Foto: Guliver Getty Images
De curând, un prieten m-a rugat să îi fac o listă cu întrebări de care să se poată folosi, ca reper obiectiv, în discuțiile pe care urma să le aibă cu diferite școli private, unde ar vrea să-și înscrie copilul. Voia să știe dacă merită, dar nu știa cum să afle. Oarecum, simțea că site-urile, promovarea pe canalele de social media și cele câteva comunicate de presă găsite online - majoritatea prezentând recenzii pozitive, colorate de complimente și infuzate de magia marketing-ului - nu-i ofereau, totuși, îndeajuns de multă transparență pentru a-l ajuta să facă o alegere informată. Urma să facă o investiție anuală de patru-cinci cifre, în euro, și nu îi venea ușor - nu e de mirare, având în vedere că decizia i-ar influența atât viitorul copilului său, cât și pe cel al familiei lor.
De la mine a cerut o părere informată - nu ce mi-a plăcut sau nu mi-a plăcut mie personal, dar ce ar reprezenta cel mai bine interesul copilului și cum ar trebui să fie mediul în care ar putea să se dezvolte armonios. Acum, obiectivitatea-i cucoană prefăcută: se dă rotundă că la ea totu-i negru pe alb, însă cu toții știm că se află, totuși, pe statul de plată al subconștientului. Am avut ceva de scormonit printr-un amalgam de sentimente și experiențe, pentru a rafina un răspuns folositor. Așadar, ceea ce urmează este un set de întrebări folositoare în alegerea unei școli, bazat pe experiența mea în domeniul bunelor practici în învățământul privat și în școli internaționale.
Dacă transparența a fost unul dintre cuvintele cheie pe care amicul meu le-a folosit, i-am mărturisit și eu intențiile mele: nu reprezint nicio școală, privată sau de stat, iar interesele pe care le urmăresc întotdeauna, ca profesor, sunt cele ale copiilor. Aceasta este singura poziție din care îl pot sfătui. Cât despre el ca părinte, nu-mi permit să fac decât o singură presupunere: își iubește copilul și vrea ce este mai bun pentru el, lucru pe care orice școală trebuie să îl susțină.
Cu siguranță, admiterea la școală este un proces complex, atât pentru părinți și copii, cât și pentru administrația școlilor. Pentru părinți, începe de obicei cu o cercetare riguroasă a opțiunilor de pe piață și continuă cu programări, interviuri, alcătuirea dosarului cu actele necesare înscrierii și, de multe ori, cu emoții. Însă, niciunul dintre acești pași, oricât de temeinic parcurși, nu îți garantează că ai făcut alegerea potrivită pentru copilul tău, în următorul an școlar. Astfel, cunoașterea legilor și a bunelor practici în învățământul privat, toate informații obiective și demonstrabile, pot fi de un real ajutor în a face o alegere informată.
Ce i se potrivește cel mai bine copilului meu?
Înainte de toate, fii cât se poate de sincer cu tine și, mai ales, îngăduie-i copilului tău să fie și el sincer, la rândul său. Ascultă-l. Observă-l: așa cum este el, cu dorințe, înclinații, abilități proprii, și nu cum ar putea deveni manifestarea fizică a unor dorințe sau idealuri de-ale tale sau ale unei societăți trecute. Acest proces de introspecție poate fi inconfortabil și îți poate zdruncina credințele personale, dar este absolut necesar de parcurs înaintea începerii procesului de selecție al școlilor.
Prima întrebare pe care ar trebui să ți-o pui este legată de mediul în care copilul tău lucrează cel mai bine: se adaptează imediat unei structuri bine stabilite, sau ai observat că înregistrează cele mai mari progrese într-un mediu flexibil? Are nevoie de multă atenție, îndrumare și sprijin, sau lucrează cel mai bine atunci când îi este oferită libertate de alegere și un grad ridicat de independență în învățare? Ca familie, care este viziunea voastră asupra educației și pe ce puneți preț cel mai mult?
Căutați realizări academice, note și premii, sau mai degrabă vă doriți dezvoltarea abilităților practice și a creativității prin învățătură? Vă interesează mai mult activitățile sportive sau cele extracurriculare?
Odată ce îți poți răspunde la aceste întrebări și îți lași și copilul să o facă, caută aceeași sinceritate și din partea școlii.
Care este relația dintre direcțiune și personal?
Dacă alte noțiuni legate de sistemul de învățământ ales ți s-ar putea părea ușor abstracte, ei bine, direcțiunea, profesorii și personalul sunt ființele umane reale care țin școala în picioare. Fără ei, nimic din valorile, misiunea și curriculumul școlii nu sunt mai mult decât o înșiruire de propoziții frumos scrise pe-un ecran. Pregătirea, experiența și eficiența profesorilor este direct reflectată în performanța elevilor și este unul dintre primele aspecte care ar trebui să te intereseze la o școală.
Totul începe de la cap și tot de acolo se poate strica. Un director, alături de echipa sa, poate construi sau demonta o școală. O administrație eficientă cunoaște și pune pe primul loc nevoile reale ale copiilor, ale profesorilor și ale părinților în procesul de învățare, cere și ia in considerare sugestii de îmbunătățire și schimbare, știe cum să investească eficient în educația copiilor, în resurse și în dezvoltarea școlii.
Pentru a-ți forma o părere asupra dinamicii interioare, observă cum se implică membrii echipei de management în diferite aspecte ale școlii. Interacționează cu părinții, cu elevii, cu alți profesori? Cum interacționează profesorii între ei, dar și cu membrii administrației: sunt deschiși, respectuoși, par mulțumiți, au o atitudine pozitivă? Întreabă apoi direcțiunea ce calificări au atât echipa de management, cât și profesorii care i-ar preda copilului tău, precum și ce fel de și câtă experiență. Întreabă direct dacă au pregătire didactică și în ce sistem au obținut-o. Unele școli îți vor pune la dispoziție multe dintre aceste informații pe site, dar unde nu este cazul, ar fi bine să întrebi.
Cum decurg cursurile de formare?
Pe lângă responsabilitatea fiecărui cadru didactic de a-și îmbunătăți permanent cunoștințele în domeniul său de activitate, școala este și ea responsabilă de dezvoltarea abilităților de predare și de inter-relaționare ale profesorilor săi. Atunci când aceste aspecte nu sunt detaliate pe site, poți întreba cum susține școala dezvoltarea profesională continuă a profesorilor săi: cu ce frecvență urmează aceștia cursuri de formare, specializare și perfecționare, și ce fel de activități au loc în cadrul acestora? Au profesori suplinitori? Mai exact, atunci când un profesor lipsește din motive personale sau demisionează, cum îi vor fi acoperite orele și de către cine? Profesorii suplinitori pot fi o cheltuială în plus pentru școală, dar prezența lor este esențială pentru a nu întrerupe procesul de învățare al elevilor în timpul anului școlar. Care este fluctuația de personal?
Ar putea fi de folos să întrebi care este rata anuală de retenție a profesorilor: câți profesori pleacă la sfârșitul anului școlar, și câți au plecat din timpul anului școlar trecut? O școală poate schimba doi-trei profesori la sfârșitul anului școlar, sau poate pierde în jur de zece cadre didactice anual, din care un sfert pleacă din timpul anului școlar și restul în iunie. Acest lucru poate fi întâmplător sau poate indica o problemă legată de cultura organizațională a școlii, care s-ar reflecta asupra întregului proces de învățare. Este important de căutat un răspuns, pe cât se poate, legat de cum gestionează sau previne școala aceste situații.
Care este tipul de sistem de învățământ al școlii?
Este esențial să afli cât mai mult despre sistemul de învățământ adoptat de școlile pe care le ai în vizor. Mai întâi, află dacă școala urmează exclusiv curriculumul național sau folosește mai degrabă un mix de programă de stat abordată prin metode alternative sau internaționale. Cum funcționează această fuziune în practică? Care sunt avantajele și dezavantajele sistemului folosit?
Întreabă, apoi, ce materii sunt predate și după ce materiale didactice - cere să răsfoiești câteva manuale și caiete de lucru. Încearcă să vezi dacă, în practică, școala se concentrează pe copil sau pe curriculum. Cu alte cuvinte, curriculumul este modelat în funcțiile de nevoile și aptitudinile fiecărui copil, sau este unul rigid, în limitele căruia copilul trebuie să se încadreze, indiferent dacă i se potrivește sau nu? Accentul se pune exclusiv pe realizări academice, performanță și competiție, sau pe învățarea holistică, unde fiecare copil este ajutat să se dezvolte armonios în funcție de aptitudinile și interesele sale? Școala este implicată activ în găsirea unui echilibru între învățare și activități extracurriculare, sau se concentrează mai mult pe unul dintre aceste aspecte?
Care sunt metodele de predare?
Predarea eficientă trebuie să fie bazată pe colaborarea dintre profesori și elevi, iar metodele de predare trebuie să fie variate, adaptate nevoilor și gradului de înțelegere al elevilor. Așteptările avute de la elevi trebuie să fie realiste, iar elevii trebuie să fie încurajați să se implice în procesul de predare și învățare, și să fie apreciați atunci când acest lucru se întâmplă - indiferent dacă pentru unii, evaluările ulterioare duc la o nota de 6, iar alții iau 10.
Întreabă ce tip de învățare se folosește: memorarea și repetiția, sau învățarea conceptuală, asociativă, activă, laterală, creativă? Echilibrată? Se pune accentul pe cooperare, cunoaștere de sine, gândire critică, creativitate, adaptabilitate și interpretarea schimbărilor din mediul din care fac parte? Toate aceste aspecte nu țin numai de tipul de curriculum adoptat, ci de felul în care acesta este implementat.
E bine de știut și dacă proiectele individuale și de grup sunt incluse în procesul de învățare și evaluare. Sunt folosite abordări transdisciplinare, pentru ca procesul de învățare să se apropie de realitatea cotidiană a elevilor și a comunității din care fac parte? Cum sunt materiile predate încadrate într-un cadru local, național și global? Cum îi pregătește școala pentru a-și îndeplini, în mod autonom, rolurile complexe pe care le vor juca în societatea prezentului, dar și a viitorului? Cum interacționează profesorii cu elevii, cum îi motivează? Sunt elevii încurajați să pună întrebări, să dezbată deschis noțiuni la clasă?
Cum se folosește diferențierea?
Întreabă ce mijloace de diferențiere se folosesc la fiecare oră. Pentru a veni în întâmpinarea nevoilor individuale - și implicit diferite - ale elevilor, profesorii trebuie să ajusteze la fiecare oră, în mod eficient, mediul de învățare, metodele de instruire, materialele didactice și resursele folosite, precum și tipul de evaluare, pentru a asigura succesul procesului de predare. Toate acestea pot fi incluse în politica de diferențiere a școlii, trebuie completate cu resurse adecvate și pot fi apoi reflectate în planurile de lecții ale profesorilor.
Cum se monitorizează progresul elevilor?
Metodele de evaluare vin în completarea sistemului de învățământ abordat. Întreabă dacă se folosește evaluarea continuă, ce tipuri de teste și examene se dau și cât de frecvent sunt date, dacă participarea orală a elevilor este monitorizată atent și evaluată și cum. Vor primi note, calificative, evaluări detaliate și personalizate, sau o combinație a acestora?
Toate aceste metode de evaluare se completează și împreună au rolul de a-ți oferi o perspectivă amplă asupra performanței copilului tău și în ce fel asimilează și folosește informația primită. Asta pentru că o școală bună, astăzi, învață copiii cum să folosească informația primită în mod constructiv, în procesul de gândire și analiză. Astfel, metoda de testare prin lucrări scrise și teste grilă poate fi folositoare, dar rămâne limitată atunci când este folosită ca metodă principală de evaluare- pentru că îți va releva, într-o oarecare măsură, abilitatea copilului tău de a memora și reproduce informații, pe termen scurt, dar nu îți va da prea multe indicii despre abilitatea acestuia de a le folosi în situații reale de viață.
Se dau teme pentru acasă?
În ceea ce privește temele pentru acasă, prima întrebare ar trebui să fie „Cu ce scop?” Din ce în ce mai multe studii arată că temele pentru acasă nu contribuie în niciun fel la îmbunătățirea performanței elevilor de școală primară, și au un efect pozitiv neglijabil asupra celor de gimnaziu.
Abia la liceu începe lucrul suplimentar să influențeze pozitiv performanța elevilor, dar și atunci temele devin eficiente atunci când sunt făcute după un program bine stabilit. Dacă un elev de liceu are, într-o zi, teme la matematică, în alta la engleză, și în altă zi la franceză, impactul are mari șanse să fie unul pozitiv, prin simplul fapt că va avea timp să le facă. Dacă le are pe toate odată, de azi pe mâine, și mai are și de învățat pentru un test, șansele sunt ori să nu își facă temele deloc, ori să le facă superficial. Efortul, deci, e depus degeaba și în detrimentul performanței și sănătății elevului. Cere justificarea temelor pentru acasă, întreabă dacă există un program stabilit pentru acestea și posibilitatea de a le face la școală.
Câți elevi vor fi în clasă?
Cum procesul de predare este influențat, în mare măsură, de raportul profesori-elevi, întreabă și care este numărul maxim de elevi admiși în fiecare clasă. O școală îți poate spune că acum sunt înscriși 13 elevi în clasa în care va învăța copilul tău, dar acesta nu este neapărat același lucru cu numărul maxim pe care îl admit.
În fond, creșterea numărului de elevi la clasă este și o decizie de business, dar care va influența procesul de învățare. În general, un număr mic de elevi în clasă este de dorit și foarte important, mai ales în clasele primare, dar și la liceu, acestea fiind etape decisive în timpul cărora profesorii trebuie să aibă timp și resurse pentru a se dedica în mod egal fiecărui elev în parte.
Cum asigură școala un mediu dotat corespunzător și organizat?
Pentru a susține procesul de învățare și dezvoltare al copiilor, școala trebuie să dispună de anumite facilitați, prevăzute prin lege dar și impuse de acreditările străine pe care multe școli le doresc sau le au. Vizitează clădirea, clasele, locurile de joacă interioare și exterioare, inspectează biblioteca școlii, laboratoarele și sălile de informatică și de sport.
Evaluează starea de curățenie a școlii prin cum se prezintă clasele și holurile, într-o zi obișnuită. Fă o vizită și prin băi, și vezi dacă acestea sunt separate, pentru personal și elevi. Cere să vizitezi și câteva săli de clasă, chiar și în timpul orelor. De multe ori, starea de curățenie a clasei nu îți va spune atât de mult despre eficiența personalului de curățenie - care nu poate întrerupe orele pentru a ridica hârtii de pe jos și nici nu este indicat să o facă - cât despre felul în care școala responsabilizează elevii pentru a-și respecta și menține curat mediul în care activează.
Cum este spațiul de învățare? Curat, aranjat, primitor, aerisit, luminos, este îndeajuns de mare, este decorat cu lucrări ale elevilor, îi reprezintă? Vezi și care sunt resursele de care dispun elevii și profesorii în fiecare clasă. Există tablă interactivă, videoproiector, laptop, dar și instrumente de scris și colorat pentru cei mici, în afară de ce își aduc aceștia de acasă? Există o catedră pentru profesori, au dulapuri pentru cărți și caiete? Băncile și scaunele sunt îngrijite, ergonomice, ajustabile pentru înălțimea elevilor, par confortabile? Ia loc, testează-le. Gândește-te că elevii își petrec cea mai mare parte a zilei acolo, nu este deloc deplasat să ceri să iei loc pentru câteva secunde, în timpul unei vizite făcute după ore, sau să îți lași copilul să o facă și să-ți spună cum e.
Se asigură prânzul și transportul elevilor?
E important de aflat dacă școala asigură prânzul pentru elevi, și dacă da, ce opțiuni li se oferă? Intră în taxe sau se plătesc separat? În ceea ce privește transportul, cu siguranță va fi mai ușor pentru familie dacă școala este aproape de casă. Mai puțin timp petrecut în trafic va influența pozitiv sănătatea fizică și emoțională a tuturor. În plus, reducând timpul de navetă se creează oportunități pentru alte activități, pentru timpul în familie, la joacă sau făcând sport. Dacă școala dorită nu se află în apropierea locuinței, întreabă ce servicii de transport îți pune la dispoziție, dacă sunt incluse în taxe, și în ce condiții vor călători copiii: se insistă pe purtarea centurii de siguranță, microbuzele sunt dotate cu un sistem de supraveghere video, cum se vor gestiona conflictele apărute între elevi, în tranzit?
Cum asigură școala un mediu pozitiv de învățare și dezvoltare?
Circulă un mare adevăr printre profesorii care își cunosc meseria îndeajuns de bine încât pot fi sinceri cu ei înșiși că majoritatea elevilor vin la școală pentru pauze. Departe de a fi doar o glumă, socializarea și joaca sunt absolut necesare în procesul de învățare. Pe lângă alte beneficii fizice, mentale, emoționale și sociale, în timpul activităților libere, informația primită la clasă are timp și spațiu să fie asimilată, la nivel inconștient. Studiile neurologice arată că reținerea de informații, pe termen lung, nu are loc atât de mult în timpul procesului de învățare, cât în afara acestuia, atunci când mintea se concentrează pe alte lucruri decât pe ceea ce a învățat. Astfel, pauzele devin esențiale, iar lipsa lor, o reală problemă cu repercusiuni asupra dezvoltării intelectuale, fizice și emoționale ale copiilor.
Cum sunt integrate activitățile extrașcolare în program?
Pentru a-ți da seama dacă școala se implică activ în dezvoltarea unei culturi pozitive, axate pe dezvoltarea și susținerea elevilor, află exact de cât timp beneficiază elevii pentru joacă și activități nestructurate.
În acest sens, te va ajuta mai întâi să înțelegi cum decurge o zi obișnuită de școală. Cât durează fiecare oră? Câte pauze au elevii și cât durează fiecare? Dacă nu au pauze, sau sunt foarte puține, cum justifică școala, din punct de vedere didactic și psihologic acest lucru? Câte ore sunt rezervate pentru sport, consiliere, activități extracurriculare? Dacă copilul tău este pasionat de un sport sau de o activitate anume, școala îl oferă?
Cum sunt implicați părinții în activitățile copiilor?
O școală organizată va avea deja un calendar de evenimente bine structurat și detaliat, și îți va putea spune când au loc activități, seminarii, workshop-uri- atât pentru elevi și profesori, cât și pentru părinți- petreceri tematice, excursii, competiții. Poți cere să vezi calendarul de evenimente pe următorul an școlar, pentru a ți-l putea planifica din timp și pe al tău.
Mai poți întreba și ce activități educative au loc înaintea vacanțelor lungi de iarnă, primăvară și vară, când mulți copii vor fi absenți ori fizic, ori cu gândul. La ce competiții externe participă elevii școlii și când sunt acestea: olimpiade, concursuri de ortografie, matematică, pictură, scris de creație, competiții sportive? Ce rezultate au avut elevii școlii la aceste competiții, în trecut? Cum sunt celebrate reușitele copiilor? Implicarea activă a elevilor și a părinților în astfel de activități îți poate arăta pe ce tip de învățare se concentrează, de fapt, școala.
Care este politica de disciplină a școlii?
Este esențial să afli cum sunt evidențiate atât drepturile, cât și responsabilitățile elevilor și ale personalului. Un regulament de ordine interioară pentru elevi și personal trebuie nu numai să existe, dar să fie distribuit tuturor părților implicate și implementat în rândurile acestora.
Verifică dacă școala dispune de un astfel de regulament, precum și de o politică de disciplină coerentă și atent implementată. Află care sunt responsabilitățile elevilor, ale direcțiunii, ale profesorilor și personalului, dar și ale părinților. Sunt afișate reguli de bună purtare în fiecare clasă? Află și care sunt sancțiunile aplicate în cazul nerespectării obligațiilor ce le revin tuturor părților implicate - sunt coerente, echitabile, proporționale cu faptele comise?
O relație sănătoasă profesor-elev este una interumană, nicidecum una de zeu atotștiutor-muritor de rând. Departe de a fi punitivă, disciplina, impusă prin prezența și respectarea regulilor de comportament generează un sentiment de siguranță în rândul elevilor, deoarece aceștia știu că se pot baza pe existența anumitor limite, pe tot parcursul procesului de învățare.
Cum asigură școala protejarea elevilor?
După familie, profesorii sunt a doua linie de sprijin și apărare a copilului tău. De multe ori - și deloc condamnabil - profesorii sunt adulții cu care copilul tău își petrece cea mai mare parte din zi. Atunci când relația profesor-elev este construită pe respect și înțelegere, elevii pot acorda mai multă încredere profesorilor lor. De aceea, comunicarea dintre ei este foarte importantă și trebuie susținută în permanență, prin lecții de dezvoltare personală, învățare socială și emoțională sau consiliere. În funcție de sistemul de învățământ adoptat, aceste ore pot fi nu numai fixate în orar și avute în mod regulat, dar conceptele tratate pot fi integrate în toate materiile predate în școală, pentru ca elevii să primească sprijin real în permanență și din partea tuturor profesorilor.
Într-o școală internațională, tot personalul școlii care intră în contact cu copiii trebuie să fie pregătit în domeniile protejării și al siguranței copiilor, atât fizice, cât și emoționale, iar aceste aspecte trebuie să le fie o preocupare permanentă. Roagă să îți fie descrise politicile școlii cu privire la protejarea fizică și emoțională a copilului în procesul de învățare. Întreabă dacă există un program de prevenire a fenomenului de bullying și cum este acesta implementat. Foarte important, află cum previne sau gestionează școala orice formă de abuz, social, emoțional, fizic, atât între copii, cât și în relația elev-profesor și copil-părinte. O școală bună va avea ca misiune protejarea intereselor copiilor, și va avea grijă și ca părinții să mențină siguranța și bunăstarea copilului lor - lucru care nu înseamnă, însă, că le suplinește rolul.
Cum sunt verificați angajații?
Ar fi foarte folositor să întrebi cum decurge procesul de recrutare al angajaților, din punctul de vedere al siguranței elevilor. În școlile internaționale, procesul de recrutare trebuie să fie unul transparent și complex, realizat în diferite etape de intervievare și verificare a potențialilor candidați, pentru a proteja elevii și a reduce riscul de abuz. În procesul de verificare a antecedentelor potențialilor angajați, mai ales al celor care au lucrat în diferite țări de-a lungul anilor, școala le poate cere acestora informații legate de activitatea lor profesională, dar și cazierul din toate țările de reședință din ultimii zece ani. Tot de siguranță ține și evaluarea vizitatorilor. Înainte de a fi lăsat să intri în perimetrul școlii, observă ce proceduri au fost urmate de către paznici pentru a se asigura că nu vei pune în pericol siguranța copiilor.
Cum comunică școala cu părinții? Comunicarea transparentă și regulată dintre profesori și părinți este esențială și contribuie în mod direct la dezvoltarea copilului. O școală bună îți va pune la dispoziție diferite metode de interacțiune cu profesorii, de la micile discuții cu aceștia la începutul sau sfârșitul zilei, până la ședințele formale, individuale, sau ședințele cu părinții. Pentru o colaborare eficientă, școala trebuie să încurajeze comunicarea deschisă cu părinții, referitor la evoluția academică și personală a copilului, iar părinții să sprijine școala în acest proces, printr-o atitudine sănătoasă, de încurajare și sprijin al copiilor în procesul de învățare.
De asemenea, este foarte important și felul în care școala gestionează presiunea pe care părinții o pot pune asupra copiilor lor, dar și asupra profesorilor, legat de așteptările legate de copii lor. Atunci când dorințele sau așteptările părinților nu sunt împărtășite de elevi, sau se traduc în note sau calificative scăzute, o comunicare eficientă cu școala poate duce la identificarea problemelor reale, urmată de elaborarea unui plan de învățare constructiv, bazat pe abilitățile și nevoile de dezvoltare ale elevului, și stabilit de comun acord cu toate părțile implicate.
Ce nu vrei?
I-am spus prietenului meu că nu-și dorește să fie păstrat în umbră, oricât de confortabil ar putea fi. Nu vrea să fie privat de informații. Nu vrea versiuni cosmetizate și adevăruri parțiale. Având în vedere programul lui încărcat de lucru, puține informații, pozitive și îmbucurătoare, vor fi întotdeauna suficiente încât să se încreadă că toate merg bine și să fie mulțumit de parcursul copilului său. Însă, acest lucru nu este întotdeauna posibil și nici de dorit - în fiecare stadiul al evoluției copilului său, vor exista provocări, situații, incidente pe care școala trebuie să i le prezinte în mod deschis și detaliat, și să lucreze împreună pentru a le depăși și a învăța din ele.
Intuiția
Poate nu apuci să întrebi tot ce ai de întrebat și poate nici în prima impresie nu te-ai încrede, dar reacția pe care o ai, instinctiv, în stomac, vizitând școli și discutând cu directori, profesori și părinți, este și ea foarte importantă. Cercetarea și analizarea la rece a tuturor factorilor de mai sus trebuie oricum făcute, dar e bine să iți asculți și instinctul. Îți poți vedea copilul la acea școală? Îl vezi fericit, împlinit, sprijinit în a se dezvolta armonios și în a depăși obstacolele care îi vor ieși în cale, pe toate planurile? Crezi că școala are resursele necesare pentru a se ține de promisiunile făcute? Crezi că vei putea participa activ la educația copilului tău, iar școala va fi sinceră și deschisă față de tine, oricât de mult te-ar putea durea lucrul acesta, câteodată?
Bineînțeles că nu le vei putea avea pe toate, nu îți vor fi îndeplinite toate cerințele și nicio școală nu va fi vreodată perfectă. Pe de altă parte, nu perfecțiunea este idealul pe care o școală bună ar trebui să se străduiască să îl atingă, ci performanțele reale, tangibile, demonstrabile. Grija față de dezvoltarea armonioasă a elevilor și pregătirea lor pentru un viitor cu perspective vaste, plin de provocări și diversitate, ar trebui să îi fie parte din misiune; grija pentru un personal de calitate, care să le poată oferi o astfel de experiență tuturor elevilor, la fel.
Tu vrei tot ce este mai bun pentru copil, dar trebuie să fii conștient că nu îi vei putea oferi niciodată totul și nici nu poți pretinde acest lucru de la școala aleasa. Anumite compromisuri vor fi întotdeauna necesare, însă încearcă să nu fie niciodată făcute cu elementele esențiale din procesul de învățare si protejare al copilului. Fă-ți temele, citește, întreabă, întreabă, întreabă, ascultă ce ți se spune dar poate și ce nu ți se spune, și în tot acest proces, pleacă urechea și la instinct.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Va multumesc pentru comentariu, am incercat sa abordez subiectul in cat mai mult detaliu pentru a veni in ajutorul celor interesati, dar cu putine cunostinte in domeniu. Am sperat, totusi, ca parti ale articolului sa nu fi fost repetitive, mai ales ca ce a ramas a 'scapat' editarii. Cu toate acestea, se pare ca tot au aparut cateva nelamuriri la alti cititori care au avut nevoie de clarificari suplimentare.
Apreciez mult feedback-ul dvs!
O seara buna!
P.S.: să vă felicit pt schimbarea numelui sau nu e chiar un eveniment fericit? Da, știu, nu e treaba mea, vreau doar să arăt că totuși sînt atent la ce citesc. ;)
Ca o prima observatie, incep cu "Pranzul si transportul".
Raspunsul e foarte simplu: nu, cel putin scolile private romanesti nu includ in tarif acest gen de servicii.
Mai formal, veti gasi urmatoarea avertizare peste tot: " Books, uniforms, transportation and catering are not included" . La tariful de 6 000 - 19 000 euro /an va trebui sa adaugati si aceste costuri. Plus taxa de inscriere si banii de excursii. Care excursii nu vor costa 100/200 lei.
In consecinta, adaugati totul , macar aproximativ, si lista de scoli se va scurta, nu veti mai avea atatea framantari.
A doua observatie este ca nimeni nu va va raspunde deschis la toate intrebarile. mai ales cand sunt tone. Poti aluneca pe langa raspuns, mai o bomboana, mai un desen, mai o zambet, mai un periat de parinte etc.. Nu vei scapa de marketingul colorat.
Inceputul articolului este foarte" promitator" :
"Cautati realizari academice. note si premii sau, mai degraba, va doriti dezvoltarea abilitatilor practice si a creativitatii prin invatatura?"
Aici, mi-am prins un pic urechile. Doamna, prin "abilitati practice", se refera la crosetat, pescuit, facut sapun? Poate.
Pentru ca rezultatele academice foarte bune nu exclud creativitatea. Un copil care invata bine nu este un robot lipsit de abilitati practice si creativitate.
Sunt extrem de curioasa ce raspunde un parinte care da mii de euro la o asemenea dilema artificiala.
" Nu, nu vreau rezultate academice, il aduc la dumneavoastra sa invete tango si sa faca prajituri, dar, nu, nu vreau sa treaca de tabla inmultirii si nici de invatatul unitatilor de masura internationale. Nu vreau sa intre la o universitate buna, Doamne fereste de asa pacoste.".
Relatia directiune-personal
Aratati-mi si mie cum un parinte poate observa relatia reala management-profesori si modul cum interactioneaza profesorii intre ei. Instaleaza o camera video proprie sau se transforma intr-o musca?
Daca un parinte intreaba direct: "profesorii dumneavoastra au pregatire didactica?", ce ar putea raspunde un director de scoala?
" Nu, nu au, sunt cofetari-patiseri si au un hobby cu predatul istorie, ni s-a parut fain sa-i angajam. Mai o prajitura cu nuca, mai un Napoleon, Le dezvoltam creativitatea."
Cursuri de formare pentru profesori
Normal ca, la intrebarea daca profesorii angajati urmeaza cursuri de perfectionare si ce fel de activitati au loc la aceste cursuri, un director va va raspunde ca da., iar activitatile vor fi care de care mai frumos si colorat prezentate. Va va insira si o lista.
Ce faci, ca parinte, te transformi in detectiv? Spionezi cursurlie de perfectionare?
Tipul de invatamant
Ok, parintele rasfoieste manuale si caiete de lucru. Si? Cum sa stie daca un manual este mai bun decat altul ? Toate sunt colorate si miros bine.
Acum, iar apare obsesia impartirii copiilor intre cei cu realizari academice, axati pe competitie si performanta si cei creativi, care se dezvolta armonios.
Iarasi va spun, un copil performant, cu realizari academice este, de cele mai multe ori, un copil foarte creativ, un copil care invata repede. Testat personal.
Metodele de predare
"Cum sunt materiile predate incadrate intr-un cadru local, national, global?"
Sincer, sunt depasita de intrebarea aceasta.
Iau, de exemplu, matematica. Cum o incadrez local? Numar castane in loc de portocale? Dar, ce ma fac, nici castanele nu sunt peste tot, la nivel national.
Cum incadrez global limba romana?
In fine, poate doamna s-a referit la ce se invata prin diverse colturi ale lumii, la aceeasi varsta. Habar nu am.
Progresul elevilor
Nu sunt director de scoala privata, dar va pot da si eu raspunsul:
" Folosim o combinatie de note si evaluari detaliate si personalizate, un feed-back lunar/semestial/anual. Din aceste evaluari, veti vedea ce progrese a facut copilul dumneavoastra si cum se poate indrepta situatia."
Teme pentru acasa
Inteleg ca raspunsul trebuie sa fie "nu", nicio tema la primara si in gimnaziu, abia la liceu, o zi la mate, o zi la engleza, o zi la franceza. Eventual, sa le faca si la scoala, in orele de dupa cursuri, contra cost, evident.
Plus ca parintele trebuie sa ceara profesorilor si justificarea temelor pentru acasa. Doamne fereste sa aiba copilul vreo inclinatie spre mate, fizica si chimie, e vina scolii de asa calamitate.
Activitati extrascolare
La intrebarea " Daca elevul este pasionat de un sport , scoala ii ofera pregatire suplimentara?, probabil ca raspunsul va fi "da, sigur, costa x00 euro/an".
M-am oprit la partea cu cerutul rezultatelor de la competitiile externe - olimpiade :))))), matematica :)))))), etc din anii anteriori.
Pai, n-am stabilit ca nu conteaza aceste rezultate, ca ele nu exprima dezvoltarea armonioasa, crreativitatea si alte chestii asociate doar cu un copil liber de matematica, fizica, in general de invatat, fara nico tema, nestresat de realizari academice, capabil la 18 ani sa-si lege sireturile, sa-si faca o prajitura cu bezea si sa croseteze o jacheta din mohair?? Eventual,care face si sapun de casa, in timp ce se da pe trotineta.
Va multumesc pentru raspunsul detaliat, timpul si interesul acordate. Astazi l-am citit, iar mai jos, am sa incerc sa adresez in detaliu fiecare dintre chestiunile pe care le ridicati.
In primul rand, articolul are rolul de indruma, nu de a generaliza sau judeca. Nu ofera raspunsuri, ci indeamna parintii sa le afle pe cont propriu si sa ia in considerare aspecte ale procesului de educatie si formare din scolile private, la care poate nu s-ar fi gandit.
Avand in vedere ca scolile private din Romania sunt foarte diverse, din toate punctele de vedere, articolul nu poate oferi raspunsuri directe si generale pentru ca nu exista un singur raspuns la vreuna din intrebarile puse, cum nu exista nici vreo serie de adevaruri universal aplicabile tuturor scolilor private. Raspunsurile trebuie date de fiecare scoala in parte, sau de persoane care au experienta directa intr-o scoala anume, cum ar fi parinti, elevi sau profesori.
Mai intai, deoarece dumneavoastra ridicati aceasta problema de cateva ori, as dori sa clarific ca nicaieri, in acest articol, nu este contestata importanta realizarilor academice. Nicaieri nu am sugerat ca rezultatele academice foarte bune exclud creativitatea, sau ca un copil care invata bine este un robot lipsit de abilitati practice si creativitate, cum spuneti. Nicaieri, cum scrieti, nu “am stabilit” ca performantele individuale nu conteaza. Nicaieri nu am mentionat ca matematica sau fizica sau orice alta materie ar fi mai putin importanta ca alta- si nici nu as fi putut, fara sa merg impotriva formarii, experientei si credintelor mele personale si profesionale.
Cu siguranta, nu s-a discutat de nicio impartire a copiilor intre cei cu realizari academice si cei creativi, care se dezvolta armonios pentru ca invatatura si armonia, in multe scoli, nu se exclud reciproc, cum nici nu trebuie. Nu vad unde ar fi aici “obsesia unei impartiri”. M-a mirat sa citesc ca dumneavoastra inclinati sa credeti acest lucru. Inteleg ca este un subiect in care sunteti investita personal, cum spuneti, dar ma intreb, totusi, daca nu cumva va refereati la alte articole sau idei cand ati scris toate acestea, si nu neaparat la articolul de mai sus.
In ceea ce priveste dorintele parintilor, articolul nu a vrut sa creeze nicio dilema artificiala, cum o numiti. In foarte multe cazuri, parintii cu care am colaborat isi doresc realizari academice atinse prin metode noi, creative si inovative, prin invatatura experientiala si metode diferentiate, potrivite fiecarui elev. Sunt si multi parinti vor ca fiul sau fiica lor sa fie fericiti la scoala, sa se simta apreciati si in siguranta, sa poata socializa, sa invete sa se descurce in relatia cu alte persoane, in diferite limbi straine si in medii si culturi diverse, si sa exceleze in ceea ce le face placere. Pentru aceasta platesc taxe de mii sau zeci ce mii de euro, da, si nu pentru ca e putin lucru la bani multi, ci pur si simplu pentru ca aceasta este viziunea lor asupra educatiei si este la fel de demna de respect ca oricare alta care pune interesul copilului, ca beneficiar de astfel de servicii, pe primul loc.
Bineinteles, este de la sine inteles ca elevii vor invata toate materiile cuprinse in curriculumul national, pe care fiecare scoala privata trebuie sa il urmeze in proportie de 80%. Apreciez umorul dumneavoastra legat de abilitatile practice predate in scoli, mai ales ca demult am depasit nevoia economica reala de crosetat si facut prajituri in societate. Desi si acestea sunt profesii nobile si banoase- in invatamant, suntem instruiti sa nu ne jucam cu sarcasmul, asa ca si aici, sunt cat se poate de sincera. Prin abilitati practice, in ziua de azi, se intelege folosirea tuturor materiilor invatate in mod concret, spre a le deservi unor scopuri reale in societatea in care activeaza. O scoala privata buna raspunde tuturor nevoilor de invatare, iar profesorii isi adapteaza metoda fiecarui elev in parte atunci cand este nevoie.
Matematica nu se mai face doar stand in banca si rezolvand acelasi tip de fractie ‘pana le intra in cap’, tuturor elevilor in mod egal (in idea ca acest concept aplicat la fel unor indivizi diferiti ar putea exista macar) ci subiectul se poate aborda in mod creativ si practic, folosind felii de fructe, pizza etc. Taxele nu se calculeaza doar cu pixul pe caiet in sala de clasa, ci elevii isi fac ora de matematica la supermarket, unde noteaza preturile la diferite produse si calculeaza TVA-ul, sau reducerile.
La stiintele naturii, elevii folosesc diferite materiale pentru a construi structura unei plante, activitate care vine in completarea lectiilor formale de la clasa. Iar cand e vorba de scris si urmarit instructiuni, la o limba straina, da, se scriu retete si se face si ceai, care ulterior se bea, urmarind pasii corecti. Atunci cand sunt testati pe subiect, mult mai multi copii isi vor aminti cum se scrie un set de instructiuni dupa ce chiar ei le-au urmat, practic, la scoala. Dupa ore, urmeaza clubul de tango, cum sugerati- sau orice alt dans mai putin senzual, poate, sau sport care ii ajuta pe copii sa se dezvolte sanatos. Pentru ca intr-o scoala privata buna, parintele plateste si da, le poate avea pe toate, de fapt, le poate cere pe toate- dar trebuie sa stie ce sa ceara.
La liceu, bineinteles ca unul dintre scopurile principale este a intra la o universitate buna. Pentru a primi si burse in strainatate, elevii se concentreaza pe setul de materii care le trebuie, sunt prezentati oamenilor de cariera in domeniul pe care si-l aleg, merg la conferinte, la workshop-uri, primesc vizite la clasa sau in cadrul evenimentelor scolare de la personalitati care ii indruma. Multi merg si la dezbateri si competitii in strainatate, toate, bineinteles, peste programul normal de studiu. La intoarcere, recupereaza materia, isi dau testele si isi fac proiectele pe care le aveau de facut. Nu se exclude nimic- deoarece o scoala privata are mijloacele financiare pentru a oferi elevilor diversitatea de care au nevoie, individual, pentru a performa la cele mai inalte standarde.
Dar pot fi si scoli private care nu doresc sa investeasca in aceste aspecte- asa ca din nou, e bine sa te informezi inainte.
Relatia directiune-personal este greu de judecat din afara, dar asta nu inseamna ca trebuie omisa. Aici se poate discuta cu alti parinti, daca se cunosc, sau se poate observa, cum am sugerat si in articol, dinamica dintre profesori si directiune. Sunt scoli mici si credeti-ma, nu e greu sa iti dai seama cum stau lucrurile dupa cateva vizite, doar din ton si atitudine- daca stii ca acesta este un aspect la care trebuie sa fii atent, bineinteles.
In ceea ce priveste manualele si caietele de lucru, culorile si mirosul nu spun multe, intr-adevar. La prima vedere, continutul trebuie sa reflecte varsta si nivelul de intelegere al copilului, si sa includa o varietate de activitati la fiecare lectie (material de citit, de ascultat, de discutat, de oferit opinii sau povesti personale ale elevilor, urmate de activitati de scris si de experimentat tactil, visual, auditoriu sau chinestezic, din care elevii pot alege). Repet, la fiecare lectie. Atunci cand manualele nu acopera cele de mai sus, e bine de aflat cum suplinesc profesorii aceste nevoi- multi o fac prin pregatirea propriilor materiale scrise (fise de lucru) si audio-vizual (clipuri, filme etc).
Mai mult, manualele trebuie sa includa si indrumari la cercetare, pentru elevii avansati sau care isi doresc sa invete mai mult pe cont propriu- unde de fapt este cheia progresului. Atunci cand elevul este stimulat, nu fortat, la clasa sa isi dedice timpul liber, acasa, citind mai mult despre ceea ce a invatat, facand proiecte din initiativa proprie, succesul este garantat. Acest lucru se intampla cand materialele sunt interactive si stimuleaza gandirea si implicarea, in diferite feluri.
Pentru ca materialul predat sa fie adaptat nevoilor lumii in care traieste elevul- asta pentru a aborda urmatoarea chestiune pe care o ridicati- fiecare materie predata trebuie sa raspunda eficient la intrebarea “Cu ce ma ajuta pe mine sa stiu asta in lumea in care traiesc astazi?” si de preferat, sa indrume elevii catre viitor.
Primul pas in aceasta directie este ca fiecare materie sa fie, in primul rand, legata de celelalte predate, prin abordari transdisciplinare, si apoi sa ajunga sa fie relevanta si in prezent. De exemplu, daca la clasa a 6-a la istorie elevii invata despre dinastia Tudorilor din Marea Britanie, la geografie vor studia geografia fizica si umana a Marii Britanii, unde vor vorbi pe scurt si despre Brexit, la engleza vor vorbi despre operele lui Shakespeare, la ora de arta vor confectiona papusi sau masti asemenea celor folosite in epoca elizbethana si la ora de teatru le vor folosi pentru a juca intr-o piesa adaptata nivelului lor.
De-a lungul anilor, scoala trebuie sa puna elevii la curent cu particularitatile lumii diverse in care traiesc, de unde au pornit si cum au evoluat.
Matematica? Se incadreaza la nivel individual prin folosirea in viata de zi cu zi la calcule simple, local prin descrierea muncii de cercetare a lui Titeica sau a lui Barbu, regional prin invatarea teoremei lui Pitagora, iar global deoarece sta la baza lumii moderne, fara ea fiind imposibile limbajele de programare.
Limba romana? La nivel individual, daca ti-e limba materna, pe langa utilizarile evidente, este singura limba pe care o vei folosi sa iti exprimi cu adevarat sentimentele; local este inteleasa prin descrierea evolutiei sale in operele lui Calinescu, Eminescu si alti autori; regional prin felul in care s-a format iar influentele sale o ridica, la nivel global, la rang de limba romantica unica.
O scoala privata trebuie sa inteleaga complexitatea educatiei dar in principal trebuie sa fie puternic ancorata in prezent, deoarece nu pregateste elevi care vor ajunge sa fie competitivi intr-o societate trecuta. Da, trebuie sa le deschida enorm orizonturile- nu poti pleca dintr-o scoala privata fara sa nu cunosti adevaruri istorice mondiale, fara sa le identifici efectele in prezent, fara sa intelegi cum acestea informeaza cultura si gandirea populatiilor, economia, politica, nivelul de dezvoltare din diverse regiuni ale lumii. O scoala trebuie sa isi aduca elevii la curent cu nevoile societatii actuale invatand din trecut, dar nu ramanand acolo, scopul fiind ca ei sa se poata integra cat de bine se poate, prin munca proprie apoi, in cea a viitorului.
Cu privire la temele pentru acasa, da, se dau si se fac cu cap. Se dau numai si numai atunci cand ajuta, nu ‘sa fie’. Invatamantul in sine este bazat pe studii, cercetare si stiinta, nu este facut dupa ureche, din amintiri, din instinct sau sentiment (aici ma refer la teme ca metoda de pedeapsa, cand ‘se supara’ profesorii pe elevi, sau ii considera ‘lenesi’ din propria comoditate de a nu cauta metode prin care sa ii stimuleze; performanta scolara este diferita de comportamentul elevilor si trebuie sa fie tratata separat. Dar acesta este alt subiect).
Pentru foarte multi profesori competenti din scoli private si nu numai, munca lor este o profesie aleasa, o cariera, si nu loc de munca cu care s-au ales pentru ca au esuat in domeniul lor. Invatamantul este domeniul lor. Intr-o scoala privata, un copil de 5-6 ani (da, unii incep clasa I la 5 ani, foarte multi la 6) sta 8 ore la scoala. Opt. Fara pauza de somn. Un cadru didactic trebuie sa isi foloseasca eficient timpul pentru ca invatarea sa aiba loc cat mai mult la clasa. Timpul de acasa este timp al elevilor, personal, pentru a-si alege activitatile, impreuna cu familia. Da, sunt elevi care isi doresc sa lucreze in plus acasa, dar dorinta si alegerea trebuie sa le apartina, deoarece scolile private bune rezerva timp pentru teme la scoala, unde elevii pot fi indrumati si ajutati de catre cei care sunt responsabili cu materia respectiva. Temele nu se dau pentru ca profesorul nu a apucat sa isi termine materia de predat la ora din motive proprii- cum elevii nu sunt responsabili pentru dezvoltarea programei si nici pentru managementul timpului profesorului de la clasa, si prin urmare, nu trebuie sa traga ponoasele.
In ceea ce priveste activitatile extrascolare, sunt cateva scoli care taxeaza suplimentar, dar la foarte multe, sunt incluse in pret iar elevii isi pot alege una-doua activitati dupa program pe care si le doresc. Din punct de vedere financiar, sunt scoli private care au taxele de manuale si alte rechizite/pranz/poate si transport incluse. Sunt excursii care costa 100 RON, altele care sunt in afara tarii si costa sute de euro dar si foarte multe excursii care sunt gratuite (sau altfel spus, intra in taxe)-dar numai si numai scoala vizata poate raspunde clar si corect la orice intrebare legata de aspectul financiar, iar generalizarile sau ideile preconcepute legate de orice aspect al invatamantului nu ajuta pe nimeni, ba dimpotriva.
Cum dumneavoastra v-ati oprit la activitati extrascolare, ma voi opri si eu, si va multumesc pentru rabdare daca ati parcus si acest lung text de lamurire. Ca o ultima mentiune, nu sunt multe, dar exista scoli private care ofera un grad mare de transparenta inca de pe site- unde se ofera raspuns la toate intrebarile incluse in acest articol. Se ofera descrieri ample atat pentru parinti cat si pentru curiosi, incepand de la curriculum si pana la numele, calificarile si experienta fiecarui membru al personalului in parte. Tot pe site sunt descrise cursurile de formare, workshopurile si conferintele la care iau parte profesorii si elevii. Usile sunt larg deschise pentru parinti si apartinatori sa viziteze scoala oricand. Nu e nevoie sa te transformi in detectiv, nu trebuie sa spionezi cursurile de perfectionare ca sa afli cum merg lucrurile, cum sugerati, nu e nevoie de tertipuri destepte. Scoala trebuie sa fie acolo pentru a include parintii in procesul de invatare, nu sa ii tina pe dinafara, deoarece parintele este, pana la urma, clientul.
Acestea fiind spuse, sunt si scoli in care multe intrebari pot fi lasate fara raspuns. Sinceritatea scolilor nu iti poate fi garantata, bineinteles, dar atunci cand un profesor sau director se eschiveaza pe un anumit subiect, sau nu iti poate raspunde si nici nu da semne ca ar vrea, se ridica anumite semne de intrebare si este de datoria fiecarui parinte, fata de el insusi si fata de copii, sa le identifice. Cu alte cuvinte, ceea ce nu ti se spune dezvaluie multe, si atentia trebuie sporita atunci cand linistea se lasa peste aspecte esentiale, cum ar fi sistemul de predare, calificarile profesorilor sau siguranta copiilor.
Si fericirea acestora- ca pana la urma, nu-i nimic gresit in a avea un copil al carui potential este valorificat, sprijinit, un copil a carui munca este in armonie cu abilitatile si dorintele sale, si da, care stie sa croseteze si un pulover din mohair. Sau mai bine, sa coasa un nasture la pantaloni. Nu se stie cand va avea nevoie sa o faca, inainte de conferintele internationale la care va lua parte in viitor.
O seara buna!