Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Ca elevii să nu mai aștepte transportul în frig și ploaie, am cumpărat un magazin de flori, l-am desfăcut bucată cu bucată, l-am transportat în sat și l-am făcut stație de autobuz cu cărți, muzică și (în curând) wifi

Anul trecut, în plină pandemie, am cumpărat un magazin de flori din Oradea pe care l-am desfăcut bucată cu bucată, l-am restaurat, l-am dus la 20 de kilometri depărtare, în ultimul sat de pe granița de Vest a României - Parhida - și l-am transformat în stație de autobuz pentru copii. 

Proiectul a durat aproape 6 luni, a costat aproape 3 000 de euro și a fost realizat cu ajutorul donațiilor și muncii voluntare a aproximativ 80 de oameni care au dorit să se implice. I-am spus „Stație de bucurie” (Örömállomás în maghiară), pentru că este mai mult decât o simplă stație pentru autobuzul școlar: are muzică non-stop, cărți gratis, colț de citit și e colorată, luminoasă și primitoare. O puteți găsi pe Facebook sau Instagram, dar și pe Tripadvisor și Google Maps.

De ce am făcut asta?

Ani de zile am tot trecut pe lângă vechea stație de autobuz și mă durea sufletul să văd cum se degradează treptat. Ultimele furtuni au luat-o pe sus și au rostogolit-o în șanț. De fiecare dată îmi spuneam că ar trebui să fac ceva în privința asta. Ar fi fost mai simplu să o repar pe cea veche cu câteva plăci de plastic și, cu siguranță, m-ar fi costat mult mai puțin: financiar, timp, muncă și bătaie de cap. Dar am ales să fac altceva. Parhida este un sat în pustă, situat la aproximativ 20 de km depărtare de Oradea, cu puțin peste 400 de locuitori, jumătate maghiari, jumătate români și cu câteva zeci de copii care pleacă (plecau, înainte de pandemie) din această stație către școală.

Oferta de timp liber pentru copii și tineri, ca în aproape orice sat de acest gen, e inexistentă. M-am gândit că, dacă tot mă apuc de treabă, stația ar trebui să fie mai mult decât un loc în care să te ferești de vânt și ploaie cât timp aștepți autobuzul. De aceea are acum muzică non-stop, funcționează și ca bibliotecă și va avea, în curând, propriul punct wifi. De asemenea, mi-am propus să construiesc în jurul ei un spațiu verde și de relaxare, cu bănci, cu un loc de joacă și o masă cu tablă de șah.

N-am construit o stație de la zero, ci am ales să refuncționalizez un vechi magazin de flori cu care orădenii s-au obișnuit în ultimii 14 ani în zona centrală a orașului și care a aparținut unui florar care, la fel ca mulți alții, a încercat să schimbe mersul lumii. Când n-a mai putut, am preluat eu povestea lui și am dus-o mai departe, cu noi înțelesuri. Am pus în acest proiect atât muncă, timp și un scop practic cât și o poveste cu tâlc. Pentru aceia dintre voi cu răbdare la citit, aici găsiți toată povestea, scrisă cu lux de amănunte, de parcă ar fi izvorât din însăși pana lui Balzac. Ceea ce citiți aici e doar un rezumat al rezumatului, ca să nu vă răpesc timpul de pomană.

Ce vreau să fac mai departe?

Faptul că am ales acest sat nu este întâmplător. Aici se află Casa Cultură în Mișcare, un ONG din care fac parte, și cu care încercăm să transformăm o gospodărie țărănească autentică în primul centru cultural independent din această zonă și în prima inițiativa de rezidențe artistice din această parte de țară. Așa cum am putut, din donații și din surse proprii, cu voluntari, suntem aproape de reușită: în 2019 am găzduit aici primii artiști, câțiva sculptori în marmură și lemn. Pe lângă asta, aici am mai ținut ateliere creative de sculptură, modelaj și pictură pentru copii, concerte de nai, spectacole de teatru, proiecții de film și chiar DJ și expoziții de viniluri și grafică din perioada comunistă. De-a lungul timpului, Cultură în Mișcare a mai organizat festivaluri de film documentar și o serie de conferințe pe diferite teme. Toate gratuite pentru public. Ne-am mai „bătut” pentru reabilitarea statuii lui Emanuil Gojdu din Oradea și facem parte din Culture Action Europe, cu sediul în Bruxelles, o organizație europeană de tip umbrelă pentru mii de artiști, profesioniști din sectoarele creative și organizații non guvernamentale. Despre toate aceste lucruri puteți citi aici

Pentru viitor aș vrea să putem termina lucrările la gospodărie ca să putem caza și dezvolta taberele de creație artistică, aș vrea să reluăm – atât cât ne va lăsa pandemia – spectacolele și evenimentele și aș vrea să implic sătenii într-un proiect de amploare care ar trebui să transforme satul într-o destinație culturală și de timp liber pentru cei din zona urbană apropiată (Oradea), dar și pentru cei din Ungaria care sosesc în țară pe autostradă și prin punctul de trecere recent înființat.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Domnul meu, nu stiu ce vreti sa faceti mai departe insa va doresc sa aveti parte de sanatate si ajutor de la Bunul Dumnezeu, multa putere si mijloace sa faceti tot ce va doriti pentru domnia voastra cat si pentru aproapele. In mare, in tara asta sant doua feluri de oameni, "groparii" si "ziditorii". Fie ca cei din urma sa ajunga cei dintai spre alungarea "mustelor" care amusina salivand la cate o ciosvarta nationala.
    • Like 1
    • @ Victorin Borsciov
      Multumesc frumos!
      • Like 0


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult