Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De doi ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu! La doi ani de Republica, îți mulțumim că ne ești alături!

„Emotional correctness” într-o grădiniță britanică: M-a chemat educatoarea să-mi spună alarmată că băiatul meu are „o problemă culturală”

copii la gradinița

(Foto: Guliver/Getty Images)

În curtea școlii, un copil se leagănă leneș pe ramura unui pom. De jos, un altul dă cu pietre-n el. Din când în când, se schimbă politețuri:

- Te-n mă-ta, tu vezi ce față ai, dacă mă dau jos îți rup genunchii.

Sună clopoțelul. Copilul din pom și copilul de sub pom își dau unul altuia brânciuri zdravene către clasă, ascunși de un nor complice de praf. Sunt colegi de bancă. Erau, acum vreo 20 de ani. Azi unul e regizor de film și celălalt conferențiar universitar.

Fast forward săptămâna trecută. Londra, cartier șic, grădiniță și mai șic. M-a chemat doamna educatoare să vorbim despre fiul meu de 3 ani după prima lună de grupa mică. Mă uit pe pereții tapitați cu citate inspiraționale și mă așez cu grijă pe scaunul care mi se întinde, cu un zâmbet ce pare să spună „Aici sunt banii dumneavoastră”. Sunt, ce-i drept, altundeva n-au unde să mai fie, la cele câteva miișoare bune plătite lună de lună ca taxă.  

- Tiber nu pare să-nțeleagă ce-i spunem, atacă frontal doamna.

- Poate pentru că nu vorbește perfect engleză, parez eu, care engleză e a treia lui limbă, după română și franceză, știți cum e, trei limbi vorbite, în tot atâția ani de viață...Parcă erați grădiniță internațională, care încurajează multilingvismul, multiculturaismul, multi...

- Mda, mă-ntrerupe ea, dar uneori chiar pare că nu pricepe.

- De exemplu? întreb eu, în timp ce prin minte îmi zboară cuvinte ca autism, adio Harvard, seamănă cu tac-su, păi uite zice ea dacă un copil îi ia jucăria din mână și noi îi spunem să i-o dea înapoi....(pauză de respirație)...ei bine....nu i-o dă!

Încerc să percutez, dar recunosc că merge cam încet.Trebuie că e din neam. Își dă seama și doamna, care adaugă: „Ba chiar se enervează! Și uneori țipă! Iar o dată....(vocea scade, rușinată)...o dată a și mușcat un copil!"

Pare că s-a rupt un fel de barieră psihologică, pentru că adevărurile încep să curgă rău: „Dacă îi spunem să strângă jucăriile, nu o face întotdeauna! Nu se joacă decât cu câțiva copii, nu cu toți! Ne spune că vrea să meargă la toaletă, dar uneori vrea să mergem cu el!”. Și în final: „Poate e o problemă culturală, nu numai de limbă...”

Dacă mă găsesc în costumația mea de bancheriță în biroul ăsta sclifosit la ora 8 dimineața convocată de doamna educatoare pentru că fiu-meu de 3 ani se enervează când i se ia o jucărie din mână și are tupeul să-și aleagă prietenii, nu poate fi decât dintr-un motiv: ceilalți nu sunt așa. Ceilalți sunt altfel. Ceilalți copii de 3 ani nu urlă și nu mușcă în lupta pe viață și pe moarte pentru a pune mâna pe camionul ăla de pompieri. Ei probabil au o atitudine constructivă, le spun micilor lor camarazi „dragă, treci înaintea mea, dar se poate, te rog, mă jignești, eu m-am jucat și ieri cu el, acum e rândul tău, bine hai, dacă insiști, dar să știi că mâine nu discut, ți-l las ție...” 

La fel, trebuie că nu se dau la o parte de la a-și îndeplini sarcinile față de societate, cum ar fi strânsul jucăriilor fără crâcneală și sunt indivizi de nădejde, independenți, stâlpi comunitari care se asumă perfect și se duc singuri la toaletă fără să aștepte, ca niște loseri, ajutor. Sunt ei înșiși, se simt bine în pielea lor, nu simt rivalitate, frustrare sau invidie, nu au nevoie de nimeni și nu ezită să pună umărul pentru binele colectiv. Când nu se scapă de treaba mare pe ei. 

Și cine sunt de fapt „ceilalți” copii? O presimțire mică, mică și urâtă mi se ițește în minte la ultima frază a doamnei : „o problemă culturală” ...așadar și prin urmare, în cultura „voastră” (o fi cea franceză, a lu’ taică-său sau cea română, a mea? mister....) copiii se mușcă și se-mping, pe când aici la noi...

Pe lângă emotional correctness, un fel de „a fi așa cum trebuie în purtare și-n simțiri", political correctness-ul ca mecanism normativ în Occident pălește și e mic copil. Ești acceptat fără probleme în ziua de azi dacă ești negru lesbiană echangist hindus agnostic vegan - aici ești protejat de political correctness (și e bine să fie așa). Dar să nu cumva să nu gândești pozitiv; să îndrăznești să te mai și enervezi; să spui nu sau să pui întrebări; să nu fi folosit cumva un element disruptiv, contestatar sau lejer inadaptat; la 3 ani să nu-ți pierzi cumpătul; la 40 să nu faci depresie nervoasă sau (crimă absolută) să-ți aprinzi o țigară. Până la urmă ce-mi spunea doamna: multiculturalism să fie, dar cu flegmă britanică; încurajăm copiii să-și exprime emoțiile, dar într-o engleză perfectă; și să fie emoții rezonabile, de oameni cu cap și trecuți prin viață, că doar nu suntem la grădiniță!

Credeam până acum că lucrurile astea se aplică doar la adulți. Numai cine n-a fost la un team building corporatist sau n-a trecut printr-un interviu cu o duduie de la resurse umane n-a simțit câte reguli se cer a fi respectatae în materie de hobby-uri, viață de familie, gesturi și atitudini, pentru a fi considerat „de-al lor”. Dar că au ajuns niște comportamente normale, sau să nu zicem normale, dar tipice pentru un copil de vârstă asta să fie văzute ca îngrijorătoare, asta chiar mă sperie. De când nu mai e voie să te bați pe jucării? Oare o fi și grădinița un fel de team building gigantic pentru copii?

Îmi iau geanta și plec. Fiu-meu e un copil dulce, milos, bun, prietenos, care fuge și râde tare, e deștept de pică, bălmăjeste în 3 limbi și care uneori n-are chef să facă treabă sau să-i dea altcuiva jucăriile. Mă îngrijorez mai mult pentru doamna, pe care o las neconsolată și tot mai nelămurită. Aș vrea să-i spun să take it easy vorba ceea. Copiii se mai bat, se urcă pe garduri, uneori mint, fac prostii cu carul, mai scapă și câte una mai urâtă - și totuși ajung oameni mari, doctori, ingineri, arhitecți…Am auzit eu de unii chiar bancheri…

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nu cred ca inteleg tot contextul, dar ma hazardez cu un comentariu.

    Deci, Magda, pare ca educatoarea reproseaza unui copil de 3 ani ca se comporta ca un copil de 3 ani.
    A existat vreo discutie la vreun moment despre nevoie copilului, eventual sugerat niste pasi de urmat (de ex., continuarea acasa a unor valori sau rutine intarite la gradinita)? S-a vehiculat ideea de consultatii de specialitate ("ADHD" etc.)?
    Sau totul este la modul "copilul e defect, dorim sa-l returnam parintilor (probabil e vina lor)"?

    Ca daca e ultima varianta, cred ca ai ales gradinita gresita. Dar daca e prima, s-ar putea ca educatoarea sa sugereze ceva.
    • Like 0
  • Să înţeleg că grădiniţa în UK costă câteva mii de euroi/month ?
    • Like 0
    • @ John John
      La cat de importanta este doamna bancher, si costul gradinitei creste proportional cu ego-ul dumneaei. Pentru restul lumii, costul gradinitei este de cca £700-800/luna pentru copiii de 0-3 ani. Pentru copiiii de peste 3 ani, costul gradinitei scade substantial, datorita orelor gratuite oferite de guvern.
      • Like 0
  • Flor check icon
    "O problema culturala" exista in povestea asta., numai ca, in opinia mea, problema nu e a fiului cel "dulce, milos, bun, prietenos, care fuge și râde tare, e deștept de pică...", ci a mamei. Mama, fiindca in aceasta calitate scrie, mai degraba decat din cea de "bancherita" londoneza, si educatoarea au valori diferite: una vorbeste despre bani si despre cat de scumpa e aceasta "nursery" unde ar trebui sa fii inteles, indiferent de ce faci, sa ti se "cante in struna" asa cum probabil se intampla acasa ; cealalta considera ca fiul e intr-un loc in care trebuie sa se integreze, sa invete ce este politetea, o valoare specifica societatii britanice,
    In stil pur romanesc, problema e doar a educatoarei si a societatii care nu "incurajeaza copiii sa-si exprime emotiile", care urmareste sa niveleze caracterele. Familia si mama n-au nicio problema...Oare?
    • Like 2
  • FlorinD check icon
    Am impresia că dvs, autoarea și unii dintre cititorii care au scris comentarii înaintea mea, nu ați înțeles câteva lucruri.
    Primii 5-6 ani din viața copilului sunt foarte importanți pentru formarea caracterului său. Firește, cu toții ne schimbăm de-a lungul timpului, dar nu lesne. Activitatea din clasă este „serviciul” copilului. Dacă azi ia jucăria unui copil, nu e o tragedie, dar trebuie să înțeleagă prin cuvinte cum se rezolvă astfel de probleme. Poate avem nevoie să împrumutăm un pix sau o foarfecă de la un coleg, dar nu să ni le însușim. Dacă nu ne dăm seama că trebuie să le înapoiem, ne trezim respinși de către colegi. Nu e important că nu reușim să rezolvăm o problemă relativ dificilă la matematic sau să cântăm foarte bine la un instrument muzical, întrucât nu putem avea toate talentele, însă e important să încercăm, să cercetăm, să ne dăm silința pentru a vedea dacă hopul este într-adevăr prea mare sau nu ne-am străduit suficient. În fine, nu e o tragedie că a luat jucăria unui copil sau că își selecteze prietenii, e chiar normal, însă e important să învățăm cum rezolvăm astfel de neînțelegeri. Toți „copiii se mai bat, se urcă pe garduri, uneori mint, fac prostii cu carul, mai scapă și câte una mai urâtă - și totuși ajung oameni mari, doctori, ingineri, arhitecți… Am auzit eu de unii chiar bancheri…” însă nu trecând totul cu vederea, ci învățând să comunicăm cu ceilalți, iar educatoarea doar v-a cerut ajutorul spre binele copilului.
    • Like 1
  • alina check icon
    Da ati prins bine esenta "culturii" britanice. I-ati spus si "doamnei" cate ceva din ce gandeati? La mine a fost putin pe dos. Fiul meu a venit la 12 in UK la scoala si vreo 2 ani s-a plictisit totul era deja stiut din tara unde invatase pana in clasa a 7-a mai mult decat cei de varsta lui in UK. Si la toate sedintele profesorii imi spuneau cat de minunat e fiu-meu. Dar parca as fi vrut ca vreunul sa zica "da, e bun, dar se poate si mai bine" cum auzeam in tara. Da, a facut facultatea si masteratul la o facultate bine cotata din centrul Londrei - dar dragostea de computere, stiinte, electronica - a prins-o din tara. Setea de cunoastere, ambitia - din tara. Aici ii limiteaza la 3-4 materii pe care se specializeaza intr-adevar; vecinul s-a luat doctoratul in matematica la 27 de ani dar nu stia ca meridianul zero trece prin parcul Greenwich - nici nu stia ce este acela un meridian...
    • Like 0
  • Victor66 check icon
    E destept, milos, prietenos, dar ii musca pe ceilalti copii. Pe bune?!
    • Like 6
    • @ Victor66
      Așa, așa, scoate din context și răsucește, fă-o praf pe banchera cea įmbuibată care-și permite să-și apere copilul de cultura socialistă multilateral dezvoltată... Te simți mai bine acum, tovarășe?
      • Like 0
    • @ Ionut Catalin Dimache
      Victor66 check icon
      Ce-ai, domnule, te-a traumatizat comunismul?
      • Like 1
    • @ Victor66
      Ești sigur că la mine e "trauma" cînd ignori fondul întrebării și răspunzi cu altă întrebare? :-)))))
      • Like 0
  • Mi-a plăcut articolul, doar cu titlul informativ (în ce lume trăim !). Dar mă sperie și unele comentarii, care (sper să mă înșel !) parcă îmi arată că noi românii ținem morțiș să repetăm toate greșelile făcute de alții (ex „political correctness”) în loc să beneficiem de experiența lor (pozitivă sau negativă).
    Pentru autoare: aveți toată susținerea mea, mi se pare că gândiți corect, continuați să gândiți ”outside the box”.
    • Like 1
  • Eu va sugerez sa nu promovati actiunile fiului dvs. Fiu-meu avea aceasi meteahna cand avea de impartit o jucarie cu un alt copil. La un moment dat si-a muscat propria bunica de mana, a muscat-o zdravan, doar pentru ca bunica nu accepta mofturile sale.
    A trebuit sa intervin si sa ne ocupam de acest aspect. Copiii unici au de cele mai multe ori impresia ca totul li se cuvine. Cand o sa creasca dvs veti fi urmatoarea lui tinta. Obiceiurile proaste se invata la varsta frageda,
    Intotdeauna se vor gasi persoane mai slabe sau mai puternice. Cum ar fi sa va gasiti pustiul cu un ochi colorat iar educatoarea sa va spuna: "Luati-va loser-ul acasa"
    • Like 12
  • Poate nu ar strica un filtru mai exigent la articolele publicate. Astea sunt mai mult decat first world problems, sunt undeva la ce probleme sa-ti inventezi.
    • Like 7
    • @ Marius Malus
      E o problema reala cu care se confrunta romani aflati in strainatate. Neacceptarea.

      Opinia mea e ca Magda are dreptate, fiintele umane e bine sa-si manifeste personalitatea mai liber.

      La varsta de trei ani suntem destul de egoisti si impulsivi si e normal sa fie asa. Prima data vrei sa simiti ca ceva e al tau si apoi esti dispus sa imparti cu altii.
      Nici nu ai dispozitie mereu sa stragi lucruri, mai ales daca ti-o spun niste straini.

      Si si acestea sunt chestii care ar trebui acceptate.Normal ca te joci cu cine iti place la aceasta varsta. Normal sa fie o chestie grea mersul la toaleta.
      Felicitari pustiului, e un baiat grozav.
      • Like 2
    • @ Kinga Toma
      Victor66 check icon
      E normal sa-i vatami pe altii la varsta aia. Daca fiul tau venea acasa cu o plaga cauzata de muscatura, cum era?
      • Like 5
    • @ Victor66
      Mai lasa "political correctness-ul", in generatia mea nu cred ca a scapat unul nesifonat prin generala sau liceu, si n-a ajuns niciunul criminal sau sociopat. Tocmai, te invata ca viata nu e roz, si sa te astepti ca la un moment dat , cand o patesti, sa stii la ce te astepti si cum faci fata situatiei.
      • Like 1
    • @ Radu Andrei Malica
      Victor66 check icon
      Nu are nici o legatura cu "political correctness". Stiti ce este bullying? Stiti diferenta dintre doi copii care se iau la harta si unul care ii tot bate pe ceilalti? Stiti ce viata au copiii aceia? Daca copilul tau venea azi cu o urma de muscatura, maine cu o vanataie, provocata de acelasi copil, cum era?
      • Like 0
    • @ Victor66
      Il invatam sa dea inapoi :)
      • Like 1
    • @ Radu Andrei Malica
      Victor66 check icon
      Si daca si-o ia si mai rau?
      • Like 0
    • @ Victor66
      Bullying la 3 ani, omule? Ești real? :))))
      • Like 0
    • @ Ionut Catalin Dimache
      Victor66 check icon
      Vorbeam in general. Cred, totusi, ca educatia se face si de la 3 ani.
      • Like 1
    • @ Kinga Toma
      E un caz punctual, ce poate fi rezolvat punctual. E prezentat dintr-o anumita perspectiva, ignorat din alta. Oamenii sunt egoisti si impulsivi, dar sunt si fiinte sociale, trebuie sa invatam de mici sa nu ne dam in cap unii altora. Am un copil la scoala privata, ader la regulile ei, sau daca sunt prea PC pentru gustul meu, renunt. Asa cum vreau ca al meu copil sa nu fie muscat la gradinita, la fel trebuie sa confrunt problema cand al meu e ala care musca, sa nu ma ascund dupa "asa-s copiii". Da, asa sunt copiii, e treaba noastra sa-i invatam, si o parte din edicatie inseamna si sa-l inveti sa-si controleze impulsurile, oricat de naturale sunt ele. Copilul e copil, nu e vorba daca e rau sau bun, toti sunt minunati. E vorba ca nu am de ce sa compatimesc o situatie ce tine de responsabilitate parinteasca. Poate doamna are dreptate, dar tot doamna are toate uneltele sa rezolve situatia in orice fel alege dumneaei.
      • Like 1
    • @ Kinga Toma
      Nu "romanii" nu sunt acceptati ci purtarea anti-sociala. Cand copilul meu de 6 ani a fost muscat de un coleg de clasa, get-beget englez, directoarea m-a sunat plina de scuze si cu explicatii referitoare la masurile corective pe care le va lua scoala in cazul acelui copil-problema (nu era primul incident de acest fel). Mai tarziu acel copil a fost exclus din scoala.

      Textul doamnei imi arata ca are un copil rasfatat, care nu se integreaza in colectiv. Nu am auzit vreodata de un copil sa fi fost exclus de la gradinita sau scoala fara sa aiba probleme persistente de comportament.
      • Like 0
  • Te pomenesti ca o fi vreo gradinita din aceea elitista unde educatorii se cred
    modelatori de destine sau mai stiu eu ce ?!Poate ar trebui sa va ganditi sa-l mutati la o gradinita unde reactiile unui copil de trei de ani sunt luate ca atare si nu disecate minutios.Doamna educatoare a auzit expresia "nature vs nurture" ?Nu totul poate fi controlat chiar si intr-o super-gradinita ori intr-o foarte avansata societate britanica.
    • Like 1


Îți recomandăm

Irina și Tudor Panait

„Câmpul deschis miroase a lavandă permanent atunci când adie vântul. Îmi amintesc mai ales senzația din primii ani: mergeam pe tractor, eram cu câinele și copiii și mai lucram puțin la teren. Era foarte relaxant”, spune Tudor Panait.

Citește mai mult

Oameni in biserica

De ce toți oamenii religioși pe care i-am întâlnit sunt răi? Atenție, am adăugat „întâlnit” pentru că sunt convinsă că există și oameni care merg la biserică de bună credință. Doar că nu i-am văzut eu încă. ( Foto: Inquam Photos / Virgil Simonescu)

Citește mai mult

Elevi la școala de valori

„Elevii nu sunt nici pe departe utilizatori avizați de tehnologie, pentru că, în cercetările noastre, i-am întrebat foarte mult ce fac pe internet și i-am întrebat și despre zona de informare și lectură. Primele două surse erau Wikipedia și un site de referate, ceea ce îmi arată că ei nu știu unde să caute. Au acces la o tonă de informații și instrumente educaționale online, dar ei nu știu unde să le caute”, spune Corina Seler.

Citește mai mult

Casa UNESCO

Acasă are sute de fotografii care arată cum a fost casa înainte. A încercat să păstreze tot ce se putea păstra. Cu pasiune și dăruire a reușit să renoveze casa cu o istorie de peste 200 de ani, fără să îi distrugă farmecul, și totodată să aibă tot confortul modern. (Foto: Facebook/Stela Onuț)

Citește mai mult

companie - angajat

Zilele astea domnul Ionescu a aflat de la televizor că statul vrea să dea o amnistie fiscală. I-a picat cerul pe cap. Cum? Adică el a fost fraier că s-a spetit să plătească tot, la timp, până la ultimul leuț, ba s-a mai și îndatorat la bancă, iar „șmecherii” de la stat și de la privat vor fi iertați de miliarde bune. (Foto: Guliver/Getty Images)

Citește mai mult