Sari la continut

Revoluția online

România digitală este cea care ne face să mergem înainte. Un proiect Republica, susținut de eMag.

Am plecat cu cortul și am dat peste natura noastră umană: în sunet de claxoane şi-n veşnicul miros de mici, mi-am zis că nu merităm aşa frumuseţe

Era sfârşit de vară, dar parcă abia ce începea iulie. Soarele ne ardea în ceafă şi simţeam puţin că ameţim. Roţile maşinii se învârteau ca patru boabe de strugure sub greutatea noastră şi a bagajelor, orele păreau că se plictiseau de moarte şi treceau uşor, ca melcii pe trotuarele uscate. De două zile nu ne gândeam la altceva decât la răcoarea din Covasna şi la un weekend prelungit cu tot ce înseamnă pentru noi viaţă frumoasă: prieteni, somn în natură, cu cortul, linişte, drumeţii lungi şi un anume spectacol de teatru care ne-a rămas încrustat în minte ca dovezile de dragoste de pe scoarţa bieţilor copaci din pădure, Andra + Faust = LOVE.

Totul a început cu o propunere de pescuit. Nu ne plăcea deloc ideea că trebuie să ademenim peştiuci tăntălăi cu modele arătoase de râme, dar dacă ăsta era motivul de adunare, de ce nu? Ne-am informat ce presupune o ieşire la pescuit, ne-am ocupat timpul cu gândul la viermişorii de care trebuia să facem rost pentru grozava noastră incursiune în natură şi cu vizite deloc plăcute în magazine de specialitate. Îmi tot venea în minte imaginea unor bibani sănătoşi, vioi, ieşiţi la promenadă cu copiii şi păcăliţi de cârligul plin cu vânat, uite, fiule, să-ţi arăt cum se procură o hrană decentă! Apoi imaginea viermişorului care se zvârcoleşte şi este înfulecat de peştele pe care noi, la rândul nostru, urma să-l scoatem din apă şi să-l mâncăm. Am împărtăşit imaginea cu ceilalţi şi am căzut de acord, după multe încercări, că putem la fel de bine să renunţăm la pescuit, parţial din cauza cruzimii faţă de animalele din mediul acvatic şi faţă de nevertebratele cu corp moale şi grăsuţ, parţial pentru că nu aveam undiţe, mulinete, dopuri de plută sau fire de nailon, aşa că ar fi trebuit să investim mai mult decât două-trei cocoloaşe de mămăligă şi câteva râme în tot echipamentul.

Am răsuflat uşurată, oricum, nu e prea mare îmbulzeala prin lacuri, să lăsăm peştii să fie fericiţi. 

Aşa se face că, până la urmă, ne-am hotărât să mergem cu bicicletele prin pădure, apoi să facem o drumeţie scurtă şi, la finalul zilei, să dormim pe malul lacului. Urma să fie fantastic!

Cu soarele în spate, am ajuns în Covasna, era al naibii de frumos! Colţişoare retrase, departe de nebunia lumii, cu poteci făcute special pentru roţile noastre de 26'. Ne-am dat prin pădure până la epuizare, până când ne trăgeam răsuflarea ca nişte şalăi de 10 kilograme.

Apoi ne-am luat din pădure şi ne-am aruncat în braţele şoselelor, până la lac. Am urmărit traseul cu degetul, afundându-ne în peisaj, mai aveam puţin şi ne visam deja departe. Cei mai sceptici din grup spuneau că ne-am plictisi de moarte dacă am ajunge aşa devreme acolo. Interacţionăm puţin, frigem două legume şi apoi toată lumea se culcă la nouă. Ceilalţi spuneau că, dimpotrivă, avem tot timpul să discutăm, să râdem, să ne dăm teste de cultură generală, să tăcem şi să ne jucăm „La popa la poartă". Ultima parte suna foarte bine, aşa că am pornit-o spre lac cu convingerea fermă că o să ne distrăm grozav.

Uşor-uşor, am ajuns la lac, exact când ziua dădea să se stingă în stufăriş. Niciunul dintre noi nu mai fusese acolo, ne imaginam un loc sălbatic, neatins de om sau de cutii de bere. Am fost puţin uimiţi să aflăm că nu era aşa, cam toată civilizaţia se mutase pesemne la lac. Primul semn au fost râuleţele colorate de ambalaje, care mărgineau drumul forestier până hăt, departe. Sigur nu se simte singură ulicioara asta, m-am gândit. Prin copaci se agitau, pe ici-colo, pungi de plastic, fojgăiau barbar, formau un păienjeniş ce tivea coroanele săracilor brazi.

Am zâmbit subţire, fără viaţă, iar ochii ne erau adânciţi în orbite, până-n ceafă. Pădurea se-ntorsese la starea generală de dinainte de facere, când pretutindeni domnea haosul.

Apoi un domn care ne cere la ieşirea din pădurice o sumă modică pentru campare. Ne-am imaginat că suma modică se duce spre nişte toalete ecologice unde fetele îşi pot pudra nasul şi îndrepta rochiţele sau spre curăţarea locului în sine, dar nu era cazul. Fetele îşi pudrau nasul după covoarele naturale de cetină, drept dovadă stăteau şi sutele de locuri însemnate cu şerveţele şi altele trebuincioase, iar curăţenia era făcută din când în când de câte un piţigoi sau auşel cu cap galben.

Pe lângă asta, era mirosul de mici şi oamenii care asudau la bustul gol deasupra lor. Oriunde adulmecai, fumul purta acelaşi miros de mici. Fie că venea din străfundurile Bărăganului, fie că bătea din partea Şoimuşului Mare, vântul aducea cu el mireasma micului ventilat cu tăviţa de polistiren, făcea ce făcea şi strica până şi frumuseţea apusului. Peste tot vedeai numai piele bronzată, care îşi trăise zilele ei bune, trasă cândva numai peste muşchi, dar acum, după o strădanie de câţiva ani, stătea întinsă ferm peste câte o burtă robustă, atârnând ca o limbă peste şiretul pantalonilor de trening.

Foto: fitness-nutritie.ro

Din patru zări se auzea înfundat o muzică incertă, nişte ritmuri alerte cu un beat turcesc şi o frazare dubioasă.

Am zis să stăm, nu aveam unde merge mai departe. Ne-am ridicat cortul, am pregătit o cină uşoară şi ne-am ospătat cu conserve şi pâine. Oricum, toată mâncare noastră avea iz de mici. Nu ştiam sigur dacă mâncam chiftele, sandvişuri cu brânză sau budincă de vanilie.

Am flecărit despre una şi alta în şoaptă, iar în răstimpurile când nu vorbeam, la malul lacului se auzeau clar broscani grăsuţi şi maronii prin stufăriş. Asta până când aproape de noi a izbucnit o muzică de club din două boxe cât nişte buşteni măricei şi lumina unui discobol s-a pus pe animat întunericul. Am rămas muţi de admiraţie, să-ţi aduci un aşa arsenal in inima pădurii nu-i de colo. Fir-ar să fie! Pulsul ni s-a oprit, unii dintre noi încercau să-şi dea seama ce se petrece şi îngânau un ritm aiurea, iar timpul stătea suspendat deasupra noastră asemenea unei site imense.

În ce mă priveşte, am descoperit relativ rapid o metodă excelentă de anihilare a muzicii: degetele în urechi. Stai pe păturică şi, când melodia ajunge la apogeu, îţi iei zgârciul urechii şi-l apeşi uşor spre interior, ca să te ţii mereu cu mintea întreagă. Când intervine pauza dintre melodii, dai drumul uşor şi te apleci puţin pe spate, timp de două secunde. O oră-două merge negreşit, din nefericire însă nu-ţi poţi astupa urechile o noapte întreagă.

După încă trei melodii, ne-am târât cuminţi în cort şi am stins lanterna. Cei mai sceptici din grup avuseseră dreptate.

Apoi, de nicăieri, soarele începuse să-şi facă loc prin ţesătura cortului. Ne-am trezit buimaci şi ne-am spălat somnul de pe faţă. Am strâns ce aveam de strâns şi ne-am întors la drumul din pădure în şir indian.

Apoi am plecat spre Sibiu, pe Transfăgărăşan, la Faust. Am parcurs 3 kilometri în două ore, la Bâlea lumea la bustul gol, în slipi şi-n şlapi, gata oricând să facă un salt în mare, se-mbulzea la covrigi, noi ascultam La vie en rose şi respiram cu tricoul la gură în tunelul neventilat care desparte munţii. O doamnă se scobea între dinţi cu unghiile cât lumea şi aştepta la coadă un porumb fiert. M-am uitat spre Călţun şi mi-am cerut iertare, unii oameni se adună doar ca să nu stea risipiţi, inclusiv noi. Mi-a părut atât de rău încât, în sunet de claxoane şi-n veşnicul miros de mici, mi-am zis că nu merităm aşa frumuseţe.

Dar am ajuns în sâmbăta aia lungă şi l-am văzut pe Faust după Dumnezeu ştie câtă aşteptare. Un spectacol fabulos, anormal de bun, atât de diferit de ceea ce cunoaşte teatrul de azi, încât ți se face teamă. Mie ştiu că mi s-a făcut.

Şi am uitat tot, opreşte-te, spectacolule, că prea frumos eşti!, iar în noaptea următoare m-am visat Mephisto.

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • catalin check icon
    Relaxarea pentru unii dintre noi inseamna , matul plin, galagie ,manele si etalarea masinilor cu nr de bulgaria( fara taxa de mediu .. se intelege ). In natura ar trebui sa fii ca un musafir , asta pentru cine intelege.
    • Like 0
  • Trexer check icon
    Doamna Andra era mai bine în parcuri și-n locurile pietonale din orașe?
    • Like 0
  • Tot articolul e scris cu un fin ton condescendent. Autoarea se delimiteaza clar de sub-oamenii care mananca mici si au tupeul sa viziteze locurile unde ea probabil se astepta sa fie pustiu ca sa inspire ozon pur si sa isi hraneasca mintea evident superioara mancatorilor de mici si porumb. Pe deasupra mai asculta si la Vie en Rose spre Balea in drumul ei spre Faust.
    Si sa nu uitam, in timp ce aia cu burtile mari de le atarna peste pantaloni mananca mici si transpira, autoarea mananca legume fripte in timp ce ea si prietenii isi testeaza cultura generala.
    Oh, mais quelle finnesse!
    Putem noi trai o mie de ani si nu vom avea norocul sa ajungem pe acelasi plan existential ca si autoarea.
    • Like 5
  • :))) Eu m-am visat cam des Mephisto in ultimii ani, ca mi-e frica sa nu devin ... Dar poza aia nu cred ca e reala. Este imposibil sa nu fie photoshop-ata!
    • Like 0
  • Dadush check icon
    "fishes don't have feelings"
    • Like 0
  • Mda...totul este...romaneste...
    • Like 0
  • Ionel check icon
    "O oră-două merge negreşit, din nefericire însă nu-ţi poţi astupa urechile o noapte întreagă....." Vreau sa va spun ca toata vara, in fiecare weekend, toata noaptea pana spre 9-10 dimineata, muzica de la divertiland din Chiajna merge la maxim. La 5-6 km se aud basii...pana in Chiajna, Dragomiresti.......am sesizat on-line si garda de mediu. DEGEABA, nimeni nu face nimic si nu am primit niciun raspuns !!!!
    • Like 0
  • Alkaid check icon
    Va inteleg frustrarea provocata de mizerie, lipsa conditiilor decente de campare, lipsa de educatie a turistului roman etc.
    Ce nu inteleg:
    1. Planul era sa "frigeti niste legume" pe malul lacului, dar ati ramas neplacut surprinsi ca si altii, multi, au dreptul sa "friga" mici. Sau daca frigi mici esti de categoria a doua?
    2. Stiam ca daca pleci de la Covasna spre Sibiu, nu prea ai ce cauta la Balea in tunel. La fel, nu stiam ca se vede Caltunul de la Balea sau de la Capra. Dar daca tot ati ajuns la Balea sambata, cand se stie ca tot romanu urca, de ce sa te oparesti ca nu esti singur acolo? Ceilalti n-au dreptul sa urce? Sau sa manance covrigi sau porumb? Sau sa se bronzeze?
    4. De ce sa te miri de aerul irespirabil din tunel? La fel cum dvs. ati parcus 3 km in 2 ore dinspre Balea Cascada, la fel si cei care au urcat dinspre Vidraru au parcurs 3 km in 2 ore. Decat ca ei, pt. a ajunge la lac, sunt nevoiti a parcurge ultima portiune prin tunel. Acela in care, nemultumita foc de noxe si de natura umana, ascultati "La vie en rose".
    Nu inteleg de unde pretentia acesta de a fi singur in locatii de maxim interes turistic. De ce sa ii judeci pe cei ce urca muntele cu masina, cat timp si tu faci la fel? Daca vrei singuratate si aer curat, mergi in timpul saptamanii la Balea (este pustiu) sau alege alta destinatie, mai putin la moda.
    Iar repetitia faptului ca ati fost la "Faust" este aidoma acelui "am valoare" al lui Salam.
    • Like 7
    • @ Alkaid
      Oamenii aia au plecat de acasa sa manance mici. Nu sa vada munte, lac, sa respire aer curat. Asta e socul: ca acum nu mai este cool sa faci micii in padure,in orasul tau, ci trebuie sa mergi in locuri de rasunet s-o faci. Sa dai bine pe fb ;) Astia mai chinuiti merg la Balea, cei mai " da bani gata" merg in Austria sa-i friga.Tot pe mici. Cu magaoaiele de manele dupa ei. Adica nu la ciripit de pasarele si ozon. Asta cred ca a vrut sa spuna doamna. Daca nu, asta spun eu...ca la noi in tara trebuie sa fii montaniard ca sa dai de pasarele si aer curat. Dar din ala bun, gen enduro!
      • Like 0
  • Daa..., doamna e fină, îi "put" micii și porumbul fiert, se delectează doar cu Faust. Aș paria că e din aceeași gamă cu Răducioiu, că altă explicație pentru folosirea total ridicolă a cuvântului "discobol" eu n-am găsit.
    • Like 3
    • @ Ovidiu Grigore
      doamna face 2 greseli: 1. spera ca in Ro te poti bucura de natura fara sa dai de ghertoi ca tine. 2 spera ca pe Republica va intalni altceva . Prea buna doamna, treziti va. Ovidiu Grigore e majoritar in tara asta. Adica latotpasuloriundetentorcirespiriprivesti
      • Like 7
    • @ Radu Mihai
      Domnule drag, in momentul in care doresti sa publici un articol, aici pe Republica sau oriunde in alta parte, te expui comentariilor cititorilor. Care nu pot fi toate elogioase, ca doar am depasit momentul '89. Jignirea dvs adresati-o oglinzii in care va priviti dimineata.
      • Like 4
    • @ Ovidiu Grigore
      Sa va traduc ce a vrut sa spuna domnul: ca aici, pe Republica, oamenii cauta polemici cordiale. Genul ala de comentarii critice ,in care sa folosesti cuvinte frumoase , ca sa expui o parere contrara si sa fii si inteles!
      • Like 0
  • Vasile check icon
    Eu știu că este o lege care permite camparea și mai ales grătăritul numai în locuri special amenajate. Să aplice legea autoritățile și se rezolvă.
    • Like 1


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Halep - Moisescu

Sportivii români trebuie să depășească- pentru a face performanță- limite care le sunt impuse de la vârste mici. „Nu poți să faci aia”, „Nu ești în stare”, „Nu poți să ajungi numărul unu”, „Nu poți să câștigi un Grand Slam”, spune Simona Halep, care crede că un sportiv cu pishicul „tare”, e mai pregătit să fie campion. Ea are și câteva sfaturi pentru părinții care își încurajează copiii să facă sport.

Citește mai mult

ANAF - declarații online

În ultimele două luni și jumătate, multe dintre instituțiile publice din România au descoperit că pot funcționa și fără dosar cu șină. O ordonanță dată de Guvern în perioada pandemiei le obligă astăzi să primească de la cetățeni documente în format electronic și să le răspundă în același fel. „

Citește mai mult

Emil Hurezeanu

„Altă soluție nu mai e. Nu avem încotro. trebuie să recurgem la cele mai bune strategii pentru obținerea acestor bani și, mai ales, pentru folosirea lor”, spune Emil Hurezeanu. (Foto: Inquam Photos/ Virgil Simonescu)

Citește mai mult

Meat-up

În vara lui 2018, Paul Petri şi Vio Nechiti și-au deschis un restaurant de burgeri în Cluj, după ce și-au cultivat și antrenat pasiunea pentru gătit în bucătăria unui restaurant de 4 stele din Anglia.

Citește mai mult

Teodosie împărtășind

ÎPS Teodosie, fost Snagoveanul, actualmente Tomitanul, s-a eliberat de sub dictatura distanțării sociale și a împărtășit mai mulți copii, cu aceeași linguriță. Un gest de sfidare față de autorități, de nesupunere și de declarare a autonomiei sale de ierarh. Patriarhia însăși a găsit acțiunea ÎPS-ului de la malul mării „ostentativă” și a recomandat respectarea legilor țării.

Citește mai mult