„Sunt o femeie de 40 de ani, singură într-o societate în care nu mă înscriu în normă. Nu am făcut copii, nu m-am căsătorit, conduc o firmă privată, plătesc taxe la stat, lucrez cu fonduri europene, port pantaloni și merg o dată pe lună la cosmetică”. Despre anxietatea electorală

Foto: Profimedia Images

Frică. Frustrare. Nesiguranță. Sunt cuvinte pe care le auzim constant în cercul de prieteni, le vedem scrise pe rețelele de socializare, le întâlnim în presă. Trăim săptămâni de crescendo emoțional, iar cea în care suntem este probabil perioada cea mai încărcată din 2024.

Cu fiecare weekend de alegeri care a polarizat până la implozie societatea, vocabularul emoțiilor pe care le simțim se diversifică, iar divergențele de opinie ies deseori din sfera conversațiilor decente. În funcție de evoluția candidaților pe care îi susținem sau nu, simțim valuri de furie sau bucurie, indignare sau extaz, dezgust sau mulțumire, nedreptate sau satisfacție, irascibilitate sau ușurare, iar climaxul se va atinge în turul doi. 

Ne confruntăm cu un cumul de emoții pe care psihologii îl numesc: anxietate electorală. Nu a măsurat-o nimeni până acum pe bune în România, dar discursurile virulente din social media, atât din partea candidaților, cât și a utilizatorilor, sunt o busolă destul de clară pentru nivelul de stres la care ne supun cele 4 tururi de alegeri din acest an.

Un studiu realizat în 2023 de Asociația Americană de Psihologie arată că 67% dintre respondenți declarau că viitorul țării reprezintă o sursă de stres. Un procent similar ar putea fi atins și de cetățenii români estimează pentru Republica psihologul Mihai Copăceanu. Specialistul spune că suportul social contează în reducerea anxietății, dar ce se întâmplă când te confrunți cu toate singur? Când, odată ajuns acasă, nu ai cu cine să împărtășești gânduri, temeri, să cauți speranța?

În ultima săptămână mi-au scris două prietene cu același discurs, aceleași frici și scenarii de viitor similare. Deciseseră să închidă televizorul și aplicațiile și să iasă din vertijul informațional. Le-am rugat să descrie cât de acut se simte anxietatea electorală la oamenii single.

Monica spune: „Mi-e teamă. Mi-e teamă de furia oamenilor din jurul meu, de încăpățânarea de a nu-l auzi pe celălalt, de faptul că suntem două tabere. Au reușit. Este eșecul nostru, al tuturor. Sunt o femeie de 40 de ani, singură într-o societate în care nu mă înscriu în normă. Nu am făcut copii, nu m-am căsătorit, conduc o firmă privată, plătesc taxe la stat, lucrez cu fonduri europene, port pantaloni și merg o dată pe lună la cosmetică. 

Nu sunt ironică, deși pare o glumă. Dar într-un viitor utopic ales de vecinii mei, de rudele mele, de foști colegi de școală sau vecini din copilărie eu n-am să mai pot face toate astea.

„Ești tu prea prăpăstioasă”! Da, poate că sunt. Pentru că mi-e frică, e multă violență în jur. Nu mai raționăm, reacționăm emoțional. Votăm emoțional. Fără argumente, fără a ne pune întrebări, fără a ne documenta. „Somnul rațiunii naște monștri”. Și a născut”.

D. vorbește despre cât de dificilă e disonanța dintre tăcerea spațiilor prin care navighează cotidian (fie că e vorba de apartamentul în care locuiește sau atelierul în care lucrează) și tumultul emoțional interior. „Când ești single toate lucrurile astea se amplifică. Sigur, încerc să vorbesc cât mai mult cu prietenii, cu mama, despre ceea ce se întâmplă, dar în mod fundamental, sunt eu cu mine și trebuie să trec cumva printre orele și minutele care au căpătat mai nou o greutate de plumb și o consistență monolitică. În momentul în care îmi încurajez o prietenă, un prieten, la rândul lor copleșiți de noua realitate în care am fost aruncați cu brutalitate, mă încurajez și pe mine. Îmi spun că nu e totul pierdut, că avem la îndemână votul, că încă putem face multe lucruri să luptăm împotriva extremismului care inevitabil duce la tiranie. Faptul că primele mele studii sunt în domeniul științelor politice mă ajută să văd poate un pic mai clar tabloul general, dar asta vine la pachet cu și mai multă suferință interioară. Iar tăcerea din jur nu ține cont de rafinamentele de gândire ale teoreticienilor și ale filosofilor politici, tăcerea din jur se revarsă peste singurătatea mea amplificând-o ca o cutie de rezonanță. Mai mult ca oricând, mi-aș dori prezența cuiva care, chiar dacă nu zice ceva – pentru că în zilele astea excesul de cuvinte și de analize e oricum copleșitor –, vorbește de dincolo de tăcere prin emoție și apropiere fizică: „Sunt aici, trecem împreună prin asta.” Atâta tot. Dar ar face o diferență extraordinară. Nu am această prezență lângă mine acum, așa că, printr-un efort care uneori mă costă ultimele resurse de empatie, îmi ascult tăcerea din jur și îmi spun: „Sunt eu aici, voi trece prin asta cu mine însămi.” Și mă iau în brațe în gând, într-un fragment de liniște interioară temporară, și merg mai departe prin fiecare oră, prin fiecare zi, împreună cu mine.”

Mihai Copăceanu, psiholog: Agresivitatea liderilor politici a crescut agresivitatea în rândul cetățenilor

Politica poate să fie un generator de frică, iar cel mai bun mod de a o combate este să vorbim deschis despre ea, să găsim metode de coping și să o transformăm în acțiune benefică spune psihologul Mihai Copăceanu, care ține zilele acestea un workshop pe această temă.

L-am întrebat ce impact are climatul politic tensionat asupra indivizilor. „În ultimele săptămâni, am devenit martorii unor evenimente politice cu profund impact emoțional negativ, mai mult decât în cazul oricăror alegeri politice din Romania, nu doar din ultimii 35 de ani cât și din 1965 până astăzi, pentru că în perioada Ceaușescu nu se poate vorbi de o anume anxietate politică”, subliniază pentru Republica psihologul.

Mihai Copăceanu crede că „polarizarea societății are legătură cu discrepanțele majore dintre discursurile politice cu accent important pe agresivitatea unor lideri politici. Iar agresivitatea acestora a crescut și agresivitatea în rândul cetățenilor.”

Psihologul mai spune că am ajuns în această situație pentru că românii nu au exercițiul dialogului la modul general. “Ce se întâmplă astăzi este o oglindă clară a punctului în care societatea românească a ajuns, pe fondul profundelor nemulțumiri față de partidele mari, pe fondul unor instabilități socio-economice, peste care au prins foarte bine mesajele de tip anti-sistem, agresive, în același timp naționaliste, mesianice care au făcut să crească numărul cetățenilor care au recurs la agresivitate în susținerea opiniilor lor.”

Cum ne putem proteja în campania electorală

Mihai Copăceanu ne recomandă:

- să limităm și să reducem foarte mult consumul informațional de pe rețele de socializare. Cu cât stăm mai mult pe Facebook, Instagram și TikTok, cu atât devenim mai anxioși. Soluția este să nu mai urmărim sau chiar să dezinstalăm aceste aplicații care ne predispun la dezinformare și manipulare.

- să evităm discuțiile pe această temă cu persoanele cunoscute sau necunoscute, care duc instant la conflicte, certuri și o stare de agitație și neliniște.

- să ne concentrăm pe alte discuții, pe alte activități, pe lucruri pe care noi le putem controla și care ne dau o stare de bine.

„Anxietatea electorală se referă la reacțiile cetățenilor cu privire la evenimentele politice cu impact și este caracterizată de stres, îngrijorări și teamă. Ea are la bază, în special, o nesiguranță, o incertitudine accentuată cu privire la viitorul politic al țării. Temerile obișnuite cu privire la viitor sunt acum exagerate și devin iraționale și de-a dreptul înspăimântătoare, ceea ce pe mulți tineri și adulți îi determină, la modul cel mai serios, să se gândească la emigrare”, definește pe larg termenul psihologul Mihai Copăceanu.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp