Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Ca elevii să nu mai aștepte transportul în frig și ploaie, am cumpărat un magazin de flori, l-am desfăcut bucată cu bucată, l-am transportat în sat și l-am făcut stație de autobuz cu cărți, muzică și (în curând) wifi

Anul trecut, în plină pandemie, am cumpărat un magazin de flori din Oradea pe care l-am desfăcut bucată cu bucată, l-am restaurat, l-am dus la 20 de kilometri depărtare, în ultimul sat de pe granița de Vest a României - Parhida - și l-am transformat în stație de autobuz pentru copii. 

Proiectul a durat aproape 6 luni, a costat aproape 3 000 de euro și a fost realizat cu ajutorul donațiilor și muncii voluntare a aproximativ 80 de oameni care au dorit să se implice. I-am spus „Stație de bucurie” (Örömállomás în maghiară), pentru că este mai mult decât o simplă stație pentru autobuzul școlar: are muzică non-stop, cărți gratis, colț de citit și e colorată, luminoasă și primitoare. O puteți găsi pe Facebook sau Instagram, dar și pe Tripadvisor și Google Maps.

De ce am făcut asta?

Ani de zile am tot trecut pe lângă vechea stație de autobuz și mă durea sufletul să văd cum se degradează treptat. Ultimele furtuni au luat-o pe sus și au rostogolit-o în șanț. De fiecare dată îmi spuneam că ar trebui să fac ceva în privința asta. Ar fi fost mai simplu să o repar pe cea veche cu câteva plăci de plastic și, cu siguranță, m-ar fi costat mult mai puțin: financiar, timp, muncă și bătaie de cap. Dar am ales să fac altceva. Parhida este un sat în pustă, situat la aproximativ 20 de km depărtare de Oradea, cu puțin peste 400 de locuitori, jumătate maghiari, jumătate români și cu câteva zeci de copii care pleacă (plecau, înainte de pandemie) din această stație către școală.

Oferta de timp liber pentru copii și tineri, ca în aproape orice sat de acest gen, e inexistentă. M-am gândit că, dacă tot mă apuc de treabă, stația ar trebui să fie mai mult decât un loc în care să te ferești de vânt și ploaie cât timp aștepți autobuzul. De aceea are acum muzică non-stop, funcționează și ca bibliotecă și va avea, în curând, propriul punct wifi. De asemenea, mi-am propus să construiesc în jurul ei un spațiu verde și de relaxare, cu bănci, cu un loc de joacă și o masă cu tablă de șah.

N-am construit o stație de la zero, ci am ales să refuncționalizez un vechi magazin de flori cu care orădenii s-au obișnuit în ultimii 14 ani în zona centrală a orașului și care a aparținut unui florar care, la fel ca mulți alții, a încercat să schimbe mersul lumii. Când n-a mai putut, am preluat eu povestea lui și am dus-o mai departe, cu noi înțelesuri. Am pus în acest proiect atât muncă, timp și un scop practic cât și o poveste cu tâlc. Pentru aceia dintre voi cu răbdare la citit, aici găsiți toată povestea, scrisă cu lux de amănunte, de parcă ar fi izvorât din însăși pana lui Balzac. Ceea ce citiți aici e doar un rezumat al rezumatului, ca să nu vă răpesc timpul de pomană.

Ce vreau să fac mai departe?

Faptul că am ales acest sat nu este întâmplător. Aici se află Casa Cultură în Mișcare, un ONG din care fac parte, și cu care încercăm să transformăm o gospodărie țărănească autentică în primul centru cultural independent din această zonă și în prima inițiativa de rezidențe artistice din această parte de țară. Așa cum am putut, din donații și din surse proprii, cu voluntari, suntem aproape de reușită: în 2019 am găzduit aici primii artiști, câțiva sculptori în marmură și lemn. Pe lângă asta, aici am mai ținut ateliere creative de sculptură, modelaj și pictură pentru copii, concerte de nai, spectacole de teatru, proiecții de film și chiar DJ și expoziții de viniluri și grafică din perioada comunistă. De-a lungul timpului, Cultură în Mișcare a mai organizat festivaluri de film documentar și o serie de conferințe pe diferite teme. Toate gratuite pentru public. Ne-am mai „bătut” pentru reabilitarea statuii lui Emanuil Gojdu din Oradea și facem parte din Culture Action Europe, cu sediul în Bruxelles, o organizație europeană de tip umbrelă pentru mii de artiști, profesioniști din sectoarele creative și organizații non guvernamentale. Despre toate aceste lucruri puteți citi aici

Pentru viitor aș vrea să putem termina lucrările la gospodărie ca să putem caza și dezvolta taberele de creație artistică, aș vrea să reluăm – atât cât ne va lăsa pandemia – spectacolele și evenimentele și aș vrea să implic sătenii într-un proiect de amploare care ar trebui să transforme satul într-o destinație culturală și de timp liber pentru cei din zona urbană apropiată (Oradea), dar și pentru cei din Ungaria care sosesc în țară pe autostradă și prin punctul de trecere recent înființat.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Domnul meu, nu stiu ce vreti sa faceti mai departe insa va doresc sa aveti parte de sanatate si ajutor de la Bunul Dumnezeu, multa putere si mijloace sa faceti tot ce va doriti pentru domnia voastra cat si pentru aproapele. In mare, in tara asta sant doua feluri de oameni, "groparii" si "ziditorii". Fie ca cei din urma sa ajunga cei dintai spre alungarea "mustelor" care amusina salivand la cate o ciosvarta nationala.
    • Like 1
    • @ Victorin Borsciov
      Multumesc frumos!
      • Like 0


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Ondrej Safar, CEO Distribuție Oltenia

L-am avut invitat pe Ondrej Safar, CEO Distribuție Oltenia, la podcastul Habits by Republica. O conversație captivantă, cu accent pe transformarea sectorului energetic din România în ultimii treisprezece ani, pe revoluția prosumatorilor, felul în care funcționează leadership-ul într-o companie cu mii de angajați și motivul pentru care energia a devenit una dintre industriile strategice ale Europei.

Citește mai mult

Adina Cuturela si fiul

Sunt mai puțin de două săptămâni până la Evaluarea Națională de clasa a VIII-a și, ca părinte, simți presiunea din aer. Creștem numărul orelor de meditații, calculăm note și medii, facem scenarii. Copiii învață până târziu și toți aleargă spre un finish line al cărui sens nu e întotdeauna clar pentru ei. foto: arhiva personala Adina Cuturela

Citește mai mult

Eugen Tomac

Vă propun să ne oprim puțin din toată nebunia care se desfășoară pe scena politică și să încercăm să ne imaginăm România în postura unui om capabil să-și sacrifice propria bunăstare de dragul unui frate aflat în nevoie. A unui om dispus să-și ardă propria mână, poate chiar și un picior, ca să-și scoată fratele din foc și să trăiască restul vieții cu cicatrici, dar cu satisfacția că a făcut o faptă bună și că, poate, generațiile viitoare vor trăi mai bine... împreună. foto: Profimedia

Citește mai mult

Eugen Rădulescu

Terminasem anul I de facultate când “poporul” ne-a trimis să construim, patriotic, Canalul Dunăre- Marea Neagră, toată vara anului 1979. În colonia unde ne duceam existenţa erau multe categorii de oameni; unii erau mai certăreţi şi aveau un “je ne sais quoi” împotriva studenţilor din aceeaşi tabără. Aşa că profesorul care ne însoţea avea, printre altele, misiunea de a aplana un conflict mocnit între “noi” şi “ei”.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Campionatul Mondial 2026 / sursa foto: Profimedia

Cupa Mondială organizată în SUA, Canada și Mexic în câteva zile poate genera o activitate economică de peste 30 de miliarde de dolari, au estimat analiștii FIFA, care se bazează pe valul de turiști cu venituri ridicate. Totuși, în realitate, este posibil ca cifrele să zugrăvească un alt tip de tablou, având în vedere actuala situație economică. foto: Profimedia

Citește mai mult