Foto: Guliver Getty Images
Suntem înconjurați de tehnologie. Dacă este un termen ce poate descrie secolul XXI, acesta este: tehnologie. O avem cu noi. Ne înconjoară. Este în buzunar, în rucsac, în urechi, la mână, pe deget, acasă sau în mașină. Practic, trebuie să ai o voință de fier și o tenace abilitate să scapi de tentaculele ei.
Odată cu tehnologia, apare și un nou concept de informare și comunicare. Mulți îl numesc „social media”. Eu, și în rândurile următoare vă prezint de ce, îl numesc „antisocial media”.
Social media a schimbat totul. Călătoriile nu mai sunt și nu vor mai fi niciodată ce au fost. Când vreodată pe acest pământ s-a mai întâmplat ca turiștii să întoarcă spatele monumentelor pentru care au străbătut mii de kilometri, doar pentru un selfie? Unde este emoția care survine din așteptatul pozelor de la developat? „Oare au ieșit bine?”/ „Oare i-am încadrat pe toți?” Acum, cu o simplă apăsare a butonului, poți reface poza în secunda doi. Și ce farmec are poza când o vezi chiar acolo unde ai făcut-o? Viața noastră este o continuă cursă. O cursă în care nu mai concurăm, așa cum este normal, cu noi înșine, ci concurăm cu „prietenii” de pe Facebook. Au ultimul model de telefon? Au fost în Grecia? Trebuie neapărat să avem și noi asta. Practic, ideea de a-ți dori ceva cu adevărat s-a evaporat. Suntem niște copii ieftine și visăm să mergem în locuri unde au mai fost și alții doar pentru a le arăta că și noi suntem ca ei. Că și noi putem. Creativitatea va deveni în curând un arhaism.
Este însă atât de benefică pe cât se prezintă? Să luăm, de exemplu, Facebook. Acest gigant este cu noi de mai bine de 10 ani. La fel și promisiunea cu care intră în viețile noastre: „Conectăm lumea”. Dar cât de mult ne conectează?
V-aș invita să fiți curioși. Eu... am fost. Acum trei luni mi-am spus că „trebuie să fiu un erou”. Să fac ceva ce nimeni aproape că nu mai face. Să mă „deconectez” de la viața modernă și să las în urmă F-ul colorat în albastru.
Rezultatul? Extrem de surprinzător, dar la fel de anticipat în același timp. Dimineața, primul lucru era să văd ce au mai făcut prietenii mei peste noapte. Unde au fost, cu cine au petrecut. Și din când în când, când intra salariul, cu ce nouă achiziție se laudă. Pentru că, nu-i așa, nimeni nu își deschide aplicația de care depinde viața noastră, doar să vadă „ce fac ceilalți”. Nimeni nu-și cumpără lucruri dacă nu le pune pe Facebook. Toți facem poze în oglinda scumpă din liftul corporației, punem poze cu ultimul telefon și, dacă am muncit puțin, ori prin România, ori prin pribegie, cu o cutie pe patru roți.
Acum însă vine surpriza. Fiind deconectat de la „noutățile zilei”, am simțit nevoia să pun mâna pe telefon și să-mi sun prietenii. La telefon. Să le aud vocea.
Am un mic secret de împărtășit. Literele au aceeași formă.
Însă este ceva acolo care schimbă total cursul și emoția conversației. Vocea. Vocea exprimă starea. De dizpreț, de bucurie, de supărare, de fericire.
Așadar, în ultimele trei luni chiar mi-am sunat prietenii. Și am trăit ca un pustnic. Un pustnic tehnologic. M-am interesat de viața lor, de cum mai cresc copiii și de planurile lor de viitor. Facebook îți lasă falsa impresie că știi totul despre prietenii tăi când, de fapt, nu știi nimic. Și asta ucide dorința de a pune mâna pe telefon și de a le auzi vocea. Ucide bucuria unui râs copios la o bere. Acum, nu mai sunt crize de râs, sunt „Emoji-uri”.
Sherry Turkle este sociologist la MIT, cea mai importantă și prestigioasă universitate din domeniul tech-ului. În urma unui sondaj, a rezultat faptul că „Like-urile” și conversațiile de tip Instant Messaging tind din ce în ce mai mult să ia locul conversațiilor față-n față. Facebook ne transformă în persoanele pe care le urâm, dar care de fapt... suntem.
Zilele trecute am fost la o bere cu un amic. Când eram în metrou, mi-a scris ca apreciază foarte mult că nu am stat pe telefon în timp ce am discutat despre toate cele. Chiar atât de mult ne-am devalorizat ca oameni încât să apreciem bunul simț? Normalitatea?
Tind să citesc lucruri ciudate. O astfel de ciudățenie se numește „The Trigger” și este scrisă de David Icke. Da, este o carte despre Teoria Conspirației. Dar după ce ajungi să o citești, practic ai puteri supranaturale. Pentru că îți vezi viitorul. Nimic nu este mai dăunător libertății decât banii virtuali. Mă opresc aici, nu o să vă stric surpriza, puneți mâna pe carte!
O importantă persoană media s-a lăudat recent că a fost „ștanțată” electronic. Mai precis i-a fost implantat un cip sub piele. Partea bună, precizată chiar de posesorul circuitului electric dintre vene? Poți deschide ușa fără cartelă, doar apropiind încheietura mâinii de senzor, încheietură unde se află cipul. Partea negativă? Păi... aici m-am blocat. Pentru că nu știu de unde să încep.
Lucrez în IT, însă curiozitatea m-a mânat să fiu atras și de Securitatea Cibernetică. Am fost și voluntar pentru o organizație guvernamentală ce se ocupă cu securitatea instituțiilor publice. Securitatea Cibernetică. Dați-mi voie să spun că lucrurile stau urât, chiar foarte urât.
AT&T, cea mai mare companie de Telecomunicații din Statele Unite ale Americii + Canada, a dezvoltat un studiu din care reiese că în anul 2018 atacurile cibernetice au crescut cu 770% față de 2018. Și acest raport nu a luat în considerare expansiunea IoT (Internet of Things).
Azi este aproape imposibil să ai o viață liberă, fără o umbră în spatele tău.
Cu siguranță unora poate că le-am lăsat impresia unui om… primitiv. Nu mă înțelegeți greșit. Îmi câștig existența tocmai pentru că astăzi se pot trimite mesaje din Canada în Noua Zeelandă în mai puțin de două secunde. Îmi place că tehnologia a ajuns în punctul în care panourile fotovoltaice au dus curentul și apa caldă în locuri în care până acum doar lumina solară a ajuns. Tehnologia are multe beneficii. Multe dintre ele le observăm zi de zi. Ne înconjoară și fac parte din viața noastră. Însă tocmai acest lucru s-ar putea să ne ducă în Evul Mediu. Totul este bun, când există o limită. Cu tehnologia zilelor noastre, călcăm însă pe nisipuri mișcătoare.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Şi eu sunt programator, uneori scriu şi aplicaţii pentru Android şi, ghici ce, în viaţa de zi cu zi port în buzunar un "dumbphone". Smartphone-ul mi se pare o unealtă mult exagerată pentru necesităţile mele şi stă în dulap aşteptând cuminte până am nevoie de el să fac teste cu vreo aplicaţie nouă pe care am creat-o.
Cât despre trăiri personale și interesul sau lipsa de interes din partea altora, până la urmă tocmai din acest motiv trăim într-o lume liberă. Să ne putem alege sursa de informare deliberat.
Mulțumesc!
In 1989 Krzysztof Kieslowski a sugerat acelasi lucru in primul episod din Decalog.
Azi majoritatea covirsitoare a oamenilor percepe telefonul/tableta/laptop-ul nu ca pe niste scule, recunosc ca minunat de comode, ci ca pe niste parteneri care le deschid accesul spre o exceptionalitate personala falsa, dar cu atit mai periculoasa ("am 3000 de "prieteni" pe FB si tuturor le-am aratat cum am incercat ieri sa-i fac baie pisicii - am strins 820 de like-uri", ceva de felul asta).
Repet cu indirjire: este numai si numai o problema de educatie. La fel de trist mi se pare insa ca odata cu cresterea complexitatii software-ului si a lipsei limitelor hardware-ului, un nor amenintator de superficialitate tinde sa inglobeze totul; am fost stupefiat sa aflu de la un fost coleg de facultate ca acum se intra la Calculatoare fara admitere si ca schemele logice sint considerate desuete.
-Si cum mai stii daca nu ti-au ramas "ramuri" de program pe dinafara? l=am intrebat pe fostul coleg, acum profesor.
-Nu stii, incerci sa testezi, dar nu tu, ci altcineva, un asa-numit tester.
-Am inteles: de fapt meseria noastra (de programatori) a disparut.
In alta ordine de idei, scuzati ca ma "intind": fotografia digitala este o minunatie! De ce ar trebui sa platesti serios pentru 36 de fotografii si sa afli peste o luna de la calatorie ca mai mult de jumatate dintre ele sint inacceptabile? Poti face mii de poze, din care sa le alegi apoi numai pe cele mai bune!
Permiteti-mi sa inchei cu un citat din capodopera lui Silviu Angelescu, "Calpuzanii": "Ca dintr-un lemn poti face si cruce de inchinaciune, si maciuca de spart capul".
Pe de alta parte, dincolo de continut, niste mici corecturi de forma ale articolului nu cred ca ar strica:
- Nu se scrie "dizpreț" ci "dispreț"; din context nu pare ca s-ar fi dorit a fi scris in gluma
- "în anul 2018 atacurile cibernetice au crescut cu 770% față de 2018"; un fel de inel al lui Moebius raportarea la anul de referinta identic cu cel pentru care se face analiza
In rest, ce sa spun, va doresc "succesuri" si in alte experimente - fie ele sociale ori antisociale!
Dar sunt puțini, evident, comparativ cu numărul celor pe care facebook-ul ti-i pune in categoria prieteni.
Eu nu am si nu am avut niciodată cont de facebook. Majoritatea celor pe care îi cunosc au. Nu am mai mulți prieteni ca ei si nici o viață socială mai activa.