Foto: Profimedia Images
Sunt sătul de sistemul de învățământ din România. Pur și simplu m-am săturat să văd următorul comportament: diverși oameni mă contactează sau scriu pe grupuri de programatori că au nevoie de ajutor contra cost, la un proiect.
Până aici nimic în neregulă.
E mai productiv să lucrezi în echipă.
Așa că cer mai multe detalii...
Și aflu că proiectul e pentru facultate.
Că persoana nu înțelege programare, dar are mare nevoie să îi facă cineva proiectul. Altfel, nu trece examenul.
Mi-a ajuns până peste cap și mă revoltă să văd că mentalitatea asta încă se propagă în 2021. Dar partea cea mai rea e când pun următoarea întrebare: „Ai nevoie și de ajutor să înțelegi cum să faci proiectul?"
99% dintre oameni răspund că au nevoie doar de proiect, cât mai repede. Nu vor și nici nu au nevoie să îl înțeleagă.
Știu de unde vine mentalitatea aceasta. Din cauza asta mă revoltă atât de tare. Mentalitatea.
Am trecut și eu prin sistemul de învățământ românesc și mi s-a cultivat aceeași mentalitate.
În 12 ani de școală și 4 de facultate, foarte rar mi s-a explicat de ce am de făcut o temă… Sau un proiect. Sau de ce trebuie să învăț niște noțiuni pentru examen. Aveam senzația că totul merge din inerție. Pur și simplu eram obligat să fac niște lucruri pentru că „așa trebuie”. Altfel, luam o notă mică sau aveam restanță.
Cel mai trist lucru, ca student, este că îți dai seama mult prea târziu că lucrurile pe care le-ai făcut atâția ani sunt inutile. De cele mai multe ori vezi asta doar la primul interviu de angajare - pe care îl pici.
Ce să vezi, ce ai învățat la școală nu are nicio legătură cu ce ți se cere la interviu și pe urmă la job.
Și e păcat, pentru că mulți visăm când mergem prima dată la școală că vom deveni cineva. Poate visăm că munca noastră va fi importantă și că va însemna ceva.
Știu cum îmi doream să creez jocuri, când eram mic, și speram că la liceu, la mate info, voi învăța asta și că voi crea programe pe care le vor folosi mii de oameni.
În realitate am învățat pentru sute de teste, informații pe care acum nici nu mi le mai amintesc. Am pierdut atâtea mii de ore învățând noțiuni inutile (pe care oricum le pot găsi în câteva secunde pe internet - explicate mult mai bine decât în manual).
Încă nu am reușit să trec complet peste această frustrare. Dar cea mai mare problemă este că, iată, la 10 ani de când eu intram la liceu, lucrurile se întâmplă fix la fel.
Credeam că trecerea în online va schimba ceva. În realitate, se folosesc aceleași tehnici de predare, singura diferență e că orele se desfășoară pe Zoom, acum.
Și asta, în timp ce văd în fiecare zi, în comunitatea noastră WellCode, oameni foarte pasionați, care vor mai mult de la viață, dar care sunt blocați de sistem și de mentalitatea încurajată de acesta.
Oameni care nu au nicio vină și care își doreau mai mult de la viață, își dau seama acum că sistemul de învățământ le asigură doar că își vor lua diploma, neștiind ce îi așteaptă pe urmă.
Mă enervează să aud despre aceleași comportamente nepăsătoare ale profesorilor. Oare nu-și dau seama că în mâna lor se află viitorul a câtorva zeci de elevi, în fiecare an?
Că rolul lor nu e doar să își predea materia și la final să corecteze niște teste? Rolul lor e să arate imaginea de ansamblu, practică a lucrurilor.
Poate că nimeni din clasa ta nu va ajunge istoric, dar înțelegând istoria va fi mai simplu să îți dai seama ce se întâmplă în prezent.
Poate că nu vor ajunge toți doctori, dar cu siguranță ne-ar ajuta pe fiecare să știm cum să avem grijă de sănătatea noastră, mai ales acum, când avem nevoie mai mult ca niciodată de un sistem imunitar puternic.
Am învățat despre zeci de proteine la biologie, dar nimeni nu mi-a spus cum să am o alimentație sănătoasă sau că e posibil să am mereu energie.
De ce nu renunțăm odată la perspectiva pe termen scurt, la definiții memorate, la proiecte cu cerințe aiurea, la examene din niște noțiuni inventate de dragul teoriei?
Până la urmă, nu face bine nimănui acest sistem. E un sistem care omoară entuziasmul, cheful de muncă și talentul. Și asta e valabil pentru studenți, elevi, dar și pentru unii (puțini) profesori.
Pentru că, în foarte mare parte, sistemul este format de fapt din profesori care se complac, perpetuează boala.
Cred cu toată convingerea că vina este a profesorilor care sunt nepăsători. Care nu își fac treaba de călăuzitori ai generațiilor tinere. Care nu oferă un model de urmat.
Studenții care cer proiecte gata făcute sunt rezultatul „muncii” acestor „profesori”. Consider că nimic nu e mai rușinos pentru ei decât faptul că elevii lor cu note mari eșuează în masă la interviurile de angajare.
Pentru că, până la urmă, despre asta e vorba (sau ar trebui să fie vorba) la școală și la facultate: să te pregătească pentru viață, să te ajute să alegi un job care să te facă fericit și care să îți ofere stabilitate și bunăstare.
Altfel, e degeaba...
Și m-aș bucura dacă le-ar spune cineva studenților următoarele:
1) Diplomele nu sunt îndeajuns pentru un job.
Hârtia pe care tu o s-o primești la finalul facultății îți va fi inutilă dacă mergi la interviu și nu știi să faci nimic (acolo nu îți mai poate face nimeni proiectul).
2) O notă la examen nu reflectă abilitatea cuiva.
Toată lumea știe că în facultățile din România se copiază „pe rupte", iar materia de la examene e învechită, deci niciun angajator nu mai dă doi bani pe facultate.
3) Copiatul funcționează doar la școală.
Orice angajator care se respectă vrea să vadă cum îți merge mintea. Să înțeleagă cum gândești lucrurile. Și, cel mai important: să vadă că poți rezolva o problemă nouă pe care el o are.
Nicidecum o problemă pe care „ai învățat-o” de dinainte pentru examen. Pentru că viața e imprevizibilă și plină de provocări noi.
Cred că în prezent singurul mod în care putem aduce o schimbare este ca noi, părinții, prietenii, mentorii să avem grijă de generațiile tinere.
Să nu mai trimitem copiii la școală doar pentru diplome și să înțelegem că o notă mare e, de cele mai multe ori, doar niște cerneală scrisă pe o hârtie, un concept care are valoare doar în sistemul închis al școlii.
Deci, cea mai importantă abilitate pentru un tânăr în ziua de azi este capacitatea de a rezolva o problemă nouă, practică și de a gândi creativ.
Pilele, relațiile și plagiatele sunt de domeniul trecutului. Cine nu se va adapta va avea de suferit - sau se va angaja la stat (dacă are pile). Totuși, acolo salariul e mic (deși sporurile sunt mari și multe) și munca plictisitoare.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Cele spuse de tine imi par mai adevarate pentru liceu si relative pentru univeristati, unele cdepartamente din universitati se descurca chiar foarte bine.
Mai mult de jumatate din absolventi tintesc la slujbe in administratie, sau ”la stat” , care in covarsitoare majoritate se dau pe alte criterii decat cele legate de capacitatea absolventului de a intelege si utiliza cele invatate pentru rezolvarea probemelor de la locul de munca. Adica pe baza de PCR si fara sa conteze profesionalismul. ,
Absolventii care se pregatesc in domenii tehnice, si/sau medicale, in majoritate tintesc slujbe in afara tarii, ei stiu ca se pot baza doar pe competentele proprii in domeniu vizat si sunt mult mai atenti la pregatire, Nu trec prin scoala doar ca sa bifeze o diploma. Pana la urma profesorii lucreza cu materialul clientului, din aceeasi grupa de studenti unii obtin burse doctorale sau slujbe bune la companii internationale iar altii se plang ca la sfarsitul studiilor nu stiu suficient pentru a obtine o slujba in domeniul in care s-au pregatit. Unii lucreaza si fac voluntariat in companii pe tot parcursul studiilor altii cunosc la perfectie toate cluburile din oras.
in ultima vreme au aparut exemple nu doar de inalti functionari care au trecut prin scoala ca gasca prin apa si au diplome care nu reprezinta decat hartie uzata. Au aparut directori de companii nationale si alte functii inalte ce necesita cunoasterea profunda a domeniului tehnic, cu diplome false fabricate manufacturier sau chiar fara nici un fel de diploma. De aici incolo suntem pe terenul tuturor posibilitatilor, si asta multumita legiuitorilor si politicilor celor care conduc si administreaza Tara.
Apoi, îmi place foarte mult ideea asta că poți fi creativ, tu neavând niciun pic de cultură. E ca și cum eu cred că pot să merg să escaladez munți eu fiind mai degrabă o creatură de canapea. Se poate, da nu ești tu acela. Apoi, mersul la școală, te ajuta să-ți dai seama că scriitura ta e mediocră “at best”. D-aia era bine să citești. Totodată, era bine să rezolvi și exerciții la mate, te ajutau să înveți să gândești abstract și așa te-ai fi prins că dacă tu și alții nu înțelegeți, asta nu înseamnă că nimeni nu înțelege de ce pierde 20 de ani mergând la școală și învățând chestii abstracte în loc să învețe să facă la serviciu chifteluțe. Te pupix!
Notiunea de a TERMINA FACULTATEA va fi desueta pentru ca nu o vei termina niciadata. Dezvoltarea tehnologica este atit de rapida incit procesul de productie si invatare trebuie sa se produca concomitent pe o spirala asemenea codului ADN. Facultate trebuie absolvita de oameni cu pasiune si cu spirit inovator. Pentru toti ceilalti ce isi doresc bani, glorie sau alte lucruri desarte de pe acest pamint exista multe alte meserii la fel de respectate ca cea oferita de absolvirea unei facultati.!
In trecut marii oameni deja produceau opere si rezultate valoroase la 16-18-20-22 ani, acum dupa facultate, master, doctorat deja esti obosit cand tb sa incepi munca!
parca lui eugen barbu i se punea in seama ne-scrierea de el a unor opusuri etc, etc
dar sa mai constatam, deci, ca acum sunt la rand , fii celor care si-au platit temele si examenele (la negru) acum 25 sau 30 de ani!