Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de patru ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platforma noastră și testați viitorul tehnologiei. Am implementat conversația vocală direct în browser. Apăsând pe butonul de microfon, puteți cere acces. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

La 13 ani, băiatul meu a plecat la o școală-internat din Marea Britanie. Pilda celor 2 note pe care le primește după fiecare temă

Elevi test UK

Foto: Guliver Getty Images

În studenție, am lucrat ca instructor de schi pentru turiștii englezi care umpleau hotelurile din Poiana Brașov. Două amintiri pregnante mi-au rămas de atunci. Prima este o explicație dată de un judecător britanic, turist, cu privire la diferențele de sistem juridic între Est și Vest. Zicea omul că la ei principiul călăuzitor este rezumat de ideea „mai bine să scape zece oameni care încalcă legea, decât să hărțuim un singur om cinstit”, iar la noi era „putem să hărțuim 100 de oameni cinstiți, dacă asta ne ajută să prindem un singur om care încalcă legea”. Iar cea de a doua a fost și este o frază pe care am auzit-o spusă până la exasperare de turiști – „Poartă-te cu ceilalți așa cum vrei să se poarte ei cu tine!”

În final, totul se rezumă la respect. Respectul față de ceilalți, respectul față de oameni, respectul față de tine însuți. Pentru că respectul formează un cerc închis – cu cât dai mai mult, cu atât primești mai mult.

Dar, din acest punct de vedere, România nu s-a schimbat deloc din 1990 până acum. Întregul sistem al aparatului de stat funcționează după același principiu călăuzitor, de a hărțui populația până la epuizare, doar, doar vor găsi vreunul care a încălcat legea. Iar oamenii, exasperați și epuizați, uită ceea ce nimeni nu le-a spus vreodată, nici acasă, nici la școală – că așa cum se poartă ei cu ceilalți, așa se vor purta și ceilalți cu ei. Cu toții așteptăm o schimbare a vieții noastre în bine, dar prea mulți așteptăm ca această schimbare să înceapă, sau chiar să  fie făcută integral, de alții, mereu de ceilalți, nu de noi înșine.

Și, uite așa, ajungem la întrebările: „Ce e de făcut? De unde să începem?”

Primul lucru pe care trebuie să îl înțelegem este că nu vorbim aici despre schimbări ce se pot petrece în câteva luni sau în câțiva ani. Este vorba despre un proiect de lungă durată, ceva ce, cu adevărat, se poate numi un „proiect de țară”. Pentru că trebuie schimbată România din străfundul ei, din fibra ei de bază.

Iar pentru a avea succes, zona pe care trebuie acționat primordial este educația. Dar o altfel de educație, și aici, din nou, trebuie schimbată paradigma.

Astăzi, educația (școlară) în România se concentrează pe performanță. În sensul englezesc al cuvântului, unde „to perform” înseamnă „a executa”. Încă din clasa zero, copiilor li se bagă în cap lucruri pe care să le rețină, să le memoreze, să le execute, prea rar existând acei învățători cu har care să-i facă să înțeleagă și de ce trebuie să învețe ceea ce li se predă. Copiii ajung sa „performeze”, adică, de prea multe ori, să execute cerințe cărora nu le înțeleg rostul, dar știu că 2 x 3 fac 6, sau să rezolve o ecuație matematică mai complexă. Dar aici se oprește, în majoritatea cazurilor, „performanța”. Iar educația „de acasă”, fiind făcută de oameni crescuți, formați în aceasta mentalitate, nu este mult diferită de cea școlară, atunci când, din păcate, nu lipsește cu desăvârșire.

Tâlcul celor 2 note pe temă dintr-o școală britanică

Am un băiat care, de la vârsta de 13 ani, este la o școală – internat în Marea Britanie, o școală de unde se selectează viitorii studenți de la Oxford, Cambridge sau alte universități de top mondial. E drept că acolo diferențele de inteligență între elevi sunt mai reduse ca la școala românească, dar există oricum multe diferențe pe alte calități – cele emoționale, cele de dispoziție de efort, cele de voință, cele de viteză de conexiune etc. Profesorii își modelează viteza de trecere prin materie pe cei mai slabi din clasă, nu pe vârfuri, cum se face în România, astfel încât – la sfârșitul anului școlar -toți elevii au absorbit aceleași informații și au aceeași pregătire. În plus, un element extrem de important și motivator, zic eu, este faptul că la orice temă primită (și nu primesc teme după fiecare oră de curs!) profesorul îi notează cu două note, una pentru valoarea academică a răspunsului, alta pentru efortul depus pentru a ajunge la acel răspuns. Ca atare elevii notează fiecare pas făcut, nu vin pur și simplu și zic „E 12”, dacă problema a fost una de calcul matematic, spre exemplu. Iar acele universități de top de care vorbeam mai sus sunt interesate, în cazul celor care „aplică” pentru un loc la ele, în primul rând de notele obținute de elev la cotarea efortului făcut, nu de notele „academice”, să le zicem așa. Pentru că un tânăr mai puțin dotat la nivel de IQ ca altul, dar dispus să depună mult mai mult efort în ceea ce are de făcut, va ajunge (de obicei) mai departe în profesie decât cel dotat, dar leneș.

La noi au apărut acele gimnazii asociate liceelor de top, Colegiile Naționale, cum au fost denumite. Dar acolo toți profesorii sunt realmente obsedați de titlurile pe care trebuie să le obțină la olimpiade și alte concursuri naționale. Astfel încât se concentrează pe cei 3, maximum patru elevi care pot ajunge în finalele pe țară ale olimpiadei la materia în cauză, restul elevilor fiind priviți doar ca un balast la care nu pot renunța.

Acest mod de a face școala îi rupe pe copii unii de alții, îi individualizează mult prea tare, astfel încât, ajunși adulți, aceștia nu au decât o vagă noțiune despre ideea de „echipă”, „societate”, „comunitate”. Se vor privi întotdeauna ca fiind ei și numai ei în mijlocul „pozei”, restul trebuind să le servească scopurilor lor. Astfel încât noțiunea de „analfabet funcțional” nu se oprește la capacitatea academică a individului în cauză, ci trece și în cea socială și emoțională. Cu rezultatele pe care le vedem astăzi peste tot în jurul nostru – violența la volan, violența pe străzi, violența în familie, față de copii, față de oricine care „se opune” scopurilor pe care individul în cauză și le-a stabilit. Aceleași rezultate se văd și în dureroasa incapacitate a românilor de a se organiza civic, imensa majoritate a ONG-urilor, nu puține, fiind compusă din organizații clădite pe motivații total rupte de ideea de civism.

Acțiunile creează întotdeauna consecințe, iar consecințele negative se acumulează, ducând la efecte de lungă durată, greu de imaginat, dar și mai greu de neutralizat.

Prin urmare, „poartă-te cu ceilalți așa cum vrei să se poarte ei cu tine”

Așa NU poate evolua Romania.

Schimbarea de paradigmă absolut necesară presupune plasarea omului în centrul atenției tuturor instituțiilor statului, formarea caracterului lui, nu „performanța” lui de a se supune regulilor stabilite de către acel stat. Înseamnă preocuparea și grija de a face din fiecare copil un om social și sociabil, care să înțeleagă ceea ce mi-au zis englezii până m-am săturat să tot aud „Poartă-te cu ceilalți așa cum vrei să se poarte ceilalți cu tine!”. Numai așa dintr-o populație vom redeveni un popor! Numai așa poate reapare respectul între noi, singura cale pe care putem evolua spre altceva, numai așa vom trăi mai bine în țara noastră, fără să fim nevoiți să fugim pribegi prin lume. Numai așa fiecare își va face meseria cu respect față de ea, dar și față de cei afectați de ceea ce face el, numai așa nu vom mai distruge ceea ce a făcut altul înaintea noastră, deoarece pe noi ne interesează exclusiv ceea ce facem noi, nu ansamblul rezultat în urma acțiunilor tuturor celor implicați.

Aceasta schimbare nu poate să înceapă decât cu copiii noștri, de aceea spuneam că este un proiect pe mulți ani, dar el trebuie sa înceapă cât mai rapid, altfel România este condamnată la distrugere.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • De fiecare data cand citesc "findingsurile" unuia sau altuia plecat, "for good:" am o problema in a digera adevarul privit de acesta ca o revelatie avuta in urma comparatiei, "la noi" versus "la ei". Va sa zica a fost nevoie de a compara doua sisteme de invatamant spre a realiza ca santem total disfunctionali si aici ca mai peste tot, in sferele vietii sociale, lucru vizibil de altfel la tot pasul.....?Cineva care face uz de privilegiul gandirii in limitele unei normalitii stiute si acceptate ar fi putut realiza toate acestea cu multa usurinta, but,...if he or she cares enough to do someting about this situation......adica vorba aia, vezi niste lucruri, realizezi ca sant aberante, stai, critici, nu iei masuri, nu te implici, nu reactionezi,spre a schimba ceva oricat de mic, in bine,,,,lucrurile se perpetueaza se umple galeata iar in final te rupi total de probleme si pleci.....la ceva mai bine, functional la cheie, sort of speak. Dupa care ajuns acolo, intors ori nu in tara, compari si incepi brusc sa vezi diferentele, adevarul izvorat promt din comparatia, la noi si la ei. Si, in treacat fie vorba nu remarc aceasta reactie la cei plecati urmare concluziei personale, "I Had enough" dupa ce m-am luptat cu ceva oricat de mic in aberatia asta de societate,in care cel care puncteaza o problema nefireasca este promt dezavuat(du te ma in ...).0ri incurajat,,,esti nebun vrei sa schimbi tu lumea. ori alte tampenii.
    Cu ceva vreme in urma aflat intr-o intersectie in Buzau, sant nevoit a uza de abs ul masinii spre a evita un posibil incident. De ce asta. nu am schimbat directia de mers mergand tot inainte cand am perpeput indicatorul aflat in intersectie atentionand "drum cu prioritate la dreapta", am franat instinctiv si la timp spre a evita o alta masina care evident vira la stanga. Reactia mea ulterioara fata de amicul din masina, astia sant tampiti nu realizeaza ce semn au plasat in intersectie..tu trebuie sa fii atent, vine si raspunsul. Laissez faire autentic romanesc ripostez eu ca sa nu folosesc termenul cacanarie romaneasca etichetata drept gandire. Peste ceva vreme, sa vezi si sa nu crezi, semnul dispare din intersectie iar prioritatea in intersectie este marcata logic si conform codului rutier(drum cu prioritate inainte). Va sa zica se poate, asta categoric datorita intrarii in U.E ei sant de vina ca ne-au umplut tara cu sensuri giratorii doar doar or stimua si neuronul bastinas, De fapt cam asta si este mama tuturor relelor din societatea romaneasca, disponibitatea individuala fara limite a cetateanului de a "se da cu lumea" in Romania cu "lumea" de aici in Canada cu "lumea" de acolo. Iar adevarul probeaza realitatea ca, numai odata lumea schimbata se poate schimba realitatea. Se ofera cineva........
    • Like 1
  • AncaMC check icon
    Un articol excelent, care ridica o problema fundamentala, in ciuda unor comentarii care reusesc sa nu aprecieze claritatea mesajului. Exista o mare diferenta intre aptitudine si atitudine. Atita vreme cit aptitudinile sint dezvolate fara grija fata de atitudine, formele fara fond vor continua sa determine viitorul tarii. Orice strategie serioasa de schimbare combina un plan pe termen scurt cu unul pe termen mijlociu si lung. A echilibra ceea ce este urgent cu ceea ce este important, nu e usor. Dar un asemenea “plan de tara”, ca cel propus aici, arata ca o transformare importanta, ce nu se poate obtine peste noapte, rāmine cit se poate de urgenta, in masura in care fiecare alegere, la fiecare moment, are consecinte care devin din ce in ce mai greu de ignorat. Viitorul incepe acum.
    • Like 0
  • Mihai check icon
    Si noi am fugit de sistemul de invatamant din Ro dupa ce copilul nostru a terminat gimnaziul la un renumit colegiu national. Inca 4 ani de liceu l-ar fi transformat cu siguranta in pacient pe termen lung la pshihiatru. Presiunea pusa de profesori pt a performa la olimpiade nationale sau competitii internationale era extrema. Eram ingrozit de stupizenia si cantitatea temelor primite pt acasa - totul rezumandu-se la a memora cat mai mult sau a rezolva mecanic acelasi tip de problema 100x, sau sau uneori pur si simplu sa copieze lucruri!

    Ca si autorul, am remarcat aceleasi lucruri la invatamantul din UK. Este incurajata creativitatea, este incurajat lucrul in echipe si competitia intre echipe, nu intre indivizi. Manualele si temele primite pt acasa sunt atat de faine - ii pun la lucru, le stimuleaza creativitatea. Ca sa nu zic ca aproape nu e ora la biologie, chimie sau fizica cand nu fac experimente la clasa.
    Imi spune zilnic ca abia asteapta sa merga a doua zi la scoala, ca profesorii si colegii sunt faini. Asta spune totul. Numarul materiilor este mai mic fata de Romania si in afara de cateva materii de baza copii isi aleg celelalte materii.
    A descoperit ca ii plac multe materii pe care le ura in Romania... probabil din cauza stilului de predat.
    Aici temele nu sunt de pe o zi pe alta ci se dau de pe o saptamana pe alta ca sa aibe timp suficient sa le faca si sunt publicate pe site-ul de internet al scolii.

    Sa mai zic ca aici copii merg singuri cu bicicleta la scoala? Si sunt incurajati sa faca asta asa cum in general sunt incurajati sa devina independenti si siguri pe ei.

    Din pacate cunosc si alte familii care au ales sa paraseasca Romania tocmai pentru a putea oferi copiilor o educatie sanatoasa.

    Nu zic ca sistemul de aici e perfect, dar pe ansamblu cred ca pregateste copii mai bine pentru viata decat o face sistemul de invatamant din Romania.

    Ca o paranteza, adaug ca am practicat si eu in vacantele studentesti meseria de instructor de ski in Poiana ;-)

    • Like 1
    • @ Mihai
      Interesant. Eu cunosc familii care au facut exact opusul: sisteme din afara li s-au parut insuficiente si s-au intors in Romania ca sa poata copiii lor sa faca liceul aici.
      Cat despre colegiile nationale, da, acolo se face performanta. Te duci intr-un astfel de loc daca vrei sa-ti testezi limitele si sa devii best of the best. Nu-ti trebuie asa ceva, nici o problema, sunt scoli si licee unde se lucreaza mult mai relaxat, nu sunt toate la fel.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Mihai check icon
      E in firea umana sa cauti ceea ce nu ai... Pentru copil e un mare castig daca poate sa vada mai mult sisteme. Fiecare il va forma diferit si ii va da noi deprinderi.
      Performanta la noi este cam ingust inteleasa. Impresia mea dupa 4 ani de performanta a copilului este ca nu conteaza decat palmaresul profesorului si al scolii. Sunt doua extreme: faci fata si esti presat sa mergi la cat mai multe olimpiade si concursrui pana ajungi la 'burnout", sau nu faci fata si esti complet neglijat de profesori, tratat ca idiot si tinut in note de 3 si 4. Un mediu foarte nociv pentru ambele categorii.
      Cat despre scolile si liceele mai jos clasate din Romania sa fim seriosi... asta e tristul adevar.
      • Like 1
  • Domnule Șovăială, șovăiala nu are nimic de-a face cu acest articol, care, după părerea mea sintetizează pe scurt adevărul despre sistemul de învățământ românesc.

    Trist, dar adevărat: „profesorii [...] se concentrează pe cei 3, maximum patru elevi care pot ajunge în finalele pe țară ale olimpiadei la materia în cauză, restul elevilor fiind priviți doar ca un balast la care nu pot renunța.”
    Asta la colegiile naționale, că la celelalte instituții bănuiesc că singurul lucru care-i interesează este să nu se streseze prea tare și, dacă pot, să mai facă un ban în plus față de leafă. Adică, să se integreze perfect în sistem!

    Din păcat, nu sunteți nici măcar secretar de stat la Ministerul Învățământului, ca să puteți schimba ceva. Foarte mulți părinți se plâng de sistemul actual de învățământ, acuzând aceleași câteva lucruri. De ce nu au efect nemulțumirile lor? Bănuiesc că motivul nu poate fi decât ruptura profundă între realitate și acest minister!
    • Like 4
  • Sigur, Domnule, dar mai priviți o dată la Marea Britanie.
    Londra e un fel de paradis fiscal astăzi, bazinul de acumulare a țepelor globale.
    Dom profesor nu avea nici un fel de comentariu la asta?
    Nu e nimic de adăugat?
    E absolut logic să vrei să pui 10 milioane de bariere, pentru ca nu cumva UN țepar să fie ascuns, Paradisul Iadului, ce mai!
    La români e invers?
    Ia să ne uităm mai bine...au fost 100 de cioflingari arestați pentru O fată violată...traficată...ce o fi ea?
    Nu s-a făcut legea așa încât mai bine scapă O MIE de hoți, decât arestat „pe nedrept” unul pe care-l vezi cu ferma de porci și casa pe șase străzi?
    Puteți fi sigur că multă din corupția românească voaiajează cochetă, prin Londra, îngrâșând alți oligarhi.
    • Like 1
  • Cand copiii aceia olimpici, performanti, de 9 si 10, care invata in scoli de elita, in Colegii Nationale bla, bla, bla o vor face prin propriile lor puteri, dotati fiind si cu inteligenta si nu vor fi produsul parintilor care-i imping in fata si a orelor interminabile de meditatii Incepute din clasa a treia, atunci vom putea vorbi cu adevarat de invatamant de masa de calitate si performant in Ro, iar profesorii si-ar face treaba la scoala si nu in particular. Am 2 copii unul dotat si unul normal. Pe cel dotat nu l-am ajutat cu nimic, a facut si sport de performanta si a obtinut cele mai mari note si la bac si intre timp a terminat si o facultate de top in Anglia. A facut pregatire specifica 2 luni inainte de examene. Atat. Asta numesc eu performanta, nu produsul meditatiilor care le mananca bruma de timp intre scoala si lectii. Mai au timp sa fie copii? Sa se dezvolte si pe alte parti, sa faca ce le place, un hobby, ceva? Nu si daca fac meditatii. Din pacate, majoritatea profesorilor exact asta fac - lucreaza cu cativa si nici macar nu-si predau toata materia. Am avut timp sa ma conving de asta la al doilea copil. M-am incapatanat sa nu-i pun meditatii pana intr-a opta. E un an catostrofal. Nu-i ramane timp pentru nimic altceva. Vi se pare normal? Mie nu. E total gresit ceea ce se intampla in invatamantul ro. Dar stiu deja..... competitia intre parinti este acerba... si se manifesta f urat. Bullingul de acolo vine in primul rand, de la parinti si competitia dintre ei, al cui copil e mai ”destept”. Si pana la urma uite asa mai facem o scoala acasa., daca ne da mana financiar. Nu mai conteaza ca virgula copilul ala sta 6-7 ore la scoala, ca mai face 3 de lectii, lasa sa mearga si la meditatii “sa ajunga cineva”...Cunosc destui parinti ipocriti care-si chinuie copiii de dimineata pana seara doar pt a avea cu ce se lauda.... Trist, f trist...
    • Like 4
    • @ JoAna Centiu
      Trist dar adevarat. Totusi, nu varfurile dau trendul in societate fie ele chiar sponsorizate de parinti, majoritatea fermenteaza gramada de aici si duhoarea.
      • Like 0
  • Teodora check icon
    Nu am înțeles niciodată curentul împotriva temelor acasă. Cum poate învăța copilul o limbă străină în doar cele două ore pe săptămână de la școala? Cum va putea înțelege cu adevărat ceva din științele exacte doar din ceea ce lucrează la școala? Matematica fără lucru acasă? Fizica in două ore pe săptămână?
    Olimpicii sunt un fel de ghimpe-n coasta societății românești care vrea sa fie toți la fel de superficiali că majoritatea. Fiecare copil are un talent, așa o fi. Am observat că un copil care dansează, cântă, e felicitat la scena deschisă de toți, colegi și profesori deopotrivă. Pe un olimpic colegii îl privesc pieziș ( nu e popular, nu e ca toată lumea ), profesorii îl felicită cu dinții strânși ( un coleg al lor și doar unul va avea niste puncte la fisa de autoevaluare că l-a antrenat pe olimpic).
    La liceele de elita sunt clase întregi în care s-a intrat cu 10. Chiar daca sunt 2-3 olimpici, restul au suficient potențial încât să nu se comporte că balast și să nu fie tratați așa.
    • Like 2
    • @ Teodora
      Și ce sugerați, la cele 6 ore de la școală să se mai adauge cât mai multe ore de teme pentru acasă, dacă se poate încă vreo 6?
      • Like 0
    • @ Teodora
      maripos check icon
      Doamna, treziti-va. Chiar daca profesorii nu le-ar da deloc teme copiilor, nu ii impiedica NIMENI pe copiii dv sa faca 100 de probleme ca tema! Si multe ore de meditatii! Ori poate va e frica sa nu fie pedepsiti pentru asta?
      • Like 0
    • @ maripos
      Teodora check icon
      Va supăra faptul că se dau teme, sau ca se dau teme în exces?
      Cum a putut o simplă parere sa va enerveze atât de mult?
      Sunt un ticălos de profesor, recunosc. Dau teme, nu mereu si nu excesive. Câțiva fac tema, multi o copiază de la cei câțiva. Pentru primii dau tema respectiva. Poate nu va vine sa credeti, dar ei nu au nicio problemă.
      Cei mai mulți părinți se îngrijorează cand copiii lor nu primesc teme. Alții se plâng că sunt prea multe.
      Sunt de acord si cu unii si cu altii.
      Unii copii vor sa lucreze singuri, stiu sa o faca, nu au nevoie sa ii verific eu, altii nu stiu. Cu ei ce sa fac?
      • Like 0
  • GabiC check icon
    Cred ca exagerezi, mai tatic de copil primit sa invete in Englaterra;
    Sa-ti explic de ce cred asta: intamplator sunt parinte de copil care urmeaza unul dintre colegiile ale nationale pe care le-ai gasit ca fiind fructificarde de olimpiade prin prisma a 2-3 ("restul balast") elevi si constat, pe pielea copilului meu ca lucrurile nu sunt chiar asa simple; E drept- copilul meu face perfomanta ( din limba romana, ceea ce nu are nici in clin- nici in maneca* cu englezul mentionat de tine) insa NU in materiile care se predau acolo. Pot sa-ti confirm ceea ce o sa-ti spuna si alti parinti ( probabil) ca in colegiile astea chiar se invata si ca un criteriu important pt admiterea in colegiile engleze/ universitatile "de top" cum le spui tu- este si colegiul absolvit si MEDIA cu care a absolvit plodul;
    Asta o sustin cu fermitate pentru ca anul trecut, in cadrul "raziei" dupa talente care s-a petrecut la Hotel Athenee Palace- directorul Kings College mi-a spus ca- la resumee-ul pe care-l are copilul meu si cu diplomele de Cambridge pe care le are- poate obtine un fullboard fara probleme, In situatia data mai stiu- eu -personal- cel putin 15-20 de prieteni ai copilului- si asta doar dintr-un singur an al colegiului;
    Deci- situatia nu e atat de dezastruoasa; Da - ne putam plange- de altele, insa parerea mea este ca ar terebui ca educatia sa se alinieze la cel mai de sus- nu la cel mai de jos (cum se intampla de multe ori si in Anglia)- probabil asta fiind un motiv pentru care copiii buni d ela noi sunt admisi gratis la englezi.
    • Like 2
    • @ GabiC
      Nu ati inteles nimic din ceea ce am scris. Eu ma refeream la schimbarea de paradigmă în educație, nu "atacam" olimpicii. Si da, daca vii din România, evident ca facultățile de top se uita la medie, la ce altceva să se uite, la poze cu părinții tunși? Eu va intreb altceva, însă, de ani de zile avem copii care iau locuri fruntașe la olimpiade. Cum se regăsește această performanță in îmbunătățirea vieții oamenilor din România?
      • Like 2
  • Ana check icon
    Yay, iarasi despre olimpicii cei rai, tocilari si cu IQ mediu, care muncesc pana la epuizare si "strica" clasele unde indraznesc sa intre.
    Bleah, niste nenorociti care ar trebui scosi din sistemul de educatie romanesc, atat de tare ii impiedica pe ceilalti elevi sa invete sa scrie si sa citeasca,
    Eu am un asemenea copil, elev la un nenorocit de "Colegiu National" de top unde "profesorii sunt toti realmente obsedati de titlurile pe care trebuie sa le obtina la olimpiade. Astfel incat se concentreaza pe cei 3 maxim 4 elevi care pot ajunge in finallele [e tara a;e olimpiadei, restul elevilor fiind priviti doar ca un balast". Dap. clisee cat sa ai nevoie de o portie buna de lamaie.
    Si, da, lucreaza si cu un ONG din asta "lipsit de civism", face teme cu copii amarati din cartierele de cosmar de la periferie. Mai cunosc cel putin 5 ONG-uri care se ocupa de lucruri serioase: cercuri gratuite pentru elevi la diverse materii, constructia unui spital privat, mese calde pentru copii saraci care merg la scoala si incearca sa evadeze din ghetouri, Tasuleasa daca va spune ceva etc.
    Intamplator, ne aflam in faza de dosar pentru Oxbridge si alte asemenea,
    Ce sa vezi: noua ne cer notele academice nesimtitii aia de la Oxford, nu se incurca cu "notele la cotarea efortului " plus peste 9.8 la BAC la materia aleasa pentru studiu si 9.5 media generala la BAC. Plus un punctaj foarte bun la PAT sau A levels. Cica si medaliile la olimpiadele internationale sunt "highly recommended", ca si media generala din liceu.
    Ma gandesc ca ne discrimineaza si ca ar fi fost mai bine sa pun deoparte 30 000-40 000 lire sterline/an academic sa il trimit la vreun "boarding" din UK la 13 ani, ca e mai bine ca un adolescent sa fie departe de parinti la 13-14 ani decat sa "performeze" pe langa parinti, acasa.
    Americanii ne cer sec punctaj minim 1570 la SAT uri si GPA de top, nu se incurca cu fineturi de-astea lacrimogene.
    Mor de ras cand va aud pe toti astia care deplang soarta elevilor din sistemul romanesc cum dati exemple din sistemul privat romanesc, cu acces limitat sau din "boarding schools" Uk sau alte tari , no, no, nu sunt elitiste scolile alea, intra oricine, nu e vorba frate de o mica discriminare pe motiv de statut social si financiar. D-aia 94% din copiii britanici nu pot intra in asemenea scoli private din simple ratiuni financiare. Si, ce sa vezi, doar 28% din acei "alesi" ajung in OXbridge, of, of...
    Sunt, de asemenea, convinsa ca nu ati trimis copilul in UK xcu scopul final de a intra in OXbridge, ci doar, asa, pentru dezvoltare emotionala corecta. Ca "boardingurile" britanice sunt renumite pentru noncompetitie intre elevi :))))
    • Like 10
    • @ Ana
      Delia MC Delia MC check icon
      Stimată doamnă, n-a spus nimeni că olimpicii sunt răi, tocilari, etc. Se subliniază doar că învățământul de masă NU poate fi axat pe vârfuri. Simplu, pentru că orice copil sau om contează. Pentru că fiecare are o înzestrare, să nu zic talent. Dacă ar fi toți avocați, doctori, etc, cine ar mai munci direct? Sau cine ne-ar mai trage ciubotele? Cine ar mai fi mecanic sau instalator? Mulți sunt deja afară, unde meseriile lor sunt prețuite la justa valoare.
      Diferența asta e: noi pedalam pe vârfuri iar celor mulți (dar mulți,de la Gauss cetire) nu le rămâne decât frustrarea și scârba de școală, în timp ce ei dau atenție tuturor, le oferă o variantă.
      Nu mi s-a părut că se vorbește despre nivelul academic, la fel de sus și exigent, cum e și normal, peste tot.
      Sunt sigură, dacă ați fi avut un copil mai puțin înzestrat, altă ar fi fost tema discuției.
      • Like 3
    • @ Ana
      dan check icon
      Felicitari!
      Aveti dreptate!

      Arde-i una mojicului, nu te-ncurca in dulcegarii si fineturi si politeturi, si fara rost si inutile.
      Da-i si lupta coano Mito nu mai pierde timpu cu fasoane civilizate. Arata-i ce fel de caracter tre sa fii, ca sa fii tare intr-o scoala de elita, sa-i cnvingi pe americani cu SAT peste 1600 si GPA supertop.
      Sunt si o gramada de indieni si srilankezi, si mai stiu eu de pe unde, cu care tre sa ne batem, ca doar n-om ramane noi mai la urma.
      Nu c-ar fi un lucru rau, dar parca nu au un model tocmai ideal de societate, catre care sa ne dorim si noi sa tindem. Sau poate dintr-o alta perspectiva, chiar o fi ideala, societatea lor, cine poate sti cu siguranta.
      Mare dreptate aveti, mai ales cu portia mare de lamaie dupa ce ai citit un asa comentariu. Care,conform retetei consacrate prin, din pacate, mult prea multe locuri, trebe musai perorat cu manurile-n solduri.
      In rest, s-auzim numa de bine.
      P.S. Felicitari pentru ortografia in ingleza: yay, dap, nonono !
      • Like 2
    • @ Delia MC
      Ana check icon

      Olimpicii sunt tratati execrabil in invatamantul romanesc, contrar a ceea ce va mint frumos influenceritele de pe facebook, expertele in educatie, dar sunt prezentati ca una din partile vinovate de starea educatiei romanesti din acest moment.
      Sunt supusi chiar si unui proces discret de bullying care incepe, de regula, in clasa a 5 a cand apar notele si olimpiadele,
      Bullyingul incepe de la parinti si consta mai intai in presiuni asupra profesorilor sa nu mai lucreze cu elevii X, Y si Z pentru ca ei oricum se descurca. Apoi, tot parintii iubitori se indreapta asupra copiilor: X, Y si Z sunt tocilari, sunteti si voi la fel de tari, dar astia nu au viata sociala, or sa ajunga niste depresivi, niste ratati, nimic nu or sa faca cu viata lor, Doamne fereste de asa pacoste.
      Nu pedaleaza nimeni pe varfuri, in clase se preda la un nivel minimal, dar, na, nu mai doreste nimeni sa invete nimic, in afara de romana si matematica pentru evaluarea nationala.
      Olimpicii invata acasa, o parte din materie cu un meditator, o alta parte singurei, studiu individual, Uneori, cate un profesor mai incearca sa faca un cerc de performanta, dar iese taraboi, pentru ca un copil mai trebuie sa mai invete, nu doar sa stea pe instagram sau whattsapp. Parintii aia cu bullyingul isi imping copiii si la astfel de cercuri, dar, ce te faci, ca trebuie sa stai cu creionul in mana si telefonul inchis sa gandesti cate ceva. Nu mai bine dam vina pe olimpici? E mai simplu.
      Va dau insa dreptate in acest punct , trebuie sa existe si instalatori, si mecanici, si croitori, eu insami cunosc cativa oameni nemaipomeniti, dar, care au si muncit mult pana sa ajunga la nivelul
      lor in meseria aleasa.
      Nu asa-numitele "varfuri" dicteaza ritmul, ci parintii celor cu un nivel de cunostinte, din diverse motive, slabe-medii.
      Olimpicii nationali sunt in jur de 80/an scolar/generatie la o materie(cu plus si minus in functie de clasa, mai multi la gimnaziu, mai putini la liceu), 175 000 elevi sunt in aceeasi generatie, olimpicii nationali reprezinta cam 0 .00004%, ceva neglijabil care nu dicteaza nimic, logic vorbind.
      Daca ii luam la nivel de faza judeteana, sa zicem ca sunt 5 000 in toata tara, inseamna 0.02 din totalul elevilor de pe aceeasi clasa. Vi se pare ca ceva sub 0.5% poate dicta unei majoritati de peste 99.5% ?
      Ultima fraza nu o voi comenta, desi ma mananca degetele :))))

      PS: mi-am amintit si de incheierea domnului "aceasta schimbare nu poate sa inceapa decat cu copiii nostri."
      De ce nu cu noi? Avem maxim 45 de ani, de ce sa nu ne implicam?
      Personal, am facut-o dupa februarie 2017 si ma simt mai confortabil cu mine insami. De ce sa transferam pe umerii copiilor povara neimplicarii noastre? Poate asa vor avea la ce sa se intoarca, acasa, in Romania. Altfel, alta tara va fi "acasa" pentru ei.
      • Like 5
    • @ dan
      Ana check icon
      Multumesc, observ ca dumneavoastra trebuie sa mai exersati cu ortografia limbii romane materne,
      Apoi, inteleg ca aveti o mare problema cu scolile de elita sau cu copiii de acest gen,
      Din fericire pentru dumneavoastra, multi vor pleca la 18 ani, asa ca nu va vor mai supara. Se duc in societatile acelea care au ce face cu ei, nu doar sa-i urasca doar pentru ca exista si invata.
      Tot acolo pleaca si instalatorii buni, si electricienii buni, daca va face sa va simtiti mai bine.
      Cu SAT-urile pot intelege ca nu va simtiti bine, dar un GPA de top inseamna ca acel copil a tratat liceul cu seriozitate, dincolo de distractiile varstei. Adica va deranjeaza mediile de 9 si de 10 la liceu? Ati dori sa aiba toti doar 4, 5 si 6, eventual cate un 7?
      Si, ca incheiere, inca nu mi-am pus mainile in solduri, mai puteti sa trageti niste tiruri, sa va simtiti barbat.
      Ati reusit si azi sa faceti un misto pe cinste de o muiere. Bravo!
      • Like 6
    • @ Ana
      dan check icon
      Una peste alta sunteti simpatica si prindeti repede.Se poate comunica usor cu dumneavoastra.
      Nu, nu am nici un fel de problema nici cu foarte bunele colegii nationale si nici cu elevii destepti.
      Am apreciat insa comentariile de bun simt ale autorului, in legatura cu niste principii sanatoase de viata, Si anume cu faptul, care mi se pare sanatos intr-o societate, sa-i tratezi pe oamenii din jurul tau, asa cum ti-ar placea tie sa fii tratat. Si cu ideea ca o societate care vrea cu orice pret sa fie dreapta, prefera sa pedepseasca o suta de oameni drepti, pentru a nu fi vreun gresit care sa scape. Si ca o societate toleranta prefera ss scape o suta de oameni care au incalcat legea, decat sa pedepseasca din greseala pe cineva nevinovat.
      E importanta dreptatea, foarte importanta. Dar nu in dauna pacii, care noua ne lipseste atat de mult si fara de care nimic nu se poate construi.
      Iar replica dumneavoastra fata de ideile din articol, mi s-a parut plina de o agresivitate nejustificata si care, cel mai important, face imposibil dialogul.
      As putea si chiar imi doresc sa o fac, sa va felicit pentru ca apreciati si sprijiniti performanta si pentru verva cu care va implicati sa o protejati. Numai ca de aceasta data, dupa opinia mea, nimeni nu a atacat ideea de performanta in sine sau vreun copil istet si muncitor. Ci doar ideea de elitism steril si de segregare dupa acest criteriu si faramitare a societatii noastre, care e un mare handicap atunci cand ai intentia reala de a construi ceva.
      O echipa de muncitori germani, nu se apuca de munca, pana cand nu au desemnat un sef. La noi toata lumea vrea sa fie sef. De ce? Pentru ca e singura pozitie onorabila si respectata, care iti poate aduce recunoastere si aprecieri.
      Pana cand nu vom afla din nou, ca onorabil este sa fii implicat intr-un proiect onorabil, de care sa te simti reprezentat si in care sa te recunosti, vom bate pasul pe loc. Si proiectele onorabile nu se por face numai de catre elite, de unii singuri si nici numai de catre absolventi de scoala profesionala. Ci de o echipa in care fiecare isi asuma rolul si se simte confortabil in el.
      Asta-i tot!
      • Like 3
    • @ dan
      Ana check icon
      Dacă am "atacat" ceva, a fost ipocrizia de a vorbi despre tratamentul "preferential" de care beneficiază acesti copii in scoala romaneasca, în condițiile în care tu iti trimiti propriul copil sa învețe intr-o scoala britanică de tip "boarding", cam 30 000-40 000 lire/an, genul de scoala care promovează cu pasiune elitismul.
      Nu am folosit termenul de "elite", am incercat sa transmit mesajul ca olimpicii nu sunt cauza problemelor din invatamantul romanesc, dar sunt prezentați ca atare, cu o ardoare demnă de o cauză mai bună.
      Iar schimbarea o putem face si noi, parintii lor, nu trebuie sa transferam pe umerii lor neputinta noastra.
      • Like 3
    • @ Ana
      dan check icon
      Sub nici o forma nu sunt cauza niciunui fel de rau.

      Ba din contra, as adauga chiar, ca sunt printre putinele lucruri bune, daca nu chiar singurul lucru bun, din invatamantul romanesc actual.

      Numai ca, desi in plan personal individual sau pentru parintii, familiile acestor copii performanti, lucrurile arata minunat si e si normal sa arate asa, raportat la intreg sistemul de invatamantsi la rolul vital pe care acesta ar trebui sa il aiba in formarea societatii, este aproape nimic.
      Si sistemul este format din oameni, care la randul lor, unii dintre ei, dau dovada de multa suficienta si se recomanda cu prea putin sau cu lucruri pur fanteziste. Gen doamna era-sa-fie-ministrul-invatamantului, Camelia Gavrila de la Iasi.
      De aceea cred ca sistemul actual de invatamant, este unul ipocrit pentru ca desi ajuta acesti copii sa straluceasca si sa obtina performanta, daca o face, si se recomanda cu ei, nu ii ajuta sa inteleaga un lucru simplu.
      Ca adevarata recompensa pentru calitatile si efortul facut este sa, generreze bine sau mai bine in jurul lor. Iar pentru asta au nevoie de un mediu si de un partener social. Care tin tot de sistemul de invatamant, dar in legatura cu care, de aceasta data, acest sistem invechit si suficient, nu mai e in stare sa genereze nici un fel de solutii!
      Din aceasta perspectiva, chiar si acesti copii de toata isprava, sunt la randul lor victime.
      Excelenta isi poate pastra stralucirea atunci cand poate contagia, cand poate determina si in vietile celorlalti, multe lucruri de calitate. Prin proiecte, prin solutii, prin viziune.
      Lucruri posibile printr-o formare adecvata a celorlalti colegi ai lor. Care sa formeze o societate, capabila sa-i aprecieze si care, asa cum spuneati intr-un comentariu anterior, sa fie in stare sa-i foloseasca.

      Daca nu face acest lucru,iertati comparatia, sistemul nostru de invatamant se comporta precum o gaina besmetica ,din povestea lui Creanga, Umple ograda de cotcodacitur,i dupa ce-a produs o margica.

      Toate bune!
      • Like 2
    • @ Ana
      Nu, doamnă, ceea ce am scris eu nu este despre tocilari sau despre olimpici, ci despre România și despre evoluția sau involuția calității vieții aici. Dacă nu reușiți să înțelegeți un simplu articol, este evident ca nu mă adresam dvs.
      • Like 1
    • @ Ana
      Delia MC Delia MC check icon
      Direct nu dictează, o fac fără voia lor. Conjunctura e așa, că e mult mai atractiv să lucrezi cu ei (am fost și eu una așa). Întâi că e și plăcut: ei prind imediat, exercițiile grele îi stimulează, sunt mediul in care se simt bine, provocarea e la ea acasă. Apoi profesorii câștigă și ei: adună puncte bob cu bob pentru gradația de merit (și e ceva, spor de 25% timp de 4 ani) bașca ies și meditații, gârlă, că toti vor rezultate, șanse, etc. Sistemul anormal generator de alte anormalități.
      Dar cel mai grav e ca școala îi obligă pe toți elevii la același parcurs: liceu, bacalaureat. Grav e că drumurile celor dotați nu se despart la timp de cele ale elevilor normali. E tare să faci performanță cu 3-4 în timp ce ăilalți se uită ca la felul 14. Trebuie să existe un drum pentru fiecare și nu cum a făcut dna Andronescu, desființând școlile de meserii dând ultima lovitură învățământului pentru cei mulți. S-a reușit trista performanță de a-i nemulțumi pe toți. Nu-i de mirare că mulți își caută pe-aiurea un sistem care să răspundă nevoilor lor.
      Toți au ceva de reproșat, și pe bună dreptate. Sistemul ăsta dement pune o povară grea pe umerii tuturor: părinții de copii dotați trebuie să caute o școală -scumpă- potrivită, cei de copii normali reproșează că se lucrează cu vârfurile iar copiii medii sunt bombardati cu meditații ca să reușească și ei ceva.
      Aici are dreptate autorul, trebuie schimbat sistemul. Din temelii.
      PS: n-am știut că un părinte de copil dotat are astfel de probleme.
      PPS: cei de afară au pâinea dar și cuțitul. Își aleg pe sprânceană pe cei mai buni din cei buni. Pentru că pot și au de unde.
      • Like 1
    • @ Delia MC
      dan check icon
      ,,Își aleg pe sprânceană pe cei mai buni din cei buni. Pentru că pot și au de unde."
      Surprindeti tot dramatismul situatiei de acum.
      Cineva capabil sa gaseasca si sa implementeze o solutie in aceasta zona, ar trebui declarat erou national.
      Cred ca aici este marea problema si vulnerabilitate, dar si o mare sansa de a ne reinventa, fructificand aceasta resursa printr-un proiect adecvat. Si daca proiectul s-ar impune si ar putea fi multiplicat, eu cred ca trendul ar putea fi chiar inversat, mai repede decat ne putem noi imagina.
      Seara placuta!
      • Like 0
    • @ Delia MC
      Teodora check icon
      Ar trebui sa existe clase speciale pentru copiii dotați peste medie/supradotați.
      • Like 0
    • @ Teodora
      Exista clase de olimpici, la Vianu cel putin.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Teodora check icon
      Știam doar de ICHB, care este foarte criticat tocmai din cauza asta.
      Sunt legale clasele de olimpici la un liceu de stat?
      • Like 0
    • @ Teodora
      Din cate stiu da, se practica macar din 2005 daca nu chiar mai demult.
      • Like 0
    • @ Ana
      Yay, doamnă, eu nu m-aș mândri că aceste vârfuri pregătite cu mare efort în sistemul local pleacă pe capete în alte sisteme, cică mai puțin performante.
      Dimpotrivă, mi-ar fi rușine că facem aici o școală care produce câteva vârfuri ce pleacă de aici după liceu, iar noi rămânem cu o mare masă de „rebuturi” — ceva de genul „n-ai fost în stare și tu să iei o bursă la Oxford...”
      După mine, pentru noi, pentru România, contează mult mai mult acea mare masă mediocră lăsată de izbeliște decât cele câteva vârfuri care-și iau zborul spre alte sisteme de învățământ superior.
      • Like 1
    • @ Ana
      Wow, am incercat sa urmaresc discutia asta si nu-mi vine sa cred cat de repede a devenit atat de toxica si diviziva.

      Majoritatea participantilor, INCLUSIV AUTORUL, se pare ca au uitat ca nimeni nu are toate informatiile si fiecare vine cu perspectiva lui, din care poate lucrurile se vad altfel. Traim in bulele noastre si suntem socati cand iesim din ele si vedem opinii foarte diferite. Dar de ce trebuie sa devenim agresivi!?

      Serban, tu zi ca „poartă-te cu ceilalți așa cum vrei să se poarte ei cu tine”, dar in raspuns la comentariu, zici "evident ca nu mă adresam dvs." Eu cred ca, daca vorbim de un „proiect de țară”, nu exista parteneri exclusi din discutie.
      • Like 0
    • @ Ana
      dan check icon
      Ce suparata erati !

      Am recitit raspunsul dumneavoastra si mi-am dat seama ca am omis un detaliu.
      Ca de cativa ani, am hotarat impreuna cu sotia, tot in cautarea unor solutii mai performante pentru educatie si sport, precum si pentru o calitate mai buna a vietii, sa ne mutam in Belgia, impreuna cu copiii nostri.
      Baiatul in anul 2 la drept, care a intrerupt sa vina cu noi si fetita intr-a sasea care joaca tenis.
      Prima reactie pe care am avut-o dupa ce ne-am instalat aici, a fost sa ne intrebam ,,Ce-om fi asteptat atat?.De ce n-om fi luat decizia asta mai demult?"
      Totul este aproape la fel ca la noi, cu o singura diferenta.
      Ca oamenii sunt mai normali.
      Ca respecta reguli.
      Ca aplica in cele mai banale momente ale vietii lor, solutii simple, a caror eficienta este de foarte multa vreme verificata, si ca totul devine in acest fel, o tihna placuta.
      Plimbarea e plimbare, munca e munca, masa e masa.
      Mergi sute de mii de km si pui motorina si schimbi uleiul. Nimic altceva, poate doar filtrele.

      Vorbesc si eu ca un om care pana la cincizeci de ani, n-am fost nicaieri in afara de vreo doua ori in Republica Moldova. In rest nici n-am fost interesat, nici curios, nici nu intelegeam nerabdarea celor care vroiau sa plece.
      Acum insa, sentimentul de care ma simt inconjurat difuz, este ca aici este ,,mai ca in Romania(in sensul bun al caldurii umane si normalitatii), decat in Romania".
      Si o spun cu parere de rau!
      • Like 0
    • @ Ana
      Abso-fucking-lutely! Nimic de adaugat.
      • Like 0
    • @ Ana
      Ana check icon

      Am ezitat, dar am ales totusi sa scriu cate ceva.

      Mai intai, am sa-i raspund autorului, desi vad ca sunt exclusa din start din procesul "schimbarii de paradigma", eu neintelegand ideile marete formulate in articol.
      Termenul de "tocilar" este folosit cu sens peiorativ si, nu doar in scolile romanesti, este parte a procesului de bullying.
      Inca nu am inteles comparatia dintre un sistem de educatie public si unul privat, iar, in cazul "boardingurilor"exclusiviste care dau in Oxbridge, extrem de scumpe, cu profesori veniti tot din Oxbridge, platiti regeste si cu dotari exceptionale.
      Educatia romaneasca publica (dar si privata, in multe cazuri) este la pamant sau, mai degraba, sub pamant, plina de probleme acute si cronice.
      Dar, niciodata, nici dupa reformare, sistemul public nu se va putea compara cu unul privat din tari cu mare traditie.

      Nu, nu este legal sa existe clase "speciale" nici in sistemul public, nici in sistemul privat. Pot exista doar clase speciale bilingve sau cu predare intensiva: limba straina sau informatica.
      Clasele din Vianu si cele din ICHB sunt tolerate de catre niste autoritati depasite, ca de obicei, de situatie.
      Deosebirea dintre cele doua tipuri este ca, in cel de stat, se respecta structura clasei normale, de 30 de elevi si se fac toate orele, in timp ce in ICHB, sunt grupuri de 5-10 copii pe o materie care au ca preocupare doar acea materie sau una apropiata(fizica-mate sau fizica-astronomie sau chimie-bio etc).
      Personal, nu sunt adepta claselor speciale din multe si variate motive.
      Sunt adepta unui stil clasic de liceu, adica un copil de 10-18 ani, oricat de talentat este la o materie, ar trebui sa stie si ceva istorie sau geografie sau biologie sau chimie sau fizica si, mai ales, matematica. Vorbesc de clase de real.
      De asemenea, cred ca un examen de admitere intr-o clasa din aceasta "speciala" va ajunge sa fie fraudat in doi timpi si trei miscari. Iar, din acel moment, totul va degenera.

      Cineva spune:
      " eu nu m-as mandri ca aceste varfuri pregatite cu mare efort in sistemul local pleaca pe capete in alte sisteme".
      Eu nu ma mandresc nicio clipa cu asa ceva.
      Ce nu intelege autorul frazei : nu este vorba doar de "cele cateva varfuri" , este vorba de aproximativ 40 000 de tineri care au ales sa isi continue studiile in strainatate.
      Nici macar nu mai e vorba de "varfuri", ci de oameni normali care o taie la 18 ani, fara sa stea prea mult pe ganduri. Nu exista doar Oxbridge, Imperial sau Princeton pe lumea asta.
      Din clasa copilului, de 29 de elevi, cam 20 au inceput sa se pregateasca intens pentru procesul de aplicatie (lor li se cere doar nota trecuta in catalog si rezultatele la testele de toate felurile, si nu neaparat usoare), iar ceilalti 9 merg la Medicina :), urmand, probabil sa plece si dintre ei o parte dupa finalizarea studiilor in tara.
      Este o realitate inspaimantatoare, gestionata prost sau extrem de prost, de catre autoritati,
      Este o realitate care ne va exploda in fata peste 10-15 ani, exact asa cum s-a intamplat cu valurile de muncitori capabili care au plecat spre Vest incepand cu 2007. Abia acum le simtim acut lipsa.
      Sunt mii de copii de liceu care vorbesc limba engleza aproape ca pe limba materna. Am vorbit cu cativa pe aceasta tema, Unii, inclusiv copilul meu, fac traducerea din spaniola in franceza sau invers prin limba engleza, nu prin limba romana.
      Noi, parintii lor inca in putere, ar trebui sa schimbam lucrurile pentru ca ei, intorsi acasa intr-un mediu civilizat, sa poata dezvolta mai departe aceasta tara.
      Sa transferi povara schimbarii de paradigma pe umerii unei generatii care e foarte pregatita sa plece inca de la 18 ani,in proportie de 75%, unii pe parte academica, altii spre familiile/rudele/prietenii/cunostintele deja stabilite in alte tari, este o greseala.
      Spre deosebire de cei care au plecat inaintea lor, tinerii de azi sunt mai pregatiti, au calatorit deja in strainatate, stiu care sunt dificultatile, au invatat macar ceva cuvinte in alte limbi, cetatenii acelor tari deja s-au obisnuit cu romanii , relatia cu autoritatile acelor tari este deja un drum batatorit.
      Nu este usor, dar este mai usor decat pentru cei care au plecat inaintea lor.

      De ce s-ar intoarce sa o ia de la zero intr-o tara care nu vrea sa se schimbe?
      De ce noi, parintii lor, sa asteptam improbabila lor intoarcere pentru a face ceva?
      • Like 0
  • dan check icon
    Textul dumneavoastra este aproape un diagnostic pus societatiii noastre din prezent si poate fi o explicatie pentru felul in care arata si functioneaza acum.

    Admir claritatea si coerenta descrierii modalitatii prin care, maniera de tratament, la modul nociv diferita, a elevilor intr-o clasa, poate avea repercursiuni asupra dinamicii intregii societati. Poate fi cu adevarat o explicati a violentei, derutei, lipsei de coeziune, neincrederii unul in celalalt si a luptelor surde dintre indivizi care prin cruzimea si lipsa totala a oricarui orizont creaza o atmosfera groteasca, dezolanta.

    Poate printr-o intamplare fericita ajunge sa citeasca acest articol si doamna parlamentar, inspector si doamne fereste, posibil la un moment dat, ministru al invatamantului, Camelia Gavrila de la Iasi. Dupa spusele dumneaei exista, citez din memorie, ,Doar scoli de elita si restul scolilor, punct." In litera ar putea avea dreptate insa spiritul posibil nobil al unei astfel de afirmatii, in cazul in care ai dori sa identifici, sa coagulezi , sa dezvolti si sa valorifici niste resurse ale societatii este din pacate anulat, de ramanerea la nivelul unui simplu criteriu de segregare.

    Doar ca o observatie, cred ca am putea incepe ceva chiar acum si chiar cu noi insine, pentru a slabi cat de putin, din noianul de lucruri, pe care il au de facut copiii nostri.

    Va multumesc pentru ideea de a scrie acest articol!


    • Like 3


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon elevi-

Educatori, învățători, profesori, cu toții sunt obosiți și fără chef. Dacă nu se urlă pe un etaj dintr-o școala, sigur se vorbește printre dinți. Dacă nu merg manipulările fine, sigur merg metode care sfredelesc sufletele celor mici cu replici grele. (Foto: Guliver/Getty Images)

Citește mai mult

Microsoft Envision Forum

Peste 800 de reprezentanți ai mediului de afaceri au luat parte, la București, la cea de-a VII-a ediție a Microsoft Envision Forum. În timpul conferinței, Gerd Leonhard - cunoscut futurist și autor, Raymond Campbell - fondator și CEO al Phulukisa Health Solutions și Cedric Dumont – aventurier și antreprenor au discutat despre transformarea digitală.

Citește mai mult
sound-bars icon