Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Doi actori: unul care n-a cerut nimic a murit discret și demn; celălalt care cere mereu se plânge pe la televiziuni că e tratat ca un „nimeni”

Alexandru Arșinel -

Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Pentru că e bătrân, bolnav și cu părul alb nu am să spun numele unui actor ce se plânge pe la televiziuni că a fost tratat ca „nimeni”, dar pot să mă întreb de ce nu îl oprește familia, de ce nu îi spune: „- Tată, ai destul! Ai venituri cât zeci de familii de pensionari din România! Sunt atâția oameni ce nu au cu ce-și plăti facturile, hai să nu ne facem noi de râs și să ne cerem osândă de la Dumnezeu!”

Oare actorul acesta ce cândva ne făcea să râdem și acum se face de râs a jucat vreodată în „Avarul” de Moliere sau a auzit de Hagi Tudose?!

Am totuși de spus câteva cuvinte despre un actor român absolut genial: Ovidiu Iuliu Moldovan. Când îl ascult recitând Eminescu, vocea lui inconfundabilă îmi pătrunde în fiecare celulă a ființei mele. În „Horea” a făcut un rol absolut magistral. S-a identificat perfect cu personajul, poate și pentru că a fost marcat pe viață de drama copilăriei sale, pierzându-și tatăl de foarte mic, acesta fiind un martir ucis de Miklos Horthy. Îl chema Ovidiu, dar și-a pus singur și numele Iuliu, numele tatălui său, ca să poarte cu el mereu ceva de la tatăl pierdut. Sunt câteva secvențe pe care, dacă închid ochii, în spatele pleoapelor închise, le văd și aud fiecare cuvânt. Una din ele e cea de pe vârful muntelui, de lângă foc, în care spune: „Ce e rău în robie nu e atâta robia. Rău e că, dacă trece prea multă vreme, omul se învăță cu ea, cu robia, cu frica, cu supunerea, cu sărut mână, să fie batjocorit și să nu-i mai pese, se învață ca pasărea cea proastă cu colivia și care uită și că a știut zbura oarecândva”.

Alta e cu Horea în închisoare, cu un cerc de fier în jurul gâtului și vorbește cu fiul său printr-o gaură din acoperiș și își face testamentul: „Iară de moarte, eu, fătul meu, când am sculat oamenii am bătut palma și cu moartea. Datori îi suntem oricum, dar nu-i totuna cum mori. Dar eu mă gândesc că o să am puterea să mor așa, ca să le fie rușine în veci acelora pentru care oi muri să mai trăiască cu fruntea în țărână în fața unor nemernici, în fața unor nimenea...”

Știți cum i s-a stins candela vieții acestui actor român genial ce l-a jucat pe Caligula și pe Regele Lear, care iubea poezia lui Eminescu, Ardealul și istoria noastră? Știți cum și-a petrecut ultimii ani din viață?

Solitar, discret, măcinat de ciroză, despre care nici măcar fratele lui nu știa că o are, cu bani puțini, ce de-abia ajungeau pentru medicamente, s-a stins fără a pretinde nimic - deși merita mult, mult de tot! - de la statul român. Era prea mare ca să ceară. Era prea demn ca să pretindă. Era prea om ca să se plângă.

A murit în 2008. S-a stins ca o candelă.

...

Am pus față în față două feluri de a trăi a doi actori. Pe Ovidiu Iuliu Moldovan care a dat totul fără a cere nimic, deși merita imens. Altul care pretinde mereu, deși primește imens... Restul veți înțelege singuri. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Simpla alăturare a numelui Marelui Ovidiu Iuliu Moldovan cu cea a unui actor care „se plânge pe la televiziuni că e tratat ca un nimeni”, mi se pare cel puțin nepotrivită.
    • Like 0
  • Ovidiu Iuliu Moldovan s-a născut acum 80 de ani pe 1 ianuarie 1942 în satul Vişinelu, pe atunci în judeţul Cluj, acum în Mureş. Actorul și-a luat numele „Iuliu” din respect si iubire fata de
    tatălui.
    „Tatăl meu, Iuliu Moldovan, a fost unul dintre martirii transilvăneni, adică unul dintre cei 40 de români care, împreună cu 130 de evrei, au fost împuşcaţi în 1944 de către trupele de ocupaţie horthyste“, a spus actorul într-un interviu, după Revoluţie. „Asta s-a întâmplat la 15 kilometri de Sărmaşul de Câmpie, un orăşel aflat pe-atunci în judeţul Cluj.“
    „Au fost ani grei aceia, pentru că oricum ai mei nu erau văzuţi cu ochi buni. Tatăl meu se trăgea dintr-o familie care-şi are obârşia în familiile Bariţiu şi Raţiu, oameni influenţi, vestiţi memorandişti, printre care s-au aflat şi mulţi preoţi“, a mai povestit Moldovan. „În casele bunicilor şi străbunicilor mei se discuta, fără preget, soarta Transilvaniei.“
    “Copilăria mea traumatizată de întâmplarea din 1944 mi-a marcat pe viaţă caracterul, sensibilitatea, temperamentul. Sunt predispus spre melancolie şi însingurare. Nu sunt actor cerebral. Nu sunt nici un instinctiv-afectiv. Trăiesc într-un balans continuu… “, spunea Ovidiu Iuliu Moldovan.
    Fiu al Bisericii Greco-Catolice, actorul a încetat din viață la vârsta de 66 de ani. Slujba de înmormântare, a fost condusă de către arhiereii greco-catolici Florentin Crihălmeanu, episcop de Cluj-Gherla, şi Mihai Frăţilă, episcop auxiliar de Alba-Iulia şi Făgăraş, cu sediul la Bucureşti.
    • Like 1
  • Pentru toti cei care l-au cainat pe Arsinel, are nu mai puțin de trei pensii: de revoluționar – 2810, pensie normală – 6126 lei, iar cea de handicap grad 2 – 900 lei, pentru că o îngrijeşte pe soţia bolnavă, deci = 9836. De asemeni, cand „lucra” avea salariul de 6600 lei de la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase” pentru funcția de director adjunct si de asemenea, în buzunare îi mai intră și 2500 de lei din drepturile de proprietate intelectuală. Proprietate intelectuala? Ce sa nu se strambe altul ca el? In plus Ministerul Culturii ii dadea o Indemnizatie de Merit de 6230. Un venit lunar de 25166 lei.
    Conform declaratiei sale de avere , pe anul 2021 a avut venituri, din toate sursele, de 302000. Atentie! Indemnizatia de merit, salariul, povestea cu revolutionarul si proprietatea intelectuala sunt platite de la Bugetul de stat, din contributiile cetatenilor. Impozitele si taxele platite de noi. Veniturile din care se constituie Bugetul de Stat.
    • Like 3
  • Teo11 check icon
    Știți care a fost valoarea lui Arșinel ? = Stela Popescu și Puiu Maximilian.
    El însuși, în pielea goală, nu avea sare nu avea piper, nu avea nimic. Decât niște schisme ale mimicii ce se voiau a fi comice.
    Și cel mai îngrozitor lucru pe lângă natalentul lui, este că, pilos fiind, a furat rinichiul altuia, ce astepta cuminte și disciplinat, într-o listă.
    • Like 2
  • Moldovan a fost genial in piesa Caligula de la Național
    • Like 0
  • Acest "nimeni"foarte bogat și poate prea mult băgat in seama, un lider de necontestat al revistei romanesti, ar trebui trimis la pensie la propriu si poate pus intr-un con de umbra pentru a lasa si pe altii sa iasa la rampa, pentru ca o merita cu varf si indesat.
    Dupa ce ca este un profitor conjuctural care a beneficiat de tot ce ii putea oferi mai bun societatea romaneasca, putem spune ca este chiar obraznic, fapt pentru care ar trebui sanctionat, ne fiind el unicul.
    • Like 1
  • superb articolul!sincere si calde felicitari !l am adorat pe ovidiu iuliu moldovan din frageda copilarie !
    • Like 1
  • Sa vedeti cum recita Nichita...Iar in regele Lear, sau a 12-a noapte...pfff! Si atat de tanar, Ovidiu-Iuliu Moldovan! Si sa mai crezi...
    • Like 3
    • @ Danescu Cristina
      Sau in Caligula, pe scena Nationalului.
      • Like 0
  • Caracterul, nu are treaba cu talentul. Asta aveam sa aflu tarziu, si cu Nole si cu Sorescu si cu acest arsinel, cat si cu jumatatea lui, Popescu. Stela. Dintre toti, talentul s-a scris cu litera mica doar acolo unde vedeti! Si televiziunile se pot masura in arsinei. Dupa cum vedeti.
    • Like 4
  • Aurel V. check icon
    Nevoile si neamul.
    Neam prost ar fi de spus in anumite situatii.
    Tine de fiecare si de nevoile subjugate orgoliliului si nesatului arbitrar.
    Bunul simt nu prea are vreo legatura stricta cu nesatisfacerea abjecta a unor nevoi mult inchipuite si peste firescul necesar onest si cinstit binemeritat.
    Unora nu le ajunge oricat ar avea si vor mai mult intr-o spirala furibanda spre inaltare, zic ei!
    Neamul asta a fost si este invatat cu putinul, cu bunul simt al modestiei si onoarei cinstei si demnitatii in orice imprejurare. Restul tine de fiecare si de comportament.
    • Like 2


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult

Testat e Hot

Vreau să vă arăt azi un program inedit de educație la firul ierbii: el începe chiar pe pajiștea a două festivaluri care atrag în fiecare an zeci de mii de tineri și își propune să fie un fel de curs introductiv într-o materie pe care școala românească se jenează să o predea.

Citește mai mult