Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos
Am tot mai des convingerea că fac parte dintr-o generație de hămesiți, de bărbați și femei obsedați să aibă, să mănânce, să acumuleze hulpav, nu care cumva să nu le ajungă.
Noi cei aflați la 40-60 de ani suntem cu adevărat prima generație care nu a suferit de foame. Până la noi, toate generațiile părinților și bunicilor noștri au cunoscut perioade de foamete, de lipsuri materiale majore, de privațiuni de tot felul. În anii 80, în orașele românești lipsea aproape totul: mâncare, apă caldă, curent, servicii medicale, benzină etc. Iar ei, părinții și bunicii noștri, au învățat să trăiască atât cât se putea de senin cu asta, chiar dacă și pe ei i-au schimonosit adeseori lipsurile.
Dar pe noi ne-au crescut în așa fel încât să nu ne lipsească nimic, să nu simțim greul. În aceiași ani 80, copilăria noastră semăna pe alocuri cu spectacolul pus în scenă de actorul principal din „La Vita e bella”, care dorea să-i ascundă copilului său ororile lagărului de concentrare și să i-l prezinte ca pe o scenetă veselă pentru copii.
După 1990 și, mai ales, după anii 2000, ne-am căpătuit. Marcați de privațiuni, dar fără să le cunoaștem cu adevărat, am început să ne satisfacem orbește toate poftele. Și am început să devenim foarte foarte egoiști. Căci atunci când ești lacom nu poți fi nici solidar, nici empatic, e fiecare pentru sine împotriva tuturor celorlalți.
Această generație de egoiști și-a dorit case și a putut să aibă câte case a vrut, uneori și șase laolaltă.
Această generație de egoiști și-a dorit mașini scumpe, uneori cu antemergător, care, chiar dacă moare ca un câine într-o groapă, mă face pe mine să mă simt împlinit.
Această generație, pentru că s-a „realizat”, crede că i se cuvine totul, mai ales prada supremă, femeia, pe care o tratează ca pe „ființa cea mai de încredere” și jucăria sa de lux.
Această generație a vrut să trăiască opulent, să le demonstreze părinților că s-a realizat: de aceea își construiește care supradimensionate, decorate kitschos, de aceea își face poze cu mâncarea multă pe care și-o permite pe unde ajunge prin lume, mai ales la all inclusive, de aceea se plimbă cu cel mai scump avion din lume și trece pe la nevastă pe acasă să le arate vecinilor ce avion și-a tras băiatul.
Această generație de egoiști și-a dorit mandate fără număr: mandate de primar, de parlamentar, de rector, orice, numai șef să fie și dacă se poate pe viață. Legea Deca ne răsplătește reprezentanții academici cei mai nesătui cu încă zece ani de ședere pe fotoliile de piele.
Această generație acumulează salarii, funcții, prime, reprezentări în CA, posturi în diplomație și la ICR și oriunde sunt bani publici, pentru că vrea și poate în sfârșit să trăiască pe picior mare.
Această generație de egoiști a adunat și titluri simbolice fără număr. Căci de ce și-ar dori cineva zece titluri de Doctor Honoris Causa de la tot felul de universități, care nu au nicio valoare, dacă nu pentru a-și satisface niște frustrări din copilărie?
Această generație a vrut să trăiască opulent, să le demonstreze părinților că s-a realizat: de aceea își construiește care supradimensionate, decorate kitschos, de aceea își face poze cu mâncarea multă pe care și-o permite pe unde ajunge prin lume, mai ales la all inclusive, de aceea se plimbă cu cel mai scump avion din lume și trece pe la nevastă pe acasă să le arate vecinilor ce avion și-a tras băiatul.
În același timp, pe această generație o doare fix în cot că femeile continuă să fie bătute și traficate sau că milioane de copii trebuie să se trezească la 5 dimineața ca să ajungă la școală, pentru că nu sunt bani pentru microbuze școlare, căci toți banii se duc pe mașinile lor la Senat și pe mobila lor de lux din birouri. 40 de limuzine de lux la Senat, 0 microbuze noi pentru copiii din satele care au de făcut zece kilometri ca să ajungă la școală.
Această generație e atât de chitită pe consum și abundență încât nu-i pasă de risipă. Suntem o generație foarte risipitoare, aruncăm foarte mult din ceea ce cumpărăm, dar nu contează, important e să fie coșul plin și portbagajul să se închidă cu greu. După care, aruncăm mâncare, dar aruncăm și ambalaje oriunde apucăm.
Viitorul acestei țări nu are nicio șansă cu această generație a mea. Sper doar să nu distrugem de tot țara asta înainte ca aceia care vin după noi să înceapă să repare ce am stricat și să practice moderația și responsabilitatea învățate din altă parte, că doar nu de la noi. Căci pentru noi moderația e semn de ratare.
Suntem generația cu zero conștiință ecologică. Ce am învățat, am învățat de la copiii noștri, care ne trag de mânecă să ne avertizeze că nu-i ok să le lăsăm totuși moștenire o țară plină de gunoaie. Noi cu mâna noastră, zi de zi, de ani de zile, am umplut până la refuz pădurile, câmpiile, lacurile și râurile de mii de tone de gunoaie, pentru că nu ne pasă, pentru că ne-am umplut burțile cu ce era în ambalaje, după care nu mai contează. Înțelegem libertatea ca dreptul de a arunca gunoaie fix unde vrea mușchiul nostru, nu ne comandă nouă nimeni.
Așa cum tot noi, cu mâna noastră, am pus la pământ milioane de hectare de pădure, să facem un ban, să avem, să nu ne lipsească nimic azi, să arătăm tuturor că avem.
Viitorul acestei țări nu are nicio șansă cu această generație a mea. Sper doar să nu distrugem de tot țara asta înainte ca aceia care vin după noi să înceapă să repare ce am stricat și să practice moderația și responsabilitatea învățate din altă parte, că doar nu de la noi. Căci pentru noi moderația e semn de ratare.
Și să sperăm că vor avea destulă furie să curețe toate deșeurile pe care le-am lăsat în urma noastră peste tot, în natură, dar și în instituții și în mentalități.
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
La noi, desigur, e intotdeauna altfel. Romanii au fost debusolati, aruncati rapid in niste alegeri pe care nu le-au inteles (cele din mai 1990), au fost striviti de asa-zisa clasa politica, iar securistii, PCR-istii stiau bine ce vor. Minciunile, manipularea si indobitocirea au inceput imediat de a doua zi de la caderea comunismului si tot ce s-a intamplat de atunci incoace s-a intamplat in aceasta directie: cum sa para ca cedezi puterea fara sa o cedezi in fapt. Cum sa te prefaci democrat fara sa fii. Cum sa lasi borcanele cu miere din brate fara sa le lasi. De la FSN si pana in prezent doar asta a facut clasa politica romaneasca. Si si-au dorit ca noile generatii lipite cu ochii de ecranele smartphon-urilor admirand manelisti, golani si tot felul de pitipoance, vor lasa deoparte scoala si vor visa la ziua cand vor fi si ei la fel. Si dorinta politicului s-a indeplinit: 42% analfabeti functionali:
„Un procent îngrijorător de elevi (42%) din clasele I-VIII sunt analfabeți funcțional, adică nu ar putea să înțeleagă corect afișul unui eveniment sau semnele de circulație, în timp ce aproximativ 47% dintre aceștia sunt în categoria de „minim funcțional“. Doar 11% dintre elevii români au obținut scorul „funcțional“, adică au capacitatea de a localiza, înțelege și sintetiza informația dintr-un text scris, arată cel mai nou raport de literație, lansat de BRIO, platforma care folosește un sistem de testare standardizată conceput în conformitate cu cele mai riguroase standarde globale de către specialiști în psihometrie”. https://adevarul.ro/stiri-interne/educatie/analfabetizarea-romaniei-89percent-dintre-elevii-de-2262856.html
Culmea paradoxului: in lumea tehnologiei inalte noi devenim tot mai prosti.
Coruptia, prostia, rautatea, ignoranta ucid. Ucid tara, o destrama, o ruineaza. Rod temelia acestei natii. Problema generatiilor de 30-40-50 de ani e ca le doare in cot. Sunt indiferente, absente, insuficient educate, obisnuite sa fie egoiste si nepasatoare, traind in fapt pe un munte de gunoi, orbite de un oarecare succes. Cand mirosul devine prea greu si razbate de sub tona de indiferenta, se da cu parfum de firma si se trece mai departe.
Problema generatiei de 20 de ani e ca nu poate face fata problemelor. Dupa cum se vede, in mare parte analfabeta, violenta, prost educata, lipsita de exercitiul civic, de obisnuinta de a gandi, manelizata si lipsita de repere si de calitate, lenesa- indolenta, neimplicata in nimic, lipsita de dorinta de a realiza ceva, de a invata ceva este masa de manevra perfecta pentru viitor. Cei putini care nu intra in aceasta categorie, asa cum am spus, sunt prea putini (11%). Parerea lor nu va conta. Asa ca suntem vinovati cu totii, indiferent de varsta, noi, cei care inca mai constientizam acest dezastru . Ne complacem in aceasta situatie. O stim si ne revolta, ne deranjeaza, ne afecteaza moral, ne afecteaza viata, dar cand coboram de pe mormanul de gunoi dand piept cu realitatea, incercam sa mergem cat mai gratios, cu un suras nesfarsit pe buze si cu siguranta omului care a reusit cat de cat, ceva in viata. La finalul zilei, de cele mai multe ori intoarcem capul si iutim pasul pentru a reurca mai repede pe mormanul de gunoi, trantind usa casei si lasand in urma mizeria. Asta pana a doua zi.
P.S. Inutil sa mai spun ca presa, a patra putere in stat, a fost de la inceput mincinoasa, profitoare, aservita politicului. Putinii ziaristi cu coloana vertebrala au migrat de colo-colo, din televiziune in televiziune dupa cum batea vantul schimbarii. Daca postul respectiv devenea prea toxic, ii vedeai migrand la postul vecin unde cat de cat puteau sa-si mai exprime opiniile. Asa ca azi, 18 iulie 2023, am ajuns sa avem un post de stiri (DIGI24) si o televiziune comerciala (PRO TV) care mai au cat de cat o conduita profesionala. In presa scrisa (internet) sunt cateva site-uri unde citesti chestii OK prezentate. In rest bate vantul prin marea noastra democratie si din punctul asta de vedere. Presa a mintit mereu in acesti 30 de ani. A manipulat, a falsificat stiri si a prezentat realitatea asa cum a vrut patronul. Patronii din presa, in mare parte corupti, ignoranti, condamnati in diverse procese, ajungand prin inchisori, dar conducand mai departe asa-zise trusturi de presa. Formatori de opinie, jurnalisti si prezentatori, realizatori de emisiuni fara caracter, fara educatie, fara calitate, dar prezenti zi de zi pe micile ecrane, lafaindu-se pe canapele, exprimandu-si foarte convingator, incisiv si agresiv ideile strambe, false si distructive. Toti acestia au pus umarul din plin la manipularea opiniei publice, la intoxicarea acesteia, la prostirea efectiva si rezultatele se vad.
Totuși, nu ați specificat marja de eroare a acestei statistici...
Apoi, termenul de analfabet funcțional este un eufemism dăunător. De aceea nu-l folosesc. Să auzim numai de bine.
In primul rand, intre cei de 60 de ani si cei de 40 de ani sunt diferente fundamentale, majore. Pentru ca cei de 60 de ani au crescut in privatiunile anilor 70-80 (daca autorul nu le-a simtit, inseamna ca parintii sai faceau parte din categoria celor care aveau anumite... resurse), pe cand cei de 40 de ani au trait toata viata constienta postrevolutionar.
Pe de alta parte, din potentiala analiza care sigur ar fi fost interesanta, a iesit un articol politic ieftinut.
Nenoricirile au inceput din anii ‘80.
In general este adevărat. Cruntul dezastru a început prin 80.
L-am pretuit initial pe dl presedinte vazand in domnia sa, sperand de fapt, ca este exact omul decent al generatiei noastre care se va fi saturat de marlaniile si hotiile "politicienilor" - in esenta (cu neinsemnat de putine exceptii) niste derbedei lacomi si ne-educati, fara pic de demnitate si mandrie nationala, capabili - ba chiar experti - in a vinde pe nimic tot ce s-a putut si inca se poate...
Am inteles pana la un punct si comoditatea dovedita de domnia sa in varii ocazii, nimeni nu e perfect, toti avem slabiciuni, momente mai complicate etc. Ce nu pot intelege insa la domnia sa, acum in perspectiva (sic) incheierii mandatelor, si m-as bucura daca ar avea taria sa fie sincer: ce v-a determinat dle profesor/primar sa candidati pana la urma la cea mai inalta functie in stat? Putem inchide ochii (cu ceva greutate) la sirul lung de esecuri, ne-acomodari etc, dar eu unul nu pot pricepe in ruptul capului cum se simte un om serios, votat de atat de multa lume increzatoare atunci cand vede ca nu a facut practic mai nimic concret?! De ce nu bateti cu pumnul in masa ACUM cand patronati o coalitie care ar putea cel putin sa aduca schimbarile in Constitutie, cele care, cu cativa ani in urma, erau pe buzele tuturor - reducerea numarului de parlamentari, legiferarea referendumurilor - pana la urma vointa poporului, alegerea primarilor in doua tururi de scrutin etc ? Aveti tot ce va trebuie, premier, parlament, ba chiar ati reusit sa spulberati si bruma de opozitie, asa cum era ea, vai-steluta ei!
Ne pierdem vremea sa facem analize peste analize, sa identificam ca vinovata o intreaga generatie dar nu suntem in stare sa iesim dracului odata in strada sa curmam bataia asta de joc! Sau sa declansam o greva fiscala pana cand numarul de bugetari va scadea la 50% - ma refer la toate agentiile nationale si la toata mascarada asta bugetofaga. Pacat de tara asta si pacat de anii pe care i-am pierdut - pana la urma vom pleca la mai bine, chiar la peste 60, care-pe-unde-apuca si vor ramane aici badalaii, dragnii si toti manelistii lor!
Halal!
-Un milion? E ok, hai să-l cumpărăm. Nu e scump.
Mi-am pus întrebarea unde au văzut acești tineri etichete de preț cu șase cifre. Cred că nici mall-ul nu costa un milion.
Faptul că cineva se naște în prezent nu înseamnă că n-are ticuri și reflexe legate de trecut. Suntem generații comuniste, oricât de greu ne-ar fi să recunoaștem.
Ce s-a stricat în câteva generații se va repara în alte vreo câteva generații. Până la a șaptea spiță, cu se zice în Buna Carte.
Înțeleg optimismul doar atunci când are o bază reală.