„E jenant acum să fii britanic! Asta nu este democrație, este manipulare prin înșelăciune”. Interviu cu Gordon Clarke, consultant în afaceri

După ultimele alegeri locale de luna trecută, s-a stârnit în anumite „triburi” - inclusiv aici, pe Republica - o avalanșă de comentarii, reacții, opinii legate de faptul că după 25 de ani de „experiență democratică” suntem încă inerți și imaturi în procesul electoral și puțin conștienți de puterea votului nostru, la urma-urmelor de efectul alegerilor noastre. Aparent însă această „stare a națiunii” poate fi un subiect de pus în discuție și în alte părți ale lumii. Marea Britanie, de exemplu. O țară cu experiență de secole.

Pentru că în articolul anterior publicat aici, pe Republica, am prezentat opinia unor oameni obișnuiți aflați în tabăra „Leave” în contextul Brexit, astăzi vă propun un dialog la distanță cu un prieten britanic, Gordon Clarke, care mi-a explicat, cu propriile-i argumente, de ce opțiunea lui ar fi fost „Remain” și cum explică el rezultatul referendumului de luna trecută din Regatul Unit.

Gordon este consultant în afaceri pentru implementarea de sisteme bancare complexe. Este absolvent al Universității Cambridge în domeniul științelor naturii și deține un doctorat în Physics of Brain. Gordon a făcut pe parcurs trecerea către zona consultanței financiare și de afaceri. El a lucrat timp de 20 de ani pentru importante firme de consultanță, devenind partener al PricewaterhouseCoopers, înainte de a pune bazele propriei afaceri. Firma sa de consultanță formată din consultanți specialiști în sisteme de plăți, Monetics, stabilită în Singapore, a derulat proiecte pe mai multe continente. 

Ovidiu: De ce consideri Brexit-ul un eveniment atât de nefast? La urma-urmelor Anglia e o națiune puternică cu o economie puternică.

Gordon: Ca să îți răspund pe scurt și dramatic, l-aș cita pe Owen Jones care comenta săptămânile trecute în The Guardian: „Rezultatul referendumului arată terifiant: haos economic, renașterea rasismului, destrămarea Marii Britanii. Trebuie să luptăm împotriva acestor amenințări multiple". La aceasta trebuie să adăugăm efectele negative asupra UE: lipsa de scrupule a partidelor de extremă dreaptă extinde haosul. În această săptămână, guvernatorul Băncii Angliei a avertizat că „riscurile încep să se cristalizeze", iar lira a scăzut în continuare.

Este adevărat și faptul că am un interes personal legitim în UE. Am lucrat în cel puțin 10 țări UE și am o casă în Grecia. Ieșirea din UE a Regatului Unit m-ar putea determina să renunț la această casă, mi-ar afecta serios afacerea și, pe termen mediu, ar altera bunăstarea și viitorul familiei mele. Deci, eu nu pot asista cu „amabilitate” la ceea ce s-a întâmplat. Dar efectele asupra alegătorului mediu din Marea Britanie sunt și mai acute și pentru totdeauna - pierderea locurilor de muncă locale, dar și irosirea oportunităților profesionale în Europa, importuri mai scumpe, povara datoriei paralizantă pe termen mediu și lung, reducerea calității vieții, dificultăți legate de călătoriile în spațiul european, pierderea rolului primordial al Marii Britanii pe piețele financiare internaționale, teoretic din ce în ce mai multă austeritate. Am pierdut numărul celor care m-au întrebat: „Tu ești britanic - ce-ai făcut ??!!"

Este jenant acum să fii britanic. Serios! Cum se poate justifica această „alegere”, când marea majoritate a economiștilor din lume vor spune că e un demers lipsit de noimă?

Ovidiu: Nu sunteți singura națiune din Europa care e sceptică în privința capacității UE de a modela un viitor bloc funcțional și sănătos.

Gordon: Fiind relativ aproape de UE și problemele sale, sunt de acord că e un sistem cu o mulțime de puncte slabe și destul de birocratic. Dar, cu toate acestea, a reușit să aducă un număr mare de națiuni împreună și construirea unui bloc comercial uriaș care reduce foarte mult potențialul conflictelor prin crearea unui mediu de interdependență și cooperare reciprocă. Esența constă exact în acest factor de colaborare vs. conflict, care deși este atât de important este puțin vizibil, tangibil, măsurabil.

Votul pro-Leave din Regatul Unit a părut întotdeauna total de neluat în seamă pentru oameni ca mine, care trăiesc în fiecare zi cu beneficiile cooperării internaționale. Ne-am așteptat, poate, la un vot de „exit” de 20%, care în principal ar fi plecat de la naționaliști, xenofobi și de la cei ușor de dus „cu zăhărelul”.

Ovidiu: Pare un soi de lebădă neagră, sau cum zicem noi în România: n-ați văzut că vine trenul… Ce crezi că a funcționat greșit?

Gordon: Pe măsură ce cursa a devenit, în mod inexplicabil, mai strânsă, am început să mă uit în jur la ce fusese expus. Și a devenit clar faptul că cele mai multe din materialele furnizate de campania Leave, care a alimentat sistematic publicul, au reprezentat o bază de informații de tip jumătăți de adevăruri și declarații înșelătoare, concepute pentru a invoca o reacție viscerală împotriva imigrației și a reglementărilor UE. Între timp, tabăra Remain, condusă de figurile sistemului - elitele financiare, industriale și birocrații „fără față” - , a fost total incapabilă să ofere informații statistice care să dea o estimare corectă a dezastrului economic potențial. Dar cel mai trist este faptul că nu a reușit să dinamizeze un electorat confuz, pe fondul unei slabe performanțe politice – nevoile acestui electorat nu au fost soluționate în timp.

Pe scurt, campania Remain a fost teribil de prost gestionată, în timp ce tabăra Leave, condusă de trei politicieni în căutare de identitate politică și la vânătoare de voturi, s-a mișcat nesperat de abil (între timp toți cei trei, denumiți „the Gang of Three”, au făcut acum pasul înapoi, deoarece rezultatele grave ale manipulării lor i-au lovit și pe ei în plin). Campania lor a valorificat la maximum elementele de bază ale psihologiei sociale pentru a construi o platformă convingătoare, chit că toate argumentele și motivele au fost eronate. Ei au generat o mentalitate in-group/ out-group („ai noștri/ ai lor”) și au asociat grupului „ai noștri” (noi, băieții buni, „the good chaps”) imaginea omului fără șansă (the underdog), persoana obișnuită, „modul de viață britanic", modul în care lucrurile obișnuiau să fie făcute. O nostalgie întreținută într-o viteză nebunească!

Acest lucru este cu totul fals, chit că psihologia a fost genială. Întregul edificiu anti-intelectual a fost „încununat” de o remarcă a ministrului Michael Gove care, deși știa realitatea, s-a făcut că nu o știe – era în interesul lui. Remarca lui Gove în direct la TV, atunci când a fost provocat cu privire la „facts”, este de acum deja celebră: „Poporul a avut parte de suficienți experți". O remarcă de genul acesta spune totul. Tabăra Leave nu era interesată de fapte, era interesată de exploatarea convenției „ai noștri” pe care au construit ingenios, pe fondul unor prejudecăți obscure, pe dorință vagă, nedefinită, legată de „Marea Britanie să fie măreață din nou" și pe nostalgia „vremurilor de altădată", o eră de aur, care pe fond, nu a existat niciodată ca atare. Urmărind de pe margine, am devenit pe parcurs din ce în ce ingrozit de faptul că publicul a fost în mod evident prins într-o pânză plină a înșelăciunii, în capcanele întinse de militanții Leave.

Ovidiu: Spui că oamenii au fost „prinși în capcană". Care au fost aceste capcane?

Gordon: Au existat trei puncte cheie pe care campania Leave le-a prezentat într-un mod cu totul mincinos:

(1) că actualele contribuții către UE vor fi redirecționate către serviciul de sănătate ;

(2) că votul pentru ieșire ar reduce imigrația din UE drastic;

(3) că Marea Britanie ar putea continua să fie o parte a pieței unice cum ar fi Norvegia sau Elveția.

În practică, în cazul în care Marea Britanie își păstrează statutul de participant la piața unică, atunci ar trebui să continue să asigure contribuțiile la UE și să păstreze granițele sale deschise și să respecte reglementările UE pentru comercializarea produselelor sale - dar nu va mai avea un loc la masa negocierilor pentru stabilirea reglementărilor și a bugetelor. Este cel mai rău lucru cu putință.

Mai mult decât atât, după cum toată lumea știe acum, contribuția săptămânală declarată de campania Leave (350 milioane GBP) e de peste două ori mai mare decât cifra reală (160 de milioane). Și chiar și așa, este un procent mic din bugetul Marii Britanii - de multe ori mai redus decât plăți de dobânzi sau chiar subvenții bancare.

În ceea ce privește imigrația, dezinformarea propovăduită de militanții Leave este oribilă: o supraestimare a amplorii imigrației, ignorând interesele a peste 2,5 milioane de britanici care trăiesc în alte țări ale UE. Apoi promovarea urii (din nou, exploatarea tehnici psihologice „ai lor, reziduurile Bruxellesului”) și ignorarea beneficiilor de a aduce în țară competențe proaspete.

Știu că alegătorii Remain au considerat inofensiv acest abuz vâscos de informații, care s-a manifestat ca atare - inclusiv în social media - , prin prisma faptului că aceste „date" erau pur și simplu false. Temerile și prejudecățile electorale au fost manipulate cu nerușinare. Profesorul Michael Dougan de la Universitatea din Liverpool a documentat foarte bine această dezinformare.

Ovidiu: Înțeleg. Acum, „let’s keep calm” și să încercăm o judecată la rece. Cum crezi că această manipulare s-a putut întâmpla într-o țară ca Marea Britanie, cu sute de ani de piață liberă și o democrație puternică? Pentru noi, o națiune cu mai puțină experiență în aceste arii ar putea fi o lecție valoroasă.

Gordon: Din păcate, nu este ilegal pentru politicieni, din punct de vedere tehnic, să mintă. Acest lucru nu contează atât de mult într-un proces electoral tipic guvernamental, deoarece minciunile vor fi scoase la iveală și „băieții răi” înlocuiți la următoarele alegeri. Dar un referendum este altceva: este pentru totdeauna! Și nu există nicio cale de atac împotriva autorilor. Regulile pentru referendum trebuie să fie stabilite astfel încât rezultatul să nu devină vulnerabil în fața unui vot generalizat de protest față de reprezentanții de jure ai sistemului.

Tragedia este că mulți dintre alegătorii pro Leave au fost persoane în vârstă, într-adevăr, în grupul meu de vârstă, care sunt în final oameni fără mize pe termen lung în relație cu beneficiile UE. Nimeni nu a întrebat cine va plăti pentru pensiile acestor persoane în lipsa unei populații mai tinere care, în mod tradițional, a alimentat de secole diaspora britanică. Alegătorii Remain au fost predominant mai tineri, dar prea mulți oameni tineri au fost apatici și nu au fost prezenți la vot.

Aceasta nu este o modalitate de a desfășura un referendum. Atunci când vorbim de o schimbare de o asemenea magnitudine, ar trebui să fie cerută mai mult decât o majoritate simplă. Miza și impactul votului diferitelor grupe de vârstă, de exemplu, ar trebui luate în considerare în rezultatul final.

Campania Leave a fost eficace pentru că a folosit psihologia socială într-un mod strălucit, dacă putem spune astfel. Mulți se întreabă cine i-a sfătuit și se întreabă în egală măsură dacă vor fi în stare să doarmă noaptea când Marea Britanie va intra în implozie și Mica Anglie (și Țara Galilor) se va confrunta cu provocările actuale ale lumii în care trăim. Trebuie să le spun alegătorilor pro Leave, în special celor mai în vârstă, că prin acest refrerendum au văduvit viitorul tineretului din Marea Britanie - propriii lor copii și nepoți - de cea mai bună șansă pentru succesul și calitatea vieții lor; oportunități de care ei ar fi trebuit să se bucure și care acum le-au fost luate.

Ovidiu: Dar, în cele din urmă, este un proces democratic.

Gordon: Asta nu este democrație, este manipulare prin dezinformare și înșelăciune, ajutată de un referendum defectuos organizat, proces în care, trebuie să o spunem, Marea Britanie este foarte lipsită de experiență. Elvețienii, de exemplu, care sunt singura națiune experimentată, pentru că utilizează referendumul în mod regulat, cer o majoritate mai mare pentru a face o schimbare majoră. Campaniile democratice nu pot fi construite pe baza urii și ignoranței, ci prin luarea în considerare, în mod corespunzător, a datelor – mai ales a acelora care pot fi invocate, verificate.

Mulți dintre noi cei care trăim în afara Regatului Unit, promovând servicii și idei britanice, nici măcar nu am putut vota. Este o rușine pentru democrație - exact ceea ce filozofii politici au avertizat încă de pe vremea lui Platon.

Ovidiu: La ce te aștepți în viitorul apropiat?

Gordon: În fiecare zi lira se scufundă și ies la iveală din ce în ce mai multe probleme. Nimeni nu are un plan. Putem doar să sperăm că există oameni cu destul curaj în Parlamentul Regatului Unit care să promoveze anularea rezultatului - după cum susține în mod elocvent profesorul Anthony Grayling, într-o scrisoare deschisă către deputați - și să reia referendumul corespunzător. Parlamentul trebuie să fie suveran asupra unor astfel de probleme cheie, nu sondajele de opinie prost construite.

Această nebunie trebuie să se oprească.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp