Sari la continut

De șapte ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

„Doamna, dar la ce ne ajută în viață așa ceva?" Încă se mai poate învăța de dragul profesorului și nu de frica lui

Profesori autoritate publică

Foto: Getty Images

Suntem într-o criză mai mult sau mai puțin adâncă și sumbră când vine vorba de educație. Se închid școlile, se deschid iar, dar cu restricții, se face online, ba nu se mai face, iar copiii se uită mirați cum acest tăvălug de neputință și ignoranță se revarsă peste ei sub privirile atât ale părinților, cât și ale dascălilor.

Știu că în ultimele două articole (aici și aici) am tot vorbit despre acest subiect. Nu mi-o luați în nume de rău, nu vreau să fiu un al doilea Bernard Rusell, făcând tratate despre educație, dar acum proaspăt scos de pe băncile școlilor, am mai observat și eu câte puțin, căci nici elev sau student impecabil n-am fost. Când alții erau atenți la oră să înțeleagă, eu eram atent la spiritul pedagogic, la senzațiile din clasă în raport cu unele lucruri, mă întrebam dacă profesorul e fericit cu meseria lui etc. În principiu lucruri ce nu ar fi trebuit să mă preocupe pe mine, dar iată-mă aici, împărtășind ce observ.

Recent am discutat cu un bun prieten, fost coleg de academie, acesta spunându-mi că la master se simte foarte bine, ba chiar a început să-i placă mult matematica și că ce frumos ar fi fost dacă în liceu atunci când întrebai profesoara „doamna, dar la ce ne ajută nouă în viață așa ceva?", aceasta să nu se fi uitat de sus la tine, dând un răspuns în doi peri, de genul „că așa trebuie". Tot așa am avut și în academie o profesoară de statistică și probabilități care ne-a zis „probabil vă întrebați la ce vă ajută probabilitățile. Ei bine, ca să treceți de examenul cu mine". Doamnă dragă, dacă ați ști câte suflete rătăcite la păcănele ați fi salvat dacă ne-ați fi insuflat pasiunea pentru materia aceasta cum trebuie. Și parcă argumentul cu „îți dezvoltă mintea" nu mai merge, nu credeți, domnilor profesori? Suntem în 2022 totuși. Un pic de creativitate nu strică, dacă tot nu aveți un motiv real pe care să-l creadă și mințile voastre.

Tot legat de acest concept de a observa utilitatea unei materii sau a unei lecții, îmi amintesc de o ședință de meditații pe am avut-o cu o fată de clasa a opta. Extrem de isteață, voia să dea la un liceu de arte, desena impecabil. Vă dați seama că la geometrie era as. Mergeau meditațiile cu ea șnur și voiam ca orice formulă facem să reușesc să i-o explic logic, de unde vine. Totul decurgea bine și frumos până când am ajuns la volumul conului. Știm cu toții cum arată un con, dar pentru a calcula volumul acestuia e de ajuns într-adevăr să folosim doar formula din manual. Cum ajungem la ea, ei bine, aici e cu totul altă poveste, pentru că formula se deduce cu ajutorul integralelor, concept pe care oamenii cu liceu îl vor recunoaște, pentru că se predă în clasa a douăsprezecea. Deci avem ceva predat în clasa a opta, dar deducerea o afli de-abia în clasa a douăsprezecea? Da, exact așa. Ei, cum să-i spun eu fetei așa ceva și mai exact cum o fac să înțeleagă că eu chiar nu vreau s-o duc de nas? Bine, am reușit să comunic eficient și să-i explic cât de frumos am putut că așa funcționează unele lucruri la școală și că aparent trebuie să învețe unele lucruri pe dinafară, cel puțin deocamdată. Cu siguranță la ora respectivă știa deja mai bine decât mine cum stă treaba cu acest lucru.

Care a fost faza cu acest exemplu? Păi acest exemplu este un răspuns bun la întrebarea „la ce ne ajută pe noi?" atunci când la matematică se ajunge la capitolul integrale. Un profesor creativ ar putea da acest răspuns, iar un elev să aibă revelația „deci de acolo venea formula aia dintr-a opta? Ce tare!". 

Ce vreau să subliniez de fapt în final este că sunt foarte multe metode pe care domnii profesori le pot aplica pentru a-și „vinde" materia. Un profesor de matematică poate să le explice elevilor de unde vin unele lucruri și la ce se aplică ele practic, un profesor de muzică le poate arăta elevilor cele mai bune piese ale tuturor timpurilor, căci sigur aceștia vor avea această curiozitate mult mai târziu, un profesor de limbi străine poate lua pasaje din filme sau piese celebre și le poate traduce la clasă și tot așa. Exemple sunt o mulțime și nu ar trebui făcute doar în „Săptămâna altfel”. Bine, o să ziceți, dar de unde atâta timp? Materia este foarte încărcată. Cine să mai aibă atâta răbdare și chef să caute la fiecare lecție unde se aplică în viață aia și aia? E omenește posibil o astfel de predare? Răspunsul simplu și corect: da. Eu am avut în 16 ani de școală cel puțin un profesor la fiecare materie care mi-a insuflat plăcerea asta pe care v-am relatat-o eu mai sus, deci posibilitatea există pe undeva, așteptând. Am avut profesor de limba română în generală ce mi-a insuflat plăcerea lecturii, am avut în liceu dirigintă de matematică, ce mi-a insuflat eleganța unei probleme și mi-a arătat cum trebuie „rumegată" aceasta, am avut profesori de geografie și istorie care mă făceau să mă simt cool că știam lucruri din domeniile lor și așa mai departe. Încă se mai poate învăța de dragul profesorului și nu de frica lui.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Ion check icon
    " doamna, dar la ce ne ajuta noua in viata asa ceva?".

    Cand un elev al unui matematician din antichitate l- a intrebat la ce foloseste ce- l invatase la matematica, i- a raspuns asa:
    "Ia acest obol*! Ca sa tragi si tu un folos."
    In acel moment, bineinteles.
    obol*= moneda veche greceasca, de valoarea cea mai mica; cat un ban sa zicem.
    Asta nu inseamna ca, spre ex. Pitagora, Thales, si altii, nu le- au spus elevilor lor cum se folosesc teoremele lor la calculul inaltimii unui copac, spre ex..
    Nu e usor, insa, sa gasesti mereu, si pentru orice, o aplicatie directa a celor invatate la clasa, chiar si la matematica. Ce e drept, poate chiar pe nedrept pentru alte discipline, aceasta intrebare nu se pune cu atata frecventa ca la matematica, de ex. Sau chiar deloc.

    Sunt unele cunostinte, care ajuta la invatarea altor cunostinte. Sunt unele pentru care nu gasesti chiar deloc aplicatii practice. Dar, in ansamblul lor, dau o disciplina cu multe aplicatii practice. Cum bunaoara avem "Teoria probabilitatilor si Statistica matematica",
    Acestea sunt ramuri ale matematicii,despre care se spunea, prin anii 1950-1960, ca s- au dezvoltat in asa masura incat intreaga matematica, de la inceputurile ei pana in prezent, pare un CAPITOL al acestor doua ramuri!
    Si nu e azi, aproape niciun domeniu in care sa nu fi patruns cu succes aceste doua ramuri.
    E greu sa il faci pe elev sa inteleaga la ce ajuta sa invete care e probabilitatea de a avea o dubla la aruncarea a doua zaruri, la nivel gimnazial. Dar, mai tarziu, va intelege ca aceasta experienta, cu rezultat aleator, ajuta sa intelegem fenomene mai complicate, care pot fi modelizate matematic si interpretate, avand la baza un alt fel de a gandi, diferit de cel dinaintea aparitiei acestor ramuri ale matematicilor.
    Daca lumea avea modul de gandire probabilistic- statistic dezvoltat, sunt sigur ca ar fi inteles altfel fenomenul recent al pandemiei.
    Chiar cand se spune ca matematica te ajuta sa iti formezi o gandire logica, nu e un raspuns deloc rau.
    Mai mult, unele "exercitii" de matematica ajuta la dezvoltarea " muschilor mintii" exact cum ajuta exercitiile fizice la dezvoltarea muschilor corpului! Poate de aceea se si numesc tot "exercitii", nu?!
    Nu cred ca trebuie sa fortam lucrurile, in a gasi mereu la ce foloseste un anumit lucru invatat, cu orice chip.
    Pentru ca am putea sa cadem in ridicol.
    Pe vremea comunistilor, trebuia sa politizam lectia. Altel nu era considerata a fi buna. Un profesor de matematica, nestiind cum sa introduca elementul politic in lectie a zis asa:
    " Cu ajutorul partidului comunist si al guvernului, patratul ipotenuzei este egal cu ....." Nimeni nu a indraznit sa zica nimic.
    Desi era o ironie evidenta la adresa politizarii invatamantului.
    Poate ca exemplul respectiv nu se potriveste decat in partea cu exagerarea intrebarii " la ce foloseste asta, acum?''

    In alta ordine de idei, as mai da un exemplu. Doctorul Ben Carson, candidat la prezidentiale in USA, in faza de desemnare a unui candidat, ii spunea lui lui Mihai Gadea ca mama sa il sfatuia sa invete. Ca sa stie cat mai mult. Ca nu se stie niciodata la ce ii va folosi ce invata azi.
    Daca nu vezi folosul pe care il tragi acum, de pe urma celor invatate azi, nu stii niciodata cand vei avea bevoie de ce inveti si stii azi.
    Uitati- va cat de greu sa exprima in limba romana politicienii. Ca ei, insa, sunt mult mai multi, dar nu se vad.
    E adevarat si faptul ca sunt profesori, care nu stiu cum sa raspunda pe loc la o astfel de intrebare simpla, dar cu continut si impact profund asupra elevului.
    Care, dupa unii, trebuie sa stea in banca si sa asculte, dupa modelul de invatamant, in care era zicala:
    "Magister dixit!"

    A bon entendeur, salut!



    • Like 0
  • Gandalf check icon
    Cat de mult as vrea sa ai dreptate... cat de mult as vrea sa traiesc indeajuns sa vad ca se intampla Miracolul...
    • Like 0


Îți recomandăm

Stinge lumina!

Consumerismul nostru a lucrat în compensare. Ne-am cumpărat frigidere mari și le-am burdușit cu mâncare. Ne-am vârfuit cărucioarele la supermarket, cumpărând produse la ofertă de care nu aveam nevoie și care ni s-au stricat în cămară. Ne-am construit clădiri de sticlă pe care le-am luminat feeric, așteptându-ne ca factura la curent s-o plătească sfântul CEO. (Foto: Profimedia Images)

Citește mai mult

Carlos Moreno

„Logica e simplă de fapt - cu cât se construiesc mai multe drumuri pentru mașini, cu atât vom avea mai multe mașini, iar cu cât vom construi mai multe piste pentru biciclete, cu atât vom avea mai multe biciclete, de asemenea, cu cât vom face mai multe spații pentru oameni, cu atât va veni mai multă lume să facă activități”, spune Carlos Moreno. (Foto: ARCEN)

Citește mai mult

UNStudio 1

UNStudio este unul dintre cele mai cunoscute și apreciate birouri de arhitectură din lume, cu filiale în Amsterdam, Frankfurt, Shanghai, Hong Kong, Dubai și Melbourne. are în portofoliu peste 120 de proiecte internaționale, precum clădiri de birouri, rezidențiale, muzee, poduri, dar și masterplanuri urbane. Printre cele mai cunoscute lucrări - Podul Erasmus din Rotterdam, Mercedes-Benz Museum din Stuttgart, Arnhem Central Station, Designul Doha Metro Station.

Citește mai mult

Marius Sava

„La mine pacienții nu vin niciodată singuri, vin cu partenerul”, spune medicul specialist pneumolog Marius Sava, cu competențe în somnologie, de la Rețeaua Privată de Sănătate Regina Maria, despre cei care ajung la ușa cabinetului cu simptome de apnee în somn.

Citește mai mult