„Am realizat că face sens să aplic pentru un job, însă menegerița...” Sunt romglez, dar mă tratez

(Foto Guliver/Getty Images)

Cu câteva zile în urmă, în timp ce mă uitam pe LinkedIn, mi-au apărut apărut în fața ochilor și la dispoziția degetului mare, de la mâna dreaptă, diverse chestii plictisitoare despre Trump, un articol de pe Bloomberg, ceva din Financial Times, despre FED și un material despre Brexit, din The Economist. Șansa mea a fost că pentru a citi aceste publicații îți trebuie abonament, iar materialele apar ciuntite, le citești pe jumătate și când ți-e lumea mai dragă, îți apar pe pagină opțiuni de subscription, ca să fim în ton cu new way of talking. 

Când am realizat că viața mea este foarte plictisitoare am fost enlighted de un post și un speech foarte bun în legătură cu o poziție deschisă, un job oferit de o companie multinațională, iar Human Resources manager-ul acelei companii avea o dilemă în legătură cu validitatea unei opțiuni apărute în momentul în care fiind in hurry cu employment-ul unei persoane, nu știa exact cum să procedeze. Avusese un meeting office cu CEO, care primise de la Head Office niște directive clare pentru a angaja an experienced professional. HR Manager-ul sau menegerița, căci este vorba despre o ea, își întreba acum contactele de pe LinkedIn dacă este o idee bună să implice în recruitment process pe subalternii viitorului angajat, viitor mini manager și el. Vision-ul său era diferit de cel al CEO, avea un big picture destul de bun și considera că este “entitled“ să aibă ultimul cuvânt.

Hmm, big dilemma... Fata cerea support-ul întregii sale liste de LinkedIn, foarte profi.

În secțiunea de comentarii, citind random mai multe intervenții ale user-ilor respectivei platforme, a ieșit în evidență un domn a cărui argumentație făcea sens. Comentariul său era destul de targetat și focusat pe problema menegeriței. Îl reproduc mai jos:

„Dacă vrei să angajezi un manager și lași leazii să își spună cuvântul și ei înclină spre o persoană permisivă, înseamnă că sunt probleme mari în actuala structură. Pe de o parte, dacă situația are loc, e ok, pentru că a revelat o stare de fapt necunoscută. Dacă aș fi CTO pus să caut un engineering manager și am încredere că leazii își știu lipsurile și caută ceva care să suplinească niște lipsuri (aka văd dincolo de “să mă lase în pace că știu ce fac“) atunci îi implic. Dacă nu am încredere și îmi sunt cunoscute pe diverse căi lipsurile atunci mi-aș lua responsabilitatea alegerii finale, dar pe de altă parte m-aș uita și la disponibilități pe poziții de lead sau măcar la opțiuni de creștere a awareness-ului celor existenți.“

Challenge-ul menegeriței era adresat destul de hard, comentatorul citat își oferise advice-ul în așa fel încât support-ul său să fie de ajutor. Ce te faci pe lumea aceasta dacă nu îți ții contactele aproape?

Până la urmă compania forcastase o poziție pe un pattern deja aplicat cu succes în trecut, customizat pe profilul solicitat.

Este de apreciat, de asemenea, modul în care menegerița a shareuit info relevante cu conexiunile sale și cum s-a focusat pentru procesul să fie unul de succes, culegând opinii de la toate părțile implicate.

Până la urmă care putea fi damage-ul? Aria sa de responsabilitate nu includea până la urmă și decizia finală de employment, întrucât CEO era cel care răspundea, însă implicarea sa era solicitată.

În fine, nu am avut răbdare să citesc întreg magiunul de romgleză, cert este că mulți dintre cei ce răspundeau dețineau poziții de middle management (sic!) sau chiar mai sus, în companii cunoscute.

Nu putem considera romgleza o limbă, însă romglezii au calități evidente de dedublare.

Întrebarea mea este: ne mai ajunge limba română sau nu? Înțeleg că atunci când limba strămoșească nu are cuvinte pe care să le utilizăm, de exemplu, în conversații ce necesită utilizarea de termeni tehnici, putem folosi cuvinte împrumutate. Însă atunci când români vorbesc între ei pe un subiect dat, este de prost gust să folosim cuvinte care în cel mai bun caz stârnesc hohote de râs.

Un simptom pe care îl înțeleg este refuzul IT-iștilor de a avea meniul oricărui aparat electronic în altă limbă decât engleza. Inclusiv eu folosesc doar limba engleză pentru sistemul de operare și programele instalate pe calculatorul personal. Este chestie de obișnuință. Eu, de exemplu, am încercat să instalez și pachetul aferent limbii române, dar mi se păreau hilare unele traduceri și am renunțat. „Engleză all the way“ ar spune un romglez veritabil.

Francezii traduc tot. Gândiți-vă la orice expresie sau cuvânt din limba engleză. Există corespondent pentru orice cuvânt englezesc, în limba franceză. Noi am împrumutat cuvinte din engleză, mai ales din domeniile tehnice.

Știți cine combină limba țării de origine cu engleza? În India se practică asta, dar în India, engleza se bucură de statutul de limbă oficială secundară, fiind cea mai importantă limbă pentru comunicarea națională, politică și comercială. Există alte 22 de limbi recunoscute oficial: Assamese, bengaleză, Bodo, Dogri, Gujarati, Hindi, Kannada, Kashmiri, Konkani, Maithili, Malayalam, Manipuri, Nepali, Odia, Punjabi, Sanscrita, Santali, Sindhi, Tamil, Telugu, Urdu; Hindustani este o variantă populară a hindi/ urdu vorbită pe larg în nordul Indiei, dar nu este o limbă oficială.

Aceste 22 de limbi nu au mare legătură între ele, în multe cazuri. De aceea indienii utilizează atât hindi sau oricare dintre celelalte 22 de limbi vorbite, împreună cu expresii din engleză.

Limba română are 4 dialecte din care utilizăm două, anume daco-româna și aromâna, acest din urmă dialect este utilizat mai ales în Dobrogea. Având în vedere cele de mai sus sunt convins că ne-am descurca foarte bine și fără engleză.

Pe blogul Follow Me ne este oferită o foarte bună metodă de a evita penibilul de a vorbi prost atât limba română, cât și engleza sau, și mai rău, combinațiile nefericite folosind expresii din ambele limbi:

„Dacă nu cunoașteți limba engleză, pur și simplu nu o folosiți sau citiți cu mare atenție cuvântul și scrieți-l așa cum l-ați văzut. O greșeală des întâlnită este în e-mailuri. Această greșeală este replay în loc de reply. Acesta este un exemplu clar că o literă în plus poate schimba complet sensul unui cuvânt. Replay se referă la înregistrări audio sau video când se mai doresc alte audiții sau vizualizări (re-play = play again) și nu are nimic de a face cu răspunsul la un e-mail. Dacă nu sunteti siguri cum anume ar trebui să scrieți acest cuvânt, mai bine ramâneți la limba română și în loc de îți voi da reply la e-mail spuneți îți voi răspunde la e-mail.“

În concluzie, romgleza are adepții și adversarii săi. Ca orice aditiv, chiar și în vorbire, trebuie consumat cu prudență și nu trebuie să faceți exces.

Și sper ca acest articol să fi făcut sens.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp