Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de patru ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platforma noastră și testați viitorul tehnologiei. Am implementat conversația vocală direct în browser. Apăsând pe butonul de microfon, puteți cere acces. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

La 13 ani, băiatul meu a plecat la o școală-internat din Marea Britanie. Pilda celor 2 note pe care le primește după fiecare temă

Elevi test UK

Foto: Guliver Getty Images

În studenție, am lucrat ca instructor de schi pentru turiștii englezi care umpleau hotelurile din Poiana Brașov. Două amintiri pregnante mi-au rămas de atunci. Prima este o explicație dată de un judecător britanic, turist, cu privire la diferențele de sistem juridic între Est și Vest. Zicea omul că la ei principiul călăuzitor este rezumat de ideea „mai bine să scape zece oameni care încalcă legea, decât să hărțuim un singur om cinstit”, iar la noi era „putem să hărțuim 100 de oameni cinstiți, dacă asta ne ajută să prindem un singur om care încalcă legea”. Iar cea de a doua a fost și este o frază pe care am auzit-o spusă până la exasperare de turiști – „Poartă-te cu ceilalți așa cum vrei să se poarte ei cu tine!”

În final, totul se rezumă la respect. Respectul față de ceilalți, respectul față de oameni, respectul față de tine însuți. Pentru că respectul formează un cerc închis – cu cât dai mai mult, cu atât primești mai mult.

Dar, din acest punct de vedere, România nu s-a schimbat deloc din 1990 până acum. Întregul sistem al aparatului de stat funcționează după același principiu călăuzitor, de a hărțui populația până la epuizare, doar, doar vor găsi vreunul care a încălcat legea. Iar oamenii, exasperați și epuizați, uită ceea ce nimeni nu le-a spus vreodată, nici acasă, nici la școală – că așa cum se poartă ei cu ceilalți, așa se vor purta și ceilalți cu ei. Cu toții așteptăm o schimbare a vieții noastre în bine, dar prea mulți așteptăm ca această schimbare să înceapă, sau chiar să  fie făcută integral, de alții, mereu de ceilalți, nu de noi înșine.

Și, uite așa, ajungem la întrebările: „Ce e de făcut? De unde să începem?”

Primul lucru pe care trebuie să îl înțelegem este că nu vorbim aici despre schimbări ce se pot petrece în câteva luni sau în câțiva ani. Este vorba despre un proiect de lungă durată, ceva ce, cu adevărat, se poate numi un „proiect de țară”. Pentru că trebuie schimbată România din străfundul ei, din fibra ei de bază.

Iar pentru a avea succes, zona pe care trebuie acționat primordial este educația. Dar o altfel de educație, și aici, din nou, trebuie schimbată paradigma.

Astăzi, educația (școlară) în România se concentrează pe performanță. În sensul englezesc al cuvântului, unde „to perform” înseamnă „a executa”. Încă din clasa zero, copiilor li se bagă în cap lucruri pe care să le rețină, să le memoreze, să le execute, prea rar existând acei învățători cu har care să-i facă să înțeleagă și de ce trebuie să învețe ceea ce li se predă. Copiii ajung sa „performeze”, adică, de prea multe ori, să execute cerințe cărora nu le înțeleg rostul, dar știu că 2 x 3 fac 6, sau să rezolve o ecuație matematică mai complexă. Dar aici se oprește, în majoritatea cazurilor, „performanța”. Iar educația „de acasă”, fiind făcută de oameni crescuți, formați în aceasta mentalitate, nu este mult diferită de cea școlară, atunci când, din păcate, nu lipsește cu desăvârșire.

Tâlcul celor 2 note pe temă dintr-o școală britanică

Am un băiat care, de la vârsta de 13 ani, este la o școală – internat în Marea Britanie, o școală de unde se selectează viitorii studenți de la Oxford, Cambridge sau alte universități de top mondial. E drept că acolo diferențele de inteligență între elevi sunt mai reduse ca la școala românească, dar există oricum multe diferențe pe alte calități – cele emoționale, cele de dispoziție de efort, cele de voință, cele de viteză de conexiune etc. Profesorii își modelează viteza de trecere prin materie pe cei mai slabi din clasă, nu pe vârfuri, cum se face în România, astfel încât – la sfârșitul anului școlar -toți elevii au absorbit aceleași informații și au aceeași pregătire. În plus, un element extrem de important și motivator, zic eu, este faptul că la orice temă primită (și nu primesc teme după fiecare oră de curs!) profesorul îi notează cu două note, una pentru valoarea academică a răspunsului, alta pentru efortul depus pentru a ajunge la acel răspuns. Ca atare elevii notează fiecare pas făcut, nu vin pur și simplu și zic „E 12”, dacă problema a fost una de calcul matematic, spre exemplu. Iar acele universități de top de care vorbeam mai sus sunt interesate, în cazul celor care „aplică” pentru un loc la ele, în primul rând de notele obținute de elev la cotarea efortului făcut, nu de notele „academice”, să le zicem așa. Pentru că un tânăr mai puțin dotat la nivel de IQ ca altul, dar dispus să depună mult mai mult efort în ceea ce are de făcut, va ajunge (de obicei) mai departe în profesie decât cel dotat, dar leneș.

La noi au apărut acele gimnazii asociate liceelor de top, Colegiile Naționale, cum au fost denumite. Dar acolo toți profesorii sunt realmente obsedați de titlurile pe care trebuie să le obțină la olimpiade și alte concursuri naționale. Astfel încât se concentrează pe cei 3, maximum patru elevi care pot ajunge în finalele pe țară ale olimpiadei la materia în cauză, restul elevilor fiind priviți doar ca un balast la care nu pot renunța.

Acest mod de a face școala îi rupe pe copii unii de alții, îi individualizează mult prea tare, astfel încât, ajunși adulți, aceștia nu au decât o vagă noțiune despre ideea de „echipă”, „societate”, „comunitate”. Se vor privi întotdeauna ca fiind ei și numai ei în mijlocul „pozei”, restul trebuind să le servească scopurilor lor. Astfel încât noțiunea de „analfabet funcțional” nu se oprește la capacitatea academică a individului în cauză, ci trece și în cea socială și emoțională. Cu rezultatele pe care le vedem astăzi peste tot în jurul nostru – violența la volan, violența pe străzi, violența în familie, față de copii, față de oricine care „se opune” scopurilor pe care individul în cauză și le-a stabilit. Aceleași rezultate se văd și în dureroasa incapacitate a românilor de a se organiza civic, imensa majoritate a ONG-urilor, nu puține, fiind compusă din organizații clădite pe motivații total rupte de ideea de civism.

Acțiunile creează întotdeauna consecințe, iar consecințele negative se acumulează, ducând la efecte de lungă durată, greu de imaginat, dar și mai greu de neutralizat.

Prin urmare, „poartă-te cu ceilalți așa cum vrei să se poarte ei cu tine”

Așa NU poate evolua Romania.

Schimbarea de paradigmă absolut necesară presupune plasarea omului în centrul atenției tuturor instituțiilor statului, formarea caracterului lui, nu „performanța” lui de a se supune regulilor stabilite de către acel stat. Înseamnă preocuparea și grija de a face din fiecare copil un om social și sociabil, care să înțeleagă ceea ce mi-au zis englezii până m-am săturat să tot aud „Poartă-te cu ceilalți așa cum vrei să se poarte ceilalți cu tine!”. Numai așa dintr-o populație vom redeveni un popor! Numai așa poate reapare respectul între noi, singura cale pe care putem evolua spre altceva, numai așa vom trăi mai bine în țara noastră, fără să fim nevoiți să fugim pribegi prin lume. Numai așa fiecare își va face meseria cu respect față de ea, dar și față de cei afectați de ceea ce face el, numai așa nu vom mai distruge ceea ce a făcut altul înaintea noastră, deoarece pe noi ne interesează exclusiv ceea ce facem noi, nu ansamblul rezultat în urma acțiunilor tuturor celor implicați.

Aceasta schimbare nu poate să înceapă decât cu copiii noștri, de aceea spuneam că este un proiect pe mulți ani, dar el trebuie sa înceapă cât mai rapid, altfel România este condamnată la distrugere.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Am terminat liceul de citva ani buni si de 30 de ani incoace nu auzim altceva decit reforma toata lumea vrea sa fac reforma.Din pacate aproape toata lumea de capul lui si din pacate fara nici un fel de respect.Fiecare nou ministru a venit cumva cu proiecte noi anulind aproape de fiecare data ce a facut predecesorul nu apucau cei implicati sa se desmeticeasca ca ameteau din nou.Dar punind la o parte tot ce se intimpla in invatamint din punct de vedere administrativ si decizional eu cred ca pina la urma in tot procesul exista o doza mare de ipocrizie pe care nu ne-o asumam.De cind e lumea lume indivizii nu au fost niciodata la fel deci nici copiii.Atunci scoala de ce nu accepta si nu diferentiaza progresiv pe etape de invatamint entitatile.Sa acceptam ca avem nevoie de scoli de meserii dar reale,de scoli cu nivele diferite unde pot fi primiti copii cu nivele de pregatire diferite sau capabilitati diferite sau ambitii diferite.Si toti sa poata alege dar sa isi si accepte alegerea.Sau nereusita.Vrei sa fii olimpic ?ok atunci du-te la o scoala unde sa fii presat pentru acel nivel si accepta presiunea.Vrei sa faci cerecetare?deasemenea.Nu vrei foarte bine du-te la o scoale unde presiunile sint mai mici si binenteles si rezultatele sint mai mici.Sau pot fi mai mari pentru ca nu numai olimpicii sau marii cercetatori sint realixzati sint fericiti.Poate sa fie cineva un meserias foarte bun foarte respectat si de care toti avem nevoie fara sa-l chinui tot liceul cu lucruri de care nu are nevoie.Pentru un viitor IT-ist biologia nu-i spune mare lucru samd.Dar la noi toata lumea e mai egal cu egalul nu se diferentiaza lucrurile si invatamintul nostru cere teoritic ca toti copiii sa fie la fel de buni la toate materiile si sint fugariti la fel pentru aproape orice.Pentru copilul din clasa a doua nu e logic si corect sa ii impui sa traiasca in concurenta cu colegul de banca,dar pe masura ce cresc presiunea trebuie sa vina de la propriile aspiratii si sa aiba scoli la dispozitie care sa-l ajute sa-si implineasca visele.In aceste scoli sa-l astepe profesori pregatiti pentru grupele respective,dar in acelasi timp toata lumea are nevoie de un pic de cultura generala.Intrebarea este pentru cine ce inseamna ea?Chiar este necesar ca un dulgher foarte bun sa stie sa conjuge verbe in engleza?.Poate sa aleaga sa faca asta dar nu e obligatoriu sau un pictor bun sa stie analiza matematica?Concurenta ar trebuie sa fie intre scoli,intre pregatirea profesorilor din scoli sa fie evaluati dupa niste rezultate care pot fi cuantificate clar samd.NU da friu liber unui profesor nepregatit dar nici unuia care e pregatit dar isi vede doar propriile ambitii.Iar parintii...daca a acceptat ca o anumita scoala sa-l primeasca pe copilul lui la cursuri atunci trebuie sa ii accepte regulamentele.Daca are probleme sa intervina civilizat si obiectiv.Se aude din ce in ce mai des ca se duc parintii la scoala sa fac scandal pentru note si rezultate sau pentru orice.Cumva invatatul nu este numai despre ce nota are la ce liceu facultate a intrat.Este vorba despre bucuria procesului de invatare sa traiesti magia unui lucru nou in fiecare zi.Si asta vine si de la parinti si de la persoana profesorului dar nici intr-un caz nu cred ca poate veni de la impersonalul Goagle.Ca sa fie eficient ceea ce citesti si selectionezi pe net trebuie sa stii deja lucruri.Stiu ca multi cred despre sine ca pot face asta dar nu este chiar asa.
    • Like 0
  • Ce-ar fi sa ne dați si o statistica cu ce se întâmpla cu acești copii alungați de familii printre străini. Câți reușesc sa promoveze, cati reușesc sa se integreze? Câți vin înapoi si după sute de mii de euro cheltuite experiența de studiu “afara” este nula? Sau despre cum trimisul “afara” este o decizie de status a părinților prin care arată ca sunt “bazați” sau/si pentru acoperirea unor rezultate academice slabe cu un prestigiu fals al unei facultăți dinte-o locație pe care parveniții o asociază cu succesul absolut, dar care primește pe bani pe oricine.
    Eu ma gandeam ca undeva in articol sa ne povestească autorul despre trauma de toate felurile ale copilului dezrădăcinat de familie si trimis printre străini. Despre decizia de a renunța sa-ți mai educi copilul si de la 13 ani sa-l lași sa-l educe niște paznici prin nivelare cu alte victime la fel ca el. Despre “bullying”-ul instituționalizat din internate. Despre plânsetele de disperare si dor după casa si familie. Nu cumva substratul articolului este o încercare a autorului de a-si justifica o decizie regretabila?
    • Like 0
  • De fiecare data cand citesc "findingsurile" unuia sau altuia plecat, "for good:" am o problema in a digera adevarul privit de acesta ca o revelatie avuta in urma comparatiei, "la noi" versus "la ei". Va sa zica a fost nevoie de a compara doua sisteme de invatamant spre a realiza ca santem total disfunctionali si aici ca mai peste tot, in sferele vietii sociale, lucru vizibil de altfel la tot pasul.....?Cineva care face uz de privilegiul gandirii in limitele unei normalitii stiute si acceptate ar fi putut realiza toate acestea cu multa usurinta, but,...if he or she cares enough to do someting about this situation......adica vorba aia, vezi niste lucruri, realizezi ca sant aberante, stai, critici, nu iei masuri, nu te implici, nu reactionezi,spre a schimba ceva oricat de mic, in bine,,,,lucrurile se perpetueaza se umple galeata iar in final te rupi total de probleme si pleci.....la ceva mai bine, functional la cheie, sort of speak. Dupa care ajuns acolo, intors ori nu in tara, compari si incepi brusc sa vezi diferentele, adevarul izvorat promt din comparatia, la noi si la ei. Si, in treacat fie vorba nu remarc aceasta reactie la cei plecati urmare concluziei personale, "I Had enough" dupa ce m-am luptat cu ceva oricat de mic in aberatia asta de societate,in care cel care puncteaza o problema nefireasca este promt dezavuat(du te ma in ...).0ri incurajat,,,esti nebun vrei sa schimbi tu lumea. ori alte tampenii.
    Cu ceva vreme in urma aflat intr-o intersectie in Buzau, sant nevoit a uza de abs ul masinii spre a evita un posibil incident. De ce asta. nu am schimbat directia de mers mergand tot inainte cand am perpeput indicatorul aflat in intersectie atentionand "drum cu prioritate la dreapta", am franat instinctiv si la timp spre a evita o alta masina care evident vira la stanga. Reactia mea ulterioara fata de amicul din masina, astia sant tampiti nu realizeaza ce semn au plasat in intersectie..tu trebuie sa fii atent, vine si raspunsul. Laissez faire autentic romanesc ripostez eu ca sa nu folosesc termenul cacanarie romaneasca etichetata drept gandire. Peste ceva vreme, sa vezi si sa nu crezi, semnul dispare din intersectie iar prioritatea in intersectie este marcata logic si conform codului rutier(drum cu prioritate inainte). Va sa zica se poate, asta categoric datorita intrarii in U.E ei sant de vina ca ne-au umplut tara cu sensuri giratorii doar doar or stimua si neuronul bastinas, De fapt cam asta si este mama tuturor relelor din societatea romaneasca, disponibitatea individuala fara limite a cetateanului de a "se da cu lumea" in Romania cu "lumea" de aici in Canada cu "lumea" de acolo. Iar adevarul probeaza realitatea ca, numai odata lumea schimbata se poate schimba realitatea. Se ofera cineva........
    • Like 1
  • AncaMC check icon
    Un articol excelent, care ridica o problema fundamentala, in ciuda unor comentarii care reusesc sa nu aprecieze claritatea mesajului. Exista o mare diferenta intre aptitudine si atitudine. Atita vreme cit aptitudinile sint dezvolate fara grija fata de atitudine, formele fara fond vor continua sa determine viitorul tarii. Orice strategie serioasa de schimbare combina un plan pe termen scurt cu unul pe termen mijlociu si lung. A echilibra ceea ce este urgent cu ceea ce este important, nu e usor. Dar un asemenea “plan de tara”, ca cel propus aici, arata ca o transformare importanta, ce nu se poate obtine peste noapte, rāmine cit se poate de urgenta, in masura in care fiecare alegere, la fiecare moment, are consecinte care devin din ce in ce mai greu de ignorat. Viitorul incepe acum.
    • Like 0
  • Mihai check icon
    Si noi am fugit de sistemul de invatamant din Ro dupa ce copilul nostru a terminat gimnaziul la un renumit colegiu national. Inca 4 ani de liceu l-ar fi transformat cu siguranta in pacient pe termen lung la pshihiatru. Presiunea pusa de profesori pt a performa la olimpiade nationale sau competitii internationale era extrema. Eram ingrozit de stupizenia si cantitatea temelor primite pt acasa - totul rezumandu-se la a memora cat mai mult sau a rezolva mecanic acelasi tip de problema 100x, sau sau uneori pur si simplu sa copieze lucruri!

    Ca si autorul, am remarcat aceleasi lucruri la invatamantul din UK. Este incurajata creativitatea, este incurajat lucrul in echipe si competitia intre echipe, nu intre indivizi. Manualele si temele primite pt acasa sunt atat de faine - ii pun la lucru, le stimuleaza creativitatea. Ca sa nu zic ca aproape nu e ora la biologie, chimie sau fizica cand nu fac experimente la clasa.
    Imi spune zilnic ca abia asteapta sa merga a doua zi la scoala, ca profesorii si colegii sunt faini. Asta spune totul. Numarul materiilor este mai mic fata de Romania si in afara de cateva materii de baza copii isi aleg celelalte materii.
    A descoperit ca ii plac multe materii pe care le ura in Romania... probabil din cauza stilului de predat.
    Aici temele nu sunt de pe o zi pe alta ci se dau de pe o saptamana pe alta ca sa aibe timp suficient sa le faca si sunt publicate pe site-ul de internet al scolii.

    Sa mai zic ca aici copii merg singuri cu bicicleta la scoala? Si sunt incurajati sa faca asta asa cum in general sunt incurajati sa devina independenti si siguri pe ei.

    Din pacate cunosc si alte familii care au ales sa paraseasca Romania tocmai pentru a putea oferi copiilor o educatie sanatoasa.

    Nu zic ca sistemul de aici e perfect, dar pe ansamblu cred ca pregateste copii mai bine pentru viata decat o face sistemul de invatamant din Romania.

    Ca o paranteza, adaug ca am practicat si eu in vacantele studentesti meseria de instructor de ski in Poiana ;-)

    • Like 1
    • @ Mihai
      Interesant. Eu cunosc familii care au facut exact opusul: sisteme din afara li s-au parut insuficiente si s-au intors in Romania ca sa poata copiii lor sa faca liceul aici.
      Cat despre colegiile nationale, da, acolo se face performanta. Te duci intr-un astfel de loc daca vrei sa-ti testezi limitele si sa devii best of the best. Nu-ti trebuie asa ceva, nici o problema, sunt scoli si licee unde se lucreaza mult mai relaxat, nu sunt toate la fel.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Mihai check icon
      E in firea umana sa cauti ceea ce nu ai... Pentru copil e un mare castig daca poate sa vada mai mult sisteme. Fiecare il va forma diferit si ii va da noi deprinderi.
      Performanta la noi este cam ingust inteleasa. Impresia mea dupa 4 ani de performanta a copilului este ca nu conteaza decat palmaresul profesorului si al scolii. Sunt doua extreme: faci fata si esti presat sa mergi la cat mai multe olimpiade si concursrui pana ajungi la 'burnout", sau nu faci fata si esti complet neglijat de profesori, tratat ca idiot si tinut in note de 3 si 4. Un mediu foarte nociv pentru ambele categorii.
      Cat despre scolile si liceele mai jos clasate din Romania sa fim seriosi... asta e tristul adevar.
      • Like 1
  • Domnule Șovăială, șovăiala nu are nimic de-a face cu acest articol, care, după părerea mea sintetizează pe scurt adevărul despre sistemul de învățământ românesc.

    Trist, dar adevărat: „profesorii [...] se concentrează pe cei 3, maximum patru elevi care pot ajunge în finalele pe țară ale olimpiadei la materia în cauză, restul elevilor fiind priviți doar ca un balast la care nu pot renunța.”
    Asta la colegiile naționale, că la celelalte instituții bănuiesc că singurul lucru care-i interesează este să nu se streseze prea tare și, dacă pot, să mai facă un ban în plus față de leafă. Adică, să se integreze perfect în sistem!

    Din păcat, nu sunteți nici măcar secretar de stat la Ministerul Învățământului, ca să puteți schimba ceva. Foarte mulți părinți se plâng de sistemul actual de învățământ, acuzând aceleași câteva lucruri. De ce nu au efect nemulțumirile lor? Bănuiesc că motivul nu poate fi decât ruptura profundă între realitate și acest minister!
    • Like 4
  • Sigur, Domnule, dar mai priviți o dată la Marea Britanie.
    Londra e un fel de paradis fiscal astăzi, bazinul de acumulare a țepelor globale.
    Dom profesor nu avea nici un fel de comentariu la asta?
    Nu e nimic de adăugat?
    E absolut logic să vrei să pui 10 milioane de bariere, pentru ca nu cumva UN țepar să fie ascuns, Paradisul Iadului, ce mai!
    La români e invers?
    Ia să ne uităm mai bine...au fost 100 de cioflingari arestați pentru O fată violată...traficată...ce o fi ea?
    Nu s-a făcut legea așa încât mai bine scapă O MIE de hoți, decât arestat „pe nedrept” unul pe care-l vezi cu ferma de porci și casa pe șase străzi?
    Puteți fi sigur că multă din corupția românească voaiajează cochetă, prin Londra, îngrâșând alți oligarhi.
    • Like 1
  • Cand copiii aceia olimpici, performanti, de 9 si 10, care invata in scoli de elita, in Colegii Nationale bla, bla, bla o vor face prin propriile lor puteri, dotati fiind si cu inteligenta si nu vor fi produsul parintilor care-i imping in fata si a orelor interminabile de meditatii Incepute din clasa a treia, atunci vom putea vorbi cu adevarat de invatamant de masa de calitate si performant in Ro, iar profesorii si-ar face treaba la scoala si nu in particular. Am 2 copii unul dotat si unul normal. Pe cel dotat nu l-am ajutat cu nimic, a facut si sport de performanta si a obtinut cele mai mari note si la bac si intre timp a terminat si o facultate de top in Anglia. A facut pregatire specifica 2 luni inainte de examene. Atat. Asta numesc eu performanta, nu produsul meditatiilor care le mananca bruma de timp intre scoala si lectii. Mai au timp sa fie copii? Sa se dezvolte si pe alte parti, sa faca ce le place, un hobby, ceva? Nu si daca fac meditatii. Din pacate, majoritatea profesorilor exact asta fac - lucreaza cu cativa si nici macar nu-si predau toata materia. Am avut timp sa ma conving de asta la al doilea copil. M-am incapatanat sa nu-i pun meditatii pana intr-a opta. E un an catostrofal. Nu-i ramane timp pentru nimic altceva. Vi se pare normal? Mie nu. E total gresit ceea ce se intampla in invatamantul ro. Dar stiu deja..... competitia intre parinti este acerba... si se manifesta f urat. Bullingul de acolo vine in primul rand, de la parinti si competitia dintre ei, al cui copil e mai ”destept”. Si pana la urma uite asa mai facem o scoala acasa., daca ne da mana financiar. Nu mai conteaza ca virgula copilul ala sta 6-7 ore la scoala, ca mai face 3 de lectii, lasa sa mearga si la meditatii “sa ajunga cineva”...Cunosc destui parinti ipocriti care-si chinuie copiii de dimineata pana seara doar pt a avea cu ce se lauda.... Trist, f trist...
    • Like 4
    • @ JoAna Centiu
      Trist dar adevarat. Totusi, nu varfurile dau trendul in societate fie ele chiar sponsorizate de parinti, majoritatea fermenteaza gramada de aici si duhoarea.
      • Like 0
  • Teodora check icon
    Nu am înțeles niciodată curentul împotriva temelor acasă. Cum poate învăța copilul o limbă străină în doar cele două ore pe săptămână de la școala? Cum va putea înțelege cu adevărat ceva din științele exacte doar din ceea ce lucrează la școala? Matematica fără lucru acasă? Fizica in două ore pe săptămână?
    Olimpicii sunt un fel de ghimpe-n coasta societății românești care vrea sa fie toți la fel de superficiali că majoritatea. Fiecare copil are un talent, așa o fi. Am observat că un copil care dansează, cântă, e felicitat la scena deschisă de toți, colegi și profesori deopotrivă. Pe un olimpic colegii îl privesc pieziș ( nu e popular, nu e ca toată lumea ), profesorii îl felicită cu dinții strânși ( un coleg al lor și doar unul va avea niste puncte la fisa de autoevaluare că l-a antrenat pe olimpic).
    La liceele de elita sunt clase întregi în care s-a intrat cu 10. Chiar daca sunt 2-3 olimpici, restul au suficient potențial încât să nu se comporte că balast și să nu fie tratați așa.
    • Like 2
    • @ Teodora
      Și ce sugerați, la cele 6 ore de la școală să se mai adauge cât mai multe ore de teme pentru acasă, dacă se poate încă vreo 6?
      • Like 0
    • @ Teodora
      maripos check icon
      Doamna, treziti-va. Chiar daca profesorii nu le-ar da deloc teme copiilor, nu ii impiedica NIMENI pe copiii dv sa faca 100 de probleme ca tema! Si multe ore de meditatii! Ori poate va e frica sa nu fie pedepsiti pentru asta?
      • Like 0
    • @ maripos
      Teodora check icon
      Va supăra faptul că se dau teme, sau ca se dau teme în exces?
      Cum a putut o simplă parere sa va enerveze atât de mult?
      Sunt un ticălos de profesor, recunosc. Dau teme, nu mereu si nu excesive. Câțiva fac tema, multi o copiază de la cei câțiva. Pentru primii dau tema respectiva. Poate nu va vine sa credeti, dar ei nu au nicio problemă.
      Cei mai mulți părinți se îngrijorează cand copiii lor nu primesc teme. Alții se plâng că sunt prea multe.
      Sunt de acord si cu unii si cu altii.
      Unii copii vor sa lucreze singuri, stiu sa o faca, nu au nevoie sa ii verific eu, altii nu stiu. Cu ei ce sa fac?
      • Like 0
  • GabiC check icon
    Cred ca exagerezi, mai tatic de copil primit sa invete in Englaterra;
    Sa-ti explic de ce cred asta: intamplator sunt parinte de copil care urmeaza unul dintre colegiile ale nationale pe care le-ai gasit ca fiind fructificarde de olimpiade prin prisma a 2-3 ("restul balast") elevi si constat, pe pielea copilului meu ca lucrurile nu sunt chiar asa simple; E drept- copilul meu face perfomanta ( din limba romana, ceea ce nu are nici in clin- nici in maneca* cu englezul mentionat de tine) insa NU in materiile care se predau acolo. Pot sa-ti confirm ceea ce o sa-ti spuna si alti parinti ( probabil) ca in colegiile astea chiar se invata si ca un criteriu important pt admiterea in colegiile engleze/ universitatile "de top" cum le spui tu- este si colegiul absolvit si MEDIA cu care a absolvit plodul;
    Asta o sustin cu fermitate pentru ca anul trecut, in cadrul "raziei" dupa talente care s-a petrecut la Hotel Athenee Palace- directorul Kings College mi-a spus ca- la resumee-ul pe care-l are copilul meu si cu diplomele de Cambridge pe care le are- poate obtine un fullboard fara probleme, In situatia data mai stiu- eu -personal- cel putin 15-20 de prieteni ai copilului- si asta doar dintr-un singur an al colegiului;
    Deci- situatia nu e atat de dezastruoasa; Da - ne putam plange- de altele, insa parerea mea este ca ar terebui ca educatia sa se alinieze la cel mai de sus- nu la cel mai de jos (cum se intampla de multe ori si in Anglia)- probabil asta fiind un motiv pentru care copiii buni d ela noi sunt admisi gratis la englezi.
    • Like 2
    • @ GabiC
      Nu ati inteles nimic din ceea ce am scris. Eu ma refeream la schimbarea de paradigmă în educație, nu "atacam" olimpicii. Si da, daca vii din România, evident ca facultățile de top se uita la medie, la ce altceva să se uite, la poze cu părinții tunși? Eu va intreb altceva, însă, de ani de zile avem copii care iau locuri fruntașe la olimpiade. Cum se regăsește această performanță in îmbunătățirea vieții oamenilor din România?
      • Like 2


Îți recomandăm

Tânără la calculator

Academia prietenoasă de IT Wantsome și-a făcut în ultimii patru ani o misiune din a ajuta profesioniști din toate domeniile să facă tranziția spre o carieră de succes în domeniul tehnologiei informației, prin cursuri care urmează atent cerințele companiilor IT, prin sesiuni de practică și printr-o activitate intensă de mentorat calibrată pe nevoile lor. (Foto: Getty Images)

Citește mai mult

Marc Areny

Marc Areny este de origine catalană, este cetățean spaniol și francez și a venit în România în urmă cu 10 ani. Este unul dintre primii din Europa care a identificat o nouă nișă de piață: convertește mașini cu motor termic în mașini electrice.

Citește mai mult
sound-bars icon