, pleacă!” Între 10% și 20% dintre candidații care se prezintă la interviu la firmele pe care le-a coordonat de-a lungul timpului rămân, a explicat Adina Tăpălagă care detaliază: „Tinerii caută joburi interesante. Sunt interesați de pachetul de beneficii, de cultura companiei. Nu sunt imposibil de găsit și cel mai important, în cazul meu, este faptul că sunt interesați de performanță, de faptul că pot aduce o contribuție pentru rezolvarea unor boli grave! “

„Trebuie să împarți responsabilitatea cu cel care îți dă. Or, atâta vreme cât tu primești atâtea lucruri gratis, la un moment dat ți se pare normal să primești, nu să dai!”

Managerul general al companiei Electra spune că tinerii nu mai sunt preocupați să muncească, dar în același timp, cu totul ciudat, se așteaptă la salarii foarte mari: „Educația lor tehnică este foarte, foarte precară și toate aceste lucruri sunt urmare a faptului că sistemul educațional din România este unul foarte slab, total neperformant. Lipsa examenelor de admitere, lipsa testelor din timpul anului școlar, toate acestea duc la o slabă pregătire pentru viitorii absolvenți de licee sau de universități tehnice”. 

Reprezentantul companiei Electra atrage atenția asupra faptului că „tinerii vin la angajare cu CV-uri frumos făcute, își trec acolo fără minimum de responsabilitate foarte multe cunoștințe pe care le-au dobândit, foarte multe aptitudini pe care ei le dețin”. „Iar când îi testăm, să dobândească aceste aptitudini și cunoștințe, sunt slabi”. Situația nu e unică la noi, ține să precizeze omul de afaceri care are filiale ale companiei în multe țări din Europa. 

Care ar fi cauzele? „Sunt destul de variate, dar până la urmă țin de aceeași rădăcină: populismul politic și noile idei. Tinerii nu mai sunt responsabili, li se acordă foarte multe avantaje. În România este acest sistem de întrajutorare socială. De exemplu, studenții circulă gratis cu mijloacele de transport în comun. E rău. Să li se dea reduceri. Ești student, pui și tu o parte și comunitatea locală sau statul dă restul. Trebuie să simți cumva! Trebuie să împarți responsabilitatea cu cel care îți dă. Or, atâta vreme cât tu primești lucruri gratis, la un moment dat ți se pare normal să primești, nu să dai!” 

Și sistemul burselor pe timpul vacanțelor e criticat pentru că, este de părere Marean Berdan, studenții ar putea să lucreze pe timpul vacanței dacă au nevoie de bani. Omul de afaceri a ținut să sublinieze că sunt foarte mulți tineri de bun simț care, dacă ajung într-o firmă care se ocupă de ei și care le oferă un anumit model social, devin în timp oameni de valoare. „Mulți însă sunt după modelul «domnule, nu mă interesează productivitatea mea, eu sunt angajat la firmă, e treaba dumitale să îmi dai salariul și de unde faci rost de bani e tot treaba dumitale, că dumneata ești patronul” a explicat managerul general al companiei Electra. 

Compania aplică trei filtre la angajare. Primul este selecția CV-urilor. Se dau deoparte CV-urile în care realizările nu sunt susținute de rezultatele din liceu și facultate. Al doilea filtru, interviul cu directorul de resurse umane, al treilea filtru - interviul cu managerul general. 

Două generații față în față. Oamenii de afaceri, angajatorii din mediul privat, obișnuiți să muncească pentru fiecare leu. Mulți dintre ei, cu o copilărie și adolescență petrecută în comunism. Fără internet, cu pâinea și alimentele raționalizate. De cealaltă parte, viitorii angajați. Tineri care cred, mulți dintre ei, că statul trebuie să „dea”.

Patroana unui restaurant: „Plânge inima în mine. Iar mi-a plecat un angajat”

Nicuța Enache, patroana restaurantului Osteria Ciao Niki din București: „Plânge inima în mine. Acum m-a sunat o angajată de 27 de ani, care a stat patru luni, că pleacă de la mine la o cafenea că e mai puțină bătaie de cap! Ce bătaie de cap la 30 de locuri și trei feluri de paste!? Oamenii vin și cred că le știu pe toate. Vin nepregătiți, nu știu să țină un pahar în mână. Vor bani mulți. Nu mă interesează, că îi învăț. Am o fată serioasă care o duce greu și lucrează în două locuri. Dar când îi văd lasă-mă să te las, mă disperă! Să își dea interesul la lucru. Trebuie mai multă voință, implicare, responsabilitate. Și probele le-am plătit. Oamenii nu sunt serioși. Nu știu ce să-i motiveze. Cât e de greu în țară, să ai de muncă e important. Sunt foarte mulți susținuți care nu știu ce e greul. Și chiar dacă știu, nu le pasă. Felul în care sunt crescuți e important. Am avut atâtea experiențe de plânge sufletul în mine!” Am întrebat-o pe Nicuța Enache cât le oferă angajaților. 1500 - 2000 de lei, carte de muncă, plus bacșișurile pe care pot să le păstreze. E mult, e puțin? 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • E vitzavercea: Romania nu e pe penultimul loc, ci pe al doilea loc. Adica e in fruncea listei in ce priveste proportia de tineri fara ocupatie. Vezi: "O statistică Eurostat spune că România este pe penultimul loc în Europa la forța de muncă tânără neangajată." Dupa asa o claritate in gandire si pricepere statistici, lectura ulterioara e pierdere de vreme.,
    • Like 0
  • Gabi check icon
    Unii comentatori consideră normal şi justificat ca angajatul să renunţe la job din cauza unui salariu inadecvat.
    Există şi unii patroni hapsâni şi nemiloşi care exploateza angajaţii dând salarii prea mici? Desigur că da.
    Însă, în general, trebuie realizat că, defapt patronul este un simplu intermediar între angajat şi clientul final care achită produsul sau serviciile realizate de angajat.

    Singurul mod în care patronul poate să ofere salarii mai mari este să crească productivitatea şi/sau preţul produsului sau al serviciului. Însă, deoarece în România marginile de profit ale patronului sunt deja mici, iar taxele pe muncă sunt foarte mari, acest lucru (mărirea salariului) nu este întotdeauna posibil.

    Teoretic, publicul este de acord că salariile trebuiesc mărite. Însă, de exemplu, atunci când un patron al unei firme de taxiuri decide să ridice preţul per kilometru, să zicem de la 1.69 lei/km la 2.19 lei/km pentru a fi în stare să mărească salariul angajaţilor - acelaşi public care dealtfel mai înainte dorea salarii mărite, vor alege taxiurile care au cele mai ieftine preţuri şi vor evita taxiurile care au majorat rata la 2.19 lei/km.
    Într-un astfel de exemplu, am putea spune că, consumatorul final s-a comportat „hapsân şi nemilos” cu taximetriştii care practică un preţ mai mare, refuzându-le serviciile.

    Acelaşi lucru se întâmplă şi într-un restaurant sau cafenea. Aceiaşi consumatori care erau obişnuiţi să plătească pentru o cafea, să zicem 10 lei, nu vor accepta să plătească un preţ mărit peste noapte la 15 lei doar pentru că patroana a decis mărirea salariilor angajaţilor.
    Atâta timp cât patronul nu poate reduce taxele pe muncă şi nici nu poate impune preţul la care se poate vinde marfa pe piaţa existentă, ce drept are angajatul să fie nemulţumit de salariul primit?
    • Like 3
    • @ Gabi
      maripos check icon
      E simpul: angajatul are dreptul sa fie nemultumit de salariu.Tu, patron, ai de ales: ii maresti salariul (sunt destui patroni cu venituri mari si f. mari) sau el pleaca. Si patronul lucreaza in locul lui.
      • Like 3
    • @ maripos
      Gabi check icon
      Se pare că nu ai înţeles esenţa comentariului meu. Vezi matale, lucrurile nu stau chiar aşa de simplu precum îţi închipui. Mărirea de salarii nu este mereu la simpla latitudine şi bunăvoinţă a patronului.
      De exemplu, un patron al unei firme de taxiuri are mai mulţi angajaţi; operatoare de staţie radio, mecanici auto, şoferi, contabilitate, etc. Dacă ţi-ar mări doar ţie salariul, ar sări ceilalţi angajaţi în sus, că patronul discriminează, că de ce nu le-a mărit şi lor.
      Dacă patronul măreşte salariile la toţi angajaţii, banii trebuie să vină de undeva. De unde? încasări din vânzări. Asta înseamnă automat că, mărirea de salarii trebuie făcută concomitent cu mărirea generală a preţului per kilometru la firma de taxiuri respectivă. În acel caz, publicul va alege să călătorească cu alte firme de taxiuri, şi firma respectivă va da faliment, ceea ce-i va afecta nu doar pe patronul respectiv, ci pe TOŢI angajaţii care, poate că ar fi dorit să continue a avea un loc de muncă.

      Şantajul pe care-l propui matale, (îmi măreşti salariul sau plec), nu e o soluţie lucrativă pe termen lung pentru o firmă privată care depinde de încasări reale din vânzări reale pe o piaţă liberă. Ce s-ar face patronul respectiv dacă angajaţii ar practica o astfel de abordare din 3 în 3 luni? S-ar crea un obicei nesănătos, care oricum nu ar fi funcţionat pe termen lung.
      Aşa ceva poate că ar ţine la instituţiile de stat, care sunt finanţate dintr-un buget nelimitat şi nu depind de vânzări reale şi unde angajaţii sunt reprezentaţi de sindicate - deşi mă îndoiesc că aşa ceva mai funcţionează chiar şi acolo.
      • Like 3
    • @ Gabi
      maripos check icon
      Asta o stiu. Vina nu e numai a patronilor de azi, asa se procedeaza de decenii. Spun unii ca in occident nu au patronii atatea masini scumpe, vile si cabane. Asa o fi. La noi multi se imbogatesc peste noapte si platesc salarii minime. Sunt putini patronii romani care dau mai mult decat salariul minim de buna voie (asta la joburile necalificate cel putin).
      • Like 2
    • @ Gabi
      Poi in asta consta esenta pietei muncii si ma mir ca un reprezentant al antreprenorilor nu intelege capitalismul ( sau i-a doar partea care-i convine). E foarte simplu faptul ca la fel ca in orice piata si piata muncii isi stabileste pretul ( adica salariul) in raport de cerere/oferta. E normal ca salariatii sa cera mariri periodice atata vreme cat preturile evolueaza rapid pe piata si de cele mai multe ori in sus mai ales la bunurile de stricta necesitatate (alimente, utilitati, transport etc). Ideea de a anula facilitati pentru tineri sau pensionari doar ca aceste masuri sa influenteze piata muncii in sensul dorit de patroni mi se pare la fel de stupida. Tinerii nu au venituri dar au necesitati iar pensionarii nu mai pot muncii. Nu mi se pare normal ca un angajat dupa negocierea unui salariu ca parte a raportului cerere/oferta sa-si vada munca erodata de inflatie pentru ca sunt convins ca proprietarul de taxiuri va mari rapid pretul la cursele efectuate daca se scumpeste benzina de exemplu. Salariatul nu isi poate mari la fel de repede salariul. Iar chestia cu plangerea de mila a patronilor mi se pare la fel de nesanatoasa pe termen lung , Daca nu poti face fata unei afaceri o inchizi si te angajezi ca sa vezi si partea cealalta a raportului cerere/oferta. Patronul daca are educatie si simt al afacerilor isi da seama ca nu poti plati cu minimul pe economie un salariat calificat doar pentru ca are rata la vila/BMW sau vrea sa posteze din Maldive. Daca vrea sa fie o afacere onesta atunci face un raport echilibrat intre pretul capitalului ( atunci cand il are) si pretul fortei de munca adica in termeni populari raportul profit/salariu. Altfel vom vedea evident exod de munca calificata in occident unde forta de munca calificata e platita corect si niste Dorei necalificati dispusi sa munceasca pe minimul/economie cu rezultatele de rigoare pentru potentialii clienti si patron. In UK de exemplu plusprodusul obtinut intr-o afacere e impartit undeva cam 60 % pe salarii si 40 % pentru patron si ala chiar pune capitalul la inceputul afacerii. Oare asa o fi si la noi ? Patronii de la noi trebuie sa invete ca acumularea se face in timp indelungat (de cele mai multe ori in generatii) incet si cu migala, altfel vom avea afaceri care nu vor dura mai mult de 6-7 ani pentru cei care vor castig rapid si fara munca. Ca sa dau doar un exemplu e tragedie la o marire de salariu de 150 de lei ca nu mai merge afacerea dar acum in sezonul estival Loft-ul e plin de antreprenori plangaciosi care beau sampanie la roaba.
      • Like 2
    • @ Rusu Liviu
      Gabi check icon
      În loc să aruncaţi vina numai pe patronii cei hapsâni care nu dau mai mult decât salariul minim de bună voie, poate că angajaţii ar trebui să înceapă a înţelege nişte mecanisme economice de bază.
      Vezi tu, un patron nu vine în România ca să deschidă o firmă din cauză că nu mai găsea pe unde să facă gesturi de caritate şi solidaritate socială. Dacă vine în România, patronul respectiv vine aici pentru că speră că va face profituri mai mari decât ar fi putut să realizeze în altă ţară. Altfel nu vine pe-aici, că n-are de ce.

      Dacă patronul nu poate face un profit rezonabil, el va pleca din România, şi tu n-o să mai ai cine să te mai „exploateze”. Dacă birocraţia, taxele pe munca şi salariile mărite forţat prin lege încep să le afecteze profitul, atunci patronii vor pleca din România cu firmele lor cu tot. La fel cum a plecat Nokia şi multe alte firme.
      Este exact acelaşi motiv pentru care angajaţii români emigrează în Germania sau Anglia, unde pot obţine bani mai mulţi. Aceeaşi motivaţie (de a rămâne sau a emigra) o au şi firmele.

      -> „Patronii trebuie să înveţe că acumularea se face în timp îndelungat, fără câştig rapid şi fără muncă” <-
      Nu le plâng de milă patronilor, însă să ştii că mulţi adolescenţi proaspăt angajaţi suferă de exact aceleaşi probleme. Vor să fie şefi imediat, vor să câştige mult mai mult decât salariul minim, deşi nu au nicio experienţă şi prezenţa lor în companie nu produce nici măcar suficienţi bani pentru a acoperi un salariu minim plus taxele pe muncă aferente.

      Legea privind salariul minim nu este, în realitate, o lege privind ocuparea forţei de muncă, ci una referitoare la neocuparea ei (şomajul). Ea NU obligă un patron să angajeze un salariat la nivelul salariului minim, sau la orice alt nivel. Ea obligă patronul să NU angajeze salariatul la anumite niveluri de salariu şi anume la cele situate sub minimul fixat prin lege. Legea îl constrânge pe lucrător, indiferent cât de mult ar dori să primească o slujbă cu un salariu sub nivelul minim, să NU accepte slujba. Ea îl obligă pe lucrătorul care trebuie să opteze între o slujbă cu salariu mic şi şomaj să aleagă şomajul. Legea nici măcar nu împinge vreun salariu în sus; ea doar elimină slujbele care nu îndeplinesc standardul.

      Un patron nu-şi poate permite să rişte cu legea salariului minim. Atunci când salariile sunt ridicate forţat prin lege, muncitorii cu productivitate scăzută sunt concediaţi.
      Un paradox este acela că mulţi adolescenţi valorează mai mult decât salariul minim, dar sunt şomeri din cauza lui. Pentru a fi angajat cu un salariu minim de 2080 lei, fixat prin lege, nu este suficient să valorezi 2080 lei. Trebuie să fii considerat că valorezi 2080 lei pe lună de către un patron care este în pericol să piardă bani dacă nu evaluează corect şi în pericol să dea faliment dacă greşeşte prea des.
      Dacă un patron este forţat prin lege să plătească la un nivel de muncitor calificat, este oare de mirare că el cere acest tip de muncă?
      • Like 3
    • @ Gabi
      "Realitatea ta" nu prea e confirmata de fapte. Au plecat in strainatate peste 4 milioane de salariati in schimb sunt extrem de putine firme si patroni romani care si-au mutat afacerile in alte tari ( as zice sub 100) . Nu discut de firmele straine care vin si pleaca din Romania. Ele nu pleaca din cauza salariilor ( si asa marite de guvern sunt totusi cele mai mici din UE , poate cu exceptia Bulgariei). In privinta salariului minim fixat prin lege nu suntem de acord din aceleasi motive (nu poti sa mori de foame intr-o tara sau sa nu-ti poti plati traiul zilnic fiind totusi angajat). Germania are un salariu minim stabilit prin lege de 900 euro ( nu vorbesc de salariile minime/ramura care sunt mai mari), Cred ca vor sa tina tinerii someri dupa parerea ta. Trebuie ajutati cei care nu pot muncii ( invalizii, copiii, pensionarii) nu fortati sa munceasca pe salarii derizorii doar ca patronii sa-si poata schimba mai des Mercedesurile. Cei care muncesc insa trebuie sa aiba totusi un venit decent din care sa-si poata asigura un trai normal ( hrana, utilitati, transport, educatie , timp liber) altfel e doar un sclav pe plantatie. ( E normal sa fie un raport mai mare intre salariu/ajutor de somaj dar asta prin marirea salariilor pentru ca un salariat consuma mai mult ( hrana mai multa pentru efort , cheltuieli cu imbracamintea , transportul , pregatirea profesionala etc) Somerul trebuie sa-si asigure doar necesitati de baza. Asta nu inseamna ca trebuie lasat sa moara de foame ca sa munceasca pe nimic pentru un patron pus pe imbogatire rapida. Cand un patron e fortat de lege sa sa plateasca niste salarii serioase e si un avantaj ca poate selecta niste meseriasi adevarati , altfel de dragul BMW-ului propriu va selecta niste Dorei platiti derizoriu. ( E suficient sa ajungeti noaptea la Otopeni sau Gara de Nord si sa solicitati niste patroni neaosi de taxi pe o distanta scurta ca sa vedeti ce inseamna o experienta antreprenoriala horror made in Romania).
      • Like 2
    • @ Rusu Liviu
      Gabi check icon
      -> „Loft-ul e plin de antreprenori plângăcioşi care beau şampanie la roabă.” <-
      Mda, însă te-ai întrebat vreodată; câţi dintre ăia sunt defapt doar angajaţi la stat cu salarii babane şi care se dau patroni doar aşa, de faţadă? Încearcă să faci un test, întreabă-l pe unul cât îl costă taxele pe muncă la un salariu minim de 2080 lei şi vezi dacă ştie.

      Eu am în familie câteva exemple de patroni reali, de firme mici de apartament, care trăiesc de pe azi pe mâine şi nu şi-au mai permis o vacanţă de câţiva ani. Aşa că hai să nu generalizăm. Mitul patronului român bogat e doar atât, un mit. Sunt câţiva intradevăr, dar îi numeri pe degete. Restul firmelor mici? se chinuie cu birocraţia, taxele imense pe muncă, controale, inspecţii, amenzi şi spăgi date doar ca să poată continua să funcţioneze.
      Dacă ar fi atât de ușor precum spui, atunci toată lumea s-ar face patron.
      • Like 2
    • @ Rusu Liviu
      Gabi check icon
      Începi să denaturezi, şi asta nu e fair-play din partea ta. Discuţia este despre salariile date de FIRME şoferilor de taxi care sunt angajaţii acelor firme. Discuţia nu era despre patronii de taxi independenţi, care binenţeles că sunt liberi să-şi facă preţul pe km. după cum vor ei. Una e şoferul care funcţionează cu preţul per km. stabilit de compania unde este angajat, şi alta este proprietarul unui taxi independent care conduce propria maşină şi îşi face preţul după cum vrea el. În acel caz, nu este prost cine cere, ci cel care dă.
      • Like 2
    • @ Gabi
      Aici nu suntem de acord din nou , cei care frecventeaza Loftul nu sunt nici pe departe salariati , nici macar cei cu functii babane la stat ( cele mai mari salarii la stat nu sar de 3000 de euro/luna ) mai mari sunt doar cei care cumuleaza pensii speciale+salariu la stat (extrem de putini si in varsta. Faptul ca tu ai in familie antreprenori de firme mici si traiesc de azi pe maine nu inseamna ca asta e regula. In Bucuresti sunt destui care castiga bine ( sectorul imobiliar, de energie sau financiar) si care isi platesc salariatii execrabil dar posteaza in vacante din Tailanda si conduc masini de sute de mii de euro (un salariat la stat nu isi permite asa ceva chiar daca are un salariu mare). Controalele si inspectiile sunt necesare chiar daca uneori functionarii respectivi cer spaga , altfel vom manca mancare expirata pe litoral sau la carciumile din Bucuresti doar ca patronul respectiv sa se imbogateasca rapid sau in spitale sa ne imbolnavim pentru ca aia cumpara substante diluate de la patroni pusi pe imbogatire. Taxele pe munca sunt intradevar mari dar asta pentru ca salariile de mizerie platite ani in sir au determinat tinerii sa emigreze spre tari unde sunt platiti corect in vreme ce pensionarii au ramas in tara si lor trebuie sa le platim pensiile. Nu e usor sa fi patron corect e adevarat si de aia trebuie sa avem un stat puternic care sa-i puna la punct pe cei care vor sa se imbogateasca rapid prin incalcarea legii sau inselarea clientilor si sa-i incurajam pe cei corecti si muncitori.
      • Like 1
    • @ Gabi
      Nu denaturez defel , salariatii firmelor de taxi in marea lor majoritate isi fac onest datoria si presteaza destul de multe curse /zi ca sa-si faca targetul pentru un venit decent in timp ce rechinii transportului de taxi pusi pe capatuiala in dauna clientului si a legii ( de obicei nici nu taxeaza cursa respectiva pe aparat) sunt acei mici patroni care circuala cu propria masina si carora iti vine sa le plangi de mila.
      • Like 1
    • @ Rusu Liviu
      Gabi check icon
      Aici nu te înţeleg. Cui îi vine să le plângă de milă proprietarilor de taxi (independenţi) puşi pe căpătuiala? Ţie? că mie nu.
      Am spus că ai încercat să denaturezi discuţia, pentru că iniţial NU despre patronii de taxi independenţi era vorba, ci despre ANGAJAŢII firmelor de taxi. Şi despre „publicul” (adică clienţii) care le-ar refuza serviciile dacă/odată ce şeful companiei de taxi respective ar decide să mărească subit preţul per km. doar pentru ca să le poată marii salariile. Ce-i atât de greu?
      Încă odată, într-un astfel de exemplu, desi patronul a fost bine intenţionat şi a incercat să le măreasca salariile, s-ar putea spune că, consumatorii finali (călătorii) s-au comportat „nemilos” cu acei taximetrişti (angajaţi de firmă) care au preţul per km. majorat, pentru ca le-au refuzat serviciile si au ales alte firme mai ieftine.

      Morala este că, atâta timp cât clientul final (călătorul de taxi) poate oricând să refuze a alege companiile de taxi mai scumpe, atunci şi patronul firmei respective este justificat în a fi „nemilos” cu măriile de salarii - din motiv că nu are suficienţi bani de unde să le mărească salariile angajatilor. Niciun patron normal la cap n-o să vină cu bani de-acasă ca să sponsorizeze firma. Dar sigur, tu vei fi liber să faci asta din banii tăi, atunci când o să-ţi deschizi propria firmă. Să te vedem atunci cât timp o să rezişti să fi social-solidar cu angajaţii tăi, neică.

      Într-o firmă mică, unde profiturile sunt modeste (marja de profit este redusă), banii ori se produc îndeajuns ca să se poată acoperi toate cheltuielile şi salariile, ori nu. Ia de exemplu o covrigărie sau un magazin de haine second-hand; acolo nu prea poţi avea pretenţii să fi plătit „ca-n Germania”.
      Însă, da, în alte domenii, cum ar fi cel bancar imobiliar sau IT, situaţia este alta. În acele domenii profiturile fiind mai mari, automat şi salariile sunt pe măsură şi angajaţii sunt mai mulţumiţi decât şoferii de taxi.
      • Like 2
    • @ Gabi
      Ca sa explic mai clar, vorbeam de clasa antreprenoriala din Romania in general ( patronii de taxi pusi pe capatuiala erau doar un exemplu care se poate extinde si in alt gen de afaceri) are o mentalitate care tine de educatie si de cultura organizationala care isi are radacinile in haosul tranzitiei de dupa '89. Acum referitor la micile magazine de cartier care au marje de profit mici trebuie spus ca nu poti sa dai salarii de mizerie unor oameni doar pentru ca tu nu ai capital. Nu poti fi capitalist daca nu ai capital. Ca sa dau un exemplu de afaceri pornite din pivnitele unor tineri entuziasti ( Microsoft, Apple) tin sa precizez ca aia au muncit ei , prietenii si rudele lor pana au strans suficient capital sa angajeze salariati fiind sustinuti de familiile lor care erau salariati. Bill Gates nu a angajat salariati cu 150 de $/luna doar pentru ca nu avea bani la inceputul afacerii pentru ca nu permitea legea, a muncit el si prietenii lui pana au realizat suficiente venituri pentru a angaja personal. Nu e vina salariatului ca patronul nu are capital si vrea sa faca acumulare primitiva pe seama lui printr-un salariu de Bangladesh . Daca esti antreprenor entuziast atunci muncesti tu, familia si prietenii fara o remuneratie pe baza unui vis ca afacerea va prospera in viitor si atunci vei fi recompensat cu varf si indesat. Daca insa vrei sa angajezi personal atunci plateste-i corect pentru ca salariatul nu va avea parte de un viitor luminos in cazul in care afacerea prospera sau se va vinde pe un pret bun , el va lua in continuare acelasi salariu sau va fi concediat asa ca nu-i cere lui sa participe la efortul colosal la inceput de drum al unei afaceri pentru ca nu va imparti cu tine fructele succesului la sfarsit. Asta era lucrul la care m-am referit riscul ca si castigul sunt ale tale ca antreprenor , salariatul nu are nici o vina daca afacerea merge prost dar nici nu va participa la imparteala daca afacerea merge bine.
      • Like 1
    • @ Rusu Liviu
      Gabi check icon
      Da, desigur, ce spui tu ar fi ideal, într-o lume ideală. Dar, deocamdată, România e departe să fi ajuns acolo.
      Într-un stat care practică „solidaritatea socială”, pomeni, ajutoare sociale, pensii speciale, care împovărează nejustificat firmele punând taxe imense pe muncă şi care măreşte artificial salariile prin lege, cu un cod al muncii stufos şi în favoarea angajatului - iată rezultatele; toată lumea este nemulţumită şi pe picior de plecare (angajaţi şi firme). Pe deoparte angajaţii se plâng ca nu mai găsesc job-uri bine plătite, iar firmele se plâng ca nu mai găsesc angajaţi pentru salariile care sunt obligate prin lege să le plătească. Ăsta e rezultatul atunci când statul tău puternic se bagă în economie: toată lumea e nemulţumită, (firme şi angajaţi), toată lumea tânjeşte la un profit mai bun... şi trage cu ochiul în altă parte.
      Dacă ar fi atât de simplu precum spui tu, atunci ambele părţi, (angajaţi şi firme) şi-ar putea impune salariile şi profitul printr-un simplu vot, care apoi devine lege. Ce simplu ar fi dacă guvernul ar da o ordonanţă de urgenţă care să zică ceva de genul, „de mâine, obligatoriu toată lumea să trăiască ca-n Germania”.
      Numai că, din nefericire pentru tine şi pentru alţi idealişti-sociali, economia de piaţă nu se poate schimba prin simpla voinţă a statului şi nici a participanţilor la economie (angajaţi şi patroni).
      Dacă ar fi fost atât de simplu, atunci şi alte ţări socialiste precum Venezuela, Cuba, Coreea de Nord, Rusia, etc., ar fi menţinut şi ele hotărâri guvernamentale, şi ar fi dus-o bine. Însă, cu timpul, socialismul a încetat să funcţioneze atunci cand s-au terminat banii..altora.

      În altă ordine de idei, în contextul în care statul Român lipsește angajatul de 80% din venituri în fiecare lună, de ce nu vă văd pe voi - cei care-i învinuiţi numai pe patroni - că sunteţi la fel de indignaţi şi în legătură cu taxele şi impozitele pe care trebuie să le plătiţi? Uite aici un articol f. bun (ce-i drept mai vechi) care arăta tot ce erai obligat să dai la stat la momentul respectiv:
      http://www.capitalismpepaine.ro/esti-sclav-la-stat/
      • Like 3
    • @ maripos
      Gabi check icon
      Primul argument al apărării este acela că patronul care angajează cu salariu mic NU a forţat pe nimeni să se angajeze. Fiecare în parte (angajat şi patron) şi toate înţelegerile de muncă sunt complet voluntare. Ca atare, dacă nu ar fi considerate reciproc avantajoase, ele nu ar fi încheiate.

      Însă, dacă odată ce ai devenit angajat, tu vei recurge la şantajul „ori îmi măreşti salariul ori plec, şi tu patroane vei fi obligat să munceşti în locul meu”, atunci gândeşte-te că, folosind aceasi lipsă de tact, patronul la rândul lui îţi va putea răspunde, „ori continui să munceşti pentru salariul la care ne-am înţeles, ori poţi să pleci să-ţi deschizi propria firmă unde vei munci şi câştiga cât vrei”.

      Mărirea de salariu nu a fost niciodată obţinută prin ameninţare, şantaj sau obrăznicie socialistă a unui angajat cu mentalitate guevaristă. Ba din contră, odată ce un patron află cu ce fel de angajat are de-aface, se va feri de tine. Nu pupi nici angajare nici mărire de salariu. Doar uşa... care e deschisă.
      Ţi-am zis toate astea din propria experienţă de mai mulţi ani, unde m-am fript şi eu, dar nu mi-a mers, şi am fost nevoit să plec cu coada între picioare.

      Secretul este să fi foarte bun şi productiv în ceea ce faci. Dacă eşti în stare să produci firmei mai mulţi bani decât salariul, atunci să fi sigur că vor începe să te caute angajatorii cu oferte de nerefuzat.
      • Like 2
    • @ Gabi
      maripos check icon
      Ei, vezi ca pana la urma ai ajuns la vorba mea? Angajatul nemultumit de salariu pleaca. Si nu e nici un secret. Daca esti eficient si vrei mai multi bani, ori ii primesti , ori gasesti alt patron (care te cauta, cum spui).
      • Like 1
    • @ maripos
      Gabi check icon
      @maripos:
      -> „Ei, vezi că până la urmă ai ajuns la vorba mea? Angajatul nemulţumit de salariu pleacă” <-

      Răspuns: angajatorul nu are vreo problemă cu angajatul care anunţă civilizat că va pleca, dând un preaviz conform Codului Muncii.
      Problema este atunci când un angajat, înainte să plece, încercă să recurgă la şantaj şi ameninţare „ori îmi măreşti salariul ori plec, şi tu patroane vei fi obligat să munceşti în locul meu” - aşa cum ai scris tu mai sus.

      Principala trăsătură a socialiştilor este infantilismul:
      - mamăăăăă... vreau prăjitură...
      - Păi n-am bani!
      - ce-mi pasă mie... vreau prăjitură... altfel sparg veiozaaaaa...

      Acum înţelegi diferenţa?
      • Like 2
    • @ Gabi
      maripos check icon
      Prost raspuns, de comunist: pentru tine "negocierea salariului" e un termen inexistent sau sinonim cu " santaj si amenintare. Infantilismul ti se potriveste de minune!
      • Like 0
    • @ maripos
      Gabi check icon
      Se pare că încă refuzi să înțelegi sfatul meu...
      Mai încerc odată: uite, ești liber oricând să încerci să-ţi renegociezi salariul, dar fă-o în mod elegant și civilizat. Poți aduce argumente pozitive, de genul „prin activitatea mea, eu am crescut încasările și vânzările cu X%, de accea consider că mi s-ar cuveni o mărire salarială de Y%”.
      Un angajator serios și care-i pasă de încasări și venituri, va aprecia abordarea ta civilizată şi argumentată și ar trebui să-ţi răspundă cu o mărire de salariu. Aici nu discutăm despre unii angajatori care sunt cârcotaşi și nu apreciază angajații buni și profitabili. Sper că nu te-ai lăsat angajat de ăia, că ar fi o greșeală din partea ta.

      În momentul când nu ai, sau nu ești în stare, să aduci argumente pentru solicitarea ta de mărire salarială și ameninţi angajatorul cu plecarea și mai și ai obrăznicia să-i spui patronului să muncească el în locul tău... atunci nu vei obţine nimic și poate că ți se va arăta ușa. Nu se merită să te riști, decât (poate) dacă ești foarte indispensabil. Însă, chiar și atunci, odată ce i-ai tras un semnal de alarmă, patronul (poate că) îți va mări salariul ...dar o s-o facă nevoit şi mai ales temporar, până când va găsi un înlocuitor.

      Eu am încercat doar să-ți comunic părerea mea bazată pe mulți ani de experiență ca angajat şi ca angajator. Până la urmă, amice, e job-ul și viitorul tău, așa că e treaba ta cum vei proceda. În orice caz, să ne zici şi nouă care metodă a funcţionat mai bine pe termen lung.
      • Like 2
    • @ Gabi
      maripos check icon
      Batem apa-n piua. Oricum angajatii si angajatorii fac ce-i taie capu", nu stau sa citeasca discutiile noastre sterile. Un "invatat" stie deja teoria asta, un profan nu se deranjeaza sa citeasca, nici n-ar intelege.
      • Like 0
    • @ Gabi
      Adi check icon
      ce-mi pasa mie.. vreau prajitura, altfel sparg veiozaa.. HAHAHA!!! am ras cu lacrimi!
      gabi, iti pierzi timpul de geaba cu persoane care n-au experienta reala, care vb doar din ce-au auzit ei pela alti colegi de camin. se potrivesc f. bine tinerilor care au fost descrisi in articol! e clar ca astia doi n-au muncit nicaieri si n-au avut in fata lor un patron!
      • Like 2
    • @ Gabi
      Cu pensiile speciale sunt de acord , sunt niste venituri nemeritate votate de niste infractori pentru a cumpara si avea de partea lor justitia si organele de cercetare penala pentru a putea ramane nepedepsiti si cu banii furati. Acum referitor la celelalte aici nu mai suntem de acord. Nu ameasteca legislatia codului muncii cu cea privind codul fiscal, sunt probleme diferite. Taxa pe munca e mare pentru ca sunt putini salariati raportat la numarul de pensionari ( dupa cum am scris mai sus salariatii pleaca spre alte orizonturi unde sunt platiti corect iar pensionarii au ramas si pensiile trebuie platite), impozitul efectiv nu e foarte mare ( 10 %) mai mic decat in alte tari, ponderea mare o au cheltuielile sociale. Nu e vorba de nici un socialism cum amesteci tu legislatia si doctrinele economice. Nu e normal ca un salariat sa munceasca cele 8 ore legale si sa nu poata sa-si plateasca din salariu hrana sau intretinerea. Chestia cu ce castig aduce firmei e doar un slogan , daca patronul isi cumpara din banii firmei vila si BMW , indiferent cat de mult munceste salariatul acesta nu va produce suficient incat patronul sa fie multumit. Problema liberei negocieri fara interventia statului e iar o falsa problema, daca statul lasa la mana angajatorilor salariul minim atunci vei vedea peste 80 % din anunturi cu salarii de 1000 de lei/luna. Faptul ca toate statele europene au un salariu minim decent prin lege spune multe (majoritatea nu au fost comuniste niciodata) si statul a vazut ca trebuie sa intervina in piata. De altfel in Franta salariul minim e de 890 euro/luna si daca cineva e concediat atunci primeste timp de 18 luni 80 % din salariu si inca 6 luni ajutor de somaj de 700 euro/luna. La noi pana sa se schimbe legislatia erai pur si simplu aruncat in strada de patron , de multe ori pentru ca nu-i placeai patronului fara nici o compensatie (somajul la noi e asa de fandoseala , nu poti plati nici macar gazul si curentul pe perioada iernii dar sa mai mananci). Si asa cu un cod al muncii stufos si birocratic cum spui tu totusi doar salariatii fug in numar de peste 50.000 pe an ( aici nu mai pun la socoteala elevii si studentii care pleaca afara) , in schimb patronii nu prea pleaca afara , lor le convine un salariu de Bangladesh in Romania dar sa aiba ei un trai occidental. De altfel sunt extrem de putini afaceristi romani care si-au deschis un business in alta tara , in schimb salariatii sunt peste 4 milioane. De asta nici cu legislatia aia coercitiva pe care o reclami tu nu prea gasesti joburi cu peste 1000 de euro/luna cam cat un somaj in afara. Patronii decat sa dea salarii decente prefera sa stea fara salariati, sa munceasca ei si familiile lor iar salariatii nu prea au alta solutie decat calea strainatatii. Pana la criza din 2009-2010 proportiile migratiei erau inca mici, dar dupa criza valul nu se mai opreste. Degeaba se vaicaresc antreprenorii ca n u gasesc meseriasi cand ofera salarii de maxim 500 de euro/luna. Indiferent de solutiile propuse ( scoli profesionale , invatamant dual etc) pana nu se apropie salariile macar la 70 % din media UE , migratia nu se va opri. Pur si simplu salariatii nu mai vor sa se imprumute de la o leafa la alta pentru necesitati de baza fiind totusi angajati in timp ce in UE aia merg vara in croaziere si iarna in Elvetia . La noi la Mamaia in sezon merge doar clasa mijlocie si iarna la fel pe Valea Prahovei , un salariat cu familie pur si simplu nu isi permite. Doar tichetele de vacanta au mai creat o mica posibilitate doar ca la preturile practicate ajung doar maxim o saptamana.
      • Like 0
    • @ Rusu Liviu
      Gabi check icon
      Din partea mea, taică, îți doresc să poți câștiga nu 1000 de euro, ci 2, 3, 4, 5 mii de euro, sau atât cât consideri tu că meriți!
      Din discuția asta, tu şi „Maripos”, amândoi refuzaţi constant să acordați respect principiului pe care am tot încercat să vi-l explic aici:
      - Banii trebuiesc produşi!
      - Banii vin din încasări din vânzări, adică de la clienţii firmei respective!
      - Patronul îţi plătește ție un salariu din banii pe care tu, angajat, i-ai produs firmei!
      - Nu exista o „conspiraţie a patronilor” ca să plătească salarii mici!
      - Munca e o marfă care se vinde și se cumpără pe o piața liberă a muncii!
      - Nu te forţează nimeni să muncești, să accepți un job prost plătit sau să rămâi acolo unde nu-ți convine!

      România trece printr-o perioadă de criză, în care firmele curate (nu alea care fac afaceri cu statul), nu-și mai pot garanta propria existență, darmite salariul angajaţilor!
      Dacă tu ești atât de bun, dar consideri că nu ești plătit suficient, atunci de ce nu te muți în altă parte? De curiozitate, câți ani ai, cu ce te ocupi și ce vechime ai? Şi, de ce consideri că-i produci firmei mai mult de ??? salariu pe care-l primeşti?
      • Like 2
    • @ Rusu Liviu
      Adi check icon
      cum?,,,indrazneste sa nu ne dea bani gratis? nenorocitii de patroni nemilosi care ne exploateaza! si angela merkel, si david cameron, si margaret thacher si trump,,,oricine incearca sa va puna la munca si nu vrea sa va dea pomeni cica e nazist! cine este azi si nationalist si socialist si uraste capitalismul? cine mananca cacat despre saracii angajati care sunt exploatati si platiti prost? PSD-ul si comunistii! adica chiar voi!
      bai, nu scapam de postacii trimisi de ciuma rosie nici macar aici!!
      • Like 2
    • @ Gabi
      Nu e vorba de o conspiratie a patronilor , multi sunt pusi pe capatuiala fara sa aiba competente altii nu sunt in stare de o afacere corecta si legala. Pacat ca nu se discuta pe forumuri si despre competentele , educatia si skill-urile patronilor romani nu doar a salariatilor. Daca vrei sa-ti verifici teoria te invit in UK sau in Franta si da-le salariatilor tai 200 lire/luna sau 250 euro si spune-le ca nu produc suficient pentru firma ta in asa fel incat sa rezulte profitul ca sa le dai salariul minim de acolo. Patronii romani nu au viziune strategica si nici mentalitate antreprenoriala (am facut un studiu pentru doctorat cu ei si cu managerii romani) , e suficient sa vezi ce decizii au luat cand guvernul a marit salariile bugetarilor si pensiile deci a crescut cererea si toti, dar absolut toti au marit preturile chiar daca costurile nu au crescut sau macar alea fixe. Nici unul nu a pastrat preturile la produsele/serviciile lor ca sa-si pastreze clientela sau cota de piata. Acum se vaieta ca vin din import la preturi mai bune produse/servicii din tari ca Polonia, Ungaria, Cehia ( nu mai vorbesc de Franta , Germania UK) adica din tari unde salariile sunt de 2-3 ori mai mari(aia cum or putea?) Raspunsul din pacate nu e simplu , pentru a fi competitiv nu e suficient sa ai salarii mici ( vremea Lohnului a trecut) , Competitivitatea vine din metode manageriale moderne si din inovare. Firmele tehnologice ( Sony, Panasonic, Apple , Samsung) investesc 80 % din profit in inovare, nu poti plati muncitori/ingineri buni care sa aduca inovare in companie cu 250 euro/luna. Din pacate micul antreprenor roman nu are mentalitatea necesara ( multi imediat dupa ce obtin certificatul de inmatriculare al firmei fac repede un credit pe firma pentru casa si BMW) apoi se plang ca nu merge piata si singura masura pe care o intrevad e un salariu cat mai mic acordat personalului. Nu cred ca vechimea sau meseria mea are o relevanta , oricum am peste 30 de ani de munca din care jumatate la privat si jumatate la stat, asa ca stiu cum stau lucrurile in Romania. In privinta raportului cerere/oferta asa e , salariile mici determina exodul masiv de salariati. Am fost si eu mic antreprenor si pot spune ca desi aveam cam 45 de salariati , cel mai mare salariu nu era mai mult de 2 ori si jumatate mai mare fata de cel mai mic din firma . Nu cred in teoria ca patronul care i-a de 10 ori mai mult ca un salariat produce de 10 ori mai mult din munca lui. Diferenta e data de lacomie si lipsa de educatie . Companiie au si o responsabilitate sociala ( dare asta e un alt subiect de studiu, care e tratat cu seriozitate in occident).
      • Like 0
    • @ Rusu Liviu
      Gabi check icon
      Doctoratul tău despre patronii români care „nu au viziune strategică şi nici mentalitate antreprenorială”, aici nu valorează doi bani. De ce? Pentru că patronii români se adaptează la piaţă, la condiţiile şi mediul local, NU la doctoratul tău făcut dintr-un birou în anglia.
      Ei se adaptează la puterea de cumpărare al cumpărătorilor finali, se adaptează la taxe + impozite pe muncă și alte cheltuieli obligatorii ca să-şi poată menține firmele în funcțiune (controale, inspecţii, spăgi, autorizaţii de funcționare, și o mie și una de alte cheltuieli cu birocraţia) pe care desigur tu ai „uitat” să le iei în considerare în doctoratul tău. Că nimeni nu știe prin ce are de trecut o firmă românească până când nu va sta în scaunul patronului român care este bântuit şi abuzat de haiducismul statului român.

      Oricum, amice, dacă impresia ta despre patronii români e atât de proastă, de ce-ți mai pierzi timpul stând la discuții aici? Piața muncii e liberă, granițele sunt deschise, cui nu-i convine aici... se angajează acolo unde-i convine mai bine!

      Pe mine, însă, m-a deranjat abordarea „dacă nu-mi mărești salariul eu plec, și tu patroane vei fi nevoit să muncești în locul meu”. O asemenea abordare mă face să refuz să te cred că ai avea, după cum pretinzi, 30 de ani de muncă și că ai fost și patron în România. Un patron nu va pune niciodată problema în felul acela. Deci, las-o jos, că pute a minciună!

      Încă odată, în contextul în care statul român lipsește angajatul de 80% din venituri în fiecare lună, de ce nu vă văd pe voi - cei care-i învinuiţi numai pe patroni - că sunteţi la fel de indignaţi şi în legătură cu taxele şi impozitele pe care trebuie să le plătiţi statului din salariile „de mizerie” câştigate la „patronii români cei răi”?
      Citește articolul următor, apoi să ne zici cine e mai hapsân; patronul sau statul român?
      http://www.capitalismpepaine.ro/esti-sclav-la-stat/

      „păi mie nu-mi pasă de câte taxe și impozite trebuie să-i dau statului din salariu...”
      Atunci taci și suferă, nu te mai văicări că nu-ți ajunge salariul!
      • Like 2
    • @ Gabi
      Asa e, ai dreptate de aia patroni ca tine sunt saraci si needucati pentru ca te adaptezi la mentalitatea aia clasica, sunt patron deci fac ce vreau cu salariatul. Ceea ce ma nedumereste e de ce te mai plangi ca nu gasesti salariati ultrameseriasi pe salariile pe care le platesti. Nu exagera cu retinerile din salarii ( sunt doar 43 % nu 80 %) si de fapt nu s-au marit s-au transferat de la angajator la angajat. Motivul contributiilor mari pe munca le-am explicat salariatii emigreaza si patronii cu pensionarii raman (primii nu fac nici o branza dincolo de granitele delimitate de cloaca noastra iar ultimii nu mai pot muncii). Tot in studiu ala pe care tu nu dai doi bani rezulta ca durata de viata a unui start-up romanesc ( ala cu patron roman destept) e de maxim 7 ani deci atat poate un patron roman dupa care iese de pe piata tot pentru ca se adapteaza smechereste pe piata pe care o descrii cu aplomb, doar ca in competitie cu capitalul strain smechereala romaneasca nu face doi bani(desi ambii competitori sunt tratati la fel de statul roman). Ideea ca salariatul il santajeaza pe patron e falsa , el isi cere doar un salariu decent determinat de costul vietii din Romania nu de situatia patronului. Daca gaseste salariu de 3-4 ori mai mare in occident pentru aceeasi munca e clar de ce pleaca, nu-l intereseaza vaicarerile patronilor romani care pot fi tratati la fel ( nu-ti convine patron in Romania angajeaza-te la alt patron sau emigreaza). Doar ca patronii nu vor sa se angajeze la alti patroni (stiu ei de ce ) si nici nu emigreaza pentru ca in alta tara nu fac nici o branza. Acum lasand ironia la o parte nu am ceva contra patronilor romani ci trebuie sa-si schimbe mentalitatea , sa fie mai zgarciti si mai economi ( sa mai lase vila , bolidul de lux pentru generatiile urmatoare) sa-si plateasca salariatii corect si atunci are de unde alege forta de munca calificata si sa puna bani albi pentru zile negre pentru ca altfel nu pot concura cu strainii care ofera in Romania salarii de 2 ori mai mari avand totusi aceleasi preturi pe piata si se adreseaza acelorasi clienti, supravegheati de acelasi stat . Deci saracia patronilor romani nu vine din mediul economic sau din cauza statului ci din propria lacomie si incompetenta. Tot din studiu ala de 2 bani rezulta ca patronii straini din Romania au o rentabilitate de 2-2,5 ori mai mare la aceeasi cifra de afaceri cu firmele romanesti si cu salarii duble acordate salariatilor romani in comparatie cu salariile platite de patronii romani. Asta spune multe despre competenta patronilor romani , despre educatia lor nu vreau sa dezvolt aici ca sunt multe de spus.
      • Like 0
    • @ Rusu Liviu
      Gabi check icon
      -> „angajatul îşi cere doar un salariu decent determinat de costul vieţii din România nu de situaţia patronului” <-

      Teoria cu „salariul decent” (adică venit decent) determinat de costul vieţii e doar un ideal socialist, care nu se poate pune în practică într-o economie determinată de cât este dispus să plătească cumpărătorul final.
      Am să întorc lucrurile, ca să-ţi explic de ce spun asta, ok? Uite, să zicem că o pensionară amărâtă, cu pensie mică, dar care deţine o garsonieră pe care ar putea să o închirieze ca să-şi asigure un venit mai decent decât pensia mică pe care o are. Aşadar, să zicem că acea bătrânică se mută la soră-sa, care deţine 2 camere şi o poate lua în gazdă, astfel ca bătrânica să-şi poată închiria garsoniera. Până aici m-ai urmărit?

      Ei bine, dacă piaţa de închirieri garsoniere în zona respectivă e de maxim 250 de euro, atunci şi respectiva bătrânică ar putea, teoretic, să ceară la rândul ei, o chirie de, să zicem 350 sau chiar 450 de euro, „că medicamentele şi mâncarea sunt scumpe, maică". Şi cam ăsta ar fi „venitul decent” cu care ea ar fi mulţumită, nu-i aşa?

      Păi nu poate. Mai precis, ea ar putea să ÎNCERCE să publice anunţuri cerând o chirie de, să zicem 450, 400, 350, 300 euro, dar dacă nimeni nu-i răspunde la anunţul de închiriere, până la urmă ea va fi nevoită să închirieze tot la 250 euro, adică la preţul pieţii din zona respectivă. Sau chiar mai jos, dacă vrea să închirieze repede şi chiriaşul să fie mulţumit.
      Bunicuţa ar putea să-şi spună în sinea ei că, „chiriaşii ar trebui să-şi schimbe mentalitatea, să fie mai solidari-social cu bătrânii, să accepte o chirie mai mare, că şi bătrânii au nevoie să trăiască decent”, nu-i aşa?
      Poate, ea, să spere acces la o sumă mai mare (din închiriere)? Da, poate. Dar o obţine? Nu!
      Poate, ea, să spere ca chiriaşii să-i plătească ei (proprietarului) „o chirie corectă” şi atunci va putea să pună bani albi pentru zile negre? Da, poate. Dar o obţine? Nu!
      Aşa că, bunicuţa ori îşi va adapta preţul pe care-l pretinde pentru chirie, ori nu va închiria deloc!
      Dar, ce-ai spune dacă bunicuţa s-ar comporta la fel ca angajatul şmecher şi şantajist pe care-l admiri tu? adică, să zicem că a închiriat cuiva garsoniera la 250 de euro apoi, după vreo 3 luni, îi face o vizită chiriaşului pe nepusă masă şi-i spune, „uite ce, ori îmi dai 350 de euro pentru chirie, ori te dau afară imediat şi de mâine vei fi nevoit să dormi în stradă!”. Dacă nu eşti de acord cu asemenea abordare, atunci nu ar trebui să fi de acord nici cu angajatul şmecher şi obraznic care încearcă să-i forţeze mâna patronului pentru a obţine o mărire de salariu.

      Ştiu că nu ţi-a plăcut acest exemplu, dar iată şi morala: deşi bunicuţa şi-ar fi dorit „doar un venit decent determinat de costul vieţii din România, nu de situaţia chiriaşului”, cu toate acestea, piaţa liberă şi puterea de cumpărare nu i-au permis să impună preţul chiriei, adică venitul lunar pe care ea considera că ar fi fost „normal”, sau de care ea ar fi avut nevoie „ca să trăiască decent”.

      Tu, ca scriitor de doctorate, ar trebui să fi în stare nu numai să înţelegi, dar să şi accepţi mecanismele de reglare a preţurilor într-o economie de piaţă liberă.
      Dar asta e un lucru prea greu de înţeles pentru ideologii socialişti optimişti, care cred că tot ce zboară se mănâncă şi că tot ce trebuie făcut e să ia cu forţa de la cei care au şi să le dea la ăia care „au nevoie să trăiască decent”.

      Ştii cine a mai încercat să facă asta? Păi cam toate ţările unde „solidaritatea socială” (adică socialismul) nu a funcţionat: Venezuela, Cuba, Corea de Nord, Rusia etc. Noi încă nu ne-am dezmeticit din socialism. Noi încă mai credem în „solidaritate socială”, pensii speciale pentru ăia care n-au luptat în niciun război, „drepturile angajaţilor”, codul muncii şi alte prostii socialiste.
      În timp ce China, cel mai comunist stat de pe Planetă, a desfiinţat toate astea. iPhone-ul pe care-l ţi în mâna a fost construit în fabricile Aple din China, de către copii minori care sunt exploataţi câte 12 ore pe zi. Nu e corect, dar atunci când ţi-ai cumpărat telefonul, nu ţi-a trecut prin cap că ai putea fi imoral, sau chiar nemilos cu acei copii sărmani care ţi-au construit telefonul. Te-a interesat doar preţul şi dacă ţi-l poţi permite, sau nu. Adică ai fost egoist şi ţi-a păsat doar de interesul tău. Exact ca un patron nemilos care nu cheltuie cu salariile mai mult decât vrea sau decât trebuie.
      La fel ca şi călătorul care refuză să se suie în taxiul mai scump, din exemplul pe care ţi l-am dat mai sus.

      Amice, dacă chiar ai nevoie, îţi pot pune zilnic aici idei din Ludwig von Mises, care vor ajuta la dezbaterea şi combaterea ideilor tale socialiste. Sunt aici să ajut ;)
      • Like 2
    • @ Gabi
      Adi check icon
      bai gabi,,,logica ta e beton frate,,,,dar iti pierzi timpul de geaba cu socialistii,,, un socialist no sa creada niciodata argumente economice! socialistii confunda ideologia lor socialista cu moralitatea si adevarurile economice. pentru ei e ceva moral-obligatoriu sa contrazica orice idei capitaliste!!! fi atent la buzunare atunci cand ai deaface cu haiduci socialisti!!!
      • Like 2
    • @ Gabi
      Exemplul tau e simplist , piata libera ( ultraliberala unde totul se bazeaza pe cerere/oferta , ca si cea ultracentralizata nu functioneaza in practica) crizele din '33 , '74, '87, '2000, 2009 toate au fost determinate de de piata nereglementata iar sectorul financiar ( cel mai avar) a fost salvat cu bani publici ( luati de la spitale, sosele, scoli etc) iar bancherii verosi cei care zbierau cel mai tare ca statul intervine cu bocancii in afacerile lor au fost salvati de acelasi stat pe seama amaratilor platitori de taxe si impozite ( nici un bancher nu a returnat comisioanele grase incasate din afacerile oneroase). Nu ma intelegeti gresit , nu sunt un socialist , piata trebuie sa-si spuna cuvantul dar intr-un cadru reglementat nu unde fiecare face ce vrea apoi cheama statul sa rezolve pagubele. Revenind la bunicuta care-si inchiriaza garsoniera eu cred ca si 250 euro + pensia ii asigura un trai decent , din pacate exact asa se intampla cu proprietarii de imobile in Romania ( te scot afara ori de cate ori vor sa mareasca chiria sau daca nu le convine ceva). Am sa dau exemplu din nou Franta ( care nu a fost niciodata socialista) acolo odata incheiat contractul nu mai poti cere marire de chirie peste cea stabilita in contract decat printr-o procedura birocratica greoaie si dupa ce demonstrezi in instanta ca ai facut investitii serioase in imobilul respectiv. Exista chiar o prevedere ca daca in timpul iernii intra cineva abuziv in locuinta respectiva sau chiriasul nu a platit chiria nu il poti da afara decat cand vine primavara. Poate de aia Romania e pe primul loc la detinatori (proprietari) cam 96 % de locuinte fata de 30% media europeana. Acolo se respecta termenii contractuali nu face fiecare proprietar ce vrea. Revenind la exemplul bunicutei ai exagerat , o pensie si chiria respectiva e chiar decenta iar marirea pretului nu se justifica doar ca asa vrea bunicuta ci e determinata de pozitie, suprafata, dotari sau accesorii (parcari, parcuri pt copii etc.). Insa piata libera singura nu rezolva totul , daca spre exemplu s-ar diminua masiv impozitele, taxele si reglementarile nu s-ar inmultii in Romania afacerile ( fabrici, uzine, spatii comerciale) cum spune teoria ci vilele si casele de vacanta , BMW-urile si postarile din Maldive si Bali iar salariile ar ramane la fel, apoi in criza ( asa functioneaza capitalismul boom & bust) patronii ar cere ajutor la stat ca nu-i asa e criza .
      • Like 0
    • @ Rusu Liviu
      Gabi check icon
      HaHaHa! Amice, ce nemilos ești cu sărmana bunicuţă! : -)
      Păi stai așa, hai să judecăm obiectiv:

      Venit Bunicuţă:
      Pensia: 800 lei
      Chirie 250 euro = 1180 lei
      Total: 1.980 lei.

      Venit Angajat:
      Salariu Minim: 2.080 lei.

      Munca este un produs vandabil pe o piață liberă a muncii.
      Cedarea de folosinţă a bunurilor (închirierea) este tot un serviciu liber-vandabil pe piața de închirieri.
      Ambele persoane, (bunicuţa și angajatul) schimbă servicii aduse unei alte persoane, contra bani.
      Bunicuţa a muncit şi a făcut sacrificii ca să plătească acea garsonieră pe care o închiriază.
      Și angajatul, la rândul lui, a studiat câţiva ani.
      Ambele persoane vând servicii în baza unor relații contractuale. Angajatul în baza contractului de muncă încheiat cu angajatorul, bunicuţa în baza contractului de închiriere încheiat cu chiriașul.
      Ambele persoane acţionează pe o piața liberă, în baza cererii și a ofertei.
      Ambele persoane se consideră îndreptăţite la „un trai mai decent”.

      În primul rând, argumentează aici de ce comparaţia este „exagerată”.

      În al doilea rând, argumentează de ce consideri tu că angajatul este mai îndreptăţit să ameninţe și să şantajeze angajatorul cu plecarea pentru a obţine o mărire salarială dar, pe de altă parte, bunicuţa nu ar trebui să facă același lucru, ameninţând chiriașul cu datul afară dacă nu acceptă o mărire de chirie?
      De ce unul este tolerabil, dar altul (bunicuţa) este imoral?

      De ce, prima persoană (angajatul) este mai îndreptățit la „un trai mai decent”, pe când sărmana bunicuţă nu este? Unde este „egalitatea de șanse” și dreptul fiecărei persoane la „un trai decent”?
      Mai ales în condiţiile în care bunicuţa nu prea are alte opţiuni de ales, pe când angajatul se poate recalifica, sau se poate reloca într-o altă zonă unde salariile sunt mai ridicate?
      De ce pe angajat îl scuteşti cu atâta ușurință să fie nevoit a se adapta la cerere și ofertă, pe când pe bunicuţă o discriminezi?

      Nu mă înțelege greșit, îmi ești întrucâtva simpatic, dar dacă tot argumentezi, atunci fă-o la modul onest, nu din teorii idealiste citite prin ideologii socialiste care înfierează proprietarii care dețin bunuri (imobile, afaceri sau alte proprietăţi). Că de teorii idealiste sunt sătul să tot aud din partea unuia care, dealtfel, mai şi pretinde că n-ar fi socialist!
      • Like 2
    • @ Gabi
      Nu e vorba ca e mai indreptatit salariatul ci de faptul ca salariatul care castiga putin peste 2000 de lei (atentie salariul de 2000 de lei e brut , adica se impoziteaza si ramane in mana cu mult mai putin) in timp ce bunicuta doar incaseaza, nu depune nici un efort pentru cei 250 de euro. Salariatul munceste zi de zi 8 ore pentru salariul ala , cheltuieste cu transportul la serviciu si inapoi ( de cele mai multe ori locuieste departe de serviciu) are nevoie de mai multa hrana si imbracaminte pentru activitatea zilnica decat o pensionara care sta acasa etc. E adevarat ca ambii actioneaza pe piata libera , problema e ca daca bunicuta nu face nici o investitie in modernizare sau ceva facilitati la garsoniera ei atunci si chiriasul actioneaza pe piata libera si cauta ce e mai bine pentru el ( exista si situatii cand chiriasul accepta o mica marire daca il avantajeaza adica daca e aproape de serviciu lui sau e langa scoala copilului etc) dar de cele mai multe ori valoarea chiriei e data de pozitie, suprafata, dotari etc nu de cat vrea proprietarul. Salariatul nu santajeaza patronul pentru un salariu mai mare , dupa cum zici tu actioneaza pe piata libera si daca gaseste patroni care ii ofera mai mult e normal sa plece la fel cum si patronul e liber sa ofere ce salariu doreste dar in functie de asta e si personalul angajat (experienta, calificare etc). Acum lasand gluma la o parte cand am spus ca patronul roman nu are viziune strategica si nici mentalitate antreprenoriala nu am spus asta ca asa mi-a venit mie ci rezulta din studii. Firmele straine au un management al carierei angajatului procedurizat in sistem informatic in care apar toate datele si urmaresc cariera acestuia ( avansari,cursuri de calificare, penalizari , abateri , recompense, absolut tot) . Managerii straini stau si asculta problemele salariatilor si le introduc in sistem si in limita posibilitatilor incearca sa le rezolve pentru ca fluctuatia de personal e o amenintare pentru organizatie ( dureaza 6 luni pentru un angajat sa i-a la cunostinta de problemele job-ului in functie de complexitatea acestuia). Patronul roman nici macar nu se gandeste la asta iar faptul ca schimba angajatii des pentru ca la minimul pe economie o sa fie un dute - vino la personal si nimeni nu se gandeste ca pe cele 6 luni cand angajatul i-a la cunostinta de sarcinile jobului e departe de productivitatea prognozata.
      • Like 0
    • @ Rusu Liviu
      Gabi check icon
      Iar ai dat-o cu teoriile tale, (dealtfel nesusţinute niciunde oficial), despre patronii români „cei răi” şi care „nu au viziune strategică şi mentalitate antreprenorială”.
      Dar, NU ai argumentat următoarele:

      1. De ce consideri că, comparaţia bunicuţă-angajat este „exagerată”?

      2. De ce consideri că angajatul este mai îndreptăţit să ameninţe și să şantajeze angajatorul (cu plecarea, pentru a obţine o mărire salarială) dar, pe de altă parte, bunicuţa nu ar trebui să facă același lucru, ameninţând chiriașul cu datul afară dacă nu acceptă o mărire de chirie?

      3. De ce unul este tolerabil, dar altul (bunicuţa) este imorală?

      4. De ce, prima persoană (angajatul) este mai îndreptățit la „un trai mai decent”, pe când sărmana bunicuţă nu este? Bunicuţa poate chiar are mai multe nevoi şi cheltuieli, (cu doctorii, medicamente scumpe etc). Unde este „egalitatea de șanse” și dreptul fiecărei persoane la „un trai mai decent”?

      5. De ce pe angajat îl scuteşti cu atâta ușurință să fie nevoit a se adapta la principiul de cerere și ofertă, pe când pe bunicuţă o discriminezi?

      Până când nu vei discuta onest, concret şi punctual despre comparaţia dată, nu mă interesează să mai citesc supoziţii şi comparaţii dintre angajatorii români „cei răi" şi străinii „cei buni" - căci ei nu au acelaşi mediu, condiţii, angajaţi, cheltuieli, respectiv productivitate, rentabilitate, etc. unde-şi operează afacerile.
      • Like 2
    • @ Gabi
      1. Nu am spus ca e exagerata ci doar ca angajatul prestand o activitate are cheltuieli mai mari ( dupa cum am spus salariul ala minim de 2034 e brut si ramane in mana cam cu 1600 , ii trebuie mai multa hrana , mai multa imbracaminte , cheltuieli cu transportul , detergent pentru spalat ( spala mai des)etc decat o pensionara care sta acasa.
      2.Salariatul nu ameninta patronul ci pur si simplu opereaza pe piata muncii ca si bunicuta si isi vinde forta de munca celui care plateste mai mult, cum fac si patronii de altfel. Bunicuta opereaza si ea pe piata imobiliara si chiar se intampla in Romania sa fie aruncati in strada chiriasi daca bunicuta gaseste unul care plateste mai mult (spre deosebire de occident unde aceste contracte sunt strict reglementate. Problema am descris-o in articolul de mai sus ca desi sunt uneori chiriasi dispusi sa plateasca mai mult daca garsoniera e in apropiere de serviciu sau scoala copilului , in general e greu pentru bunicuta sa creasca brusc pretul chiriei fara nici o investitie deoarece si chiriasul actioneaza pe aceeasi piata si cauta ce e mai bine pentru el si anume ( pozitie, dotari, suprafata , accesorii etc) in functie de asta isi calculeaza chiria pe care e dispus sa o plateasca.
      3.Nu e vorba de tolerabil sau imoral fiecare actioneaza pe piata doar ca actioneaza pe piete diferite ( salariatul poate pleca oricand in occident unde e platit de 3-5 ori mai mult pentru acelasi job in timp ce bunicuta se adreseaza pietei locale deci cu resurse limitate).
      4.Salariatul nu are drepturi in plus ci nevoi deoarece dupa cum am scris mai sus are nevoie de mai multa hrana , de mai multe haine ( spala mai des , se uzeaza ) cand prestezi o activitate , are nevoie mai mare de recreere dupa munca deci costuri mai mari decat cineva care sta acasa ( aici am spus nevoi obiective nu dorintele fiecaruia ca asa fiecare vrea mai mult).
      5.Nu il scutesc de principiul cererii /ofertei care oricum actioneaza si acum ci faptul ca pe el nu il reprezinta nimeni in acest raport spre deosebire de patron care are resurse ( avocati, consilieri etc) daca vrei e ca un raport intre doctor si pacient care e evident dezechilibrat in favoarea medicului. Atunci intervin institutiile statului in favoarea lui adica il reprezinta ( ITM sa-i se respecte drepturile contractuale -multi patroni nu respecta contractul incheiat avand resurse sa plateasca avocati, Casa de pensii sa verifice daca patronul vireaza contributiile sau le retine dar plateste rata la BMW si el ramane fara pensie) - s-au mai vazut cazuri, (Protectia consumatorului sa nu fie inselat clientul de patroni pusi pe capatuiala etc ( sper ca m-am facut inteles pentru ca patronul avand resurse raportul nu e echilibrat).
      Nu am spus ca patronii romani sunt rai si cei straini sunt buni ci ca cei din occident care vin sa investeasca in Romania cunosc reglementarile drastice puse la ei acasa si vin in Romania cu proceduri clare , cu mentalitatea de acolo avand in Romania aceleasi conditii si mediu ca si romanii si sunt dispusi sa respecte legea si reglementarile de aici si implicit isi dau seama dupa 200 de ani de capitalism ca forta de munca e o resursa careia trebuie sa-i acorzi aceeasi atentie ca si celei materiale sau financiare , de aia acorda un respect mai mare salariatului si carierei acestuia , ei stiu ca un salariu mic determina o slaba productivitate o fluctuatie de personal puternica si o slaba calificare a acestuia si nu au nevoie de asa ceva in firmele lor pentru ca toate astea duc la o productivitate slaba deci la cheltuieli neeconomicoase. Romanul de aia nu are viziune strategica cum spuneam ca adopta doar deciziile care-l satisfac pe termen scurt , se raporteaza doar la durata vietii lui sa o duca cat mai bine acum nu peste 10 ani chiar daca pe termen mediu si lung asta ii va crea dificultati si in principiu nu pre il intereseaza de salariat decat sa ceara cat mai putin fara sa faca un calcul ca si productivitatea va fi pe masura salariului. Dupa cum am spus companiile straine care opereaza in Romania in acelasi mediu economic si in aceleasi conditii desi ofera salarii de 2-2,5 ori mai mari ca in companiile romanesti totusi au o rentabilitate de 2,5 ori ma mare din motivele enumerate mai sus. Ei au toata administrarea informatizata cu un management al carierei bine pus la punct si proceduri clare pentru fiecare etapa a activitatii economice fapt care determina o productivitate mai mare si deci implicit salarii si profituri mai mari. Romanul prefera sa stea el mot in mijlocul afacerii sa controleze permanent (ca nu-i asa stie el ce e mai bine pentru business-ul lui si evidenta ca la un moment dat nu va mai putea controla tot si va fi depasit de probleme si stresat de munca si nu va mai face fata iar salariatii vor fi ca un trup fara cap cu consecinte nefaste pentru afacere).
      • Like 1
    • @ Rusu Liviu
      Gabi check icon
      1. Ba da, ai afirmat că comparaţia e „exagerată” (vezi ce ai scris mai sus). De unde ştii tu că angajatului îi trebuie mai multă hrană? poate e aşa, mai slăbuţ, şi bunicuţa e mai grăsană :) Îmbrăcăminte? păi ca să munceşti nu-ţi trebuie decât haine de lucru. Bunicuţei, însă, poate îi trebuie mai multe haine, că na, e femeie. De acord, angajatul poate că-şi spală hainele mai des. Dar nici ăsta nu e un argument serios ptr. comparaţie.

      2. Salariatul nu ameninţă patronul? Iar te auto-contrazici! „ori îmi măreşti salariul ori plec, şi tu patroane vei fi nevoit să munceşti în locul meu!”. Asta e pur şi simplu o ameninţare obraznică dar NU constituie o solicitare de mărire salarială civilizată şi bazată pe rezultate mai bune în muncă!
      Din nou, considerând că în acest exemplu, nici salariatul şi nici bunicuţa nu au adus înbunătăţiri la serviciile prestate, de ce consideri tu că bunicuţa nu ar fi şi ea îndreptăţită să facă același lucru, ameninţând chiriașul cu datul afară dacă nu acceptă o mărire de chirie?

      3. Nu compara mere cu pere! Exemplu era despre două persoane care acţioneză în ACEAŞI ŢARĂ = ROMÂNIA. Nu discutăm despre posibilitate de a munci, sau de a oferi spre închiriere ceva în altă ţară!
      Din nou, de ce unul este tolerabil, dar altul (bunicuţa) ar fi nejustificată sau imorală?

      4. Dacă salariatul are „nevoi în plus”, atunci e chiar foarte posibil ca bunicuţa să aibă şi ea, la rândul ei „nevoi în plus”! Poate că ea are cheltuieli chiar mai mari decât o persoană normală: (ea are vizite la doctori, medicamente teoretic compensate, dar care nu se găsesc în farmacii şi trebuie să le cumpere mai scump „la liber", şpăgi în spitale, etc.)
      Tu consideri că asta ar justifica-o pe bunicuţă, sau pe angajat, să facă preţul prestării serviciului „în funcţie de nevoile fiecăruia”? Păi tocmai asta am vrut să-ţi demostrez: nici salariul şi nici venitul obţinut din chirie nu se poate mări doar bazat pe teoria „traiului mai bun" şi a „nevoilor fiecăruia". Ci în baza meritelor/productivităţii/rentabilităţii angajatului sau/şi în baza caracteristicilor apartamentului închiriat!
      Dacă bunicuţa nu aduce îmbunătăţiri garsonierei (electrocasnice înoite, zugrăvit recent, viteză la internet mai mare, loc de parcare, etc.) ea nu are cum să-şi justifice solicitarea de mărire a chiriei. La fel şi angajatul; dacă nu-şi motivează ARGUMENTAT şi JUSTIFICAT solicitarea lui de mărire a salariului, atunci el este doar un şantajist manipulator.
      Ca şi chiriaş, eu n-aşi accepta să mai plătesc chiria şi aşi pleca de-acolo. Ca şi angajator, eu n-aşi mai accepta să-l mai plătesc pe acel angajat obraznic şi l-aşi înlocui cu prima ocazie. Există şi o vorbă: „mâna întinsă care nu are o poveste nu obţine bani".

      5. Iar compari mere cu pere! Discutăm despre raportul bunicuţă-chiriaş. Nici pe bunicuţă nu o reprezintă nimeni în raportul cu chiriaşul. Nu o compara pe bunicuţă cu un patron care are resurse, avocaţi, consilieri, căci o bunicuţă NU are aşa ceva!
      Din nou, nu ai fost în stare să argumentezi de ce pe angajat îl scuteşti să fie nevoit a se adapta la principiul de cerere și ofertă, pe când pe bunicuţă o discriminezi.

      6. Cu teoriile tale despre patronii străini care ar putea fi ceva mai profesionişti şi vin în România să angajeze, şi despre străinii care respectă angajaţii mai mult, aşi putea fi de acord, dar cu următoarele rezerve:
      - Oamenii sunt oameni, nu putem generaliza, nu există vreo garanţie. De exemplu, un patron turc sau rus poate fi la fel de nesimţit ca unul român, ba chiar mai nemilos cu angajaţii români, căci nu s-a născut aici ca să aibă vreo remuşcare să fie abuziv cu oameni care nu sunt co-naţionali de-ai săi. Eu zic că, în general, românii sunt oameni mai omenoşi. Străinii vor doar profit şi atâta tot. Dar, încă odată, nu trebuie să generalizăm.

      - Multe firme multinaţionale exportă profitul realizat în ţara mamă. Aşadar, e mai patriotic din partea noastră să încurajăm patronii români.

      - Tu zici că, „companiile străine care operează în România oferă salarii de 2..2.5 ori mai mari ca în companiile româneşti totuşi au o rentabilitate de 2.5 ori mai mare”. Nu te contrazic, dar pune aici nişte link-uri către statisticile care argumentează această afirmaţie.
      Şi, dacă lucrurile întradevăr stau aşa, atunci de ce nu te angajezi direct la companiile alea?! ce mai stai la discuţii aici încercând să-l şantajezi pe patronul unei firme amărâte care, mai mult ca sigur nici măcar nu ar avea de unde să-ţi dea mărire de salariu?
      Cred că greşeala ta a fost că te-ai angajat la firme mici, care evident că nu au aveau suficiente încasări/rentabilitate. Totul e de la caz la caz, nu trebuie să generalizezi lucruri urâte despre TOŢI patronii români.

      - „Românul preferă să stea el moţ în mijlocul afacerii să controleze permanent” [...]
      Aici ai adus un argument valid şi interesant, pentru care ţi-am dat +Like.
      Îţi dau dreptate cam 80%. De ce nu 100%? deoarece este ştiut că mulţi angajaţi români (dar nu toţi) sunt leneşi, puturoşi şi hoţi. Dacă patronul, sau managerul, nu i-ar supraveghea îndeaproape atunci s-ar duce naiba afacerea!

      Dar, da, sunt de acord. Asta e o greşeală pe care am observat că o fac nu numai patronii români dar şi cei străini care au firme micuţe. Suplimentar la dezavantajele pe care le-ai enumerat tu, aşi mai adauga una f. importantă, anume: un patron care se implică prea mult în afacerea lui, construieşte o afacere care nu va mai funcţiona fără el! Şi, o afacere care nu mai funcţioneză în lipsa patronului nu are nicio valoare fără el! În momentul în care patronul ar încerca să-şi vândă afacerea...ar lua mai nimic pe ea, sau foarte puţin. Bineînţeles că sunt şi excepţii de afaceri unde patronii chiar trebuie să fie prezenţi acolo zi de zi, cum ar fi dentistul, avocatul, notarul, dar care vor putea vinde doar locul şi echipamentele pe care le-au folosit pe parcursul derulării acelei afaceri.

      7. Iată şi o întrebare adiţională, (ca să te fac să zâmbeşti):
      Dar, dacă bunicuţa ar avea de plătit salariul unui angajat = VÂNĂTORUL? Şi, mărirea chiriei prin ameninţarea chiriaşului, i-ar putea permite bunicuţei să-i acorde Vânătorului o mărire salarială? În acel caz, o mai acuzăm pe bunicuţă? :-)
      • Like 2
    • @ Gabi
      Adi check icon
      SAH MAT! l-ai cam incurcat pe tovarasul socialist! astia sunt capabili doar sa cerseasca banii altora,,, bani fara acoperire reala,,,si-n caz ca nui pot optine,,,atunci socialisti santajeaza sau ameninta! la fel ca teroristii! nu trebuie sa negociezi cu ei!!!
      • Like 2
    • @ Gabi
      1. Nu ai fost atent la ce am scris (salariatul are mai multe NEVOI nu dorinte) nevoile sunt obiective , hainele schimbate si spalate mai des determinate de activitatea zilnica la serviciu nu de dorinta de a fi cochet/cocheta (nu toti lucreaza in atelier sa aiba nevoie de echipament de lucru, unii lucreaza la birou nu primesc haine). Cand stai acasa si doar incasezi chiria ai mai putine cheltuieli determinate de nevoile obiective. Transportul zilnic la serviciu e alta cheltuiala obiectiva ( ca sa nu mai spun ca in toate marile orase pensionarii care doar se plimba au gratuitate pe mijloacele de transport in comun. De aia am spus ca e exagerata comparatia ( putea fi la fel de bine un proprietar care muncea nu neaparat pensionara dar activitatea de inchiriere nu presupunea activitate zilnica in legatura cu incasarea chiriei ca la salariat).
      2. Am spus ca salariatul nu ameninta patronul cu marirea salariului pentru ca el nu vrea marirea ca asa i-a venit lui ci pentru ca preturile deci costul vietii creste permanent in timp ce salariul lui ramane pe loc deci cu timpul desi munceste la fel venitul real (comparat cu preturile) va scadea si nu are alta solutie decat sa-si ceara indexarea pentru ca altfel ii scade nivelul de trai. Patronul are posibilitatea ( si de altfel 99 % din ei asta fac ) mareste pretul automat daca creste inflatia. Daca vede ca patronul desi a marit pretul la marfa/serviciul lui iar salariul lui sta pe loc e clar de ce apare conflictul. Nu e aceeasi situatie cu bunicuta deoarece in 99 % din cazuri chiria e in euro deci se indexeaza automat si da sunt foarte multe cazuri cand chiriasii au fost aruncati in strada cand au aparut alti doritori care plateau mai mult.
      3. Nu compar mere cu pere ( Salariatul actioneaza pe piata europeana si de altfel un salariu mult mai mare il obtine doar afara in timp ce bunicuta nu poate oferi spre inchiriere decat pentru piata locala ( Nu vine nimeni de la New York sa inchirieze in Vitan). Salariatul nu ar obtine pe piata locala un salariu mai mare, poate doar in Bucuresti sau cel mai probabil occident.
      4. Am scris mai sus ce inseamna nevoi ( nu dorinte) Pensionarii au mai putine nevoi Haine, hrana ( nu depun efort mare pentru ca nu merg la serviciu, nu trebuie sa scoata bani din buzunar pe transport , nu mai au copii minori intretinere etc) Restul sunt dorinte de a trai mai bine. Spre deosebire de salariat care are salariu fix in lei in timp ce preturile cresc mereu , bunicuta incaseaza chiria in euro deci se indexeaza automat cu inflatia ca sa nu spun ca de regula cursul valutar e peste inflatie, 99 % din contractele de inchiriere sunt in euro). Nu discutam cazuri de imbolnaviri ca asa si salariatul se poate imbolnavi , am dat doua exemple normale (Pensionarii in marea lor majoritate sunt proprietari cu imobilul achitat , salariatii sunt in marea majoritate fie chiriasi fie proprietari cu rate in curs, nu discutam exceptii), in timp ce chiria incasata de bunicuta e in euro deci se indexeaz cu inflatia salariul ramane fix de cele mai multe ori deci nu opereaza la fel, apoi ea poate cere oricand o marire chiar in euro si daca gaseste pe piata doritor chiriasul e expulzat cu fulgi cu tot in timp ce salariatul daca cere o marire poate fi concediat si ramane pe drumuri sau pleaca in occident cum fac majoritatea. Faptul ca unui salariat i se devalorizeaza munca ( salariul) prin cresterea preturilor la bunurile/serviciile de stricta necesitate nu il face automat santajist si manipulator ( patronul procedeaza la fel cu preturile , nu am auzit nici un client care plateste pentru bunurile/serviciile unui patron cand acesta mareste pretul sa fie facut santajist/manipulator.
      5.In Romania nu trebuie un proprietar sa fie reprezentat de cineva e logic ca are avantaj in fata chiriasului ( bunicuta poate mari oricand chiria sau sa-l dea afara pe chirias oricand doreste si acesta nu se poate opune in nici un fel ( accesul la justitie in Romania e costisitor si greoi) nu e ca in Franta unde chiriasul are drepturi si nu poate fi dat afara decat cu hotarare judecatoreasca. Deci e clar ca salariatul e dezavantajat ( bunicuta daca mareste chiria si nu gaseste chirias nu moare de foame , poate astepta un chirias care plateste mai mult in timp ce salariatul are nevoie de un acoperis nu are ce face si nu poate astepta 6 luni - 1 an pana c e gaseste ceva mai convenabil deci raportul nu e echilibrat.
      6. E o diferenta intra angajatorii straini ( occidentali in general ,Bulgarii, rusii , turcii, arabii au aceleasi obiceiuri cu romanii) si cei autohtoni care provine din mentalitatea si regulile stabilite in tarile de origine de aia cultura organizationala e diferita de cea romaneasca. Acolo nu fac ce vor si statul intervine in forta daca se abat de la reguli ( Am citit ieri un articol despre un caz in Franta unde un salariat a fost trimis in delegatie intr-o localitate unde dupa orele de program acesta s-a incurcat cu o femeie in alt hotel decat in cel in care avea asigurata cazarea si in timpul adulterului acesta a facut infarct si a murit iar firma a fost obligata de instanta sa plateasca despagubiri familiei zeci de mii de euro deoarece era in timpul programului . Ma si gandesc ce comentarii ar face patronii romani ( In occident regulile sunt reguli si trebuie respectate).
      Patronii romani stau mot in mijlocul afacerii deoarece nu au implementate proceduri clare pentru fiecare job , cei straini pot sa plece sau sa lipseasca din sediu oricand pentru ca treaba merge de la sine fiindca fiecare respecta procedurile, iar ei au timp sa se gandesca la decizii strategice nu la fiecare operatiune curenta. De altfel daca stai sa dai zilnic ordine salariatilor nu o sa ajungi la nici un rezultat pentru ca problemele te vor coplesi si le vei sorta in functie de urgenta iar cele strategice vor ramane pe ultimul plan iar daca pleci sau lipsesti din mijlocul salariatilor acestia nu o sa stie care sunt prioritatile. Chiar si in firme mici occidentalul vine cu mentalitatea de acolo cu proceduri clare de cele mai multe ori implementate in sistem informatic iar el poate urmarii procesul de oriunde pe telefon/tableta/laptop sau deleaga atributii catre subordonati in timp ce patronul roman nu va delega niciodata atributiile de sef. Aici nu discut de profesii liberale (notar avocat unde e o singura persoana sau in cel mai fericit caz o secretara care intocmeste acte ci de cei ce au salariati in subordine). Nu discut despre expatrierea capitalului prin tertipuri ( care evident sunt legale deoarece statul roman nu a fost in stare sa le contracareze) in timp ce un procent foarte mare de patroni romani sunt evazionisti ( deci practica metode ilegale de evitare a taxarii). Rentabilitatea mai mare a companiilor straine din Romania fata de cele romanesti la aceeasi cifra de afaceri e rezultatul unui studiu facut in perioada 2015-2017 si e de cel putin de 2 ori mai mare desi in companiile straine salariile sunt mai mari, o sa caut datele dar imi trebuie ceva timp. Productivitatea unui salariat meserias platit bine e mult mai mare ca a unui Dorel platit cu minim/economie , la fel si gradul de inovare (inovatiile permit preturi mai mari la produse/servicii). E adevarat ca in Romania costul capitalului e mult mai mare ca in vest de aia strainii isi finanteaza afacerile din Romania cu capital de afara fiind avantajati dar asta e alt subiect.
      7.Daca bunicuta ar avea un salariat care e platit din chiria incasata e optiunea ei nu are o obligatie in acest sens ( poate fi o toana ca sa-i rezolve niste comisioane) dar nu e obligata sa il angajeze ( tine de confortul ei personal) in timp ce salariatul e obligat sa munceasca altfel nu se poate intretine deci nu are de ales ca bunicuta. (Sper ca m-am facut inteles)
      • Like 0
    • @ Adi
      Gabi check icon
      Fiecare are dreptul să gândească sau să procedeze cum vrea. Important este cum o face şi dacă până la urmă va şi obţine ce doreşte.
      • Like 1
    • @ Rusu Liviu
      Gabi check icon
      Da, eu zic că v-aţi exprimat chiar f. bine punctele dvs. de vedere. Unele le înţeleg şi sunt de acord, altele nu le înţeleg sau/şi nu sunt de acord. Cred că ar fi mai bine să lăsăm discuţia să primească şi alte opinii, căci noi ne-am cam exprimat ce-am avut de spus.
      • Like 1
  • Raul check icon
    Doamna patroana da salarii de 1500 de lei si "ii plange inima" cand vede ca pleaca lumea de la ea?!
    • Like 1
  • Adevarul este undeva la mijloc ,sunt tineri care intradevar nu sunt dispusi sa munceasca dar vor functii si bani multi dar si angajatori care vor experienta la unul de 20 de ani si sa-i dea bani marunti .Am fost in ambele ipostaze ,am intervievat tineri pentru angajare si am facut cursuri de formarecu ei dar am ajuns si in ipostaza neplacuta saraman fara loc de munca la 40 de ani si a fost o adevarata problema.Sunam sa stabilesc un interviu si primul lucru care eram intrebata era varsta ,cand auzeau 40 parca spuneam 100 ,nu mai interesa pe nimeni experienta sau unde si ce am muncit .Am mers sa depun CV-uri inclusiv pentru posturi care nu necesitau experienta sau o pregatire deosebita ,se uitau la CV si mi se spunea ,sunteti mult prea pregatita pentru ce avem noi nevoie .
    • Like 2
  • Haideti sa nu mai scoatem ochii tinerilor cu realizarile noastre din tinerete, fiindca nu sunt sigur ca am obtine aceleasi rezultate daca ar fi sa o luam de la capat azi. In plus, mi se pare o, scuzata sa-mi fie expresia, masturbare intelectuala: nu ne satisfacem decat propria vanitate si in plus riscam sa-i scarbim pe cei din jur. Exemplul personal, ala care e, se vede cu ochiul liber, nu e nevoie sa-l exhibam. Iar problema atitudinii fata de munca nu e doar a tinerilor, ci si a noastra, a tuturor, o problema care implica o gramada de factori istorici, economici, sociali etc. Chiar si un rechin financiar ca Andrew Carnegie a recunoscut ca bunastarea se o datoreaza societatii si nu unui "efort herculean al indivizilor". Warren Buffet, al doilea om ca bogatie din SUA, spune ca daca ar fi dus in Peru sau Bangladesh, s-ar vedea cat de putin poate produce talentul intr-un mediu ostil. Herbert Simon, laureat al Premiului Nobel pentru economie, estimeaza ca cel putin 90% din castigurile populatiei din SUA si nordul Europei se datoreaza "contributiei societale" – mai pe romaneste, norocului de a te naste in societatea potrivita la timpul potrivit.
    • Like 6
  • Eu muncesc de la 18 ani, si nu am avut niciodata concediu medical, nu am lipsit o zi de la niciun loc de munca pentru ca am fost racit sau a fost zapada de 2 metri. Acum la 35, ma gandesc sa trec la antreprenoriat. Am trait putin in comunism, aveam 7 ani la revolutie (am fost doar 2 luni pionier), dar am prins din plin "tranzitia" , inca se mai facea scoala (am terminat liceul in 2000) si toti din generatia mea au ajuns ba prin alte tari (cum sunt si eu momentan) , ba directori de banci in Romania, sau antreprenori. Educatia este problema in Romania (si aia 7 ani de acasa cum se spune, si cea de stat). Daca eu dupa 17 ani de cand am terminat liceul am putut sa rezolv subiectele de la BAC din acest an la matematica (materie care nu mi-a fost draga, am ramas si corigent un semestru la analiza matematca), in conditiile in care nu am mai exersat niciodata de atunci, inseamna ca ceva este foarte gresit cu sistemul educational. Un om educat niciodata nu va accepta gratuitatile statului, pentru ca stie de unde vin acele gratuitati, si stie ca nimic nu e gratis pe lumea asta, cineva, undeva, va avea de suferit pt acel bilet CFR. As putea spune ca din 2004 pana acum, gradual, educatia s-a deteriorat, chestia asta nu e noua, iar antreprenorii trebuiau sa includa la riscuri in planul lor de business aceasta situatie ingrata. Singura solutie este asocierea lor pe domenii de activitate si investirea in scoli specializate (cum au facut marile companii de petrol, energie, piese auto, etc). In statul roman nu mai putem avea incredere ca are grija de cetatenii sai
    • Like 6
  • De mic copil pana in clipa in care am parasti casa parinteasca mi s-a spus sa pun curul la munca, Am auzit expresia asta de sute de ori, atat in familia mea cat si in alte familii, in locurile in care am lucrat, pe strada, la cozi, etc. Suna a proasta educatie. Ar fi trebuit sa ma invete sa traiesc, sa-mi protejez sanatatea, sa ma iubesc si sa ma respect. La urma urmei de munca nu scapa nimeni :-)
    Cred ca fiecare trebuie sa decida si sa asume responsabilitatile deciziilor luate. Tinerii o sa-si gaseasca singuri rostul. Nevoia te invata.
    Am un amic, profesor de franceza. Cand a terminat facultatea s-a gandit sa calatoreasca fara bani, itinerant, Asa ca 9 ani s-a plimbat prin lume, nu acoperis, haine de prasila, mancare cand se gasea. La 32 de ani l-au chemat parintii si i-au facut morala. In fine, l-au insurat si l-au captusit intr-o locuinta. Cand sa se angajeze a fiost intrebat "care a fost activitatea dvs in ultimii 9 ani, din CV-ul dvs nu reiese nimic?". Daniel raspunde ca s-a p[limbat asa ca angajatorul i-a propus sa se plimbe in continuare. Straduindu-se a obtinut un post. Mi-a fost profesor :-) Este o comoara, o enciclopedie plina de umor. Daca ar fi muncit in tinerete ar fi fost posac si acru ca mine :-(
    • Like 3
    • @ Gar Gaune
      Nu ajungem tot la curaj? Asta sa fie oare secretul? Sunt putini care ar avea un asa curaj, sa se lase purtati... Curajul invinge curajul! A fost un film italian..pe vremuri! Imi pare rau ca nu il mai gasesc!
      • Like 2
  • olimpiu check icon
    Din pacate salarizarile din romania nu sunt corelate cu costul vietii. La un venit de 2500 de lei (cu 3 sambete lucrate pe luna) platesc chirie 1000 de lei, cheltuieli cu intretinerea si facturi in jur de 400 de lei, transport in comun 100 de lei(ca e mai scump sa merg cu masina proprie), bani de mancare la job in jur de 10 de lei pe zi deci inca 250 de lei. Astfel imi mai raman in jur de 700 (aprox150 euro)de lei pe luna pentru hrana, combustibil,haine,produse de igena,timp liber......Asa sa nu se mai vaite antreprenorii ca nu vrea lumea sa munceasca pana cand ei nu se raporteaza si la costu vietii unui angajat. Tinerii prefera sa mearga in strainatate sa munceasca 3-4 luni pe an si apoi vin in tara si tot asa.
    • Like 6
    • @ olimpiu
      Dar cand au fost vreodata salariile corecte in Romania? Eu am inceput sa lucrez de la 18, in vara dintre clasa a XI-a si a XII-a, Acum mai am un an, dupa ce luasem si un an pauza, si termin licenta. De cand am inceput sa lucrez pana acum am 2 ani si jumatate de experienta in piata muncii. Am inceput sa lucrez la Selgros doar de dragul de a face un ban - din acei 1200 de lei pot sa spun ca jumatate am dat pe benzina in acea vara. Acum am doi ani de experienta in multinationale. N-a fost usor si nici nu va fi prea curand, dar daca tragi tare chiar te poti descurca si aici! Stiind germana imi era usor sa plec din tara, dar acum vreau sa plec doar pentru studii si a lua exemple de buna practica, iar apoi sa ma intorc si sa le aplic aici.

      Din punctul meu de vedere totul pleaca de la educatie, de la familie si de la modelele pe care le alegi in viata.
      • Like 2
    • @ Lata Teofil
      storo check icon
      ...dupa ce ai sa stai un an, doi la studii, pe-afara, ai sa vezi Romania cu alti ochi, larg deschisi, si ai sa ramii acolo. Ceea ce mi se pare normal ! Nu e vorba numai de salariu si de cum esti tratat de un patron sau altul, ci de ceea ce primesti inapoi ca cetatean din taxele platite: gropi, microbi, virusi,indolenta, cozi, minciuni, coruptie,agresiune, moarte.

      Daca poti, PLEACA !!!
      • Like 3
    • @ olimpiu
      maripos check icon
      Si cand or mai veni si copiii!
      • Like 1
  • Abandonuri scolare, analfabetism functional, ambitii olimpice: cam pe aici se rupe in doua (inegale parti) tineretul care inca mai palpaie pe aceste meleaguri. Ce ramane pentru "antreprenorii" locali? Pulimea rezultata din primele doua categorii de mai sus plus o bruma de (inca) naivi. Ce intelege acesta pulime din cele pe care le vede-n jur? Ca daca nu furi, nu minti, nu abuzezi (dupa modelul maimarilor vremii) ttrebuie sa te multumesti cu pomenile electorale. De la astia se asteapta performanta profesionala, eficienta economica?
    • Like 3
  • Pentru urmatorii 3 ani lucrurile nu se vor repara, batem pasul pe loc. Antreprenorii sunt in momentul de fata in "tabara cealalta" in raport cu statul. Momentan, guvernantii nostrii isi cupleaza supapele la buget si la institutiile de influenta, cu asta se ocupa nu cu altceva. Revad atitudini si abordari ca pe vremea lui nastase.. Nu avem, ce sa facem, pana nu se incropeste o opozitie viguroasa o sa ne ciuguleasca si lumina din ochi daca valoreaza ceva pentru ei. Oricate solutii se vor prefigura si anunta daca urmatoarele doua nu sunt printre ele e degeaba: depolitizarea aparatului administrativ si reforma + marirea bugetului pentru educatie. Ambele stau la baza, fara ele..e degeaba.
    • Like 2


Îți recomandăm

Bursa BT Roberto Marzanati la Executive MBA University of Hull

Competiția la Executive MBA University of Hull din Cluj-Napoca, program acreditat internațional, este deschisă celor care doresc să facă un pas înainte în dezvoltarea profesională şi personală, indiferent de domeniul în care lucrează, public sau privat. Candidații trebuie să aibă cel puțin 3 ani experiență în management după terminarea studiilor şi să cunoască limba engleză la nivel avansat.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Allkimik

În urmă cu 12 ani, a plecat în India, în vacanță, cu un aparat digital scump și un altul ieftin, pe film, cu care a făcut poze mai mult seara, fără să aibă nicio așteptare de la ele. Când le-a developat la un atelier, a rămas surprins de profunzimea imaginilor și, ținând în mână diapozitivele, a avut revelația prezenței fizice a fotografiei.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Chef Alex Dumitru

Bună parte dintre ingredientele proaspete pe care le utilizează în rețetele sale de adevărat făuritor de gust, chef Alex Dumitru le cumpără, de două-trei ori pe săptămână, din Piețele Obor, Domenii și Matache. Merge doar la producători testați, care au întotdeauna grijă să îi ofere materii prime de calitate. Totul trebuie să fie proaspăt, de sezon.

Citește mai mult
sound-bars icon