Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

„După ce i-am spus că mă duc direct la concurență, a revenit și mi-a zis: Ești angajat!” El e ambițiosul Maradona din Bacău, cel mai bun jucător din piața de fructe exotice din Madeira

Funchal; Madeira

Denumită Perla Atlanticului, insula portugheză Madeira, situată puțin mai sus de paralela de 32°N, la aproximativ 400 de mile vest de țărmul continentului african, este un adevărat paradis subtropical, cu vegetație luxuriantă și temperaturi medii de 16 – 17°C iarna și 25-26°C vara. Este vestită pentru frumusețea ei, pentru vinul care îi poartă numele; pentru numeroasele specii de pești care-i fac fericiţi pe cei pasionaţi de pescuit şi pe gurmanzi; pentru varietatea mare de mamifere marine pe care o poți vedea în apele ce-i scaldă țărmurile şi pentru multe alte atracţii fascinante. De aceea poate, ca turist, îți vine greu să întocmești lista obiectivelor pe care să le vizitezi atunci când ajungi în Madeira.

La prima mea vizită aveam o listă lungă de asfel de obiective, printre care se afla și Mercado dos Lavradores, piața fermierilor situată în capitala insulei, Funchal. O pusesem pe primele poziții și aveam mari așteptări, induse de imaginile de pe internet cu hala de pește, genul de atracție pe care nu o ratez niciodată în călătoriile mele prin zonele aflate la mal de ape.

Și așteptările nu aveau cum să-mi fie înşelate într-un loc în care, până în deceniul opt al secolului trecut, pescarii se luptau cu fraţii lui Moby Dick, iar unii dintre ucenicii de atunci sunt pescarii de ton de azi:

Pe mesele din hala de peşte din Funchal tronează toni uriaşi

Turiștii care sunt mai puțin interesați de ihtio-atracții nu vor fi nici ei dezamăgiți. Cu siguranță vor fi impresionați, încă de la intrarea în piață de standurile cu flori, a căror diversitate și frumusețe depășește orice închipuire. Nici nu se putea altfel pe o insula care e denumită şi Insula Florilor.

Intrarea în Mercado dos Lavradores este flancată de standurile cu flori

Mărturisesc că nu numai hala de pește mă convinsese să poziționez Mercado dos Lavradores la loc de frunte printre obiectivele de vizitat. Documentându-mă pentru călătorie, aflasem că de-a lungul timpului madeirezii au reușit să aclimatizeze pe insula lor un număr impresionant dintre tipurile de fructe exotice de pe glob și că cel mai bun loc unde le puteai găsi reunite era piața fermierilor, din Funchal. Ajungând printre standurile cu fructe ne-am simțit pierduți în fața diversității acestora și ne-am dat repede seama că, oricât am fi citit despre ele, rămâneam doar niște turiști din zona cu clima temperată, experți mai mult în mere și pere. Așa că ne-a fost clar că aveam nevoie de un cunoscător. Făcând apel la experiența mea în selecţia a tot felul de vânzători, nu mi-a fost greu să-mi dau seama care era cel mai bun vânzător de fructe exotice, după ce i-am observat atent pe cei ce evoluau la standuri. Ne-am așezat lângă un stand, discutând între noi și așteptând ca tânărul comerciant, pe care îl remarcasem, să termine reprezentația pe care o dădea în fața unui grup de turiști. Nu mică ne-a fost mirarea când, după ce a terminat cu clienţii respectivi, s-a întors spre noi și zâmbindu-ne ni s-a adresat într-o română impecabilă:

Bună ziua și bine ați venit în Madeira!

Așa l-am cunoscut pe Maradona în 2016 şi ulterior şi pe soţia lui, Diana, doi tineri care au ales să trăiască şi să muncească în Madeira.

Maradona şi Diana

De atunci de fiecare dată când revin pe insulă îmi face o deosebită plăcere să-i reîntâlnesc. Pentru vizita din acest an mi-am propus să vă fac cunoștință cu ei. Aşa că într-o seară am ascultat povestea lor pe terasa unuia dintre barurile de la hotelul lui Cristiano Ronaldo. E o poveste despre viaţa unor emigranţi tineri dar şi o poveste de carieră, despre reuşite şi eşecuri, despre muncă, seriozitate, pasiune şi perseverenţă, despre emoţie şi raţiune în relaţia cu jobul şi angajatorii.

Emigrant la 18 ani

Cum aţi ajuns în Madeira?

Maradona: Suntem moldoveni, din Bacău, chiar din oraş. Eu anul acesta fac 32 de ani. În 2006 am teminat liceul şi mi-am luat bacul. Chiar în acea perioada a venit acasă, în concediu, un unchi al meu care era plecat de câţiva ani din ţară şi trăia în Madeira, unde muncea la construcţia autostrăzilor şi tunelurilor care azi taie insula în toate direcţiile. El m-a întrebat, foarte direct, ce voiam să fac. Nu mi-a fost greu să-i răspund, pentru că ştiam foarte exact ce vroiam să fac. Vroiam să plec din ţară. Viaţa era grea la Bacău, nu aveam multe posibilităţi şi adeseori trăiam numărând zilele rămase până când mama urma să primească pensia. Iar el mi-a spus: Hai cu mine în Madeira. Aşa că mi-am făcut bagajul.

Cum a fost la început, erai totuşi un copil?

Maradona: Foarte greu şi nu mi-a plăcut deloc. Acasă, singur la părinţi, chiar dacă viaţa nu era uşoară eram totuşi copilul mamei care mă cocoloşea şi nu mă lăsa să fac nimic, singurele mele preocupări erau mersul la şcoală şi joaca. Iar aici dintr-o dată a trebuit să-mi port singur de grijă, să fac cumpărături, să spăl, să gătesc, să învăţ să-mi drămuiesc banii puţini pe care îi câştigam.

Care a fost primul loc de muncă?

Maradona: Chiar în piaţă. Unchiul meu m-a recomandat unuia dintre patronii pe care îi cunoştea şi am început imediat. Făceam munca de jos. Încărcat şi descărcat marfă şi în general muncă fizică, brută, aşa că nu e de mirare că eram complet nemulţumit de ceea făceam. Dar cel mai mult mă nemulţumea că atunci când trecea unchiul meu prin piaţă şi-l întreba pe patron cum mă descurc îl auzeam pe acesta cum răspunde clătinând din cap: Maradona nu joacă bine / Maradona nu ştie cu mingea sau Maradona nu ştie să paseze. Nu vedeam niciun viitor în ceea ce făceam şi-mi doream să fac altceva. Pentru că mi se părea mult mai interesant să lucrezi într-un bar sau la restaurant, l-am rugat pe unchiul meu să mă ajute să găsesc un loc în domeniu. Nu am renunţat la job-ul din piaţă, am fost prudent şi mi-am luat un al doilea job după-amiaza la un restaurant. Era epuizant, munceam de dimineaţa până seara târziu. Ajungeam acasă, cădeam rupt de oboseală şi a doua zi o luam de la capăt. Pentru că nu mi-a plăcut nici la restaurant, dar şi pentru că într-o zi l-am auzit pe patronul din piaţă spunând că Maradona începe să joace bine am decis să păstrez doar job-ul de la piaţă. Eram hotărât să muncesc vreun an de zile, să pun cât mai mulţi bani deoparte, după care să încerc să ajung acolo unde de fapt îmi doream: Noua Zeelandă. După care a venit perioada iulie-septembrie, perioadă a anului când vin în Madeira foarte mulţi spanioli. Aveam avantajul că ştiam spaniola, singura limbă străină pe care o vorbeam la vremea aceea, niciunul dintre colegi nu o vorbea, aşa că patronul m-a băgat să joc în faţă, la vânzare. Mi-a plăcut şi la sfârşitul anului, după o vacanţă acasă, m-am întors hotărât să rămân în Madeira şi determinat să arăt ce pot.

Există patroni fără caracter chiar şi în paradisul din Madeira

Ce a urmat?

Maradona: După ce m-am întors din România, spre uimirea mea, a început să mă bage în seama unul dintre cei mai importanţi patroni din piaţă, foarte bun comerciant, Luciano. Vorbea cu mine, glumea, mă tachina. Tot aşa, vreme de un an de zile. Înainte de a pleca din nou acasă, în vacanţa de sărbători, a intrat direct în subiect şi mi-a făcut o ofertă de nerefuzat. Am acceptat-o nu numai pentru bani, ci şi pentru că ştiam că e omul de la care aveam foarte multe de învăţat. Şi aşa a fost. El m-a format, de la el am învăţat foarte multe şi practic dotărită lui am avansat profesional la nivelul la care sunt acum. Plus că era foarte receptiv la toate ideile mele, mă susţinea şi mă încuraja să le punem în practică. Am stat la el 8 ani, din 2008 până în 2016. La el lucram acum 4 ani când aţi venit în piaţă şi ne-am întâlnit prima dată. Tot în perioada în care am lucrat la el, m-am căsătorit şi a venit şi Diana în Madeira.

De ce ai plecat de la el?

(Aici s-a aşternut o perioadă de tăcere pe care în cele din urmă a întrerupt-o soţia lui Maradona.)

Diana: Cred că lui Maradona îi vine greu să povestească acest episod, dar cred şi că adevărul trebuie totuşi spus. La un moment dat Luciano i-a propus lui Maradona să devină asociaţi. Maradona a acceptat şi din acel moment relaţia fumoasă s-a schimbat.

Maradona: În 2014 lui Luciano îi expira cotractul de închiriere pentru stand. Acestea se închiriază pe o perioadă de 30 de ani iar alocarea se face prin licitaţie cu oferte scrise care se depun în plic închis. Luciano mi-a propus să ne asociem pentru a închiria un nou stand, urmând să extindem afacerea. Când i-am spus că nu văd cum ar fi posibil pentru că eu nu am banii necesari, mi-a spus să nu-mi fac probleme, el urma să asigure banii iar eu eram cel care venea cu munca şi urma să mă ocup de activitate. Într-adevăr, practic eu ajunsesem la acea vreme să conduc standul, fără să mai fie permanent necesară prezenţa lui şi a soţiei. Am depus trei oferte la licitaţie, eu, Luciano şi soţia lui, iar oferta mea a fost cea mai mare şi câştigătoare. Spre surprinderea noastră, celelalte oferte, a lui Luciano şi a soţiei lui, au fost pe locul 2 respectiv 3. Luciano a spus că n-are rost să plătim aiurea bani în plus şi că puteam economisi dacă eu şi el ne retrăgeam ofertele şi încheiam contractul pe oferta soţiei lui. Mă raportam la el ca la un tată şi nu concepeam să fac altfel decât cum spunea el sau să pun problema semnării unor hârtii. A urmat o perioada în care am muncit din greu şi mare parte din profit, inclusiv ce trebuia să-mi revină mie, era reinvestit, practic câştigam mai puţin din postura de asociat decât o făcusem din cea de angajat. Din mai multe motive (introducerea unor clauze restrictive în contract, creşterea concurenţei, nişte perioade mai puţin bune pentru vânzare) activitatea mergea pe profit, dar nu aşa cum ne aşteptasem iniţial. Luciano avea un standard de viaţă ridicat şi nu concepea să facă rabat de la el. Începusem să-mi dau seama că nu avea de gând să împartă profitul cu mine iar de fiecare dată când aduceam vorba era iritat. Pentru că îmi doream mult ca relaţia dintre noi să nu se strice, i-am spus că sunt dispus să renunţ la poziţia de asociat şi să redevin din nou un simplu angajat. A fost bucuros, însă relaţia nu s-a îmbunătăţit cum mi-aş fi dorit. Probabil pentru că eram un angajat destul de costisitor iar el nu mai putea să vadă şi avantajele pe care le avea de pe urma muncii mele, avea din ce în ce mai mult o atitudine prin care în mod vădit vroia să mă facă să plec. Recurgea la întârzieri la plata salariului sau chiar la refuzul de a-mi plăti toate drepturile. Cu greu a acceptat să-mi achite doar jumătate din banii de concediu, când aveam nevoie foarte mare de ei, deoarece Diana se îmbolnăvise şi a trebuit să meargă în ţară pentru rezolvarea problemelor medicale. La un moment dat chiar mi-a spus că ar fi bine să-mi caut de lucru, motivând că afacerea nu merge prea bine, deşi lucrurile nu stăteau chiar aşa de rău şi oricum erau angajaţi mult mai slabi ca mine la care se putea renunţa. În cele din urmă, pe 23 decembrie 2016, m-a chemat şi mi-a spus că de pe 10 ianuarie nu voi mai lucra la el.

Diana (cu ochii în lacrimi): Şi acum îmi vine să plâng când mă gândesc cât de grele au fost pentru Maradona acele sărbători. Mama mea era la noi în vizită. El nu ne-a spus nimic până pe 9 ianuarie şi s-a comportat ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Maradona: Regret mult ce s-a întâmplat. Regret nu atât oportunitatea pierdută de a avea propriul stand în piaţă, munca depusă, timpul şi banii pierduţi, care n-au fost puţini. Regret cel mai mult că omul în care crezusem atât de mult şi care la un moment dat vroia să-mi fie naş a ales să distrugă relaţia frumoasă pe care o aveam, procedând astfel. Şi din păcate nu a avut curajul să-şi asume nimic. Pentru că toţi comercianţii din piaţă îl întrebau uimiţi de ce nu mai lucrează Maradona la el, le răspundea că eu am vrut să plec. N-a avut niciodată curajul să recunoască că el m-a dat afară.

Cum îi merge afacerea acum?

Maradona: Rău. Şi din păcate îi merge rău din toate punctele de vedere. Îmi pare rău pentru el.

Maradona se hotărăşte să devină cel mai bun jucător

Cum ai reuşit să treci peste acest moment dificil?

Maradona: Şi acum îmi pare rău că totul s-a sfârşit aşa de urât. Dar atunci n-am avut timp şi nici nu am vrut să mă gândesc la asta. Mai mult, eşecul m-a ambiţionat şi m-a făcut să iau hotărârea de a merge mai departe făcând totul pentru a mă autodepăşi, pentru a-mi demonstra mie în primul rând că pot fi foarte bun în ceea ce fac. Eram cunoscut în piaţă şi recunoscut ca un bun muncitor, aşa că am primit rapid o ofertă de muncă şi chiar din ziua următoare ultimei lucrată la Luciano am început munca la un alt comerciant de fructe. Împreună cu Diana am lucrat la el timp de doi ani, în condiţii bune şi i-am fost recunoscător că mi-a întins o mână de ajutor atunci când aveam cea mai mare nevoie. Dar era o afacere de familie în a cărei coordonare erau implicaţi vreo patru membri ai familiei şi de multe ori deciziile se băteau cap în cap, ceea ce de la un moment dat a devenit destul de stresant. Simţeam că nu evoluez la capacitatea mea. În piaţă a apărut un nou comerciant care închiriase unul dintre cele mai bine poziţionate standuri. Nu se mai ocupase până atunci de fructe. M-a invitat la o discuţie, mi-a explicat planurile sale, mi-a spus că el nu ştie nimic despre fructe şi de aceea are mare nevoie de o persoană ca mine. După care mi-a zis să-i prezint toate cerinţele mele pentru a lucra la el. I-am spus că doresc să lucrez pentru el, dar l-am rugat să-mi facă o ofertă pe care să discutăm. Eram hotărât să lucrez pentru el, îmi plăcuse de el ca om şi intuiam un viitor bun. A rămas să pregătească oferta şi să ne întâlnim din nou. Dar n-a fost să fie atunci.

După ce pierzi de două ori raportându-te emoțional la job devii un bun negociator

Ce s-a întâmplat?

Maradona: Pentru că aveam o relaţie bună cu patronul la care lucram, faţă de care mă simţeam şi reunoscător că mă ajutase la greu, l-am informat imediat că cel mai probabil urma să plec. Au urmat rugăminţi din partea acestuia, oferte de majorare a salariului, promisiuni legate de îmbunătăţirea organizării. În cele din urmă am cedat, pe motive ce ţin de suflet şi am decis să nu mai plec. Când am fost sunat pentru ofertă am refuzat să ne mai întâlnim spunând că am luat decizia ca deocamdată să nu-mi schimb jobul, indiferent de ofertă, dar că aş dori să lăsăm discuţia deschisă pentru viitor.

Nu a durat mult şi mi-am dat seama că am făcut o greşeală. Între timp persoana care îmi oferise jobul deschisese standul şi îşi angajase oameni. L-am sunat şi i-am spus că vreau să vin la el. Mi-a spus că nu mai are nevoie. L-am rugat să se mai gândească. A spus că o să reflecteze şi o să mă sune. Am aşteptat nerăbdător telefonul lui. Nu m-a sunat, iar după o perioada de timp l-am sunat eu, însă mi-a spus sec că nu are nevoie de mine. Mi-am dat seama că ratasem o ocazie foarte bună.

La ceva vreme, într-o zi proastă la muncă, pe fondul unei dispute de idei legate de activitate, mi-am dat demisia şi am plecat pe loc. Am coborât la cel care mă refuzase ştiind că de data asta trebuia să fiu foarte practic, foarte raţional. I-am spus că tocmai îmi dădusem demisia şi că venisem să-i fac o ultimă ofertă să mă angajeze. I-am prezentat şi pretenţiile mele, la modul sec: vreau asta, asta şi asta. S-a uitat mirat la mine şi mi-a spus că nu are nevoie de încă un om. L-am rugat să reflecteze puţin pentru că dacă plec de acolo mă duc direct la standul vecin, pincipalul lui concurent. Mi-a zis să aştept puţin să se consulte cu fiul său. S-a dus în spate şi a revenit peste cinci minute pentru a-mi spune: Eşti angajat.

A fot o alegere foarte bună pentru amândoi. Sunt doi ani de când lucrăm împreună. Între timp a angajat-o şi pe Diana. Am reuşit să facem o echipă foarte bună cu toţi ceilalţi angajaţi, mă pot desfăşura liber, la tot potenţialul meu şi avem rezultate excepţionale.

Nu e uşor să vinzi fructe exotice. Nici măcar fructele din acelaşi pom nu sunt la fel

Sunt foarte multe tipuri de fructe. Imi dau seama că Mercado dos Lavradores este un loc în care vin genul de clienţi, foarte mulţi turişti, dispuşi să plătească un preţ mai mare decât la supermarket sau aprozar, dar foarte pretenţioşi. E greu să fii vânzător de fructe exotice?

Maradona: Aparent e simplu. Vinzi fructe, nimic ieşit din comun. În realitate lucrurile sunt mult mai complicate. Valorile sunt mari iar preţurile pe care le plătesc cei mai mulţi dintre cumpărători sunt importante. Aşa cum aţi spus calitatea este o condiţie obligatorie pentru a nu dezamăgi clienţii. Dar e foarte greu să defineşti şi să asiguri această calitate. Contează enorm locul de pe insulă unde e produs fructul, de exemplu anona din nord diferă mult de cea din sud şi chiar fructele din acelaşi copac diferă între ele funcție de o serie de factori (de pe poale sau de la vârf, din partea expusă mai mult la soare sau mai umbrită etc.). Contează momentul în care a fost cules fructul, momentul când va fi consumat (alegi fructele funcţie de când îşi propune clientul să le consume, peste o zi, peste trei sau peste o săptămână). Sunt extrem de mulţi factori pe care trebuie să-i iei în considerare, inclusiv eventualele afecţiuni de care ar putea suferi clientul, funcţie de care îi recomanzi anumite fructe sau altele. Contează modul în care este consumat, temperatura, momentul zilei, combinarea cu alte fructe, băuturi sau mâncăruri. Unul dintre factorii esenţiali este şi modul în care relaţionezi şi comunici cu clienţii. Foarte mulţi sunt turişti. Când am venit aici vorbeam doar spaniola, la nivel de începător. Mi-am dat rapid seama că spaniola m-a ajutat să trec de la căratul lăzilor la vânzare. Aşa că acum, în afară de portugheză, mi-am perfecţionat spaniola, am învăţat engleza şi mai nou m-am concentrat pe rusă, reuşesc să dialoghez bine cu turiştii ruşi care sunt din ce în ce mai mulţi şi care cheltuie sume foarte mari pe fructe. Mai greu este cu germana, dar mă strădui şi pe această direcţie.

Diana: Apropo de relaţionarea cu clienţii, în Mercado dos Lavradores sunt două feluri de vânzători. Unii care vor să le vândă turiştilor cât mai mult, în orice condiţii, mergând pe ideea că oricum e puţin probabil să se întoarcă, şi alţii, extrem de puţini, care îi vând turistului astfel încât să-l facă să-şi dorească să revină.

Diana povestindu-le turiştilor

Maradona: Aşa este. Cea mai bună confirmare pe care o am că mi-am făcut treaba bine şi cea mai mare satisfacţie vin atunci când turişti care revin pe insulă revin şi la mine. Sau când alţii vin pentru prima dată şi mă caută pentru că m-au recomandat prietenii lor sau au citit postări despre mine pe internet. Probabil tot această abordare m-a ajutat să câştig şi foarte mulţi dintre clienţii portughezi de pe insulă, care au ajuns să prefere să cumpere de la mine după ce ani de zile au cumpărat de la un vânzător portughez.

De fiecare dată când ne povesteşti despre fructe sunt copleşit de multitudinea de informaţii pe care ne-o oferi şi de întrebările numeroase pe care ni le pui înainte de a alege efectiv fructele pe care ni le propui. Cum ai învăţat toate astea?

Maradona: Foarte multe lucruri despre fructe şi comerţul cu fructe le-am învăţat de la Luciano. Am fost atent să discern şi să iau tot ce era bun de la toţi cei cu care am lucrat de-a lungul timpului. Învăţ foarte mult de la clienţi. Discut mult cu ei şi sunt atent la reacţii, la impresii, la feedback-ul pe care mi-l oferă cei ce revin. Atunci când primesc un feedback negativ, există şi situaţii cu clienţi nemulţumiţi, analizez cazul împreună cu ei pentru a vedea dacă nu cumva am greşit. De cele mai multe ori însă nemulţumirea provine din faptul că clientul nu a respectat recomandările făcute, de exemplu a consumat fructul după o zi, deşi eu îi alesesem unul potrivit pentru a fi consumat peste o săptămână, pentru că aşa îmi ceruse. Dar cel mai mult am învăţat de la fermierii care produc fructele. Fermierii de fructe exotice din Madeira sunt toţi foarte pasionaţi şi deosebit de profesionişti. Acordă atenţie deosebită cercetării şi îmbunătăţirii permanent a rezultatelor. Aşa au reuşit în timp să aclimatizeze peste 50 de soiuri de prin toată lumea. Tot aşa au ajuns ca la unele soiuri să obţină trei recolte pe an, în condiţii naturale şi la o calitate foarte ridicată.

La lecţia despre fructe exotice, cu cel mai bun profesor

În piaţă concurenţa e foarte puternică. Sunt foarte multe standuri cu fructe. Cum te privesc ceilalţi vânzători?

Maradona: Aşa este. Concurenţa este foarte puternică. Este concurenţă chiar şi între vânzătorii de la acelaşi patron. Fiecare e pentru el şi încearcă să fure chiar şi clienţii colegului. Aici, unde lucrăm acum, am reuşit să transformăm această atitudine, prin efortul Dianei şi al meu şi cu ajutorul patronului. Am ajuns să fim o echipă perfectă. Şi lucrul ăsta s-a văzut în rezultate. Oricum, toţi de aici din piaţă ne respectăm între noi, dar dacă cineva întreabă la alt stand de fructe unde îl poate găsi pe Maradona răspunsul este acelaşi întotdeauna: Maradona nu mai e în Madeira. A plecat de mult. Poftiţi şi cumpăraţi de la mine.

Următoarea întrebare o să i-o adresez direct Dianei. Este Maradona cel mai bun vânzător de fructe din Madeira?

Diana: Este şi toată lumea recunoaşte asta. Acum patru ani, când s-a despărţit de Luciano, Maradona era pe locul trei. Pe primul loc era Antonio, un alt vânzător foarte bun, iar pe locul doi era Luciano. Între timp clasamentul s-a schimbat. Acum pe primul loc este Maradona, pe locul doi Antonio, iar Luciano nu mai contează în competiţie. După aceea, la distanţă, venim noi ceilalţi vânzători. O spun cifrele, dar nu numai ele.

Şi tot pentru Diana. Cum e să lucrezi cu Maradona?

Diana: Foarte greu. Maradona e un perfecţionist. E foarte responsabil şi serios când munceşte şi le cere asta şi celor din jurul lui. Nu poţi ţine pasul decât dacă ai aceeaşi abordare. Dar are şi calitatea de a-i învăţa şi a-i ajuta pe cei care îşi doresc să muncească.

Modelul lui Maradona este Ronaldo

Care e numele tău întreg?

Maradona: Bicu Maradona Stelea.

De ce Maradona?

Maradona: M-am născut în perioada în care Maradona era în vârf de formă. Tata era foarte mare microbist şi de la început a zis: Pe copilul meu dacă va fi băiat îl va chema Maradona. Mama nu s-a opus. A zis Cum vrei tu.

Ţi-a plăcut să joci fotbal?

Maradona: Enorm. Visul copilăriei mele a fost să ajung fotbalist. Şi nu jucam rău. Din păcate a trebuit să accept din timp că nu puteam să-mi ating visul din cauza posibilităţilor materiale reduse. Era greu pe vremea aceea fără susţinere financiară. Păcat. E incredibil când îi văd pe portughezi ce cultură au faţă de sport şi ce posibilităţi extraordinare asigură pentru ca orice copil, chiar mai puţin talentat, să poată deveni sportiv de performanţă.

Cum e să te cheme Maradona acasă la Cristiano Ronaldo? E, totuşi, conaţionalul lui Messi.

Maradona: Nu e nici o problemă. E adevarat că uneori, când mă prezint, unele persoane îmi spun Mă iei la mişto? sau Spune-mi numele adevărat, nu porecla. Dar trebuie să recunosc că numele, de care o lungă vreme nu am fost prea entuziasmat, mă ajută să atrag atenţia multor persoane şi să fiu mai uşor reţinut.

Eşti fan Messi sau Ronaldo? (Maradona a avut un zâmbet care m-a făcut să ştiu sigur care va fi răspunsul.)

Maradona: Ronaldo. Şi nu pentru că trăiesc în Madeira. Mi-a plăcut de el din primele jocuri de la Sporting. Ulterior când a ajuns la Manchester a devenit jucătorul meu preferat şi idolul meu. Dar nu îl admir pe Ronaldo doar ca fotbalist. E pentru mine un model de muncă şi seriozitate, de om care a trebuit să muncească enorm pentru a reuşi şi care munceşte la fel de mult după ce a juns în vârf. Plus că e un om deosebit care nu uită că a plecat de foarte jos şi care nu ezită să se implice în acţiuni caritabile de amploare.

Cred că poate fi un bun exemplu pentru orice copil cu posibilităţi materiale modeste care visează să realizeze ceva.

La doi paşi de terasa la care am stat de vorbă cu Maradona şi Diana se află Muzeul lui Cristiano Ronaldo. Pe peretele exterior e amplasat panoul de mai sus pe care sunt scrise şapte cuvinte care constituie cheia succesului său în carieră. Mai multe despre asta puteţi citi în articolul în două părţi „CR7 –Reţeta perfecta pentru performanţă”, publicat pe blogul www.worklifeintegration.ro

Fiecare om ar trebui să vină măcar o dată în viaţă în Madeira

Cum e să trăieşti în Madeira?

Diana: E un mod de viaţă foarte sănătos şi liniştit. Când eram mai tineri ni se părea prea liniştit, dar acum apreciem mult mai mult acest lucru. Când mergem în România nu putem rezista mai mult de două săptămâni departe de Madeira. E o siguranţă absolută, criminalitatea e aproape inexistentă, sunt foarte puţine cazuri. Cuvântul cel mai des asociat cu Madeira e Paradis. Aşa este.

Maradona: Am mulţi clienţi, turişti, care au colindat prin toată lumea şi au fost prin cele mai frumoase locuri de pe glob. Şi cu toate astea când ajung prima dată în Madeira spun: Oauuu! Mulţi revin după aceea an de an şi mulţi chiar îşi cumpără aici apartamente sau case de vacanţă.

E ceva ce nu vă place în Madeira?

Diana şi Maradona: Nu există!

Dacă ar fi să transmiteţi ceva românilor despre Madeira ce le-aţi spune?

Diana: Fiecare om ar trebui să vină măcar o dată în viaţă în Madeira. Foarte multă lume crede că e o destinaţie scumpă, dar nu e chiar aşa şi merită din plin.

Care e fructul vostru preferat?

Îmi propusesem să pun aceasta întrebare, dar am uitat să-i întreb pe Maradona si Diana care e fructul lor preferat. Vă promit că o să-i întreb data viitoare când ajung în Madeira. Până atunci pot să vă spun care este fructul preferat al fiicei mele:

Maracuja-Portocală, o varietate a fructului pasiunii care „provoacă dependenţă”

Madeirezii folosesc acest fruct, foarte inspirat, în tot felul de reţete pentru sucuri, cocteiluri, prăjituri şi inclusiv la sosul pentru „espada” (black scabbard, în engleză), peşte care în ciuda aspectului este unul dintre cei mai fini pe care îi puteţi mânca şi care este pescuit în apele adânci care scaldă ţărmul insulei:

Espada – puţin cam înfricoşător la aspect, dar delicios la gust

Dacă ajungeţi în Madeira nu ratați o vizită la Mercado dos Lavradores din Funchal. Iar când ajungeți în piață căutați-l pe Maradona. Nu întrebaţi de el, încercaţi să-l recunoaşteţi după fotografiile din articol. Veți avea ocazia să ascultați povestea fascinantă a fructelor exotice, depănată de un profesionist pasionat de ceea ce face şi care a demonstrat că e cel mai bun jucător pe acest teren.

P.S.

Ne-am obişnuit în ultimul timp cu tot felul de dispute sau campanii tv pe tema „Sunt mândru că sunt român”. În general eu nu sunt mândru că sunt român, tot aşa cum nu mi-e ruşine că nu sunt francez, neamţ, englez sau american. Nu sunt mândru mai ales când sunt la mine în ţară, dar sunt mândru de fiecare dată când sunt afară şi am ocazia să întâlnesc români (şi am întâlnit foarte mulţi) care sunt cei mai buni în ceea ce fac, indiferent de munca lor. Simpli muncitori, manageri sau oameni de ştiinţă. De aceea poate de fiecare dată în vacanţele mele, atunci când întâlnesc români la muncă, mă bucur să vorbesc cu ei despre experienţele lor.

Am mulţi cunoscuţi, prieteni si multe rude care au emigrat şi au demonstrat că pot fi cei mai buni evoluând în deplasare. Au demonstrat-o prin muncă asiduă, seriozitate şi perseverenţă. Azi, când scriu acest articol sunt bucuros, deoarece simt că de acum încolo Maradona si Diana se vor număra printre prietenii mei din diaspora şi mă vor face să mă simt mândru că sunt român de fiecare dată când voi ateriza in Madeira, nerăbdător să revăd Perla Atlanticului şi să-i reîntâlnesc pe ei şi fructele lor minunate..

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Abia astept sa revin in Madeira, iar piata din Funchal este ca un magnet pentru mine. Tin minte ca am vorbit cu un pietar(de sus, de la fructe) roman(poate chiar Maradona) despre cum sa trimit/primesc colete din Madeira, sper sa se fi imbunatatit situatia.
    Ultimile zile de vacanta in Madeira le-am petrecut mai in centrul insulei, undeva la o cabana "printre munti"... exotic si superb.
    • Like 0
  • Maradona puteau sa Vanda fructe si in piata la Bacau. Iar daca se îmbolnavea Diana nu mai trebuia sa se intoarca in Romania sa se trateze. Era deja aici.
    • Like 0
    • @ Cornel Cancel
      Sigur. Se putea, insa, face si fotbalist, cum i-ar fi placut, daca tara asta i-ar fi asigurat conditii decente.
      • Like 0
  • cox check icon
    Pasiunea, seriozitatea și profesionalismul sunt atuurile cu care oamenii speciali răzbesc. Mult succes și... să aveți standul vostru.
    • Like 0


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Halep - Moisescu

Sportivii români trebuie să depășească- pentru a face performanță- limite care le sunt impuse de la vârste mici. „Nu poți să faci aia”, „Nu ești în stare”, „Nu poți să ajungi numărul unu”, „Nu poți să câștigi un Grand Slam”, spune Simona Halep, care crede că un sportiv cu pishicul „tare”, e mai pregătit să fie campion. Ea are și câteva sfaturi pentru părinții care își încurajează copiii să facă sport.

Citește mai mult

ANAF - declarații online

În ultimele două luni și jumătate, multe dintre instituțiile publice din România au descoperit că pot funcționa și fără dosar cu șină. O ordonanță dată de Guvern în perioada pandemiei le obligă astăzi să primească de la cetățeni documente în format electronic și să le răspundă în același fel. „

Citește mai mult

Emil Hurezeanu

„Altă soluție nu mai e. Nu avem încotro. trebuie să recurgem la cele mai bune strategii pentru obținerea acestor bani și, mai ales, pentru folosirea lor”, spune Emil Hurezeanu. (Foto: Inquam Photos/ Virgil Simonescu)

Citește mai mult

Meat-up

În vara lui 2018, Paul Petri şi Vio Nechiti și-au deschis un restaurant de burgeri în Cluj, după ce și-au cultivat și antrenat pasiunea pentru gătit în bucătăria unui restaurant de 4 stele din Anglia.

Citește mai mult

Teodosie împărtășind

ÎPS Teodosie, fost Snagoveanul, actualmente Tomitanul, s-a eliberat de sub dictatura distanțării sociale și a împărtășit mai mulți copii, cu aceeași linguriță. Un gest de sfidare față de autorități, de nesupunere și de declarare a autonomiei sale de ierarh. Patriarhia însăși a găsit acțiunea ÎPS-ului de la malul mării „ostentativă” și a recomandat respectarea legilor țării.

Citește mai mult