Foto: Inquam Photos / George Călin
Abuzul a devenit o normalitate în școala românească. Iar cel mai recent exemplu este cazul de la Școala „Nicolae Titulescu” din București, acolo unde zeci de părinți au protestat luni dimineață după ce în spațiul public au apărut informații că un elev din clasele primare, care are acum 10 ani, a fost violat de două ori în toaleta instituției de învățământ.
În primul caz, presupusul violator avea numai 11 ani, iar victima 8 ani. Dosarul s-a clasat, însă, pentru că violatorul era prea mic pentru a răspunde penal. Ulterior, conducerea școlii ar fi mușamalizat totul în exterior, iar în școală, victima a devenit ținta bullying-ului, tocmai fiindcă toată lumea știa că el este „băiețelul violat din toaletă”. Așa a ajuns să fie violat a doua oară, a spus mama acestuia, la un an și câteva luni distanță de prima agresiune. „A fost violat de două ori! De două ori, nu o dată! De două ori! Prima dată avea 8 ani când a fost abuzat. Era clasa zero”, a spus mama copilului.
După ce în spațiul public s-a aflat despre acest caz, școala „Nicolae Titulescu” a reacționat cu un comunicat în care spune că a pus la dispoziția organelor abilitate toate informațiile necesare și a desfășurat anchete interne.
Un secretarul de stat din Ministerul Educației și inspectorul general școlar al Bucureștiului au declarat în fața părinților că ei abia astăzi au aflat de situație și că Ministerul nu a fost sesizat cu privire la aceste fapte nici în 2022, nici acum.
În țara noastră, în ultimii ani, din ce în ce mai mulți copii merg la școală cu frică. Sunt excluși dintre colegi, sunt umiliți în fața acestora, le sunt distruse bunurile, amenințați cu bătaia sau cu lovirea și chiar bătuți, uneori cu bestialitate. În alte cazuri sunt abuzați sexual, cum s-a întâmplat în acest caz.
Aceasta este „România Educată” patronată de Klaus Iohannis și Ligia Deca, unde opacitatea instituțională, abuzul și mediocritatea rezultatelor sunt cele care ies în evidență, nu ideile, viziunea pe termen lung a dezvoltării sistemului educațional, incluziunea și starea de bine a copiilor.
Ce nu au înțeles până acum nici guvernanții noștri, dar nici o mare parte din învățători sau profesori ori mulți dintre părinți este că acei elevi care sunt agresați în mod repetat au o stimă de sine scăzută și își dezvoltă teama de a nu mai avea încredere în ceilalți, teamă care îi va însoți și mai târziu, când devin oameni maturi și pleacă în viață cu traumele din copilărie.
Pe de altă parte, agresorii, fie că sunt alți elevi sau chiar cadre didactice, ajung la ideea că orice se poate obține prin agresiune și supunerea celorlalți. Iar asta cred că e una din marile probleme pe care le are sistemul public de educație din România în acest moment.
O altă mare problemă pe care am sesizat-o din discuțiile purtatea de-a lungul timpului cu mai mulți psihologi este că insultele sau poreclele pot afecta pentru tot restul vieții diverși elevi. Aceștia, ajunși la maturitate, încep să aibă comportamente care să le scoată în față doar imaginea aia cu care au crescut. Marea problemă în astfel de cazuri e că persoana se închide în ea și nu mai dorește să se arate oamenilor decât așa cum e cunoscută după insultele sau poreclele pe care le avea în școală.
Iar o altă mare problemă a sistemului de educație din România, pe care nu a avut-o deloc în vedere noul pachet de legi ale educației, constă în faptul că răzbunarea cauzează răni serioase pentru elevi. Mai concret spus, persoanele care agresează, de cele mai multe ori, sunt mai mari și mai puternice în comparație cu victimele lor. De asemenea, răzbunarea transmite ideea că violența este un mod normal de a rezolva conflictele. Iar de multe ori, copiii învață să agreseze pentru că văd comportamentul agresiv al adulților sau provin dintr-o familie unde violența este prezentă în relaționarea dintre membrii acesteia.
În mod normal, școala ar trebui să regleze astfel de comportamente și să-i facă pe elevi să înțeleagă că nu e bună aplicarea unei astfel de metode ori săvârșirea vreunui abuz. Numai că din școala românească lipsește tocmai educația!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Răspunsul secretarilor de stat și al inspectoratului școlar începe deja să devină unul clasic, “nu știu, nu cunosc, abia am aflat, nu sunt de aici”. Și apare întrebarea, pentru ce există secretari de stat și inspectori școlari dacă meseria lor nu este să cunoască realitățile din învățământul românesc? Cum poți reforma sau îmbunătăți ceva ce nu cunoști?
La nivelul ăsta suntem, oameni buni. Dar nu este nimic, anul acesta avem posibilitatea să-i sancționăm la vot. Sau nu, pentru că iar și iar —și în vecii vecilor, probabil— suntem nevoiți să alegem răul cel mai mic. O să-l facem pe secretarul de stat inspector și pe inspectorul școlar secretar de stat. Țara răului mic dar jucăuș!
Prea multe drepturi și lipsa totală a obligațiilor.
Prea multă menajare a infractorilor, indiferent de vârstă.
Dacă autorul primului caz era pedepsit drastic și dat ca exemplu..