Foto: Daniel Mihăilescu/ AFP/ Profimedia
Rusia își croiește propriul său drum al grâului, iar acest lucru nu mai este un secret pentru nimeni. Ce nu reușesc însă să înțeleagă firmele de trading și analiștii de piață sunt axele rusești, care lucrează neobosite încontinuu, gândind, analizând și inovând noi căi și subterfugii în a canaliza mărfurile rusești și materiile prime agricole către destinații.
Păstrez comparația cu jocul de șah și vedem încă un exemplu de gândire anticipativă, în dauna celor „obosiți” de „lunch time” și de „evening pub”, cu trimitere directă către complexul de trading european, înțepenit în norme și cutume vechi.
În data de 18.08.2022, Egiptul a anunțat că are stocuri suficiente pentru 5-6 luni de zile. Acest anunț, diseminat în spațiul public, nu este altceva decât un semnal pentru firmele globale de trading cu scopul a se pregăti pentru o licitație care se efectuează de regulă prin organismul statului Egiptean GASC (General Authority for Supply Commodities), responsabil de achizițiile de mărfuri agricole din origini. Este bine știut faptul că Egiptul importă anual circa 12,8-13,5 milioane tone de grâu pentru a satisface consumul intern al populației de peste 80 milioane de locuitori. Pâinea în Egipt este subvenționată de către stat din cauza recoltelor mici și a dimensiunii populației. Încă un exemplu care întărește sintagma: Grâul este element social care păstrează liniștea și lasă guvernele să își exercite mandatele.
În data de 22.08.2022, pe canalele sale subterane de diseminare, Rusia a trimis atenționări subtile că vor bombarda masiv Ucraina pe data de 24.08.2022, Ziua Națională a Ucrainei, în infrastructură și orașe importante. Sursele de informare ucrainene și nord-americane au luat în serios aceste amenințări și au diseminat informația în spațiul public.
Instantaneu, algoritmii de tranzacționare nord-americani și europeni ai burselor Chicago Board of Trade și Euronext, au reacționat la headline și au crescut nivelul de preț al principalelor mărfuri tranzacționate. Astfel, companiile de trading s-au pregătit pe canale proprii să oferteze grâu în Egipt la nivelul ridicat de preț, conform burselor, omițând piață fizică și fundamentele ei. Teama că acest coridor umanitar ar putea fi întrerupt și, implicit, blocarea livrărilor de marfă ucraineană a generat acest comportament.
În acest mod, grâul european s-a grăbit să devină necompetitiv în fața grâului rusesc. În data de 23.08.2022, Rusia a vândut fără licitație, în mod direct deci, statului egiptean (reprezentat prin GASC) 240.000 tone de grâu, la un preț de 368USD/tonă, livrat în paritatea C&F Egipt. Scăzând costurile de transport ale mărfurilor ajungem la un nivel de 310USD/tonă, în paritatea FOB Rusia, adică încărcat în navă, în origine. S-au vândut 6 cargouri a 40.000 tone cu perioada de livrare 01.09.2022-10.11.2022.
În data de 24.08.2022, nu s-a întâmplat nimic deosebit față de cotidian, iar la orele 17.30 bursele au scăzut la fel de mult precum crescuseră. Rusia a punctat încă o dată. Și de ce spunem asta? Recolta rusească de grâu este gigantică. Fară Crimeea ea este cotată la 94-95 mil. tone, față de o medie pe 5 ani de 78 mil. tone. Simplu și clar, Rusia trebuie să vândă foarte mult grâu, enorm de mult grâu, pe orice cale, prin orice canale. Au punctat foarte bine prin această Maskirovka în fața europenilor agregând cu încă o vânzare către Bangladesh de 500.000 tone.
Însă, această acțiune desfășurată zilele trecute este doar un efect de bumerang. Un efect al unui bumerang aruncat de Rusia care acum se întoarce împotriva lor. Aroganța și autosuficiența creează probleme grave în orice domeniu, iar Rusia nu a făcut excepție.
Au crezut că lumea depinde în totalitate de grâul lor. Posibil, însă mâncarea trebuie să aibă un preț ca să poată fi achiziționată. Șantajul lor exercitat încă de la începutul războiului a funcționat o vreme, însă nu au luat în calcul tocmai „pragul durerii” de la care nu te mai interesează să mănânci mult, cu orice preț, și preferi să mănânci mai puțin.
Au neglijat total sancțiunile și au creat pivoți în Asia, Orientul Mijlociu și Africa. Un element central al sancțiunilor a vizat transportul, adică navele rusești nu erau primite în porturile europene și al țărilor care au aderat la aceste sancțiuni. SUA nu s-a raliat la acest sancțiuni în ceea ce privește transportul naval pentru că știau mult mai bine de ce o fac.
Efortul logistic este extrem de costisitor când nu ai nave de transport de capacitate mare, iar Rusia nu are. O navă bulk-carrier pentru a fi competitivă din punct de vedere logistic trebuie să poată încărca minimum 60.000 tone, iar Rusia nu face față la acest capitol.
Un alt factor de care Rusia nu a ținut cont, în aroganța ei tipică, a fost predictibilitatea. Multe destinații au preferat originea europeană în dauna celei rusești, din cauza probabilității ca marfa să nu fie livrată. Astfel, degeaba ai cumpărat la un preț bun dacă marfa nu vine niciodată. Este notoriu comportamentul unei companii rusești de trading pe nume GTCS (aceeași care vinde 240.000 tone grâu în Egipt prin vânzare directă) dacă ne raportăm la faptul că nu a livrat circa 180.000 tone de grâu într-o destinație, deși contractul a fost semnat înainte de invazie, dar prețul era mult mai mic.
Alt factor care a fost neglijat complet, ba chiar a fost ridicat la rang de mare realizare la nivel intern, este chiar producția. 94-95 mil. tone sunt extrem de multe și, instantaneu, a demonstrat lumii întregi că grâul există. Oameni cu aplecare spre analiză au gândit imediat: se vor îneca efectiv cu atât grâu, mai ales că au enunțat cu emfază un nivel forte ambițios de export și anume 50.000.000 de tone în sezonul 2022-2023.
Efectiv, în acest moment, Rusia este inundată de grâu care trebuie vândut. Problema lor este că majoritatea cumpărătorilor din destinații și-au acoperit stocurile până în iarnă și cumpără doar sporadic, acum știind că marfa există, iar Rusia va fi nevoită să vândă.
Faimoasa lor taxă de export asupra grâului se topește pe zi ce trece. Au trecut de la taxarea în USD la exprimarea taxei în ruble, pentru că rubla s-a întărit în fața USD și, astfel, grâul rusesc convertit în ruble din USD (grâul se tranzacționează în USD) face ca fermierul rus să primească mai puține ruble pe grâul său ca înainte de invazie (75RU:1USD). Taxa de export le generează numai probleme, săptămâna aceasta va scădea din nou cu 13USD/tonă, ajungând la un nivel de 67USD/tonă.
Și comercianții globali s-au bucurat de această taxă la timpul ei, când efectiv a ridicat piața la nivel de preț, o urcare artificială care nu se regăsea în nimic, doar în aroganța statului rus care a alimentat implicit și conturile comercianților globali ce activează, firește, și în Rusia, conform principiului bine știut: câinele nu pleacă de la măcelărie.
Exporturile rusești sunt slabe. Lunile iulie și august 2022 nu au adus nivelurile estimate. Pentru luna august, Rusia își propusese un volum de 5 milioane de tone. Nu s-a întâmplat. Cumulat, în perioada 1 iulie - 22 august, aveau doar 6.9 mil tone. Navele lor sunt mici și nu-i ajută deloc. Au o capacitate de maxim 40.000 tone, dar majoritatea flotei de bulk-carrier rusești este reprezentată de nave cu capacitatea de 15-25.000 tone.
Încă o dată intervine aroganța, erau obișnuiți să vină clientul și să își ridice mărfurile. Estimările de necesar pentru o flotă proprie este de minim 40-42 Panamax-uri (nave de minim 60.000 tone capacitate), dar fabricarea lor necesită timp, bani, know-how și spațiu unde să se poată realiza. Degeaba brăzdează dinspre Rostov pe Don prin marea Azov și apoi prin Marea Neagră cu navele lor mici. Logistica îi penalizeză maxim. Sursa hărții: https://www.marinetraffic.com/.
Se observă clar coloana de nave rusești dinspre Rostov pe Don, agregată cu cele care pleacă din Novorossysk, ce brăzdează Marea Neagră spre Bosfor și porturile turcești din Marea Neagră.
Pentru a avea și un exemplu în acest sens, dacă pleci cu grâu din Novorossysk până în Turcia, să spunem (Turcia are foarte multe porturi, însă sunt la fel de mici pe cât sunt de multe), costul de transport este de 45USD/tonă. Cu 42USD/tonă pleci însă în Asia de Nord-Est (Coreea de Sud, Vietnam, China) din Constanța, cu un Panamax. Deci, costul mărfii este alterat foarte mult de logistica precară.
Efectiv, bumerangul s-a întors împotriva lor, a rușilor, a celor care l-au aruncat. Piața este inundată de grâu rusesc care trebuie să fie vândut pentru că fermierii lor au scadențe și trebuie să intre în ciclul de producție de toamnă. Iar această marfă se va vinde la un preț mult mai redus față de pretențiile rusești absurde. Este extrem de simplu.
Ce mai exercită astăzi Rusia? O presiune imensă asupra mărfurilor europene prin prețul gazelor, iar ei știu asta. Aparențele conduc către o concluzie referitoare la faptul că Rusia, în afara dreptului de acostare în țările unde nu mai putea să o facă, obținuse prin Acordul de la Istanbul ridicarea sancțiunilor pentru comercializarea îngrășămintelor la nivelul Uniunii Europene.
Însă răspunsul U.E. îl putem interpreta simplu: Am fost noi parte în acel acord? Parcă nu. Au fost doar dl Guteress, din partea ONU, și dl Erdogan, în calitate de maxim beneficiar al mărfurilor ieftine din Ucraina. Așa că, mulțumim, dar nu ridicăm nicio sancțiune care a fost instituită asupra comerțului rusesc cu îngrășăminte. Iar efectul se vede cu ochiul liber.
Din cauza gazului rusesc extrem de scump, multe fabrici de îngrășăminte europene au diminuat sau au oprit producția. Uniunea Europeană consumă din Rusia 2/3 din necesarul său. Acum, aceste îngrășăminte vin din Orientul Mijlociu, din Africa, din Uzbekistan și alte origini. Deci, îngrășămintele sunt scumpe și nu sunt disponibile. În acest context, costurile de înființare la nivelul Uniunii Europene vor fi mai ridicate, iar mărfurile vor fi mai scumpe. Este încă un joc „cine cedează primul", inițiat de Rusia. În acest mod, își creează culoar pentru mărfurile lor și beneficiază de nivelul de preț ridicat al materiilor prime agricole din U.E. Peste toate acestea își pune amprenta și seceta pedologică extremă care a redus semnificativ nivelul de volum al Uniunii Europene la grâu, porumb și semințe de floarea soarelui.
La ce putem spera? Ca Rusia să cedeze prima. Ca U.E. să reziste. Rusia exportă materie primă (gaz, petrol, cărbune, grâu), iar produse finite doar îngrășăminte. Rusia trebuie să vândă. Nu poate rezista la nesfârșit vânzând petrol ieftin în Asia și China. Nu poate rezista fără să vândă gaz, nu poate rezista fără să vândă grâu și nu poate rezista fără să vândă îngrășăminte. Efectiv de acolo își generează veniturile pentru mașina de război. Se vor sufoca în gaz, petrol, cărbune și grâu, precum și în îngrășăminte. U.E. trebuie doar să reziste până se sufocă Rusia.
Iar domnul Guteress, secretarul general al ONU ne îndeamnă să ridicăm sancțiunile asupra Rusiei, invocând suferința și foametea popoarelor africane. Ipocrit și penibil am putea spune. De ce? Vă invit să vizualizați destinațiile mărfurilor care au părăsit Ucraina de la deschiderea coridorului și să cântăriți dumneavoastră cine avea nevoie de aceste mărfuri și pentru ce?
Grafic beneficiari si tonaje a livrărilor prin coridorul verde – Acordul Istanbul
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
- sperați, că speranța moare ultima. Sau prima, depinde cum o luați...
Cumva o apoftegmă gen „Ucraina,dă-te bătută,predă tot teritoriul tău Rusiei,du-te în siberia,popor ucrainian,ca să trăiesc eu,ioropeanu,bine!”?
ASTA ați propune-o oricărui stat,mai mare sau mai mic,atacat așa cum a fost Ucraina atacată?
De exemplu,nouă,României?
Nu vă e deloc-deloc rușine pentru modul în care am predat teritorii strămoșești în 1940,FĂRĂ să tragem măcar UN foc de armă în apărarea acelor teritorii?
Sunt două variante ale explicației pentru care un personaj trăitor sub jugul sovietic (indirect sau direct) poate căuta explicații și edulcoranți la politica de câine turbat a bolșeviciei (cu literă mică) moderne: ori e cretin ori s-a născut prea târziu. Am omis-o intenționat p-aia cu e postac plătit.