Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

La 23 de ani, am plecat din România după ce am pus un pariu cu mine însumi: „Dacă în 10 ani ăștia reușesc totuși să facă o autostradă, să fie pierderea mea!”

Autostrazi - Peundemerg.ro

(Foto: Facebook/PeUndeMerg.ro)

„Acum, că suntem în UE, o să fie bine. O să intre euro, o să avem salarii ca-n Germania şi n-o să mai fie corupţie. O să avem autostrăzi şi n-am să-mi mai risc viaţa pe serpentine. Bine, pun pariu că n-au să facă ăştia autostrăzi nici peste 10 ani! O să îmbătrânesc aici aşteptând modernizare. Dacă, totuşi, se vor face autostrăzi şi eu plec, atunci să fie pierderea mea”.

Aşa gândeam în 2008, în timp ce conduceam (mult) pe drumurile patriei, purtat de job, atunci când dezbăteam, cu mine însumi, dacă să plec sau nu din România. Iar cum la 23 de ani poţi lua decizii chiar şi pe bază de pariuri pe autostrăzi imaginare, am plecat.

Acum, de ce să mai scriu ceva, că eu nu mai am dreptul...

Am fugit, am abandonat în urmă cu 10 ani. Ce drept am eu să-mi dau cu părerea despre România, când eu nu plătesc taxe acolo, când eu nu contribui la bunăstarea colectivă? O să zică lumea: „Uite și la ăsta cum își dă cu părerea, din Canada... Latră și face pe moralistul de pe altă parte a lumii. Vino aici și contribuie, pune umărul, fă ceva... nu sta și dicta instrucțiuni, nu emite directive şi păreri!” Și nu ar greși deloc spunând aşa. E adevărat. M-am smuls din corpul țării. M-am rupt din întreg. Ce țara a născut, a hrănit, a școlit, a... creat (prin sacrificul părinților și al societății), a dispărut. Pe când mi-a venit rândul să produc și eu pentru societate, m-am dus. Mă puteţi considera un laș. Îi puteţi considera la fel şi pe ceilalți români care „au tăiat-o”. Dar un lucru rămâne cert: nu mai suntem acolo.

Cu fiecare tânăr care părăsește țara, România pierde o mică unitate de producție. România își pierde ramurile și rodul. Când un tânăr părăsește România, toată România pierde. Pierd universităţile, colegiile şi școlile profesionale, pierd profesorii și cadrele didactice care rămân fără obiectul muncii. Când un tânăr părăsește România pierd constructorii (și toate industriile conexe cu angajații aferenți) care nu mai au pentru cine construi, pierd băncile (și angajaţii lor), care vor acorda mai puține credite, pierde comerțul de bunuri şi servicii (cu toate ramificațiile implicite). Când un tânăr părăsește România, pierde bugetul de stat (cu mai puţini bani pentru pensii, sănătate, infrastructură.) Când un tânăr părăsește România, pierde societatea prin dispariţia unui individ unic, care contribuia la diversitea biologică, civică, culturală a fibrei sociale. Când un tânăr părăseşte România, pierd părinții lui care rămân singuri. Pierd frații, surorile, nepoții și bunicii; pierd prietenii și apropiații. Pierde tânărul care-şi părăseşte țara. Își pierde identitatea, își pierde cursul firesc al evoluției în mediul originar, natal. Își pierde privilegiul de a-și lăsa urmași în locul de unde s-a ivit, iar când copiii tânărului se nasc în altă țară, din nou, pierde România. Când un tânăr român își părăsește țara, toată România pierde.

Nu sufăr, totuși, de vreo supraapreciere a sinelui să cred că România a pierdut mare lucru din pricina plecării mele. Dar a pierdut, cu siguranţă, un medic, sau mai mulţi. A pierdut copii care-au crescut să îmbogățească alte ţări. România a pierdut idei, păreri, povești şi caractere; România a pierdut figuri, zâmbete; a pierdut miez. România pierde masiv fibră.

Au trecut zece ani iar, cu mici excepţii, autostrăzile sunt tot imaginare. Am câştigat pariul făcut cu mine, dar nu ştiu dacă eu am câştigat. Nu cred că poţi câştiga în totalitate atunci când îţi părăseşti ţara. Indiferent de cât de mult câştigi – şi poţi câştiga enorm, de la intersecţia cu oameni şi culturi diferite, la experimentarea altor obiceiuri şi tipuri de organizare socială, până la bunăstare materială, confort, (şi autostrăzi)... posibilităţile de lărgire a orizonturile sunt imense – inevitabil, însă, pierzi ceva atunci când te separi de mediul în care ai crescut. O parte din tine rămâne ancorată acolo. Simţi cum te trage, cum te strânge, cum te atenţionează atunci când te îndepărtezi, când întinzi prea mult lanţul. Dar şi eu am încercat să ţin, cu dinţii, de legătura cu România. E un joc la care, însă, inevitabil pierzi; rămâi în urmă de România.

Plecând la o vârstă tânără, m-am gândit de multe ori să mă întorc; încă mă mai gândesc. În toţi aceşti ani am stat oarecum în expectativă. Am urmărit atent parcursul european al României. Nemulţumirea pe care o simţeam atunci când am plecat, în mintea mea, era provocată de conducătorii ţării. Oricât de mare ar fi contribuţia fiecărui individ la viaţa socială, direcţia de la vârf dată de către conducători cred că este crucială pentru o societate funcţională. Astfel, mă uit tot la politicieni, atunci când mă apucă gândul de întors în România. Politicienii români sunt tot ca atunci când am plecat, dar mai rău (dacă are sens ce spun). Fură cu la fel de mult dispreţ, dar acum sunt şi analfabeţi. Privează România de oportunităţi majore de dezvoltare, cu aceeaşi inconştientă, dar acum nici măcar nu mai pot asigura funcţionarea de zi-cu-zi a instituţiilor. Îşi scaldă neamurile în demnităţi publice, cu aceeaşi nesimţire, dar acum fac asta până şi cu funcţiile specialiştilor care ţin în picioare administraţia publică.

În timp ce populaţia evoluează, clasa politica involeaza galopant. Politicienii români sunt sunt vulgari şi lipsiţi de maniere, sunt inculţi și agresivi, sunt şterşi şi fără anvergură, dar flămânzi. Rămaşi fără liderii care au pus iniţial bazele actualei orânduiri, sunt eşalonul 2 al eşalonului 2, care se sfâşie între ei pe leşul ce-a rămas din vremurile bune ale haitei.

Probabil că nu spun un lucru nou când afirm că prioritatea oricărui guvern național ar trebui să fie educația, sănătatea, prosperitatea, bunăstarea și în general mulțumirea propriei populații, pentru că atunci când populația e mulțumită, țara e mulțumită.

Resursa cea mai de preţ a unei țări este populația ei. Statele Unite au început să devină o forță la nivel mondial numai după ce populația a depășit 50 de milioane de locuitori. Fiind o țară întinsă, dar fără populație, au creat cea mai mare campanie din lume de atragere a emigranților. Au înțeles că nu pot face nimic cu țara lor dacă nu au cu cine să facă. Populația îți oferă forță, diversitate, ingeniozitate, cultură; îţi oferă hrană. Populația îi conferă unei țări, viață. Oamenii sunt viața unei țări.

Când populația își părăsește masiv țara, când populația este mereu, intens nemulțumită de conducătorii politici, înseamnă că acei conducători nu servesc interesele cetățenilor. Când o țară pierde atâția oameni pe timp de pace, ea moare încetul cu încetul. România moare.

PS. Văd, cu speranță, cum societatea românească a început să iasă în stradă, că generația mea nu vrea să mai aştepte. Am pornit acest text cu gândul la cei care au plecat și am ajuns la cei care au avut forța să rămână și să reziste.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Am 30 de ani, aveam 1 an la revoluție, nu am părăsit România decât în vizita, îmi iubesc țara cu tot ce are și ce nu are de oferit.
    Am avut puține joburi după ce am terminat studiile dar la fiecare dintre ele am primit o șansă să învăț ceva ce nu am mai făcut niciodată.
    De ceva timp îmi plimb Dacia pe străzile României, cu puțină atenție ajung în siguranță oriunde mi-am propus. Am cunoscut făcând naveta romani educați, tineri frumoși pe care i-am luat la ocazie. Puțină încredere în oameni nu strică.

    În 2 luni voi naște o fetiță. Mă bucur că va crește în țara ei. O voi educa cum știu mai bine, mă voi asigura că știe și părțile bune și cele rele ale acestei societăți, ea își va decide viitorul.
    România ne este în sânge, ii respiram aerul, ne molipseste. Nu suntem mulțumiți de situația actuală dar nu o vom părăsi niciodată!
    • Like 0
  • Adevarul este ca am citit despre istoria Romaniei in ultimii 2-3 ani cit nu am citit in 26 de ani de viata in tara. Cu cit citesc mai mult, cu atit imi dau seama ca exista o radacina a Romaniei care tine tot pomul in viata. Prin aceasta radacina se hraneste, este apt sa infrunzeasca si sa scoata roada. Ca unul plecat din tara, acum, nu pot decit sa ajut prin polenizare dar, fiind sincer cu mine, stiu ca ma voi intoarce si voi adera pomului intr-un fel sau altul cit inca mai am puteri si ceva de oferit.
    • Like 0
  • Am plecat în 2002, la 22 de ani. Dupa ce, cu toata buna-credinta si încrederea în viitor pe care o putem avea la 17 ani militasem pentru campania Conventiei Democrate. Apoi, în 2000, am avut în sfârsit dreptul sa votez. va mai amintiti de turul 2? Vadim si Iliescu. Primul meu vot în viata a fost pentru Iliescu. Si am decis sa plec. Era clar ca schimbarea pe care o asteptam cu totii (cu totii mai putin cei care îi adusesera pe Vadim si Ilici în turul 2) nu va mai veni.
    Timp de zece ani a fost destul de greu. Intre timp tata a murit. Viata mea e acum aici. Continui sa votez la alegerile din tara, nu mi-am schimbat cetatenia, nu am întors spatele. Dar când vin acasa, o data pe an, se rupe de fiecare data ceva în mine. Recunosc fiecare colt de strada si cu toate astea simt ca nu îi mai apartin acestui oras, acestei tari. Viata îsi impune drepturile. Remarcati, înca mai spun "acasa".
    • Like 0
  • Opinion check icon
    Am nevoie de o confirmare va rog, autorii articolelor citesc comentariile? Multumesc!
    • Like 0
    • @ Opinion
      Ce rost are ? Mai ales după ce au publicat o peltea lungă și enervant repetitivă... :)))
      • Like 0
  • Mda, textul asta a fost scris pentru auto-iertare. Unii oameni stau bine în zona lor de confort și nu vor sa iasă niciodată de acolo. Si eu am plecat de 5 ani, dar nu în Canada sau Australia, acolo ar fi fost simplu. Dar știam din start ca nu vor face nicio autostrada, am plecat ca sa vad alta cultura, și sa ma dezvolt personal lucrând cu oameni din alte tari, etc. Da, îmi place ca am șosele cu 6 benzi pe sens, criminalitatea sub 1%, nu sunt gropi pe strada, îmi permit chirie și mașină, bla bla bla. Dar sentimentul ala când vin 2 săptămâni pe ani acasă, e priceless, ca la reclama. Romania nu va scăpa de politicieni hoți și de impostori dacă la nivel individual nu ne implicam și ne educam copiii în sensul asta. Dar asa e romanul, "lasă ca fac alții, nu fac eu". Da, viata e numai una, dar poți alege sa fii unul din zecile de mii de romani plecați care vorbesc engleza în loc de romana, și vor fi toată viata lor imigranți, iar copiii lor la fel, deși vor avea cetățenie, sau sa fii unul din romanii care s-a implicat pentru țara lui, și e aici de generații, chiar și printr-un mic gest civilizat, o donație la o casa de copii, sau prin mers la un protest pe -5 grade ca sa ai ce răspunde nepoților când întreabă "eu de ce nu sunt în Romania, tu ce-ai făcut tati pentru țara aia?" Istoria nu minte. Paradoxul romanesc: multi străini se muta în Romania, romanii pleacă. Nu vorbesc aici de muncitorii din Vietnam. Probabil ca eu sunt singurul tâmpit care crede asta, dar lăsați-ma sa visez.
    • Like 1
    • @ Radu Andrei Malica
      Opinion check icon
      Tocmai gandul asta ma bantuie si pe mine atunci cand ma incurajez sa merg la proteste la -5 grade sau cate or fi, ca poate o sa ma intrebe candva copilul: "eu de ce nu sunt în Romania, tu ce-ai făcut tati pentru țara aia?". Tati, am facut tot ce am putut, atat cat m-a dus mintea. Nu trebuie sa renunti niciodata la lucrurile in care crezi cu toata fiinta!
      • Like 1
  • Opinion check icon
    Domnule Harfas,
    Multumesc pentru gandurile exprimate! Obiectiv, nu cred ca poate cineva sa va acuze ca ati plecat in cautarea unui trai mai bun, pana la urma e normal, o viata avem. Usor nu cred ca a fost sa va faceti un rost acolo.
    Eu am ales sa raman si nici mie nu mi-e usor, dar ma intarata al naibii de tare provocarea de a ma realiza in Romania! Romania nu este o cauza pierduta si o sa repet asta pana cand o sa plictisesc pe toata lumea!
    Visez cu ochii deschisi ca romanii care au plecat se vor intoarce in tara, dar realist nu prea cred ca e posibil in absenta unei schimbari radicale, e greu sa te intorci la ceva mai putin bun, acumulezi si o inertie etc.
    Practic cred ca avem un termen limita, poate maxim 10 ani sa ii mai convingem pe cei plecati ca merita sa se intoarca in tara, dupa care putem sa ne rezumam la carti postale sau facebook. Iar pentru copiii lor Romania nu va fi probabil decat o curiozitate de vizitat in studentie, ca sa isi cunoasca "originile".
    Deci avem 5-10 ani de acum inainte sa ii convingem ca poate exista si un vis romanesc! Suna naiv? Da, e o provocare foarte mare, aproape imposibil de atins, nu e pentru cei slabi de inger, vine cu riscuri multe, este foarte posibil sa dam gres si sa nu obtinem absolut nimic, aveti toate motivele rationale sa o refuzati! Deci, cine se alatura?
    • Like 2
  • Opinion check icon
    Refuz sa cred in teoria conspiratiei, dar este absolut dubios cum Romania nu reuseste sa faca autostrazi desi suntem toti de acord ca avem mare nevoie de ele!
    • Like 1
  • Vali check icon
    Va salut inainte de toate...Am citit acest articol nu o data, ci de doua ori si mi am zis ca trebuie sa mi fac cont si sa va spun doar un aspect.Doar un mic mic aspect.
    Oare cum sa incep? Ei, bine eu dupa atatia ani consider ca articolul este total gresit.Sa va expun parerea mea traita.
    Romania nu pierde niciodată, dar absolut niciodată. Singurii care pierdem suntem noi oamenii, cei simpli....Deoarece odată plecat din Romania, din anturajul tau, din familie, din cadrul tau, din comunitatea mica sau mare in care aparțineai , începe o istorie a vietii complicata si plina de noutati si de suisuri si de coborâșuri...Pana te acomodezi, pana iți dai seama cu ce se mănâncă noua societate trec multi multi ani. Apoi începi sa acumulezi si sa asimilezi , dar timpul trece , si in condițiile in care nu suntem nemuritori viata trece.
    Nu mai ai colegii tai, prietenii tai, părinții tai, aerul tau, miresmele tale, tradiții, obiceiuri si mii de alte lucruri, de fapt practic nu mai ai nimic, doar începi de la zero si nu stiu daca depășești pragul de unu vreodată...Evident, poate material si atat.
    Eu , am emigrat in una din cele mai grele tari din lume si anume , Anglia...Anii au trecut, am asimilat enorm de multe cunoștințe, dar am rămas cu lacune la multe capitole...Anii au trecut rapid de repede, însetat de nou si de o nou civilizație, dar lucrurile acestea le am asimilat singur...Am rămas in urma la capitolul familie, prieteni multi, amante....factorul uman in general...
    Sunt multe de spus, dar eu vreau sa va conturez un singur aspect...Romania nu pierde niciodată, deoarece de a lungul istoriei Natura României s a saturat si obişnuit cu idioți...Cei care pierd sunt indivizii umani la singular, caci având o singura viata nu exista timp sa trăiești si sa descoperi foarte foarte multe lumi...
    Romania nu a respectat, nu respecta si nu va respecta niciodată nimic...Suntem pe lista tarilor care doar un dictator sau cineva autoritar ne poate organiza, altfel noi semănam doar haos si nedreptate.
    Nu stiu in Romania daca sunt asa de importante autostrazile cat...
    • Like 0
    • @ Vali
      Opinion check icon
      Foarte mult mi-a placut comentariul dvs.! Deci exista un "dor" de tara pe care nici toti banii din lume nu il pot alina.
      Spuneti ca ati asimilat multe cunostinte in Anglia. V-ati interesat daca nu cumva gasiti o oportunitate sa va intoarceti in Romania, poate sa deschideti o mica afacere, ceva? Parerea mea, exista oportunitati si in Romania pentru oamenii capabili.
      Nu stiu ce varsta aveti, dar daca nu puteti sa reveniti acum in Romania, poate va ganditi la pensie. Cum ar fi, de exemplu, o casuta intr-un satuc din Transilvania, langa o poienita cu flori si stejari?

      • Like 0
    • @ Opinion
      Alien check icon
      Hai să-ți spun o chestie din perspectiva unui vechi căpșunar, care a cunoscut mulți alți căpșunari de diferite nații și culori. . "coditele" lăsate în România - o parte din familie, o casa în construcție șamd de obicei te împiedică mental sa te integrezi cu adevărat în noua tara și te fac sa trăiești veșnic în așteptare, într-un viitor iluzoriu și nu în prezent, aici și acum.
      Și surpriza este ca după un număr mai mic sau mai mare de ani descoperi și ca România aia din capul tău nu mai exista. Ca s-a schimbat, ca vechea gașca s-a spart, etc. Și ca tu in loc sa-ti traiesti viata ai visat la o tara care în realitate exista doar în imaginația ta.
      Iar daca ți se întâmplă ambele nu mai ești "acasă" nicăieri.
      Personal cunosc mai muti căpșunari care au încercat sa deschidă o afacere în România însă niciunul care sa fi reușit. De cazurile de succes aflu doar de prin ziare.
      • Like 1
    • @ Alien
      Opinion check icon
      Inteleg argumentul si va respect opinia si experienta! Trist, dar interesant ce spuneti, Deci multumesc! Probabil pretindem mai mult decat se cuvine de la cei plecati. Eu unul ii inteleg, nu am ce sa le reprosez celor care vor o viata mai buna undeva pe lumea asta. Am destule cunostinte plecate peste hotare si nu le doresc decat binele!
      • Like 0
  • Și eu am părăsit România acum 10 ani de zile - de ce ? Pentru că la noi un intelectual nu beneficiază nici de posibilitățile, nici de respectul cuvenit - în primul rând din partea statului; inteligența, valoarea sunt prea puțin apreciate - invidia și spiritul mafiot triumfă prea des... Firește că țara pierde cu fiecare tânăr care-și pierde răbdarea cu patria - însă această decizie personală nu este condamnabilă !!... lupta cu morile de vânt din România nu se soldează niciodată cu vreo statuie pentru eroul respectiv - dacă ar fi așa, statuile ar depăși numărul populației actuale...
    • Like 3
    • @ Dorina Achelaritei
      Opinion check icon
      Aveti dreptate! Ati incercat si in mediul privat, cred ca sunt sanse mai bune? Important este sa gasesti oameni compatibili si care sa puna pret pe ceea ce oferi. Trebuie sa ai nervi, dar se poate.
      Daca incercati sa reveniti in Romania, va ofer eu o statuie, dar va fi una micuta, dupa posibilitati.
      • Like 0
  • Excelent!!! Am plecat in 2012 one way ticket cand aveam 25 de ani ca sa fiu medic in alta țara in Europa, am activități aici ca medic de familie de neimaginat in România.... a pierdut țara valori, dar eu am pierdut dreptul de a ma dezvolta la mine acasă de a fi fericita la mine acasă, cu familia mea prietenii mei... marea mea! Asta nu le o voi ierta niciodată celor care au permis asa ceva!! Si câți ca mine! Părinți si copii.... mulțumesc Ovidiu pentru articol...
    • Like 6
    • @ Ruxandra Cotofana
      Opinion check icon
      Ati vrea sa va intoarceti? Va rog doar sa nu excludeti nimic, Sunt posibilitati si in Romania, mai greu de gasit, dar sunt.
      • Like 0


Îți recomandăm

RoboHub

Unii dintre cursanții RoboHub provin din centre de plasament, alții din familii care locuiesc în locuințe improvizate, fără acces la utilități. „Nu vezi nicio diferență între copii, inclusiv copiii din plasament sunt fix precum cei care vin cu părinții”, spune Ana-Maria Stancu, președinte e-Civis.

Citește mai mult

sound-bars icon