sursa foto: Profimedia
Am văzut o dezbatere foarte interesantă pe rețelele de socializare, cu tema dacă părinții consideră potrivit să-și oprească copiii de la a merge la școală, pentru a petrece o vacanță împreună cu familia.
Am rămas extrem de surprins să văd câți părinți consideră că este firesc să-și oprească copiii de la școală, pentru o vacanță petrecută cu familia, în timpul anului școlar. Surprinderea mea vine și din faptul că părinții mei erau profesori, iar la noi în casă 15 septembrie era sfânt. Așa cum zicea mama, „mort, copt”, eram la deschiderea anului școlar și începeam școala. Pe parcursul anului, lipseam doar în situații absolut excepționale, foarte rar și cu motive întemeiate, în niciun caz pentru că mergeam în vacanță, în excursie sau la alte activități recreative cu familia.
Am făcut și un sondaj pe pagina mea de socializare, iar rezultatul a fost același ca mai înainte: marea majoritate a părinților nu văd în școală o prioritate, în schimb nu vor să rateze o vacanță cu propriii copii, în timpul școlii. Ba au fost comentarii și de genul că au fost în 11 vacanțe în decursul unui an școlar, că școala oricum nu-i ajută cu nimic pe copii, că îi face niște sclavi, că timpul petrecut în familie nu se mai poate recupera, pe când școala da.
A intervenit chiar și o profesoară, care a povestit cum părinții unui copil - care acumulase 200 de absențe, pentru că se mutase în Anglia - insistau să promoveze clasa. Mulți părinți considerau o vacanță cu familia mult mai educativă decât orele de școală.
Eu am rămas șocat, dar probabil că sunt eu mai bătut în cap și nu pricep.
E adevărat că au fost și comentarii foarte utile, de la români stabiliți în Occident, care au spus că pentru o asemenea atitudine acolo părinții sunt amendați, direct pe aeroport. Dacă continuă să insiste cu oprirea copilului de la școală, sunt chemați în fața unui judecător și riscă inclusiv închisoarea pentru genul acesta de atitudine.
Dacă ar exista și la noi asemenea legi, aplicate cu adevărat, cred că părinții români ar ieși în stradă, exact cum au făcut pentru familiile acelea din țările nordice. La noi nu există reguli, nu există aplicarea legii, nu există constrângeri, fiecare face ce-l taie capul, din păcate.
Noi am făcut inclusiv din cazul familiilor din țările nordice un film, l-am pus în discuție. Am pus situația intre paranteze: „păi au și părinții punctul lor de vedere”, „e discutabil”, „totul e discutabil”. Ajungem să facem artă din nerespectarea legilor.
Am criticat de multe ori sistemul de învățământ și profesorii, dar trebuie să fim foarte clari: prezența elevilor la orele de curs nu este negociabilă, este obligatorie. Abia după aceea putem discuta despre calitatea învățământului, reformă sau evaluări.
Iar simpla prezență la școală nu asigură absolvirea, note bune sau promovarea anului. Mai trebuie ca elevii să și învețe, să depună un efort. Niciodată învățatul nu a fost o „ocupație” ușoară. Nu se învață de plăcere decât într-o mică măsură. În cea mai mare parte, învățatul înseamnă efort.
Eu făceam mii de exerciții de matematică și fizică din culegerile lui Gheba și Hristev. Tocisem cărțile acelea. Totul pe foaie de hârtie, cu creionul în mână, ca să-mi formez mâna, să nu greșesc și să dau rezultatul exact până la zecimală. Atunci când făceam un comentariu literar citeam toată cartea, dar și alte cărți ale aceluiași autor. La poezie, eram pregătit să o reproduc în totalitate. Astăzi, aud copiii că nu-și mai bat capul: se uită la film, dar nici pe acela nu-l urmăresc până la capăt, pentru că se plictisesc.
Vorbim, în general, despre un dezinteres masiv față de educație în societatea românească. Peste asta, mai vine și firea noastră alunecoasă, lipsită de reguli și de disciplină. Noi considerăm că totul se poate discuta, că totul se poate comenta, că nimic nu este obligatoriu, că găsim noi o cale.
Uite că nu este chiar așa. Și chiar dacă nouă ni se pare că școala nu contează – așa au comentat mulți părinți, ba chiar cineva a spus că cei fără școală s-au realizat material -, în statele civilizate oamenii răsplătiți cu funcții importante și cu realizări materiale sunt, în general, cei care au pus accent pe o educație serioasă.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Nu stiu daca o fi fost mai buna sau mai proasta scoala pe vremea comunismului decit cea de acum, insa clar loazele sint mai multe ( si mai profunde).
Politizarea cadrelor didactice, altă nenorocire. Se vrea un popor zombificat pentru ca nemernicii, de 36 de ani, să-și facă mendrele.