Foto: Inquam Photos / Virgil Simonescu
De ce nu poate România să absoarbă mai multe fonduri? - E o întrebare pe care au început să și-o pună tot mai mulți oameni, având în vedere că aceste fonduri ar putea ajuta mai multe comunități și societatea, în ansamblu, să evolueze. Tana Foarfă, expertă în afaceri europene și directoare executivă a Europuls (Centrul de Expertiză Europeană), spune într-un interviu pentru Republica că doi dintre principalii factori care țin românia pe loc în ceea ce privește accesarea mai mare a fondurilor de la UE sunt corupția și faptul că nu avem o direcție strategică ca țară.
„Deci trebuie gândită o strategie macro ca să poți să ai efectiv un obiectiv clar și să vezi, de fapt, rezultate palpabile cu fondurile, pentru că noi, ca cetățeni, în momentul acesta, din cauza lipsei de viziune și din cauza corupției, nu resimțim în vreun fel fondurile acestea europene, adică nu le vedem, nu simțim că ne îmbunătățesc cu ceva viața”, explică Tana Foarfă.
- Ce se întâmplă cu fondurile europene de coeziune în următorii ani?
Păi, ca bilanț, evident că noi, România, suntem un beneficiar net al fondurilor de coeziune. Bineînțeles, am și cotizat la bugetul Uniunii Europene cum cotizează fiecare țară, dar am primit și suntem pe un profit, să spun așa, foarte mare, deci suntem un beneficiar net.
În fiecare an există această tendință de a ne lăuda cu gradul de absorbție. Și mai ales acum, în an electoral, există tot felul de cifre care sunt date și de procente. Mulți spun că ajungem la 90%, la 94%, la 95% absorbție de fonduri europene. Fiecare interpretează așa cum consideră, pe câte un program, pe anul respectiv, pe trimestru în curs. Deci depinde foarte mult unde este procentul mai mare și la ce ne uităm exact.
Problema este alta. Să zicem că vorbim de 95% absorbție de fonduri europene. Ei bine, problema este că restul de 5% înseamnă niște miliarde de euro pierdute. Vedem partea plină a paharului și foarte bine că ne lăudăm cu aceste lucruri, dar pe de altă parte, ăștia 5% sunt bani care stau la dispoziția ta. Deci nu prea ai, la 17 ani de la aderarea la UE, vreo scuză să te lauzi cu niște creșteri sau cu o rată de absorbție de peste 90% în anumite trimestre sau pe anumite programe, în contextul în care restul de 5% sau 3% înseamnă câteva miliarde de euro bune pe care tu le pierzi. Și lucrurile acestea nu prea sunt comunicate cetățenilor. Sigur, procentual vorbind, nu poate să pară mare lucru, dar poți să faci multe lucruri cu două miliarde de euro.
- Avem exemplul recent al premierului Ciolacu, care a plecat într-o vizită în Qatar ca să găsească fonduri pentru diverse lucruri, inclusiv fonduri pentru TAROM. De ce să cauți fonduri în astfel de locuri și nu folosești banii din fondurile europene care stau necheltuiți?
Problema este că fondurile acestea europene vin și cu niște condiții. Adică Uniunea Europeană, în general, când ceri banii respectivi, vrea să se asigure că banii nu se duc într-o gaură. Adică este foarte important să explici ce faci cu banii respectivi și să și demonstrezi că nu sunt doar bani pe care îi iei și nu știi unde ajung. Ok, îi dai la TAROM. Dacă tu ai un plan de afaceri și TAROM în anul respectiv în care tu îl finanțezi cu ajutor de stat sau cu orice alte fonduri de creștere, digitalizare sau competitivitate, trebuie să și arăți că există o creștere. Or, TAROM este o companie care se află în pierdere de zile.
Condițiile acestea nu sunt neapărat puse de către alți ofertanți și alți potențiali investitori. Cei din Orientul Mijlociu se uită în continuare să-și dezvolte piețele, se uită la dezvoltare afacerilor. La fel, și din partea noastră guvernanții se uită la dezvoltarea unor afaceri. Acum, că e vorba de afacerile noastre ca cetățeni sau e vorba de afacerile personale ale altora, aici putem să avem o discuție paralelă.
Din fondurile europene e mai greu să faci aceste tipuri de afaceri și să închei astfel de acorduri, că „hai să dăm niște bani acolo și te ajut și mă ajuți”. În schimb, în partea cealaltă lucrurile sunt mai laxe. E logic că dacă tu nu ai în minte ca obiectiv să folosești banii în scopuri bune, îți este mai simplu să te duci la unul care pune mai puține condiții decât să îi iei din altă parte, unde chiar trebuie să demonstrezi că faci ce trebuie cu banii.
- Din cauza corupției România nu poate să absoarbă mai multe fonduri europene?
Corupția este, bineînțeles, un un factor foarte important. Deci cred că este unul din factorii cei mai importanți. Există discuția aceasta, și am mai auzit-o de multe ori în spațiul public, că nu avem capacitate sau competență. Mie nu mi se pare suntem în situația de a nu avea capacitate sau competență, ci suntem în situația în care nu avem o direcție strategică și preferăm să ne uităm la aceste fonduri ca la niște oportunități temporare din care să facem niște lucruri ca să ne fie bine. Acum, ca să ne fie bine unui grup mai mic, unui grup mai mare depinde foarte mult de cine și ce își dorește exact să facă cu aceste fonduri.
Mie mi se pare că asta este, de fapt, ceea ce lipsește: o viziune și o direcție strategică. Nu am văzut în toți anii aceștia de când lucrez la Bruxelles o viziune sau o direcție strategică din partea României. Nu am văzut pe cineva să vină să zică: „Avem aceste fonduri, cum le planificăm concret pe proiecte în următorul an sau pe următorii 3 ani sau pe următorii 5 ani”.
Adică la nivel european se gândește cadrul ăsta financiar pe o durată de 7 ani. La noi, în schimb, s-a văzut cum se construiește bugetul național. Dăm la ministerul X, dăm la ministerul Y, dăm la ministerul Z, facem niște tranzacții, vedem care ce primește mai mult, în funcție de diverse criterii. Păi nu poți să avansezi așa, pentru că ministerele, știi, vin, pleacă, se desființează, se comasează. Depinde de situație. Dar dacă ai avea niște direcții strategice, niște domenii cheie în care tu finanțezi și pui banii și le conectezi împreună, faci un management comun la două ministere, la trei ministere, mai și externalizezi un pic, mai faci niște parteneriate publice-private, mai bagi și societatea civilă în dialog să te ajute la nivel local, unde s-ar putea să ai deficit de implementare.
Deci trebuie gândită o strategie macro ca să poți să ai efectiv un obiectiv clar și să vezi, de fapt, rezultate palpabile cu fondurile, pentru că noi, ca cetățeni, în momentul acesta, din cauza lipsei de viziune și din cauza corupției, nu resimțim în vreun fel fondurile acestea europene, adică nu le vedem, nu simțim că ne îmbunătățesc cu ceva viața.
Și ne mai lipsește ceva: partea aceasta de transparență și de promovare a faptului că Uniunea Europeană ne oferă aceste oportunități. Eu, la mine în oraș, în Craiova, am trecut la un moment dat întâmplător prin cartier pe lângă o grădiniță care va deveni și creșă și pe care o știam de când era mică. Am văzut acum că este în construcție, deci e în renovare, și era un panou pus acolo și cu un marker, deci nu vreo plachetă oficială, era scris: „Fonduri Next Generation EU”.
Eu așa am aflat că există o creșă care se va face din banii din PNRR la mine în oraș. Nu a existat vreo informare despre acest lucru. Am folosit exemplul ăsta personal ca să arăt că lucrurile acestea nu ajung la cetățeni, deci este normal să nu simțim nimic palpabil în momentul în care noi nu știm că lucrurile respective bune s-au făcut din fonduri europene.
- Dar de ce nu vor politicienii să îi informeze pe cetățeni despre aceste lucruri?
Cred că este o idee foarte pragmatică. „De ce să nu mă laud eu și să laud pe altcineva?” - așa gândesc unii politicieni. Adică, hai să ne gândim puțin. Sunt primar, da, și este an electoral. Eu trebuie să mă laud că am făcut lucrul respectiv, nu? Adică e important pentru cineva să mai și adaug și să spun că s-a făcut cu fonduri europene?
- Pai asta nu arată că ești bun administrator și ești capabil să atragi fonduri?
Da, dar până la un punct, pentru că poate electoral nu e interesat atât de tare. Deci, poate că pur și simplu tu vrei să demonstrezi că ai făcut lucrurile respective și mai puțin că l-ai făcut cu ajutorul Uniunii Europene. Nu interesează neapărat pe cineva să se laude cu ce se întâmplă la Bruxelles sau cu ce-ți aduce Bruxelles-ul acasă. Bruxelles-ul tot timpul este invocat în momentul în care trebuie să dăm vina pe cineva. Deci ăsta este, de fapt, cum să zic, paradoxul.
Știi, deși avem atât de multe beneficii, Bruxelles-u ajunge cel mai mult pe buzele tuturor, inclusiv a decidenților, când este de dat vina pe cineva, pentru că fiind foarte departe și oamenii nefiind suficient de informații despre ce se întâmplă acolo, este foarte ușor să dai vina pe un oraș și pe niște instituții pe care oamenii nu le simt că sunt aproape de ei.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.