Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Dacă aș fi ministrul Educației...

Deschidere a anului școlar

„La spus toți sunt buni, da la făcut nu vine nimeni!” E una din expresiile cu care am plecat din sistemul public de învățământ. Mulți învățători și profesori sunt nemulțumiți și revoltați de felul în care se iau deciziile cu privire la acest sector, de felul în care li se comunică responsabilitățile pe care le au, de disparitățile dintre școli, de nedreptatea simțită la nivel de condiții de lucru, de lipsa sprijinului din partea părinților, ba chiar de reproșul venit de la ei, iar exemplele pot continua.

Noul ministru al educației a venit cu promisiunea că la finalul lunii martie va scoate în dezbatere publică noile proiecte de legi ale educației. Cred că mai mult ca oricând e vremea ca și vocea celor care fac lucrurile să se întâmple în sistemul de educație să fie cunoscută, auzită, apreciată. Invitația este și către oamenii „de bine”, cu experiență în acest domeniu și care pot aduce plusvaloare prin ideile și propunerile lor. Vin astfel cu propunerea ca toți aceia dintre noi care, cunoscând problemele, dar și lucrurile care merg bine în sistem, să contribuim cu idei, soluții care să aducă progres pentru copiii României, împlinire pentru cei care sunt în rolul de pedagog prin menirea pe care o au în viețile elevilor.

„Dacă aș fi ministrul/ ministra educației aș ...” e așadar provocare pe care vă invit să o completați cu soluțiile identificate de voi. Mai jos, încerc să redau, cu mintea și experiența de acum, perspectiva pe care o văd eu valoroasă pentru educația din țara noastră.

Dacă aș fi ministrul educației aș începe printr-o declarație către toți cetățenii acestei țări prin care să spun că recunosc starea de fapt a lucrurilor, că regret faptul că profesorii, părinții, elevii cu greu au fost ascultați și consultați în procesul de luare a deciziilor de până acum. I-aș asigura de faptul că vocea tuturor celor implicați contează și vreau să o aud pentru a putea găsi politici publice care să răpundă atât nevoilor colective cât și situațiilor excepționale. I-aș ruga pe cei interesați să fie deschiși să colaboreze cu ministerul educației, să aibă încredere că lucrurile pot merge într-o direcție care să aducă progres pentru toate categoriile sociale atât prin intervenția statului cât și prin implicarea fiecăruia dintre noi.

Le-aș mulțumi tuturor celor care în ciuda neajunsurilor au rămas în sistemul public de învățământ și se dedică muncii pe care o fac. Aș recunoaște totodată că nu le știu pe toate și că e posibil să apară și greșeli, experiențe din care sunt pregătit, alături de echipa cu care lucrez, să învăț și să le corectez. I-aș invita să se uite mai mult către soluții și să se deschidă cu încredere către actorii instituționali, să pună presiune acolo unde lucrurile nu se întâmplă așa cum ar trebui, unde bunul simț e înlocuit de aroganță ori de sentimentul puterii absolute.

La nivel de politici publice aș începe prin dezvoltarea unor programe în cadrul marilor universități de formare inițială și continuă a viitoarelor, cât și actualelor cadre didactice. Aș face criterii care să țină cont de nevoile de învățare ale copilului la care adulții să știe cum să le poată răspunde și în funcție de aceste lucruri să pot selecta viitoarele cadre didactice. Aș dezvolta chiar o Școală Națională a cadrelor didactice care să ofere pe lângă formare expertiză, mentorat, sprijin pentru cei implicați în educație. Aș introduce stagii de practică pentru profesorii debutanți și cei care au nevoie de a-și dezvolta competențele pedagogice în școli și în clase cu profesori care facilitează pe bune învățarea și au progres cu copiii. Un an de zile în care ucenicul să observe din spatele clasei zi de zi ce se petrece, interacțiunea dintre copii, stilul de lucru al profesorului, cum răspunde acesta situațiilor neprevăzute ș.a. După un an de observație aș introduce în al doilea an de practică sesiuni săptămânale de co-teaching. Ucenicul, alături de cadrul didactic proiectează activitatea la clasă, facilitează procesul de învățare, monitorizează progresul, face evaluare. La sfârșitul celor doi ani de practică adăugați la formarea din timpul licenței candidatul poate intra în sistem.

Totodată, aș descentraliza școlile și le-aș da putere să-și angajeze personal. Angajarea s-ar face pentru o perioadă limitată de timp, un an, perioadă în care candidatul este monitorizat, i se oferă sprijin, are parte de formare pentru a se putea adapta nevoilor comunității respective, are parte de un mentor. În urma evaluării conform unor criterii stabilite de școală și cunoscute de către candidat din prima zi, la finalul anului primește răspunsul dacă este angajat pe perioadă nedeterminată sau i se recomandă să mai stea în perioada de monitorizare-învățare. Aș încuraja școlile să devină spații de învățare pentru întreaga comunitate, să creeze spațiu și motivația potrivită pentru profesori să fie dispuși să învețe, să colaboreze, să apropie comunitatea de școală.

Pentru profesorii din sistem aș scoate gradațiile de merit, obligativitatea de a acumula un anumit număr de credite prin participarea la cursuri autorizate. Această practică aș înlocui-o cu formare oferită fie de școală, fie de alte organizații, scopul ultim fiind acela de a vedea că se produce progres în învățare pentru copiii cu care lucrează cadrul didactic. Totodată aș introduce și criterii clare prin care un cadru didactic poate părăsi sistemul public de educație. Salarizarea ar fi una care să țină cont de media Uniunii Europene cât și de efortul depus de fiecare cadru didactic pentru a produce progres în învățare, ținând cont de întregul context în care se desfășoară activitatea.

Finanțarea aș acorda-o școlilor în funcție de nevoi și nu de numărul de elevi. Aceste nevoi pot ține de gradul de dezvoltare al comunității, infrastructură, acces la servicii de sănătate sau de cultură, profilul socio-economic al părinților copiilor, condiții de locuire, profilul educațional al părinților. Cu alte cuvinte, acolo unde este sărăcie, părinții sunt analfabeți, muncesc 12 ore pe zi pentru a putea avea un venit care să asigure supraviețiurea aș acorda o finanțare care să aducă aceleași rezultate copiilor ca unor copii ce vin din comunități cu mai puține provocări. Cu alte cuvinte, aș acorda finanțarea fiind atent la rezultate și nu doar la condițiile egale pe care să le aibă copiii.

Aș introduce uniforma, aceasta fiind asigurată de către stat pentru familiile aflate în situații vulnerabile, aș asigura spații pentru toate școlie în care să poată fi oferit prânzul, o masă caldă. Pentru copiii ce provin din familii nevoiașe masa ar fi asigurată din bugetul public. M-aș asigura că toți copiii încep programul dimineața, că am spații luminoase, cu condiții decente și adaptate cerințelor de învățare ale elevilor. Programul fiecărui copil ar fi de 7 ore la școală, cu tot cu pauze și masa de prânz.

Înscrierea copiilor s-ar putea face doar în circumscripția în care copilul este înregistrat, acolo unde părinții sau tutorele își au domiciliul și aș împiedica astfel apariția segregării. Școlile ar fi mixte, deschise către multiculturalitate, acceptând diversitatea.

Învățământul ar fi obligatoriu până în clasa a XII-a, asigurat de către stat. Aș scoate orice formă de selecție a copiilor în clasa a V-a. Integrarea la liceu s-ar face în urma unor evaluări atât scrise, care să verifice cunoștințele, cât și aptitudinale care să descopere talentele copilului iar alegerea să fie făcută în avantajul fiecărui elev și în cunoștință de cauză.

Anul școlar ar începe la 1 septembrie și s-ar încheia la jumătatea lunii iulie. Totodată, ar fi structurat în 3 semestre, cu 3 vacanțe de o săptămână sau două. Pe parcursul verii s-ar desfășura tabere pentru fiecare școală în parte, cu obiective de învățare care să meargă însă spre zona de nonformal. Aceste activități ar avea caracter opțional, copiii având șansa să aleagă dacă vor sau nu să participe. O parte din costuri pot fi asigurate din bugetele publice fiind încurajată în special participarea copiilor care vin din familii ce nu-și permit achitarea unei vacanțe.

Pentru părinți așa adopta o strategie națională prin care să-i încurajez pe de-o parte să participe la activități desfășurate de școală prin care să le fie formate atitudini proactive, cât și să dobândească competențe de a fi atenți și de a răspunde nevoilor propriilor copii. Părinții ar avea și responsabilități foarte clare, odată neîndeplinite putând fi sancționați de către autoritățile statului (de exemplu: copilul absentează iar părintele nu anunță școala sau nu are adeverință de la medicul de familie – poate fi amendat).

Aș încuraja școlile să-și dezvolte regulamente de conduită, cu responsabilități și consecințe clare atât pentru adulții din școală cât și pentru copii, care să fie cunoscute și respectate de toți cei din instituție. Aș dezvolta un sistem informatizat cu ajutorul căruia fiecare profesor să poată nota la finalul zilei sau săptămânii observațiile despre copiii cu care lucrează, progresul lor academic, observații despre atitudinea manifestată atât la ore cât și în pauze, comportamente care afectează învățarea ș.a. Fiecare școală ar avea astfel informații despre fiecare copil în parte, ceea ce înseamnă că pot comunica în timp real cu fiecare părinte despre evoluția copilului în școală. Pentru a proteja profesorii de presiunile venite din partea părinților, aș da libertate școlilor să-și angajeze personal care să aibă strict sarcina de a se întâlni cu părinții, de a le comunica observațiile notate in sistemul informatizat, de a veni cu recomandări, de a ține legătura cu aceștia. Informațiile despre progresul copiilor transmise către părinți ar fi confidențiale, ceea ce înseamnă că nu pot exista comparații între copii în interiorul școlii. Până la liceu notele ar fi înlocuite de calificative pentru fiecare competență pe care școala are responsabilitatea să o dezvolte la fiecare elev în parte.

I-aș încuraja pe profesori să adere la organizații profesionale în care să poată face schimb de bune practici, să se poată forma, să fie un spațiu de conectare, de inovație. Aș reduce numărul comisiilor și aș pune accent pe calitatea educației din școală. Selecția directorilor s-ar face după niște criterii care să aibă în vedere abilitățile acestuia de a dezvolta strategii școlare, de a le implementa, monitoriza și evalua, de a fi un sprijin pentru colegii din cancelarie, și nu neapărat de a îndeplini sarcini birocratice. Cred că rolul lui nu e de a fi un bun profesor ci de a fi un bun manager, atent la nevoile oamenilor cu care lucreză, vizionar, deschis către colaborare.

Pe lângă fiecare școală aș dezvolta biblioteci care să devină spații de cultură pentru întreaga comunitate și care să-i atragă atât pe copii cât și pe adulți, mai tineri sau mai în vârstă. Nu în ultimul rând aș încuraja elevii încă din clasele primare să se implice în activități de voluntariat și aș crea condiții care să dezvolte acest sector. Pentru persoanele în vârstă din comunitate deschise către colaborare aș încuraja școlile să le invite în activitățile cu copiii. Astfel s-ar simți utile, ar fi redus sentimentul singurătății, îmbătrânirea ar fi privită ca pe ceva firesc de către copii, aș crea punți de legătură afectivă între generații.

M-aș uita cu mai mare atenție la potențialul pe care îl au organizațiile nonguvernamentale ce pot oferi servicii educaționale care să dezvolte diverse competențe atât pentru copii cât și pentru profesori. Aș crea astfel un cadru care să le permită accesul în școlile publice, și în parteneriat cu școala să poată oferi activități care să vină în completarea educației formale, având mereu în vedere dezvoltarea de competențe necesare pentru devenire, integrare pe piața muncii, dezvoltarea cetățeniei participative.

În procesul de învățare aș pune accent pe zona de rezolvare a problemelor. M-aș uita la fenomenele care afectează astăzi și vor avea un efect puternic pentru viitor: migrația, terorismul, inteligența artificală, încălzirea globală, obezitatea, diabetul, dispariția a sute de specii de animale, sărăcia sau foametea, consumul resurselor neregenerabile, poluarea. Aș dezvolta programe de formare pentru profesori care să adreseze aceste provocări pentru a-i face pregătiți să le ducă în sala de clasă. Aș da totodată o mai mare importanță educației financiare, sexuale, zonei de fake news, studierii fenomenelor recente care au schimbat soarta unei comuității sau soarta lumii (un exemplu pot fi vizitele la Memorialul Durerii de la Sighet). Aș crește rolul educației civice pentru ca elevii să-și dezvolte atitudini pro-democratice, să devină adepți ai participării active în procesul de luare a deciziilor, făcându-i astfel responsabili de rolul de cetățean.

Sunt multe aspecte pe care nu le-am atins, inclusiv felul în care se face evaluarea ori zona de curriculum. Pentru acestea și pentru multe alte subiecte poți veni și tu cu contribuții, fie în comentarii, fie folosind hashtagul #DacăAșFiMinstrulEducației

Ține și de noi ca schimbările anunțate să aducă beneficii nu doar pentru unii, ci pentru toți și pentru fiecare copil din această țară! #HaiCăSePoate

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Legea învățământului spune clar: la clasă,nu mai puțin de 10 elevi,nu mai mult de 15 elevi.Daca legea s-ar respecta,cel puțin jumătate din probleme s-ar rezolva!Restul vine de la sine!
    • Like 0
  • Bună! Deseori mi-am spus părerea, atât în calitate de profesor, cât și ca părinte. In primul rând mă supără faptul că se iau hotărâri la nivel de minister fără să se întrebe toate părțile implicate, fără să se cunoască bine sistemul. Cum se poate cunoaște sistemul?! Sunt multe modalități. Găsești modalități de a afla cât mai multe păreri, vizitezi, stai de vorbă cu profesori, elevi, părinți, mediul economic, social, sindicat ( și nu doar întâlniri cu șefii de sindicat), dezbateri, solicitare de păreri a tuturor salariaților din sistem, organizarea de referendum-uri , etc. După ce cunoști și aduni idei, faci studii asupra efectelor schimbărilor pe care le propui și abia apoi vii cu modificarea legii. Nu e nevoie de schimbări pripite. Am citit în parte articolulul dumneavoastră. Cu unele idei sunt de acord, cu altele nu, dar apreciez deschiderea dumneavoastră!☺️
    • Like 0
  • D-le V.B. nu a fost și nu va fi nimeni MINISTRA învățământului!
    • Like 0
  • D-le V.B. nu a fost și nu va fi nimeni MINISTRA învățământului!
    • Like 0
  • As zice sa suntem deja in stadiul de aici: https://www.youtube.com/watch?v=Zh3Yz3PiXZw
    Chiar credeti ca se mai poate iesi din situatia asta ?
    Scriu asta ca unu care a plecat din invatamant acum 20 ani tocmai pentru ca incepuse sa devina ca in clip...
    • Like 0
  • CarmenS check icon
    As desfiinta inspectoratele scolare si as elimina si influenta primariei asupra scolii. Directorul de scoala nu trebuie sa mai aiba ore, ca si asa nu le prea face, El trebuie sa fie manager, nu profesor. Trebuie sa fie un profesionist capabil sa conduca, sa verifice, sa decida in problemele scolii.
    • Like 0
  • Peste 50% din ce-am văzut că „aș face” nu mi s-au părut bune pentru elevi.
    • Like 0
  • Marga check icon
    Nu cred ca este o solutie buna pentru momentul actual descentralizarea, in sensul angajarii profesorilor de catre scoala. Ar fi bunul plac al directorului. Vi se pare, din experienta dumneavoastra, ca in functiile de conducere din scoli sunt, majoritar, niste lideri autentici si profesori dedicati?
    Acolo unde sunt indeplinite niste criterii clare de clase/scoli cu elevi cu diverse vulnerabilitati, cred ca ar fi potrivit sa existe un spor semnificativ la salariu pentru profesori, astfel incat sa fie o motivatie mai mare pentru a lucra cu acesti elevi.
    OK, facem un regulament de conduita super; cum facem, concret, sa fie si respectat? Aici e provocarea!
    Un studiu comparativ asupra unor sisteme de invatamant cu rezultate recunoscute ca bune poate ar oferi si pentru noi niste idei; tinand cont si de particularitatile societatii noastre.
    • Like 1
  • Subscriu cu puține amendamente...uniforma, amenda. Slabe speranțe îmi pun în:
    - plata diferențiată a profesorilor, după eliminarea titularizării pînă la pensie. S-ar cere criterii clare și mai ales care să nu poată fi pervertite, cum s-a transformat gradația de merit în coronița acelorași ( prin refacerea odată la 5 ani a 5 kg de hârtii gogngoristice...aș chestiona pe oricare, repet pe oricare fruntaș meritoriu să-mi enumere parțial titlurile cursurilor pe la care fie nu a călcat, fie și-a alimentat diabetul cu pufuleți). Nu mai bine să-i chestionăm despre ultima carte citită după absolvire ? (din specialitate și nu numai). Dar dacă am întreba elevii cine merită un premiu dintre profesori ?. Apropo, la 3/4 dintre școli e vorba de malaxorul supraviețuirii și uzura imprimantelor (de diplome)...performanță ioc (a nu se înțelege prin performanță concursuri de reprodus manualul).
    Gânduri bune domnule Brașovanu, stau mai prost cu speranța, trecut fiind de Intrarea lui signor Durante, dar hotărât (în forul cel mai adânc) să nu sfârșesc corcitură între "cei ce n-au fost nici Christoși, nici Iude". Poate nu formăm încă o masă critică . Nu încă !
    • Like 0
  • Toate bune și frumoase. Hai să facem aia, hai să facem ailaltă...
    Teorie, teorie. E ușor să stai în fotoliu și să emiți păreri.
    Propuneri bune, discutabile, proaste. Dar se pierde din vedere suportul: BANII!
    - fondurile alocate sunt insuficiente - nu ajung nici pentru dărâmarea WC-urilor din curte, dar noi vrem biblioteci, wifi și tablete, cantine...
    - fondurile astea mici nici nu ajung unde trebuie - sunt hăcuite pe parcurs, dirijate spre contracte clientelare.
    Deci hai să stabilim adevăratele priorități, să facem un buget ca lumea, care să finanțeze aceste priorități și să urmărim drumul spre beneficiarii desemnați (o escortă cum se folosea pe vremuri pentru un transport de bani).
    Dar totul ține de politică, Și cu politicienii noștri slabe speranțe...
    P.S.
    Aceeași situație o avem și la sănătate,
    • Like 1


Îți recomandăm

Liviu Dragnea - Viorica Dăncilă - Foto Inquam Photos/Octav Ganea)

Liderul PSD este suficient de trecut prin toate funcțiile administrative ca să înțeleagă că singurul act normativ care-i poate fi cu adevărat de folos este OUG (atacabil la Curte numai de către Avocatul Poporului). Ordonanțele intră în vigoare imediat după publicarea în Monitorul Oficial, dacă nu este prevăzut un termen special de aplicare, ca în cazul OUG 13. Și totuși, care a fost sensul încordării de azi? (Foto Inquam Photos/Octav Ganea)

Citește mai mult