Zilele trecute Consiliul Concurentei a publicat o listă cu 13 agenții de turism care au primit o amendă cumulată de peste 2,4 milioane de euro pentru faptul că și-au coordonat acțiunile împotriva intereselor turiștilor în perioada 2012 - 2016. Amenda este un record în peisajul turismului românesc. Pe scurt, agențile s-au înțeles între ele, într-un fel sau altul, pentru a nu reduce sub un anumit prag prețurile pentru anumite servicii pe deplin controlabile - pachetele turistice tip charter, în special. Așa spune Consiliul Concurenței.
Peste toate acestea, un fapt și mai grav atrage atenția: Asociația Națională a Agențiilor de Turism a primit la rândul ei o amendă de 53.304.02 lei pentru că le-a interzis membrilor săi să ofere reduceri clienților din comisioanele primite de la tour-operatori. Dar ANAT-ul este o asociație, membrii se înrolează voluntar, nu sunt obligați să adere, deci, cu alte cuvinte, peste 500 de agenții de turism din toată țara s-au înțeles în mod explicit sau tacit în a lucra împotriva clienților. Aici, ca o mică paranteză, unii membri nici nu au avut habar de situație până în momentul în care a explodat.
ANAT-ul a dat un soi de comunicat de presă după modelul Volkswagen/Dieselgate prin care admit ca probabil au călcat pe bec, dar sigur au avut o mulțime de scuze și cu siguranță turiștii nu vor fi afectați (evident, au fost, dar, gata, nu mai sunt acum) și că va demara un ambițios proces de modernizare și restructurare. ANAT-ul, ca orice altă structură elitistă, omite să spună un lucru esențial: NE CEREM SCUZE, AM GREȘIT!
Cum s-a ajuns în această situație?
Orice greșeală de genul ăsta are o motivație principală: banii. Însă în România a mai avut o rădăcină: legislația.
Pentru că turismul în la noi funcționează după legi antice, cele esențiale datând din anii 90, iar încercările de modernizare din perioada 2012 – 2018 au sunat ca niște glume bune dacă nu ar fi fost proaste, agențiile de turism au încercat să facă o mulțime de scheme și scamatorii pentru a-și asigura supraviețuirea și pentru a putea oferi servicii la costuri acceptabile turiștilor.
Una dintre scheme, cea taxată de Consiliul Concurenței, a fost alinierea tarifelor de revânzare. Ironia face că alinierea acestor tarife, care dincolo de toate ține de bun simț, nu poate fi reglementată tocmai prin virtutea carctersticilor pieței libere. Atâta timp cât faci profit și ești în limitele legilor, este fix treaba ta cum îți gestionezi cotele, nu este treaba vreunei asociații și cu atât mai puțin treaba concurentului tău.
Timp de mulți ani, agențiile de turism revânzătoare, cele mici și implicit multe, au dus între ele un război surd pe niște procente din pachete între 1 si 10%. Asta a fost chestiunea legată de bani. Aici apare și un penibil specific mioritic al situației: ANAT-ul, de fapt, nu a primit amenda pentru că efectiv a întreprins ceva în sensul alinierii tarifelor (nici nu ar fi avut cum), ci pentru că, mai degrabă, a patronat discuții, strategii și decizii despre cum să se facă asta. Iar faptul se pare că s-a dovedit.
Chestiunea legată de lege este chiar mai gravă, iar aici vina agențiilor de turism este mică. Principala acuzație este că touroperatorii s-au unit si au luat un charter spre Grecia, să zicem. Adică unul a luat 100 de locuri, altul 20, altul 32 și așa mai departe. Aici ochiul ager al Consiliului Concurenței a sesizat un soi de înțelegere între agenții, ceea ce chiar a fost. Probabil că acest organ nu a sesizat că fix așa funcționează lucrurile în turism. Mai multe agenții se asociază să pună la punct un pachet care, altfel, ar fi fost fie peste puterile lor, fie mult prea riscant economic. Din păcate, previzibil, Consiliul Concurenței nu a venit și cu o soluție astfel încât agențiile să nu mai facă un așa zis „cartel”. Am scris un pic mai sus că este prea riscant economic. Da, legislația actuală a turismului, precum și incapacitatea autorităților de a se alinia directivei UE 2302/2015, cea care reglementează pachetele de servicii de călătorie fac ca activitățile turistice desfășurate în România să fie foarte riscante economic. Riscante pentru operatorii de bună credință sau pentru turiști în cazul operatorilor de rea credință. În situația în care legislația ar fi fost contemporană și mediul de afaceri bine reglementat, Consiliul Concurenței ar fi avut preocupări în alte sfere ale economiei.
Ce mai reprezintă agențiile de turism astăzi în România? Ce credibilitate mai au?
În ultimii 10 ani, în fiecare an, sectorul agențiilor de turism a avut mari probleme de imagine. Falimente răsunătoare, milioane de euro dispăruți și mii de turiști păcăliți. Acum o amendă de peste 2,4 milioane de euro se mai adaugă în acest mare puzzle al dezamăgirii. Mai este sigur să mergem în vacanțe? Dacă nu ne fură cu totul, ne fură puțin câte puțin? În ultimii 10 ani nici autoritățile, nici ANAT-ul nu au întreprins ceva semnificativ pentru a pune lucrurile pe o direcție bună, solidă. Cele câteva inițiative anemice s-au pierdut printre titlurile din presă cu litere se o șchioapă care începeau cu „Faliment’’ sau „Țeapă’’. Abia în 2018 câteva măsuri guvernamentale au mai încercat să reglementeze cadrul de funcționare.
Însă situația nici nu trebuie generalizată, nici dramatizată. În cazul de față nu cred că avem de a face cu rea voință, ci mai degrabă cu incompetență, elan muncitoresc și neputință. Sunt sigur că nici ANAT-ul, nici cele 13 agenții sancționate nu au uneltit ceva de genul „haideți să facem ceva ca să păcălim turistul și să ne umplem buzunarele”. Nu, nici vorbă. Toate cele 13 agenții, precum și multe din ANAT au o reputație bună și foarte bună. Ani de zile aceste agenții, în pofida a o mulțime de factori potrivnici, au muncit pentru a fi în pas cu timpul, pentru a oferi servicii de bună calitate clienților care voiau să viziteze plajele Greciei, Turciei ori Spaniei.
În cifre absolute turismul românesc a crescut, românii se plimbă mai mult, mai mulți străini ne vizitează. Au crescut și cifrele de afaceri ale agențiilor de turism, dar ritmurile sunt diferite. Din ce în ce mai frecvent, agenția de turism nu mai este prima opțiune. Pe pachete de city-break de exemplu căderile sunt dramatice, era lor a cam apus, dar circuitele si vacanțele exotice o duc bine în continuare. În 2018 procentul românilor care și-au organizat vacanțe pe cont propriu a fost mai mare ca niciodată.
Nu știu cât de justificată este amenda ca valoare, cert este că ea există, iar agențiile și-au recunoscut vina. Tragedia este că această amendă vine într-un moment, într-un an în care, în sfârșit, lucrurile păreau că se așează, după doi ani doi ani destul de buni ai turismului românesc.
Întrebarea care arde: Mai are sens să apelăm la agențiile de turism, acum când suntem la câteva clickuri distanță de orice destinație și orice experiență?
În ochii turistului, în acest moment, în balanță stau două lucruri: anii la rând în care a plecat în vacanțe minunate sigure si aparent corecte cu agenția de turism preferată și faptul că a aflat că timp de ani de zile, agenția lui a lucrat, oarecum, împotriva sa. În balanță stau acum imaginea de agenție sigură și de încredere și amenda unei instituții a statului pentru că nu i-a oferit lui, clientului, accesul la un tarif mai bun.
Din punct de vedere al comportamentului cumpărătorului ne aflăm fix în fața paradoxului Dieselgate: deși Volkswagen a acționat în detrimenul consumatorilor măsluind testele de consum, încrederea în marcă a rămas aproape neschimbată, pentru că generații, automobilele lor au reprezentat repere ale siguranței și fiabilității. Cosumatorul este în dilemă: sancționăm pentru că ne-au mințit și s-au folosit noi sau încercăm să iertăm și să mergem mai departe pentru că produsul este totuși bun.
Aici decizia este personală.
Au trecut trei ani de la perioada anchetată, iar trendul a fost unul bun, românii circulă din ce în ce mai mult și agențiile de turism locale își fac treaba bine. An de an, agențiile de turism din România sparg bariere după bariere și oferă turiștilor vacanțe din ce în ce mai variate, dar în același timp sigure. Acum 10 ani, de exemplu, un circuit în inima Africii sau în jungla Amazonului, o aventură de neuitat în Japonia sau descoperierea Rusiei erau visuri prea îndepărtate sau prea costisitoare. Astăzi le găsim pe site-urile agențiilor de turism, iar cele mai multe dintre ele au plecări garantate.
Nu judecați prea aspru și spor la călătorit!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Pe de alta parte insa cred ca exista loc sub soare si pentru agentiile de turism, daca ofera alte servicii decat cele pe care le gasesti pe baza de clickuri. De exemplu, sa formeze grupuri de familii cu copii. Sau sa organizeze voiaje i cu ghid/asistent in romaneste pentru cei care nu vorbesc alta limba. Pentru batrani de exemplu e foarte stresant sa calatoreasca prea departe mai ales daca nu vorbesc limbi straine (gen daca li s-a anulat un zbor sau e o problema cu rezervarea sunt complet pierduti), si poate isi doresc si ei sa mearga mai departe de Sovata.
Partea minunata este ca au aparut si mici firme care, pt a se mentine pe piata, au comisioane mici si isi dau interesul! Cautati-i si dati-le o sansa.