Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

„Dacă nu ești cuminte, vin țiganii și te bagă în sac”. În parc, la locul de joacă, am făcut un compendiu al amenințărilor cu care ne speriem copiii

Copil loc de joacă

Foto: Guliver Getty Images

Iată un sport extrem: mersul cu copilul în parc. Îl asemăn uneori cu lupta pentru supraviețuire într-o junglă. Sau cu traficul din București, când mai degrabă trebuie să-i ferești pe alții, ca să ajungi cu bine la destinație. Sunt multe pericole în parc pentru un copil. Sunt doamnele binevoitoare cu pufuleți, covrigi și cola, mereu bine aprovizionate și generoase cu toți copiii altora. Sunt bărbații feroce care scuipă semințe în timp ce-și golesc dozele de bere pe margine, petrecând timp de calitate cu cel mic. Sunt bonele și bunicile amenințătoare față de oricine le întrerupe discuția despre telenovele. Aș putea scrie un roman pe baza tristelor experiențe din parcuri, dar mi-e teamă că n-ar avea un final fericit.

„O să-ți fur mașinuța!”

Recunosc că pentru o secundă sau două nu am fost atentă. M-am alarmat când a venit plângând în hohote spre mine. Copilul meu, de nici 9 ani, deja căutam în minte cel mai apropiat spital și creionam un scenariu sinistru. Aparent nu avea nimic, plângea însă hohote în timp ce doi bărbați ne priveau cu interes de pe margine, de mă și miram de ce nu sar să ajute. „Mami, omul ăla o să-mi fure mașinuța!”, mi-a strigat copilul printre lacrimi, arătând spre unul dintre cei doi adulți. Mi-a luat câteva secunde să mă trezesc ca dintr-o beție pe care nu doream s-o pricep, abia atunci când unul din cei doi bărbați a venit către noi să-și ceară scuze. Da, îi spusese că o să-i fure mașinuța. În glumă. Fără motiv. Unui copil de nici 9 ani. Un străin. Un om care la rândul lui era cu copilul în parc. Am plecat acasă triști, joaca se stricase. 

„Dar ce, ești țigan? De ce faci asta?”

Dacă n-ar fi strigat atât de tare și cu atât de multă repulsie în voce, poate că n-aș fi observat-o. O doamnă respectabilă striga către progenitură, care stătea cu fundul în nisip. Știam scena, am văzut-o des, nu era prima oară. Se-ntâmplă și atunci când copilul cade. Sau plânge. Sau are o întrebare. Sau o dispută cu camarazii de joacă. Atunci iese la iveală țiganul din copil, răutatea întruchipată.

„Vin hoții dacă mai faci asta!”

Există, desigur, și varianta rurală și mai dură a lecției de viață numită țigan: „Dacă nu ești cuminte, vin țiganii și te bagă în sac!”. Mi-o spunea și mie bunica des, atâta doar că-n versiunea modernă a parcurilor din București țiganii au devenit hoți. Sau erau de când lumea. De când lumea de 3-4 ani a unui copil a început să prindă viață. Cam atunci i se arată pentru prima oară că țiganii sunt și hoți, și răi, și murdari, și circulă ziua-n amiaza mare prin parcuri, pedepsind copiii mici care se murdăresc.

„O faci intenționat, ca să mă superi!”

Una dintre favoritele mele, auzită sub multe forme, urmată inevitabil de plânsul copilului. Care firește, nu pricepe cum îi face rău persoanei la care el ține, poate, cel mai mult din lume. Care nu vede contradicția, nici intenția rea, ci doar iubirea față în față cu nedreptatea. Uită și iartă până când, peste ani, o să înțeleagă ceea ce vrea adultul să înțeleagă și-o să predea aceeași lecție, intenționat, urmașilor săi.

„Plec și te las aici!”

Alte lacrimi, în altă zi de vară. Ale unei fetițe de 6 ani căreia bunica îi spunea de zor: „Plec și te las aici!” Probabil una dintre replicile favorite ale României către pruncii ei, cu efect invers, căci în cele mai multe dintre cazuri tinerii ajung să ne părăsească devreme și fără regrete. O replică pe care o aud aproape zilnic în parc, în supermarket, în tramvai. Amenințarea supremă, urmată de spaima supremă a copilului și efectul dorit: obediența.  

„În 3 din astfel de cazuri nu am intervenit”

Condiționări la tot pasul. Pedepse. Recompense. Mită pe care o dăm de bună voie propriilor copii. Spaime absurde - „Te murdărești!”, „O să cazi!”, „Nu ai voie acolo!” -, toate implantate de la o vârstă fragedă celor pe care vrem să-i facem „oameni frumoși”. Se văd cel mai bine în parc, acolo unde petrec timp îndelungat părinți, bunici, bone și copii deopotrivă. Știm prea bine, e o poveste pe care am mai auzit-o de câteva ori în ultimele două decenii. O poveste tristă, a unei generații și mai triste, trecute, dar care iată nu trece ușor și ale cărei dovezi de existență le vedem la tot pasul: generația bunicilor și a părinților noștri. Fapte ale căror consecințe le vom înțelege abia peste niște ani, când copiii ăștia vor deveni adulți și vor ști deja să amenințe. Nativ. E povestea generației asuprite de comunism, învățată și crescută într-o singură direcție și aceea greșită.

(Foto: Guliver/Getty Images)

Da, le putem reproșa toate astea. Dar nouă ce ne reproșăm? Noi ce facem? În 3 din astfel de cazuri la care am fost martoră în parc, nu am intervenit. Cică să nu te bagi în educația altuia, n-ai oricum sorți de izbândă. Dar în educația noastră cine se bagă? Când vom învăța că orice ce le spunem copiilor are un efect pe termen lung asupra lor, extrem de departe de bunele noastre intenții? Când o să realizăm că lumea în care au crescut părinții și bunicii noștri nu e lumea în care ne creștem copiii și că e total greșit să aplicăm aceleași metode? Când o să vedem complicitatea adusă cu sine de tăcere, de nepăsare și de neimplicare? Abia atunci, când o să înțelegem toate astea, tinerii de mâine vor fi oameni frumoși și drepți, în stare să combată cu argumente, fără frică, în stare să dărâme regimuri corupte și să construiască altceva în loc. Să nu închidem ochii, dară, și să-i creștem fără frica rămasă în noi din trecut. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • O condiționare in masă.spun asta de ani întregi și cresc fiica mea in spiritul cutezătorului. Dar câteodată bunicii ei, deși le-am explicat rațional de condiționarea pavloviană, nu își pot stăpânii reflexul. Că soluție le-am sugerat să aibă activități de refulare.
    • Like 0
  • Sunt total de acord cu autoarea articolului ca generatia bunicilor din care fac si eu parte, a celor care ne-am nascut, ne-am format si am trait jumatate din existenta in comunism, eu de exemplu m-am nascut cu 18 zile inainte de abdicarea regelui, nu avem de ce sa facem educatia nepotilor nostri. Nu numai pentru ca le vom inocula obedienta fata de reguli si regulamente, grija pentru ce scoti pe gura, maturizarea la varste fragede, o atentie plina de neincredere fata de cei din jur mascata prin zambete de circumstanta, solidaritatea de familie privita ca oaza de refugiu fata de un sistem abuziv, capacitatea de a sti la patru ani cum te cheama ,cine iti sunt parinti si ce adresa ai si multe altele la fel de nocive, dar le vom dauna grav din cauza ca suntem deja mult prea obositi de ceea ce istoria ne-a obligat sa traim. Am deschis ochii in plina dictatura a proletariatului si auzeam la varste incredibile azi cuvine de genul cutare a murit la canal, cutare a fost arestat azi noapte si alte asemena. Cuvantul canal are si azi pentru mine o conotatie suplimenatra ca si cuvantul stuf. As putea sa le obosesc nervii nepotilor cu povestile mele. A venit apoi dezghetul scurt si imbataor si din nou restrictii. Dar mereu a trebuit sa stim ce sa spunem, cui sa spunem si cand sa spunem , nu neaparat din teama ci mai ales din responsabilitate fata de cei care depindeau de noi. Am trait ingrozitorii ani 80 apoi demenetiali ani 90, apoi cei 10 ani de guveranre PDL care ne-a transformat, batranii fiind deja, in lipitori care sugem cu pensiile noastre magnifice sangele tinerei generatii. Da, nu avem de ce sa mai fim, acum pe ultima suta de metri a vietilor noastre, bone si menajere in casele copiilor nostri. Avem dreptul sa ne ducem in parc de dragul nostru, avem dreptul sa facem ce vrem cu timpul nostru pentru ca oricum nimanui nu-i pasa de experienta pe care am acumulat-o si care poate, cine stie, ar fi utila candva daca vedeam cum o ia lumea din nou razna. Pentru ca suntem ultimii care stim arta supravietuirii. Poate nu e corect sa ameninti un copil, sa-i creezi spaime sau sa-l faci sa si puna intrebari. Dar sigur e sanatos. Altfel l-am lasa sa-si bage mainile in foc si in priza ca sa vada singur cum este. Cand fratele meu avea trei ani prin 1946, un prieten de famile l-a amenintat in gluma ca o fura pe mama. Nu o masinuta, ci pe mama. Si fratele meu i-a raspuns, ca daca va indrazni a faca asta il taie cu lama. Era singurul obiect de care lui ii era teama. Cand mama mea a fost arestata in fata noastra, el avea 8 ani. Si a sarit sa-l bata pe capitanul de securitate care avea pistol la brau si era inconjurat de soldati inarmati cu pusti si cartusiere. Dar era nascut in timp de razboi. De aceea nu pot decat sa doresc generatiei nepotilor mei pace indelungata, belsug, libertate si democratie chiar imperfecta. Dar daca nu vor fi invatati de mici ca lumea nu este un paradis al armoniei si belsugului, vor ajunge sa-si taie singuri craca de sub picioare votand BREXIT ca englezii.
    • Like 5
    • @ Dana Burda
      check icon
      Wow... Impresionantă povestea dvs.!
      • Like 0
    • @ Dana Burda
      check icon
      Dana, tot respectul!
      O singura rugaminte: povesteste-le nepotilor (zilnic daca ai putea) amintirile din comunism. Sunt o lectie foarte importanta penteu fiecare. Cei nascuti dupa...sa zice 87 nu au habar de grozavia timpurilor alea si, acum fiind generatia care inclina politic barca țării, tind sa ne readuca acolo. Penteu ca habar n-au istorie, nu le-a spus nimeni grozaviile prin care lumea comunista a trecut, cat de saraci, rupti de realitate si de indoiti de frica au trait romanii mai bine de 50 de ani.
      In ceea ce priveste fricile- asa e! Un copil trebuie sa fie conectat la realitate si sa invete, mai bine teoretic decat practic, ca, daca bagi mana-n foc-te arzi, daca pleaca bunica de langa tine-ramai singur (asta pentru a-i ascuti simtul orientarii macar).
      • Like 1
  • Ciprian check icon
    Totusi vorbim de un baiat de 9 ani?!?!
    Nu o sa discut pe marginea remarcii tipului, e o gluma clar, mai buna sau mai putin buna, dar un baiat de 9 ani n-ar trebui sa se raporteze altfel la realitate?! Parerea mea
    • Like 2
    • @ Ciprian
      Vorbim de fapt de 5 situații diferite, în una din ele fiind implicat un băiat de 9 ani, da. O să-i cer să se maturizeze mai repede, dacă așa o cere norma. Mulțumesc pentru comentariu!
      • Like 0
    • @ Luminița Malanca
      Dar în condițiile în care știm cu toți că nu este frumos să minți, dvs. ce-i spuneți celui mic în legătură cu Moș Crăciun? Am senzația că îl trageți de mânecuță pe cel mic când se apropie luna decembrie, pe principiul: ce vrei să-ți aducă moșul, dar atenție la comportament. Ciudat mecanismul asta de control asupra celui mic prin încălcarea unei porunci părintești. Oricum, un articol ok!
      • Like 0
    • @ Ciprian
      check icon
      După părerea multora, un băiat de „nici nouă ani” trebuie să se ascundă încă în fustele mamii! Judecați-mă, dar tot mi se pare absurd de protecționistă situația!
      • Like 2
    • @ Luminița Malanca
      check icon
      Problema nu-mi pare a fi a copilului, nu el trebuie să se maturizeze mai repede: doar trebuie lăsat să se maturizeze - în ritmul lui, nu după o normă oarecare.
      • Like 2
    • @
      Felicitări, se pare că putem ajunge la un numitor comun, asta încercam să spun și eu: să-l lăsăm să se maturizeze ÎN RITMUL LUI, chiar dacă asta înseamnă ca la „nici 9 ani” să se sperie când un străin îi spune în glumă că îi fură jucăria. Judecați-mă dvs., eu am încă răbdare. Altfel, mai erau lucruri de citit în articol, de fapt îndrăznesc să spun că nu asta era ideea lui. Vă mulțumesc!
      • Like 0
  • Ion check icon
    La copiii/copilele... mai mari amenintarea cu bagatul in "sac" este cat se poate de posibila.... Acum acest sac poate fi un automobil cu destinatia Germania, Spania, etc. Copiii trebuie invatati sa se apere de pericol si ca nu toti oamenii sunt lafel... Si nu vor fi prea curand. Vedem ce se intampla in tari ca Suedia, Spania, Franta; au esuat lamentabil, nu ne pot servi drept model.
    • Like 0
    • @ Ion
      Ce mi-as dori sa "esuam" si noi "lamentabil" ca Suedia
      • Like 5
    • @ Ion
      Corect. Însă amenințările față de copiii de 3-4 ani, aplicate de către cei mai apropiați lor, nu îi învață să se apere de pericole. Din contra, îi învață să privească greșit o anumită categorie a societății.
      • Like 2
    • @ Luminița Malanca
      check icon
      Luminita, mie mi-a placut articolul, cu toate carențele sale. M-am revazut in parc, am vazut si bunele si relele. Insa abia acum mi-am dat seama de riscurile de a creste copilul sub un clopot de sticla.Pe la varsta scolii va fi un copil cu frustrari (majoritatea dobandite din educatie).desi -sincer-ii va fi bine (sper) mai tarziu, cand se.va.observa diferenta de educatie.
      "Anumita categorie" de care spui tu insa.... e asa de cand a fost adusa de huni pe plaiurile astea. Nu degeaba s-au impanantenit expresii ca "nu fii țigan", sau "tiganul e tigan si-n ziua de Paste" (si mai cunosc o carte intreaga de expresii). Poate ca totusi anumite pericole trebuie semnalizate. Inocența inseamna pericole la care sunt expusi cei inocenti...
      • Like 0
  • Tot aud expresia asta de oameni frumosi si destepti? Cum poate educatia sa modifice trasaturile fizice ale unei persoane? nu am nimic cu mesajul transmis prin acest articol, sunt de acord cu el, si recunosc ca e o rabufnire a mea mai veche, dar de ce folosim expresia asta de oameni frumosi si destepti sau tineri frumosi si destepti? frumusetea e o trasatura fizica care nu poate fi modifica decat foarte greu si foarte putin. un tanar urat o sa fie urat oricum daca e destept sau nu. mi se pare mai mult o bataie pe umar in cerc. eu te laud pe tine, tu il lauzi pe gigel si gigel ma lauda pe mine. daca eu nu te laud pe tine gigel nu ma laud ape mine. in felul asta ne crestem increderea in sine artificial si cand o sa fie nevie de ea o sa observam ca defapt nu exista. nu exista tineri frumosi si destepti.
    • Like 0
    • @ Cornelia Sericiuc
      Este mai degrabă o ironie, nicidecum nu are legătură cu frumusețea fizică. Altfel, vă dau perfectă dreptate.
      • Like 2
  • Frica rămasă din trecut, neîncrederea ,complicitatea nu se șterg ușor, la fel cum impactul atitudinii nepotrivite a tinerilor părinți de azi poate fi devastator pentru copii!
    Îmi amintesc de scene violente de prin parcurile în care îmi plimbam copiii mici: mame ori bunici care administrau corecții fizice odraslelor...Dacă interveneam, mișcată de plânsul și disperarea micului „vinovat”, răspunsul prompt era „eu l-am făcut, eu îl omor”.
    Micuții de astăzi au nevoie, desigur, de seninătate, calm, încredere.
    Pentru mulți părinți și bunici însă, toate acestea sunt greu de obținut...
    • Like 1
    • @ aurora oncescu
      Așa este. Din fericire pentru toate părțile implicate, nu am fost vreodată martora unei corecții fizice aplicate copiilor. Însă da, intervențiile din exterior sunt atacate dur, rareori se bate în retragere, rareori se ajunge la consens.
      • Like 2
  • check icon
    Ăsta-i sistemul norvegian?
    Sau ce alt mod de creștere?
    Un copil de nouă ani (de nici nouă ani, scuze!) trebuie să meargă cu maman în parc, să se joace mumos la locul de joacă? Bietul copil ...
    Și spun sincer „bietul copil”, pentru că în afara situației de nimeni dorite, în care ar fi bolnav de cine știe ce boală îngrozitoare, nu ar mai trebui dus la joacă de maman ou grand-mere ou bien la nounou!
    Părinții chiar nu pricep că acest copil, dacă este un copil sănătos, va avea un handicap în relația cu lumea și cei ce-o populează prin educația absurdă și izolaționistă pe care i-o dau? Presupun că autoarea, cea care se arată oripilată de „vin țiganii și te bagă-n sac” își însoțește copilul de nouă ani (scuze din nou, nici nouă ani!) tocmai pentru a nu avea de-a face cu țiganii, cu hoții, cu brutele acelea mititele care vor mingea altui copil și eventual aruncă cu nisip! Asemenea educație nu aduce nimic bun în viața viitoarea a celui mic (cea mică?) și chiar dacă merge la o școală particulară scumpă și cu pretenții, contactul cu mediul înconjurător real nu îl poate suplini prin nici un fel de cursuri!
    Bietul copil ... dacă la NICI NOUĂ ANI mă ducea mama la joacă nici nu mai ieșeam din casă de rușine: unele lucruri au evoluat urât, foarte urât!
    • Like 3
    • @
      Vă răspunde autoarea, direct, și vă roagă să citiți articolul încă o dată sau măcar până la final. Autorea blamează atitudinile de tipul „Vin țiganii și te bagă-n sac!” și nici nu consideră că cei mici (de nouă ani sau nu) ar trebui să se joace „mumos” la locul de joacă sau că, indiferent cum s-ar juca, este în regulă să fie amenințați. Vă stau la dispoziție pentru orice alte lămuriri din partea autoarei. Mulțumesc!
      • Like 3
    • @ Luminița Malanca
      Ciprian check icon
      Remarcile, "amenintarile" de tipul asta nu le poti controla, va fi mereu cineva cu o gluma mai proasta, cu o remarca, cu limbaj vulgar. Consider ca problema nu e neaparat la ei, ci la copil/parinte. Ce faci tu pentru ca copilul tau sa nu fie afectat de asta. Il mamosesti, il pui intr-o bula sau il pregatesti cum sa ignore/raspunda/reactioneze la astfel de "intamplari"
      • Like 0
    • @
      Stimabile/ă Anonim/ă. Probabil n-ați înțeles ce ați citit dar fix amenințările și interdicțiile de tipul "vin țiganii și te bagă în sac" și "n-ai voie acolo" reprezintă educația care le spune copiilor să se joace doar mumos. Deci compătimiți persoanele greșite.
      • Like 1
    • @ Bogdan Tabarcea
      check icon
      Cred că dumneata nu ai înțeles ce am scris eu și îmi pare rău: reluarea textului fără păreri preconcepute s-ar putea să vă ajute!
      • Like 0
    • @ Luminița Malanca
      check icon
      Eu l-am citit cu mare atenție și am constatat o tendință de izolare de alții, tendință care poate fi traducerea unui sentiment de teamă sau/și de superioritate față de ceilalți. Vă puteți crește copilul cum doriți, dar „binele” de astăzi, puștiul/puștoaica îl va resimți mâine, atunci când va concura pentru un prieten, pentru o iubită, pentru un post, etc, etc. Viața reală nu este în spatele fustei mamii lui și, la nouă ani ar trebui să se joace liber cu copiii de aceeași vârstă, să lege prietenii (și eventual antipatii) neîngrădit de prezența și aprobarea unui părinte!
      Repet, aveți toată libertatea să aplicați orice principii pedagogice doriți, puteți face experimente de „parenting”, vă puteți raporta la orice sistem de educație, dar gândiți-vă permanent că un adult, la un moment dat, trebuie să plece de lângă părinți și să se dezvolte singur: îi împiedicați presupun formarea abilităților și deprinderilor vârstei lui, abilități și deprinderi de care va avea nevoie mai târziu, atunci când singur fiind, va încerca să se facă remarcat: sper să mă înșel! Și vă doresc succes!

      • Like 0
    • @
      Vă mulțumesc pentru sfaturi, încă nu-mi dau seama cum ați ajuns la anumite concluzii citind articolul cu atenție, dar vă rog frumos nu mai presupuneți nimic. Altfel, apreciez comentariul parțial pertinent și bunele intenții.
      • Like 0
  • Este necesara o schimbare a tipului de relatie pe care majoritatea romanilor o au cu copiii lor, dar mi se pare exagerata reactia unui copil "de nici 9 ani" in fata "amenintarii" cu furtul masinutei! Pana la aproape 9 ani, un copil ar trebui sa aiba abilitatea necesara de a se relationa cu adultii pe care nu ii cunoaste si sa poata diferentia intre o amenintare "serioasa" si una spusa "in gluma", despre o masinuta.
    • Like 2
    • @ Alexandra G.
      check icon
      Să știți că sunt copii care la 9 ani nu au încă maturitatea emoțională a celor de vârsta lor, am observat și eu câțiva. Bănuiesc că nu e grav, mai ales că în alte aspecte nu erau deloc retardați... :)
      • Like 1
  • razvan check icon
    Intradevar, cei mici trebuie protejati, dar parca acum, in zilele noastre totul este dus la un nivel extrem. Pe de-o parte, vezi copii foarte mici lasati de capul lor ( o libertate exagerata)pe care inevitabil ii pazesti tu, iar pe de alta parte sunt acei parinti care sunt hipersensibili si foarte agresivi cand vine vorba de odrasla lor. Nu cumva sa il atingi, spui ceva, nu conteaza daca din greseala ta sau..daca cel mic a fost vinovat..nu conteaza nimic. Ambele comportamente sunt de acuzat..si intr-un fel nesanatoase.
    • Like 1


Îți recomandăm

Protest 10 august

„Dacă se rostesc astfel de cuvinte cum face Liviu Dragnea, adică moarte, omor, bătăuşi, droguri, fascişti, toate sunt calculate, repetate de domnul Dragnea şi de consilierii săi pentru a construi o justficare în ochii opiniei publice a unor intervenţii asupra manifestanţilor anti-PSD care, până acum nu au comis nicio violenţă”, spune Cristian Tudor Popescu. (Foto: Inquam Photos)

Citește mai mult