Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Republica împlinește opt ani de existență. Vă mulțumim că ne sunteți alături în această călătorie prin care ne poartă bunul simț, nevoia unei dezbateri de calitate și dorința pentru un loc mai bun în care să ne spunem ideile.

Am primit un mesaj de amenințare pe parbriz: Stimate „domn”… Faceți cunoștință cu justițiarul junglei urbane, care „are grijă” de noi, nesimțiții: Tăietorul de Roți

pana auto - Getty

(Foto Guliver/Getty Images)

E plină țara de nesimțiți care parchează peste tot, pe borduri, pe spații verzi sau în fața garajelor private. Eu sunt unul dintre ei. Conduc prin București de un sfert de secol, adică de pe vremea când pe Calea Victoriei se circula în dublu sens, și am dezvoltat inerent o abilitate de a-mi parca mașina în cele mai ciudate, înguste și improbabile locuri. Nu mi-am dorit această abilitate, însă ea s-a dezvoltat natural și mi-a fost foarte utilă, așadar am considerat-o adaptare la mediu. Până la urmă, nici nu contează cauzele, mai importante sunt efectele. Iar un efect al șofatului în Bucureșți este stresul de a fi parcat mașina într-un loc nepotrivit, stres care uneori ne influențează comportamentele din cursul zilei. Cu toții știm când mașina parcată ne este în pericol.

Un specimen rar, însă cu notorietate mare în cartierele românești, este Tăietorul de Roți. Este cel asupra căruia te avertizează prietenii când mergi in vizită: 

- Nu parca vizavi, pentru că nebunul ăla taie roțile! 

În general, nimeni nu se revoltă, de fapt nimeni nici măcar nu se mai miră, iar șoferul se execută. Haterul de vizavi nu are neapărat mașină, însă are poartă de garaj, pe care scrie cu mândrie: „Nu parcați”. În funcție de nivelul de fundamentalism al proprietarului porții, anunțul poate conține precizări suplimentare sau amenințări la adresa caroseriilor eventualelor mașini parcate în acel loc. 

Personajul deține o casă de tip vechi, dar decent îngrijită, iar dacă are familie aceasta este mai puțin vizibilă decât el. Are mult timp liber pe care și-l ocupă prin curte, iar vara umblă pe stradă dezbrăcât până la brâu sau îmbrăcat într-un maiou. Este pensionar acum și pare că a lucrat toată viața în același loc, un loc călduț la stat, dintr-o organigramă comunistă veche și neactualizată, unde a învățat importanța disciplinei. Crede în reguli și în respectarea lor.

Tăietorul de Roți este celebru pe strada lui. Toată lumea îl știe, toată lumea îi acceptă anormalitatea, respectiv toată lumea evită să-l provoace. Aventurile cu Poliția le-a avut deja, a primit reclamații multe, însă Poliția nu i-a făcut, de fapt, nimic. El este convins de proprietatea sa certă asupra acelui spațiu geografic de asfalt, aflat în fața porții, și știe că unul dintre scopurile esențiale ale vieții lui este protejarea acestui mic teritoriu, împotriva invadatorilor externi. Nu crede că generozitatea sau ospitalitatea funcționează sau că oamenii ar putea coopera vreodată pe aceste principii. Își petrece mult timp în curte, supraveghind activitatea din stradă. Când simte o activitate suspectă, iese pe stradă și udă cu furtunul locul asfaltat de parcare sau se preface că-și aranjează tomberoanele. Din când în când, se mai oprește și scanează autoritar strada. Deja știe care sunt mașinile proprietarilor de pe stradă și care sunt cele ale vizitatorilor. Are el niște clienți, se știu ei foarte bine, i-a avertizat deja și abia îi așteaptă să greșească din nou.

Întreaga istorie umană este o poveste pe repeat a luptei dintre gazde și invadatori, pe diverse teritorii. Subconștient și subliminal, Tăietorul de Roți duce această luptă cu toți necunoscuții care îi invadează teritoriul său ancestral. 

Comportamentul Tăietorului de Roți variază în funcție de percepția sa asupra nivelului de ostilitate al invadatorului. Astfel, modelul mașinii, ora parcării interzise sau durata staționării pot constitui factori amplificatori ai aversiunii pe care Tăietorul de Roți o poate dezvolta. Un jeep este un invadator mai arogant decât o Dacie, pentru că reprezintă o provocare mai mare, în fața unui adversar redutabil, pe când un biet curier, care stă 5 minute, este mai degrabă un turist decât un invadator.

Acțiunile Tăietorului de Roți sunt influențate de mecanismele complexe ale minții lui, așadar nu sunt deloc ușor de intuit. Însă, catalogate superficial, ele se pot împărți în două categorii mari si late: acțiuni de avertizare și acțiuni de distrugere.

Avertizarea trebuie să lămurească mai întâi poziția de autoritate. Ridicarea ștergătoarelor pretinde a fi un gest prietenesc. De fapt este ultimativ. El doar sugerează toleranță, în fapt este o promisiune de agresivitate în viitor. Avertismentul implică faptul că balanța raportului de forțe este înclinată către cel care a ridicat ștergătoarele. Este deci o declarație de putere care evidențiază o greșeală certă și solicită reparații imediate. Dacă acțiunea ar fi o deschidere de șah, atunci ea ar fi gambitul regelui sau altă deschiere foarte ofensivă, predispusă la conflict imediat. Ridicarea ștergătoarelor este gestul cowboy-lor de a-și da mantaua la o parte, pentru a-și simți pistolul, când își înfruntă adversarii, în western-urile americane.

Problema ridicării ștergătoarelor este tocmai blândețea gestului, prin lipsa unui prejudiciu efectiv. Unii Tăietori de Roți consideră că mesajul transmis nu este destul de concludent, așadar uneori își alocă timp pentru a scrie și mesaje personalizate. Deși restrânse la dimensiunea disponibilă a unei foi A4 și caligrafiate cu litere de o șchioapă, textele emană o superioritate evidentă în înțelegerea lumii, a caracterului uman și a acțiunilor importante în viață. Unul dintre mesajele primite de mine începea cu Stimate „domn”, ghilimelele sugerând cu subtilitate exact opusul apelativului folosit, exprimare care ar fi trebuit să mă jignească. Din perspectivă lingvistică, mesajele scrise de amenințare, plasate sub ștergătoare, reprezintă o ramură folclorică insuficient de consistent studiată. Totuși, în linii mari, indiferent de lacunele din vocabularul Tăietorului de Roți, mesajul esențial transmis este același: Aici este locul meu, nu mai parca aici, e ultima oară când îți spun, data viitoare îți distrug mașina! Răspunsul cultural al invadatorilor expuși acestui tip de pericol a generat o formulă acceptabilă de scuză. Plasarea numărului de telefon al șoferului, așezat pe bord, la loc vizibil, este mesajul pacifist de încurajare la tolaranță. Ideea subliminal transmisă este: Pace! Nu am venit să-ți fur locul de parcare, încerc doar să mă folosesc de el, întrucât nu am găsit altul. Sună-mă să vin și să mut mașina dacă te deranjează. Știu că îmi poți tăia roțile, te rog nu face asta! Tăietorii de Roți par să înregistreze o ușoară acalmie în fața acestei abordări.

Trecerea de la amenințarea teoretică la distrugerea propriu-zisă se întâmplă în general în urma unor încercări repetate de invadare, ale aceleiași caroserii de mașini. Tăietorul de Roți are un creier suficient de performant pentru a reține câteva modele de mașini și numere de înmatriculare, ale celor considerați dușmani, precum și frecvența invaziilor lor. Uneori, în mod inexplicabil, devine agresiv spontan și se răzbună pe ultimul invadator naiv, pentru stresul generat de toți cei de dinaintea lui.

Distrugerile pe care le pot cauza sunt diverse, însă majoritatea covârșitoare a Tăietorilor de Roți se concentrează în două direcții comportamenale: zgâriatul portierelor și tăiatul roților. Niciunul nu sparge geamurile sau farurile, exprimările clasice ale urii sunt validate, funcționează, deci nu mai au nevoie de creativitate. Majoritatea Tăietorilor de Roți au trecut prin faza zgâriatului de portiere însă, la un moment dat, nu au mai fost satisfăcuți și au căutat senzații noi. Se mai joacă uneori și cu zgâriatul ușilor, chiar dacă au depășit această etapă în evoluția lor, ca un vechi fetiș, practicat din pură nostalgie.

Pentru zgâriatul portierei se pot folosi si cheia, cuiul sau ciobul, însă Tăietorii de Roți cu experiență folosesc șurubelnița. Acționând ca o pârghie, șurubelnița creează o presiune mult mai puternică pe stratul de vopsea, iar astfel se crestează șanțuri adânci, imposibil de remediat prin polishare, respectiv făcând necesară revopsirea integrală a componentei mașinii. Când întră în acțiune, Distrugătorul dă mai întâi o tură de asigurare în jurul mașinii. Apoi scoate instrumentul și mai dă o tură, scrijelind în locurile alese mașina nesimțitului care a parcat pe locul lui. Prejudiciul realizat prin această metodă de distrugătorii temerari poate urca la câteva mii de lei.

Totuși, lovitura fatală de care Tăietorul de Roți este capabil este tocmai cea care i-a transformat porecla în renume. Cei cu experiență în tăierea roților sunt versați și predispuși să repete experiențele. Nici măcar nu mai folosesc cuțitul, ca la început, experiența le-a demonstrat cât de greu pătrunde lama în anvelopă și cât de simplu este să faci același lucru cu șurubelnița. Precum chirurgii experimentați, ei știu deja să identifice cu precizie locul moale, penetrabil, de la limita jantei, acolo unde fac incizia. Șuierul dulce al aerului care părăsește anvelopa le dă dopamina de care au nevoie, iar pe față li se poate distinge grimasa aferentă. Sunt justițiarii care au restabilit dreptatea, au readus echilibrul în ecosistem, ei sunt oamenii buni, care veghează la corectitudinea lucrurilor.

Tăiatul roților este soluția finală. Nu am auzit de incendierea mașinii pentru parcarea neregulamentară. În majoritatea cazurilor, Tăietorii înțeapă toate roțile, deși una singură ar fi suficientă pentru transmiterea mesajului de ură. Optimă este tăierea a două roți, întrucât nu-ți mai este suficient cricul, ci ai nevoie de platformă. Înțeparea tuturor roților este scaunul electric, iar Tăietorii de Roți pot face diferența între cei care merită și cei care nu merită totuși acest tratament.

Distribuția geografică a Tăietorului de Roți este concentrată în zonele rezidențiale, în special prin cartierele vechi de case, de la periferia zonelor urbane. În prezent, densitatea lor variază de la maximum unul pe stradă la minimum unul pe cartier. Dacă specia va continua să existe, atunci zonele locurilor de parcare supravegheate de Tăietorii de Roți vor fi evidențiate pe Waze. Însă, mult mai probabil, specia lor va dispărea în curând și doar nostalgicii îi vor mai evoca: Vi-i mai amintiți pe nebunii ăia care tăiau roțile mașinilor parcate pe locurile lor?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Pentru parcari ilegale, trebuie contactate autoritatile. Iar violentilor astora distrugatori de proprietate, trebuie sa li se raspunda la fel: prin violenta. Simplu. Ma trimiti la vulcanizare, sau vopsitorie-tinichigerie auto, te trimit la sectia maxilo-buco-faciala de la "vulcanizarea" Spitalului de Urgenta. Atat.
    • Like 0
  • individul asta e recunoscut pentru imbecilitatea articolelor, o scurta lectura a comentariilor la ele e edificatoare. Rusine Republica pentru ca perpetuati si incurajati astfel de indivizi pe pagina voastra. Probabil ma voi dezabona de la fitzuica asta online
    • Like 0
  • Puteai sa închei articolul dupa primele doua propoziții, că sumarizează perfect situația:

    "E plină țara de nesimțiți care parchează peste tot, pe borduri, pe spații verzi sau în fața garajelor private. Eu sunt unul dintre ei."

    Oamenii care taie roțile mașinilor parcate aiurea merită o acadea din partea mea și o felicitare. Ei există pentru că poliția nu există. Într-o țară civilizată, mașina ta era ridicată instant și aveai de plătit un minim de 200 euro amendă. La noi, suni la 112, suni la Poliție, nu vine sau nu răspunde nimeni, cel mult vine cineva și face niște poze cu chiu, cu vai, trimite o amendă peste 3 luni, amenda este contestată în instanță pentru că motive, deci fix praf în ochi.

    Situațiile astea se vor înmulți și sunt un simptom al anarhiei, în care fiecare ajunge să-și facă singur dreptate cum crede, pentru că instituțiile statului sunt îngropate în birocrație, corupție și ineficiență.

    Pe scurt: e foarte bine ce ți s-a întâmplat și sper să ți se mai întâmple până te înveți minte.
    • Like 1
    • @ Marius Zaharia
      Victor66 check icon
      Sa inteleg ca sunteti unul dintre acei mitici taietori de roti?
      • Like 0
  • Incredibil, s-au activat astia care au timp si il dedica locului de parcare.
    Bre, nu va ia locul si pleaca cu el, ci parcheaza masina cat se poate de regulamentar in absenta unei alternative, pana il suni sa vina sa o ia. Nu face asta de nesimtit sau din spirit malefic. Pur si simplu are treaba in locul ala si nu poate sublima masina.
    Nu scriu asa pentru ca eu as face frecvent asta ci pentru ca eu las oamenii sa parcheze pe locul meu, pentru ca eu stiu care sunt locurile libere in parcare (oameni plecati in concediu etc). Vorbesc cu respectivul sau respectiva la telefon si ii rog sa dea un semn cand pleaca. Sau le indic unde ar putea parca fara riscuri.
    Mai exista insa o categorie de ROMANI. Aia care suna sa-ti muti masina ca le-ai ocupat locul si de fapt nu e locul lor ci doar au gasit un fraier care se supune uzantelor.
    • Like 0
  • Asa, deci tu faci apologia nesimtirii? Deci:
    - stii ca incalci legea blocand accesul altcuiva
    - stii ca esti nesimtit si antisocial
    dar
    - te enervezi cand ti se plateste cu aceeasi moneda.

    Serios? Ai pretentii de la altii? Ti-as sugera sa te civilizezi pe tine prima data.
    • Like 2
  • am vazut mai multe solutii oferite :"chemati politia", sa inteleg ca pentru o parcare ilegala se poate apela la 112 !!??
    • Like 0
    • @ corneliu apostol
      Da. 112 va conecteaza cu politia locala. In cazul meu au ajuns in 15 min si desi nu pot muta masina nesimtitului, ii dau o amenda.
      Nu mi-am putut scoate masina din propriul garaj pina cind nu s-a intors mitocanul (citeva ore) dar a plecat injurind si poate un pic mai luminat.
      Daca i-as fi taiat cauciucurile as fi avut mai mult de asteptat.
      • Like 1
    • @ Val Verde
      Victor66 check icon
      Ati auzit de 955? 112 este pentru urgente, cum ar fi cand este cineva in pericol de moarte.
      • Like 0
  • Ce metode alternative /corective propune Nesimțirea Voastră declarata pentru ce oamenii ce-și plătesc locurile de parcare sa poată beneficia de dreptul pe care îl au asupra lor?
    • Like 2
    • @ Vladimir Bogdan
      Victor66 check icon
      Nu este loc de parcare platit, este trotuarul din fata curtii.
      • Like 0
  • Alex Mag check icon
    Partea trista ca un asemenea articol nu trebuia sa ajunga in REPUBLICA care asa cum prevedeam este inceputul sfarsitului. Pacat.
    Mai lipseste sa-i injuram pe olteni, moldoveni, ardeleni, unguri, nemti , rusi, etc. - in rest las la latitudinea dvs. ca tot se gaseste ceva de injurat.
    Funeralii fericite.
    • Like 2
    • @ Alex Mag
      - "REPUBLICA_care" - si mai care ?? - biserica_catolica ??
      • Like 0
  • antonia check icon
    stii cantecelul 'get yourself a gun' ( genericul de la serialul clanul soprano )?
    a parcat pe locul tau? te-a blocat ? te-a depasit ? merge in fata ta ? n-are cardu' pregatit ? si-a uitat pinu ? nu mai sunt pungi ? mai e o casa nedeschisa ?merge prea incet ? s-a uitat la iubita ta ? s-a uitat la tine ? exista ? ?
    shoot !
    nu va mai incurcati in 'shpe milioane de ani de evolutie ; D
    • Like 2
  • Ha ha ...
    Nesimtitul care parcheaza pe borduri, pe spatii verzi, in fata garajelor private se plinge doct de nesimtitul care ii taie cauciucurie.
    Abordare tipica carpato-dunareana sau pentru patriotardul militant, din spatiul geto-dacic.
    Nu ar fi mai bine sa parchezi in locuri desemnate fara sa incomodezi pe nimeni? De asemenea, e mai usor sa chemi politia locala cind te intersectezi cu un mitocan decit sa tai cauciucuri.
    • Like 4


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult