Foto Daniel Mihailescu / AFP / Profimedia
După un prim sfert de oră de cunoaștere în aer liber a viitorilor săi colegi din clasa pregătitoare, Eva a început bucuroasă școala și deja întâia săptămână a încheiat-o. Entuziastă, într-o avalanșă de cuvinte, de parcă gândurile i-ar fi fugit dacă nu le rostea cât mai repede, fetița mi-a povestit cât de mult îi place de dna. învățătoare, cum și-a făcut „cea mai bună prietenă”, unde stă ea în bancă, cât de distractivă este lecția de dans, cum au decorat sala de clasă cu primele lor desene, ce uniforme au, unde este clasa surorii ei și așa mai departe. Se mai oprea din când în când să-și tragă pe jumătate răsuflarea într-o înghițitură grăbită. Continua cu același glas de clopoțel avalanșa multicoloră de detalii, făcând-te să retrăiești primele zile de scoală, atât de familiare nouă, tuturor. Aș fi vrut să o întreb despre mască, despre spălatul pe mâini, despre distanțare, despre evitarea înghesuielii permanente, la ora de plecare, pe trotuarul îngust din fața școlii, părinți băgați unii într-alții, dar nu am făcut-o. Această percepție trebuie luată-n seamă de părinte și mai puțin să rămână în amintirea copilului, iar grija păstrării și respectării normelor sanitare se manifestă la părinte și cadru didactic, ca responsabilitate și model de urmat, căci copiii fac ce văd la adulți fără prea mare revoltă. Dacă fetița nu a zis nimic, înseamnă că purtatul măștii nu a deranjat-o, iar nimic altceva nelalocul lui nu s-a întâmplat, altfel dna. învățătoare ar fi făcut observație, așa cum i-a spus „băiețelului din rândul din mijloc să fie atent și să nu mai vorbească cu alt băiețel de pe rândul de la geam”. Era puțin probabil ca în toate detaliile spuse înduioșător de natural să fi scăpat ceva.
Viața devine din ce în ce mai complexă, iar pandemia de COVID-19 a făcut ca tendințele schimbărilor în noile condiții de muncă, comportament social și de învățare, să devină realitate. Aceste transformări bruște ne induc nouă, adulților, teamă și incertitudine, dar copiii le percep cu ușurință și se adaptează relativ repede. Pentru ei, acesta este firescul în care viitorul se așterne înaintea lor, neavând un istoric al altor condiții de viată. Cu entuziasm, bucurie, curiozitate și dorința de a-și face noi prieteni, o săptămână în bancă la scoală, o săptămână „de-a v-ati ascunselea” pe WhatsApp-ul instalat pe telefon, tabletă sau laptop reprezintă pentru ei un început firesc de școală.
A doua săptămână din acest an școlar „mai altfel”, Eva va sta acasă și va învăța de pe tableta pe care părinții i-au cumpărat-o, pentru că laptopul este ocupat de sora ei mai mare. Eva a avut câteva ore de grădiniță online în primăvară, așa că nu-i este cu totul străin mediul online și folosirea lui. Despre surioara ei mai mare cu doi ani, pot spune că este ca pestele în apă în folosirea lui Zoom și a altor platforme ale căror denumiri nici nu-mi amintesc cum să le pronunț. Ne place sau nu, copiii și tehnologia vor fi, de-acum înainte multă vreme, un twist simbol al vremurilor prezente.
„Niciun prezent nu este mai valoros ca altul”, spunea publicista și jurnalista Mariana Dumitrescu. Începuturile erei digitale se profilează din ce în ce mai evident în acest prezent plămădit ad-hoc în dezorientarea cauzată de pandemie, iar copiii sunt senzorii optimi pentru măsurarea prezentului și a proiecției pe viitor a cunoașterii investite.
În urmă cu aproximativ 10 ani, un lot masiv de tablete era trimis comunităților de copii de vârstă școlară din zonele rurale ale unei Africi vestice, cu sol roșu și prăfuit, ca metodă alternativă de educare la clasele obișnuite inexistente din cauza lipsei de profesori. Cum în prezent, tehnologiile creează noi modele de lucru, copiii le vor adopta cel mai repede și fără dificultate în procesul educațional, folosindu-se de ele nu numai în recepționarea informației, dar și în crearea ei, prin lecții interactive, cu dinamică și grafică atractive și accesibilitate intuitivă de intervenție a școlarului. În zilele noastre, primirea tabletei nu ar trebui să inducă nici pe departe senzația de pasivitate sau abandon în raport cu prezența profesorului la lecții. Profesorul și tableta trebuie să coexiste.
Fiecare generație de până acum și-a avut micile ei genii de cărturari care știau să scrie și să citească înainte de clasa întâi. Acei copii deseori se plictiseau la primele ore de citire și caligrafie. Însă nu era de la sine înțeles că deja scriau și citeau corect. Acum, copiii spun „eu știu deja să fac filmuleț pe YouTube sau TikTok”, și, din nou, nu înseamnă că este creat în cel mai potrivit mod. De aceea, la vârsta când mintea lor fragedă aspiră ca un burete, este un moment potrivit pentru cursuri primare de tehnologie digitală cu o etică explicată pe înțelesul lor, atât cât este necesar, despre zone accesibile și inaccesibile, precum și despre efectul dăunător al consumului de informație digitală nepotrivită vârstei lor și în exces. Profesorii au rol de îndrumători în acest proces, iar aplicațiile digitale trebuie să fie folosite de elevi, sub îndrumarea acestora, ca un instrument eficient pentru documentarea utilă sau pentru a capta creativitatea în dezvoltarea viitoarelor tehnologii inovative.
Discuțiile numeroase, premergătoare deschiderii școlilor, pe seama incertitudinii operaționale a sistemului de învățare la distanță, purtate în agora mediatică, au favorizat proliferarea îndrăzneață a unui vid de dotare a unităților de învățământ cu echipamente performante pentru acest scop. Și totuși, la începutul anilor 2000, printr-un parteneriat public-privat, sisteme de e-learning pentru învățământul primar, gimnazial si liceal au intrat în mod funcțional în dotarea a peste 13.000 de unități de învățământ (licee și școli). În speranța că în cei 20 de ani trecuți de atunci, numărul școlilor ce au urmat acest exemplu a crescut considerabil la o masă critică, fără intenția de a particulariza, am observat că există sisteme implementate și folosite, cu un conținut digital interactiv de la lecții despre cultura civică, ecologie și filozofie, până la științele exacte, informatică și tehnologie.
Copiii folosesc instrumente digitalizate în învățare, platformele de e-learning folosindu-se din ce în ce mai des în uzul cotidian. Creativitatea elevilor lor va fi stimulată prin gradul de interacțiune al acestor platforme e-learning, care să permită intervenția profesorului și contribuția elevului în conținutul lecțiilor.
În orice moment platformele, ca orice sistem software, pot fi adaptate pe aplicația de conținut în funcție de programa școlară, îmbunătățite în gradul permisiv de interacțiune și implementare operațională robustă (seamless) pe echipamentele actuale performante. Astfel, o realitate virtuală cu variante noi de interacțiune și comunicare cât mai apropiată de cea a realității fizice „față-n față”, poate fi disponibilă. Impresia de „a nu fi cu ceilalți în același spațiu” poate fi imperceptibil surmontată, senzația de izolare și pasivitate poate fi puternic diminuată.
Și totuși platformele educaționale si mediul online asociat larg folosit nu fac posibilă deocamdată captarea vivacității și a competiției din clasa fizică. Însă mai devreme sau mai târziu soluția se va întrezări. Inteligența artificială și mecanismele sistemelor cognitive vor fi puse la treabă într-o coabitare a omului cu tehnologia, ce va deveni atât de firească la un anumit moment în viitorul omenirii, încât se vor întreba urmașii noștri cum am putut noi să trăim fără ea.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Problema reala a invatamantului (fata in fata sau online) este ca nu reuseste sa trezeasca copiilor curiozitatea, dorinta de cunoastere aprofundata, pasiunea pentru cunoastere sub toate aspectele ei, la toti copiii. Chiar si in aceste conditii sunt copii care au acest spirit cercetator. Realitatea este ca acesta trebuie cultivat de la cele mai fragede varste. trebuie sa ii vorbim, sa-i povestim ghemotocului abia sosit in bratele noastre, pentru ca intonatiile vocii noastre ii dezvolta inteligenta emotionala. Apoi treptat trebuie sa incepem jocurile, lecturile adecvate varstei. Intalnesc parinti care spun ca nu au timp sa la citeasca o poveste copiilor (dar au timp pentru orice fel de bazaconii: emisiuni inepte la televizor, socializare la o bere, butonarea la infinit a telefonului). Aceste deficiente mai pot fi corectate la gradinita si in clasele mici, daca copiii au noroc sa aiba cadre didactice dedicate, care iubesc copiii si misiunea de dascal, care nu bifeaza o noua zi la un serviciu plictisitor.
Acelasi "tratament" l-am aplicat baietilor mei (imi gaseam timpul necesar pentru a ma juca cu ei, pentru a le citi, pentru plimbarile si jocul in parc, pentru spectacolele adecvate varstei lor, lasand treburile casei si munca suplimentara pentru servici -am fost cercetator biochimist, deci aveam mult de studiat literatura de specialitate- pentru orele tarzii ale serii, dupa povestea/povestile de noapte buna). Copiii mei au cariere frumoase, familii reusite, avem deci acum si 3 fete minunate, dar mai ales nebucuram foarte mult de nepotita de aproape 8 anisori si de nepotelul de 10 luni. Parintii lor se ocupa de ei cu multa dragoste si copiii sunt fericiti, veseli, curiosi, chiar daca nu toate momentele vietii sunt senine.
Doamna care a scris articolul are o atitudine adecvata fata de copiii ei, de colegii acestora, are rabdare (chiar mai mult placerea) de a ascuta ce ii spun copiii, sa isi ascunda ingrijorarile, dar sa vegheze asupra aspectelor dificile ale acestei perioade.
De ce trebuie să fim idioți și să omorâm atenția copiilor cu tehnologia? De ce îi lăsăm în legea lor pe tiktok și alte mizerii în loc să citim o poveste cu el sau să ne jucăm cu Lego?
Cu tehnologia desigur că au o relație diferită față de adulți, am rămas uimit acum vreo doi ani de niște tehnici creative de filmare care îi trecuseră prin cap.
Totuși relația cu profesorii și prezența colegilor sunt mult prea importante ca să le suplinim online... am avut acum cateva zile ședintă cu părinții (online) și cineva povestea cum i-a plâns copilul "mami, tu nu ști să explici ca doamna!"