Imagine cu caracter generic/ Foto: Click4StockRF / Alamy / Profimedia
Un subiect fierbinte: despre multinaționale și faptul că nu plătesc taxe în Romania. Adevărat sau fals? În contextul unor potențiale măsuri fiscale de suprataxare a microîntreprinderilor și PFA-urilor, crește sentimentul de frustrare în societate din cauza nedreptății: risipa la stat nu se vede? Dar unele multinaționale, de ce nu declară profit și nu plătesc taxe? Am vorbit despre risipa din bugetul public, gradul foarte scăzut de colectare a restanțelor (ANAF are de recuperat 70 miliarde lei taxe și impozite restante, de 11 ori mai mult decât impactul tuturor creșterilor de taxe vehiculate recent) … în acest articol o să vorbesc despre contribuția fiscală a multinaționalelor, cu cifre și argumente. Vă rog un lucru: lăsați teoriile conspiraționiste deoparte și încercați să înțelegeți cifrele care urmează, cred că sunt elocvente. O să vorbesc la modul general, iar apoi particular, pe marginea unui articol care prezintă 50 de multinaționale drept „adevăratele căpușe din România”.
- Multinaționalele la modul general: în România sunt 605.646 de companii active, din care numai 1.010 (0,2%) au venituri peste 50 milioane euro, aproximativ 80% dintre acestea fiind companii străine și concentrează jumătate din cifra de afaceri a tuturor companiilor din România. Repet (extrem de important): Jumătate din România stă în 1.010 campanii. Din care 80% sunt multinaționale.
Aceste firme înregistrează aproape 1 milion de angajați din cele 4 milioane locuri de muncă din sectorul privat, salariul mediu fiind cu 30% peste media la nivel național. Nu contează (doar) ce profit obțin / declară în România aceste multinaționale, impactul fiscal major vine din TVA, accize și contribuții sociale pe contractele de muncă. Acum, care este impactul fiscal total al celor 800 de top multinaționale active în România? Aportul la TVA este similar cu ponderea în rulaje (cifra afaceri) = 50 miliarde lei în 2022 + aport la contribuții muncă (30% din total, deci 40 miliarde lei) + accize (cuantific aici doar tutun, alcool și combustibil) = 30 miliarde lei. În total, 120 miliarde lei încasate de la 800 de companii multinaționale (fără să consideram impozitul pe profit), adică o treime din toate veniturile încasate la bugetul public. În lipsa acestor 800 de companii multinaționale, deficitul public din România ar fi fost 200 miliarde lei (vs 80 miliarde lei / 2022) adică 14% din PIB, am fi avut 1,5 milion de șomeri (în loc de 0,5 milioane) și România era în FALIMENT. PUNCT. Când mai auziți aceste conspirații / atacuri la adresa fiscalizării multinaționalelor, să vă amintiți aceste cifre.
- Analiza punctuală a 50 de companii (majoritatea multinaționale) – zilele acestea circulă un articol extrem de superficial care spune așa: iată adevăratele căpușe ale României, 50 multinaționale cu venituri peste 100 milioane euro cu profituri zero sau pierderi, iar IMM-urile sunt hăituite și se închid pe capete. În esență, acest articol prezinta 50 de companii care au venituri mari și profit mic sau pierderi pe parcursul anului 2022. Ideile simple cu o poveste conspiraționistă în spate prind repede, dar majoritatea sunt greșite din puncr de vedere tehnic. Am blocat alte 4 ore din concediu pentru a face analiza financiară extinsă pentru ultimii 15 ani a celor 50 de multinaționale pentru a demonstra că:
- În ultimii 15 ani au obținut profit în 60% din timp, doar în 6 ani au obținut pierdere (mai jos captura de ecran cu firmele și rezultatul net pentru fiecare an din ultimii 15 ani)
clic pe imagine, pentru a o vedea la o dimensiune mai mare
- Doar contribuțiile pe muncă și TVA-ul plătit în ultimii 15 ani se ridică la 92 miliarde lei, din care în 2022 impactul este de 9 miliarde lei, aproape 10% din deficitul fiscal și 2% din toate veniturile încasate la buget
clic pe imagine, pentru a o vedea la o dimensiune mai mare
- Aceste 50 companii au înregistrat o creștere a cifrei de afaceri de la 34 mld lei (2008) până la 113 mld lei (2022), antrenând achiziții de la furnizori, investiții și locuri de muncă („doar” 107.000 locuri de muncă / 2022)
clic pe imagine, pentru a o vedea la o dimensiune mai mare
Paradoxal, cu cât știi, vezi și înțelegi mai puține, cu atât ești mai sigur pe tine. Așa că, pentru toți cei care sunt „siguri” că nu am dreptate și sunt tentați să mă atace, am o invitație: vă trimit XLS cu analiza financiară a celor 50 de companii, investiți și voi (cel puțin) 4 ore să le analizați și apoi să discutăm pe argumente.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Restul e pură vrăjeală...
Am asa o impresie ca potabile nu pleacă de la măcelărie.
Sunt consultant fiscal si am clienti de toate felurile si din toate domeniile, de la persoane fizice, pana la multinationale. Niciunul nu se plange de impozitul pe profit/venit/microintreprindere. Toti se plang insa de impozitarea muncii, abuzuri ale Anaf la deducerea TVA, etc.
Si mai important este un lucru de care nu aud sa se vorbeasca niciodata in astfel de discutii: legislatia fiscala din Romania si cea internationala e facuta pentru a a fi foarte greu, legal, sa muti sau sa scazi profiturile (de la legislatia privind preturile de transfer la CbC reporting, la obligatia bancilor de a raporta conturile si tranzactiile). Iar din experienta mea, multinationalele sunt cele mai atente la aplicarea corecta a legislatiei. Da, ca peste tot, sunt si oii negre, dar procentual o rata mult mai mica a multinationalelor nu aplica corect legea decat rata micilor intreprinderi care eludeaza pe unde pot. Un exemplu simplu ar fi: desi in ultimii 10 ani gradul de conformare a crescut foarte mult, tot mi se intampla in 8-10-15% din cazuti sa nu primesc bon fiscal decat la o mica companie decat daca cer (ma refecr la un restaurant de cartier, o brutarie, la piata, la coaforul din colt, etc. ). Dar niciodata nu mi s-a intamplat sa nu primeac bon la Crrefour, la Ikea, la Vodafone, etc.
Prețurile de transfer sunt adesea utilizate. Această strategie implică manipularea prețurilor de transfer între diferite filiale ale aceleiași companii multinaționale. Prețurile de transfer pot fi aplicate și proprietății intelectuale, cum ar fi cercetarea, brevetele și redevențele.
De exemplu, producătorul de dispozitive medicale din Irlanda, Medtronic, a transferat proprietatea intelectuală în paradisuri cu impozite reduse la nivel global. Valoarea acestor active necorporale între Medtronic și filiala sa de producție din Puerto Rico a fost în valoare de $1,4 miliarde de dolari! IRS (ANAF American, dar mult mai eficient) a dus Medtronic în instanță, susținând că transferul proprietății intelectuale către o jurisdicție cu un regim fiscal mai mic a fost o încercare de a evita plata impozitelor din SUA. Această dispută juridică a durat în jur de 8 ani!
Deci, dacă guvernul român dorește ca cetățenii multinaționali să-și transfere proprietatea intelectuală în România, beneficiind astfel de impozitarea acesteia, guvernul ar trebui să perceapă o rată scăzută de impozitare de, să zicem, 10%. Multinaționalele s-ar alinia pentru a transfera proprietatea intelectuală în România!
Din păcate, IQ–ul colectiv al Guvernului român nu depășește dimensiunea pantofului lui Marcel --- 43?
Observație: există și multe firme românești șmechere care fac ”din condei” profit mic sau zero. E rău și în cazul lor. Cu o singură excepție: banii pe care nu-i dau la bugetul da stat aceste firme românești șmechere, măcar se regăsesc cumva tot în economia națională. În schimb dacă o multinațională eludează datoriile către bugetul de stat și externalizează profitul, atunci acei bani NU se mai regăsesc în circuitul economic național. Noi rămânem doar cu salariile angajaților care intră în circuitul economic. E mai mult decât nimic, dar nu e nici pe departe destul.
Ca idee eu cotizez lunar la bugetul de stat prin CAS și CASS cu suma de 8940 lei. Daca as fi lucrat pe un salariul de doua mai mic la o companie neaosa, corecta și care nu face optimizări fiscale credeți că bugetul se stat ar avea de câștigat sau de pierdut?
Concluzia mea ar fi că e rău cu rău dar mai rău fara rău.
Totusi este interesant de vazut profitul brut al acestor companii si sa il comparam cu profit standard. De exemplu FMCG - 10%, Retail: 2,5%, etc. si sa vedem cum se situeaza acestea fatra de profitul standard. Iar acolo unde profitul este mai jos, sau pur si simplu negativ de vazut care sunt motivele. O scadere a pietei, o crestere a costurilor pe care acestia nu au reusit sa o transfere in preturi. ceva servicii platite catre centru sau o optimizare fiscala care se practica in sensul ca in tari profitul este minim datorita unor preturi de transfer care "muta" profitul legal in tari mult mai atractive dpdv fiscal.
P.S. Iar cel mai interesant exemplu este comertul on-line. Eu cumpar un produs din Germania pe un site on-line. Vanzare are loc in Romania si nu in Germania. Vanzatorul "opereaza" pe teritoriul Romaniei, dar nu plateste nici un fel de taxe aici, ci numai in Germania. Ar fi corect ca acesta - care face venituri si in Romania - sa plateasca un impozit pe venit si aici in Romania?!