Împărțirea Europei conform tratatului semnat la Paris în 1919. Credit foto: Heritage Images/ Profimedia
Dorința de a poseda teren este atât de veche, încât precede inteligența. Fiind prezentă și la animale, putem afirma că este un instinct (ancestral). Posesia unui teren, ca și dominația asupra acestuia, este însoțită, inevitabil, de trasarea limitelor acestuia. Istoria umanității este o istorie a frontierelor. De la „camera mea”, la gardul care delimitează o proprietate, de la delimitarea UAT (Unități Administrativ-Teritoriale), la granițe interstatale, ne intersectăm tot timpul cu frontiere.
Disputa și viziunile diferite asupra frontierelor au reprezentat principala cauză de izbucnire a războaielor, inclusiv a războaielor religioase. Inclusiv ideea de a impune o religie asupra unei populații este pusă în practică prin dominația asupra unui teritoriu.
Experiența unei istorii multimilenare, istorie însoțită de modificări ale frontierelor, de cele mai multe ori prin războaie sângeroase, a făcut ca problema limitelor interstatale să devină deosebit de sensibilă. Problema este și mai sensibilă în Europa, continentul cu cea mai mare densitate a populației.
Începând cu sfârșitul secolului al XVIII-lea și secolul următor, principala rațiune de definire a frontierelor a devenit principiul etnic, național, evoluție care a generat o adevărată filosofie politică. Încununarea acestui principiu s-a manifestat, impulsionată de tezele propagate de Woodrow Wilson, prin Tratatul de Pace de la Paris care a concretizat sfârșitul Primului Război Mondial. În urma acestuia au rezultat cele mai corecte frontiere interstatale europene. Bineînțeles că nu au fost niște frontiere perfecte. Frontierele stabilite în perioada antebelică și interbelică au fost însoțite de un grad mai mare de nedreptate și incorectitudine decât granițele interbelice. Statele care au contestat aceste frontiere, mai ales cu forța sau amenințarea cu forța, au devenit personaje (colective) negative ale istoriei.
Granițele stabilite prin următorul Tratat de Pace (tot de la Paris), prin care s-a încheiat Al Doilea Război Mondial, au confirmat, în vestul Europei, frontierele interbelice. În estul Europei URSS (Rusia) a ocupat teritorii de la toți vecinii săi europeni interbelici, iar statele baltice (Lituania, Letonia, Estonia) au fost ocupate integral. URSS a ocupat peste 700.000 de kilometri pătrați, aproximativ de trei ori suprafața României actuale.
Pentru că disputa asupra granițelor a fost principala cauză a războaielor în istorie, inviolabilitatea frontierelor europene a devenit un principiu „sacru” al relațiilor internaționale în Europa. Chiar dacă aceste frontiere sunt nedrepte pentru unele țări. Pacea, bazată pe inviolabilitatea frontierelor, a devenit mai importantă decât faptul că unele state sunt sau se simt nedreptățite. Acest principiu a fost confirmat și la CSCE Helsinki, în 1975.
Ideea (logică) pe care se bazează acest principiu este că dacă acceptăm ideea de a schimba frontierele statelor care sunt nedreptățite de actuala configurație geopolitică, printre care se numără și România, se creează o situație de genul „deci se poate” și majoritatea statelor (în cazul de față - europene) vor dori rectificări ale frontierelor ceea ce deschide o adevărată „Cutie a Pandorei”, inclusiv declanșarea de războaie, declarate sau nu.
Cu privire la actuala agresiune a Rusiei față de Ucraina, Putin a încălcat violent principiul inviolabilității frontierelor. Și Rusia post-URSS, a agresat repetat mulți din vecinii ei europeni. A rupt bucăți de teritoriu de la statele din „străinătatea apropiată” și a înființat formațiuni teritoriale fantomă a căror unică posibilitate de existență este forța brută rusă. Transnistria, Găgăuzia în Republica Moldova, Abhazia, Osetia de Sud și Adjaria în Georgia, Donețk, Lugansk și Crimeea în Ucraina sunt agresiuni care au precedat actul de război declanșat pe 24 februarie 2022 împotriva Ucrainei. Agresiune rusă îmbracă multe forme. Armenia este ținută într-o stare fragilă geopolitic prin manevrarea cinică, de către Rusia, a situației din enclava Nagorno-Karabah. Tentativa Ceceniei de a-și câștiga independența a fost înăbușită cu o cruzime rar întâlnită în timpurile moderne.
Acceptarea tacită, de către țările occidentale, a agresiunii Rusiei asupra Ucrainei în 2014, prezintă similitudini triste cu momentul Munchen 1938. Rezistența Ucrainei în 2022, asistată de ajutorul occidental, corectează parțial momentul jenant din 2014.
Privind situația cu aroganță, de pe pozițiile teritoriului său imens și construind o mentalitate colectivă pe baza unei selecții manipulatoare a unor succese militare din trecut, Rusia a pornit această agresiune cu speranță că ar fi o victorie facilă.
Istoria ne arată că nu este necesar să cucerești toată Rusia pentru a o învinge. Conflictul polono-rus din 1612 s-a soldat cu ocuparea Moscovei urmată de o adevărată revoluție și schimbarea dinastiei ruse. Înfrângerea de la Stănilești din 1711 l-a obligat pe țarul Petru să tempereze ritmul reformelor sale. Războiul Crimeii a obligat Rusia să cedeze Moldovei (în foarte scurt timp Principatelor Unite - România) sudul Basarabiei și, pentru a evita o revoluție, să desființeze iobăgia. Înfrângerea în fața japonezilor în 1905 a fost urmată de o revoluție care a durat 2 ani. Cât despre înfrângerea practică în Primul Război Mondial știm ce anume a urmat. Și retragerea din Afganistan din 1989 a contribuit la evoluția ulterioară a Rusiei. Rusia este o țară greu de guvernat și unde înfrângerea într-un război are consecințe mult mai dramatice decât într-o țară „normală”. Aceasta este una din cauzele încăpățânării patologice a lui Putin de a continua războiul.
Dacă acceptăm încălcarea principiului inviolabilității frontierelor, această încălcare poate funcționa și în sens invers. Republica Populară Ucraineană, deși a avut o existență efemeră, între 1917-1921 a fost recunoscută în granițele sale de jure, de către Lituania, Letonia, Estonia, Germania, Georgia, Azerbaidjan, Austro-Ungaria, Bulgaria, Turcia, România, Vatican, Cehoslovacia, Danemarca, Persia, Danemarca, Suedia. Frontierele estice ale Republicii Populare Ucrainene erau situate pe o linie situată la circa 200 km spre est, incluzând Rostov pe Don și peninsula Taman până la frontiera cu Georgia. Și da, includea și Crimeea. Crimeea, unde avem rezistență antisovietică până în noiembrie 1920. În această configurație geopolitică Rusia nu avea deloc acces la Marea Neagră. Dacă discutăm frontierele Ucrainei, le putem discuta și pornind de la situația din 1918-1920.
Dar consecințele pot fi multiple. Ne putem întreba care este argumentul etic pentru care Rusia are ocupate provincia Karelia, portul Petsamo, Konigsberg, insulele Kurile.
Principiul frontierelor trebuie abordat cu grijă.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
aminte ca razboiul din Ucraina a inceput in 2014 - cu anexarea Crimeeiei si ca de atunci armata rusa in imprejururi faceau ce stiau si violau /omorau. Au estimat 4 mii de oameni omorati din 2014 pana in 2022. Noi nu am zis nimic...rusilor li s-a parut ca li se cuvine.
Nici eu nu as alege de mers pe la ei, dar din rudele mele + colegul de birou care au ajuns in Rusia cel putin o data au spus ca au fost incantati de ceva vestigiile istorice din perioada tarista dar de departe nu isi doresc niciunul sa locuiasca acolo sau cam ca acolo, le-a ajuns comunismul si ramasitele din jur.
Cand aveti timp si ocazia, intrebati si pe basarabenii din jur de ce s-au mutat in Bucuresti si nu in Moscova ....
Maimuțoiule!
In cazul Republicii Populare Ucrainene ,granitele ei au fost stabilite arbitrar , iar trecerea Crimeii si a sudului Basarabiei in componenta ei au fost discutabile . Dar ,din moment ce Ucraina a fost recunoscuta ca stat independent , granitele sale devin inviolabile .Rusia nu a tinut cont de acest lucru si s-a folosit de statutul de mare putere ( de care s-au folosit si americanii in trecut ) si de o interpretare personala a Tratatului de la Malta. Puterile europene nu au nici forta si nici curajul sa se opuna deschis Rusiei (nu au avut nici in fosta Yugoslavie ) iar Statele Unite, conform unor principii mai vechi , vor interveni doar atunci cand interesele ei vor fi suficient de mari , SUA ,inca spera sa se foloseasca de Rusia pentru a contracara China. Liderii rusi inteleg acest lucru ,sfideaza tarile europene si au grija sa nu-i deranjeze prea mult pe americani ! Asa ca razboiul va mai dura ,atata timp cat va putea suporta populatia rusa sanctiunile economice.
Din acest motiv trebuiesc adoptate inclusiv sanctiuni asupra populatie civile
.Poporul rus a fost educat intr-un spirit nationalist ,avand un respect scazut fata de celelalte popoare sovietice sau vecine mai mici (la fel ca si poporul maghiar de altfel..) Atata timp cat nu-si va schimba mentalitatea ,va alege un alt lider la fel ca Putin !
Reaua credinta nu creeaza o realitate , ci este doar rea credinta si / sau dorinta proprie . Punct .
Pax Russica . Chiar in timp real , aceasta ucide un popor si ameninta alte popoare vecine . O detest si sunt pregatit sa ma opun acesteia , atat cat voi putea .
A facut-o bunicul meu , pana la Cotul Donului si cu siguranta o vom /vor face si noi , actualii - abandonand maneaua , micii sfaraiti , mustul clocotind , semintele de floarea soarelui si barfa pe marginea santului satesc .
Hegemonia americana ? Cum ar fi aratat Europa postbelica fara Planul Marshall ? Ar mai fi existat astazi miracolul Coreea de Sud , Japonia ? Cum ar fi aratat Vietnamul , daca America nu ,, si-ar fi luat catrafusele ,, ?
Pax Russica ! Absurdistan , frig , teroare , sfinti ortodocsi incruntati si razbunatori , vodka la discretie , arbitrariul Statului , delatiune , coruptie , razboi la 2-3 decenii , tulburari sociale , fanatism religios , pogromuri , etc , etc . Cunoastem - luam o carte de Istorie a Eurasiei de la Ivan cel Groaznic incoace si ne lamurim de indata ... Pax Russica vs Pax Americana ?
Aleg Pax Americana ! 1000 de ani - daca alternativa este Eurasia , Absurdistan ...
În opinia mea asistăm la o luptă pentru reimpărțirea sferelor de influență. Ucraina este o etapă și, din păcate, in mintea infierbântată a unor așa zis strategi, o pierdere de 10-20% este ceva acceptabil. Nu se pun nici lacrimile copiilor , nici frica pe care o vezi in ochii lor pentru că nu ințeleg ce se intamplă. Lacrimile sunt individuale Domnilor, nu se calculează in procente. NU Domnilor, acest război nu trebuia să aibă loc!
Pentru cei care nu înțeleg, in această etapă s-a aplicat o metoda clasică numită ‘squeeze’, sau schiza pe româneste, metodă de forțare a adversarului folosită in jocul de bridge. Este un joc ‘a la long’ bine planificat. Și dacă nu iese cum a fost planificat se ajustează. Mai ales pe la procente.
Și dacă nu m-am exprimat destul de clar, puneți simplu intrebarea ‘Qui prodest?’
Omenirea nu a invatat niciodata din istorie si nici nu va invata , motiv pentru care Rusia care stie bine ca istoria se uita si actioneaza incercand sa dezbine .
Din pacate samburii razboiului in Europa au incoltit iar declaratiile Turciei contra Greciei ar trebui sa dea fiori , ca sa nu vorbim ca se aprind iar conflicte in balcani.
Multa lume spera ca Rusia sa fie infranta , imi e teama ca momentul 1938 se va intoarce si va conta mai mult confortul occidental decat luarea cu forta a teritoriilor .
Asistam la tot felul de declaratii pro Ucraina dar undeva in spate foarte multi incep sa maraie dorind sa dea jos guverne care sprijina razboiul .
Daca se va prelungi pana in primavara Rusia va castiga sprijinul populatiei anti UE si va aveá castig de cauza.
Nu am nici cea mai mica indoiala ca state europene vor trada cand iarna nici nu se va termina uitand de tragedia din Ucraina
a) Continentul cu cea mai mare densitate medie a populaţiei este Asia, după cum era de aşteptat (aproximativ 95 locuitori/km^2), nu Europa (aproximativ 72 locuitori/km^2).
b) Izbucnirea războaielor este generată de surse complexe. Pentru a le înţelege originea şi importanţa, istoricii, sociologii şi strategii militari au elaborat o suită de teorii bazate pe analize atente ale conflictelor înregistrate de istoria umanităţii. În cadrul acestora, "disputa și viziunile diferite asupra frontierelor" intră mai degrabă în categoria negocierilor de pace, unde disputele interstatale iniţiale sunt rezolvate sau atenuate în favoarea învingătorului sau a coaliţiei învingătoare. Prin urmare, afirmaţia tranşantă pe care o faceţi, anume aceea că "disputa și viziunile diferite asupra frontierelor au reprezentat principala cauză de izbucnire a războaielor" nu are suport ştiinţific. Sunt şi alte afirmaţii "definitive" în articolul dumneavoastră, prefer să nu le comentez.