Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

M-am mutat la casă pentru a scăpa de vecinii imposibili, dar mi-am dat seama că ghiolbănismul se manifestă peste tot

Vecin gălăgios

Foto: Guliver/ Getty Images

Când stai la bloc, ești umilit în fiecare zi. Suporți mirosul de țigară al vecinului care a urcat cu ea aprinsă, te îmbibi în mirosul de ceapă prăjită de la vecina care își aerisește bucătăria deschizând ușa apartamentului, adormi cu muzica în timpane de la vecinul care sărbătorește des ocazii speciale, ca la discotecă, în apartamentul de deasupra și te trezești cu zgomotul de bormașină din cauza unuia care rezolvă toate problemele de design interior la prima oră, chiar și în weekenduri. Ești al lor, ești prizonierul lor. Nu ai cum scăpa, ești înconjurat, la stânga și la dreapta, sus și jos, n-ai cum să nu ai cel puțin un ghiolban pe o rază de 10 m.

Păcatul acestor indivizi este că sunt atât de proști încât nici nu înțeleg că deranjează. „Dacă nu se vede, nu se pune” pare să fie motto-ul lor. Mirosul? Care miros, domne, ești prea sensibil, se duce imediat. Zgomotul? Dar sunt la mine în casă, băi, fac ce vreau, nu-ți cer ție voie să îmi renovez casa, da?!

Disperarea noastră este că trebuie să împărțim spațiul cu ei. De dimineață până seara, ne înghesuie cu stilul lor de viață: în trafic ne taie calea, ne claxonează și ne înjură, la birou ne toacă mărunt nervii, în parcuri ne împiedicăm de gunoaiele lăsate de ei, iar acasă ne torturează cu zgomotele și mirosurile lor, fără jenă.

Vă mărturisesc că, atunci când m-am mutat de la apartament la casă, acum 7 ani, eram amețită de bucurie, de perspectivele liniștite pe care mi le oferea noul imobil. Urma să scap de toți idioții, să mă izolez în căsuța mea de 100mp utili, să stau ascunsă după draperii groase, savurând liniștea și întunericul în fiecare dimineață. Ce credeți, mi-a ieșit schema? Firește că nu.

Prostia este ubicuă, ghiolbănismul românesc se manifestă peste tot, atât în mediul urban, cât și în mediul rural, și la bloc, și la casă. Să fim serioși, nesimțiți ne găsesc și pe Lună. 

Un vecin și-a luat un cățel. Vedeți voi, ceea ce nu am calculat eu este că și la casă ai vecini, doar că nu așa de intimi: nu auzi când trag apa, dar auzi când au un grătar, pun o manea, bat covoare sau le latră cățelul. Așadar, vecin, cățel. Întâi, m-am bucurat pentru pentru el. Și el, dar și soția, cât și socrii cu care stă, sunt supraponderali, iar plimbarea unui cățel ar fi urmat să le facă sigur bine. Am văzut eu, pe cuvânt de onoare, ce schimbat a fost un alt vecin care în fiecare dimineață alerga împreună cu patrupedul său timp de o oră! A întinerit 15 ani, zău. Numai că n-am eu noroc de atâția vecini decenți. Ăsta doar și-a luat cățel, nu l-a și plimbat, el stă în fața casei, pe 3 metri pătrați, ca-ntr-o cușcă, și latră cât îl ții acolo. De la 6 dimineața, de obicei, până pe la 9, dar și în alt intervale orare care însă nu mă interesează atât de tare.

Pe principiul “în casa mea fac ce vreau eu”, aplicat la casă sub forma “e curtea mea, fac ce vreau eu”, omul nu a înțeles când m-am dus la el în pijamale, la răsărit, de mai multe ori, rugându-l politicos să mă lase să mai dorm. Nu doar că nu a înțeles, ci chiar m-a jignit. Desigur, înjurătura, arma tuturor ghiolbanilor. Iar armura? Nesimțirea. Armistițiul a fost obținut când, calculând eu ora de culcare după ora de trezire a potăii, am început să îi sun la ușă pe la 1-2 noaptea. Sigur că trezeam pe toată lumea, dar ce puteam să fac? Când răspundeau, în pijamale, îi anunțam că mă culc și nu aș vrea să e tot culcăm deodată și să ne trezim deodată. Așadar, eu nu îi mai trezesc când mă culc eu, ei nu mă mai trezesc când se trezesc ei. Credeți că e ținut mult pacea? Ei, aș! 

Un an de zile m-am bucurat că măcar sâmbăta mă trezeau la 9, nu la 6. Iar când vremea este foarte capricioasă, potaia nu mai iese la lătrat deloc, nici nu este plimbată, pesemne că se poate să își facă nevoile și fără să mă capieze pe mine.

Vă anunț cu durere că animalul m-a trezit și azi, și ieri, și alaltăieri. Și probabil mă va trezi cât va avea zile. Între timp, un alt vecin și-a luat un câine și are același obicei, de a deranja tot cartierul de căsuțe înghesuite. Nu prea le place să-și plimbe animalele, dar le iubesc, așa cum nu-și iubesc vecinii, asta e clar.

Și dacă nu ar fi ei, ar fi cei care își etalează mașinile tunate, dând muzica tare când se plimbă încet, încet, cu geamurile lăsate. Și cel care își bate covoarele în spațiul verde din apropiere deși, poate nu știați, există și o lege care înterzice bătutul covoarelor. Desigur, are sens, cum să fie legal să își împrăștii mizeria și microbii într-un loc de joacă pentru copii? Dar când i-a împiedicat pe ei o lege să facă ce doresc? Lumea e a lor, nu a noastră.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Din cele citite, observ ca mitocanismul romanilor a atins cote alarmante. Si eu stau la bloc, undeva in sectorul 2. Pe langa zgomotele diurne (discutii cu voce tare, bormasina, meshtereli aproape zilnice ale unor vecini "gospodari", reparatii si renovari) mai am parte si de un vecin care s=a intors din Anglia (unde chipurile a muncit) cu niste tabieturi si metehne foarte ciudate. Prefera numai muzica tehno, data la maxim in timpul zilei, fara a tine cont de orele de liniste. In plus, la intervale numai de el stabilite asculta aceeasi muzica si in timpul noptii, pana pe la orele 3 sau 4 dimineata, ceea ce ma face sa cred ca este drogat sau defect! Oare asa se comporta si in Anglia? Cred ca acest comportament necivilizat este urmarea unei educatii defectuoase primite de la parinti!
    • Like 0
  • Copie la indigo cu situatia mea. De ce iti e teama...Solutia ar fi retragerea pe un coclau izolat si pitoresc, cu ceva bani la saltea, pentru a investi in confort...si o doza mare de curaj.
    • Like 0
  • Eu locuiesc intr-un bloc straniu; nu sunt decat patru apartamente, dar cel de langa mine e cumva infasurat in jurul apartamentului meu, si e singurul care are acces la terasa de la ultimul etaj.

    Nu stiu cum au reusit vecinii mei sa se carantineze cu tot neamul - doua surori, fiecare cu trei copii, una gravida, sotii lor, o matusa si bunica.... Si relatiile de familie nu erau tocmai cordiale...

    Toata vara, cand nu aveai voie sa iesi din casa, copiii urlau de la 7am pana pe la 10-11pm, cu pauza de masa. Dar cand venea vorba de masa, se certau adultii, care aveau si ei volumul blocat pe high chiar si cand nu se certau. Noaptea, dupa ritualul de zbierete infioratoare care acompania trimisul copiilor la culcare, operatiune care dura 2-3 ore, incepea bairamul adultilor care, daca aveam bafta, sa termina pe la 2-3 dimineata si nu cu bataie.

    Se juca fotbal la perete non-stop.

    La inceput le dadeam mingile, care zburau intr-o veselie pe terasa mea, inapoi, rugandu-i de fiecare data sa nu mai dea cu ele de peretele comun, ca mie imi cade tencuiala... Ei, as. I-am rugat, i-am implorat, le-am trimis flori, nimic.

    Problema a devenit crunta cand sotul meu a intrat in sesiune - pe Zoom, bineinteles. Se auzeau copiii racnind ca si cand ar fi fost cu el in birou, si nu putea sa se tina pe mute, ca aveau proiecte de grup, trebuiau sa prezinte diverse chestii, etc.

    Dupa 90 de zile de indurat cu dintii scrasnind si cu dopuri in urechi, am ajuns la punctul de fierbere.

    a) Nu le-am mai dat mingile inapoi. Am o colectie de vreo 10-12 mingi de fotbal de calitate :D Cred ca si parintilor li se urcase sangele la cap (sau le venise mintea de pe urma), ca n-au venit sa mi le ceara.

    Urletele au continuat, insa, si in lipsa distractiei cu dat cu mingea de perete, intreaga familie s-a apucat sa faca Zumba. Cu volumul la maxim. Pe terasa. La te miri ce ora.

    b) Am raspuns si acestei provocari, si mi-am cumparat un sistem audio profesional de 450W, pe care l-am pus in geam. Cum incepeau ei cu Zumba, incepeam si eu cu Rammstein, Lacrimosa, Nightwish, Yellow Goblin, Megadeth, chesti dragute. Si, ca sa fie treaba, treaba, le mai dadeam cate un blast de muzica frumoasa si pe la 3-4 dimineata. Nu mult, un cantec-doua.

    Mi-am cerut scuze de la ceilalti vecini de pe palier, care au zis ca nu e problema pentru ei, ca nu dorm nici ei de trei luni, si daca mai aud o data Despacito, se spanzura de clanta. Oricum, din cauza dispunerii stranii a apartamentelor, muzica mea nu se auzea atat de tare la ei.

    Tacticile au functionat. A luat doua saptamani de perseverenta, dar, pana la urma am ajuns la un armistitiu tacit. Poate ca si din cauza faptului ca dupa un scandal monstru (sticle sparte, politie, bataie pe hol, geamuri sparte) jumatate din familion a parasit cladirea, si s-a nascut si bebe.

    Care zice si el ceva, dar, ma rog, un copil mic plange. Nu deranjeaza atat de mult, si aici am fost de acord cu vecina - nu are ce sa ii faca. Pe fetita de 7 ani insa ar fi putut sa o tina sub ceva control, ma rog, dar nu-i tin lectii de parenting femeii.

    Acum, vorba sotului meu, te apasa linistea pe urechi :)

    Pentru cei care cred ca autoarea exagereaza - nu e asa. Nu e vorba ca te trezeste cineva la 6-7am, ci de bruiajul continuu, si de indiferenta fata de ceilalti. Evident ca am intelegere pentru o familie cu sase copii intre 4-7 ani, mai ales in carantina, cand toti eram la inchisoare si copiii se urcau pe pereti.

    Nu cred ca e greu atunci cand o persoana te roaga sa ii respecti macar niste ore de liniste sa o faci, si sa iti tii copiii sub control macar doua ore pe zi, cand esti implorat cu cerul si pamantul ca alturi cineva da examene. Sau macar sa faci efortul...

    Ah, si aceasta poveste vine din Barcelona, iar vecinii recalcitranti sunt spanioli curati. Romanii nu au monopol pe ghiolbanie.
    • Like 1
  • Pana sa citesc articolul credeam ca sunt nebun. Nebun pentru faptul ca gandesc exact ca dv. Dar nu aveti nici o sansa sa rezolvati ceva. Vedeti si din comentarii cat de agresivi sunt unii. Eu acum stau la bloc. Si traiesc experientele pe care le-ati descris. In fata blocului sunt case si nenea incepe cu muzica la un volum acceptabil si pe masura ce creste cantitatea de bere bauta creste si volumul muzicii. Am pus apartamentul in vanzare. In blocul in care locuiesc exista un grup pe facebook. Am intrat si eu si i-am rugat sa ma ajute sa depistez un vecin care de 4 ani foloseste zilnic bormasina la cele mai aiurite ore, cu scopul de al reclama la politie. Am avut parte de un recital de agresivitate si mojicie de nedescris. Am fost intrebat cand ies din casa, mi s-a spus ca vor folosi bormasina oricand fara sa anunte, mi s-a recomandat sa ma duc sa locuiesc in padure. In blocul asta locuiesc tineri in proprtie de 90%. Toti sunt niste mici ceausisti care fac ce vor si isi impun punctul de vedere marlaneste agresiv asa cum facea si impuscatul. Nu avem nici o sansa. Tara asta nu se va schimba. Vor pleca tot mai multi si vor ramane toti micii ceausisti. Si unul ca dv. va fi balacarit de ei.
    • Like 2
    • @ Dumitru Craqciun
      Eu in .ro am avut noroc de o organizatie de proprietari chiar OK, in sensul ca aveam si noi unul din asta cu bormasina cand ii venea cheful, dar la noi in bloc, din nefericire, cand incepe Gigi sa bage bormasina in ziduri de rezistenta, se aude de la parter pana la etajul 13. Asa ca eram multi.

      I-am zis omului de trei ori ca daca nu respecta orele de liniste, sunam la politie, si cand ne-am hotarat, am sunat toti odata, deci politia nu a putut sa ne ignore.

      Bine, ca au fost nevoie de trei vizite de la politie si de o amenda de se sparie gandul ca tipul sa se opreasca, dar...
      • Like 0
  • Maron_S check icon
    cine e de vina ca acum cumparam cutiile de chibrituri capitaliste transformate in casute inghesuite dotate cu fosa septica (hazna), strada pe pamant (direct), iluminat stradal la sosea , etc. In cazul de fata cred ca latratul cainilor se poate rezolva cu niste ferestre de calitate, nu mai auzi nimic de afara. Probabil casa respectiva are si niste ferestre ieftine ca doar n-o sa reduca din profit pt niste amarate de ferestre. Pe de alta parte zgomotele de intensitate mai mica se pot ignora , alfel inebunim si la casa si la bloc
    • Like 2
  • Dan check icon
    Esti prea stresata de viata si ai pierdut cotactul cu realitatea. Inteleg ideea cu renovarea apartamentului, insa restul sunt niste exemple penibile. Pai nu mai avem voie sa ne luam un animal in propria curte? Mai ales un caine, care sta cu omul de 10000+ ani, avand un rol foarte clar in casa. In loc sa mergi la un psiholog ca sa iti rezolvi problemele, arunci p'aici cu frustrarile tale. In plus, faptul ca faci misto de o persoana supraponderala (ce treaba are greutatea vecinului cu latratul cainelui?!) arata ca esti o persoana cel putin egoista, daca nu chiar nesimitita.
    • Like 4
    • @ Dan
      Esti un incult sadea daca nu ai cunostinte despre efectul negativ produs somnului de catre zgomotele, de orice natura si izvor (de la obiecte sau animale), in timpul orarului de odhina, mai ales pe timp de noapte.
      • Like 0
  • Miha Ela Miha Ela check icon
    Dar eu ce pot face, că de 5 ani de zile la 5 m de casa noastră proprietara și a închiriat casa unei creșe particulare, unde copiii mici zbiară cu rele. Nici geamurile nu le putem deshide vara. Nu mai avem liniște de atunci în casa în care ar trebui să ne odihnim...
    • Like 0
    • @ Miha Ela
      Dar ce, ii deschisa si noaptea?
      • Like 4
  • Am avut un vecin care avea unul sau doi câini ciobanesti germani și care de neplimbați ( erau ca doua locomotive ce târâiau stăpânii ca pe fulare când încercau asta) lătrau noaptea și la frunzele ce mișcau în gardul viu. Cum erau liberi prin curte aveam noapte de noapte sub geam concert canin. Plămâni de oțel, sunet de sirena ( a lui Vasile Roaita nu cea din mitologia greaca) Sunt conștient că nici o rasă de câini nu cântă ca privighetoarea asa ca in câțiva ani m-am obisnuit, Se vor fi facut bătături pe timpane pentru acele zgomote, i-a mai ascuns vecinul prin ceva cuști sau în casă dar nu la sugestia sau reclamații de la mine. Proprietate vânduta, venit alt vecin, bucuria îmi fu de scurtă durată. Cainele nou e încă pui așa că e sub standardele la care m-am obișnuit deja. Surpriza neplacută și neașteptată e că desi suntem in mijlocul orașului, rădăcinile țărănești ale omului au ieșit la iveală. Are rațe, găini dar mai ales cocosi probabil în încercarea de a reproduce pe proprietate satul tradițional românesc sau din dorința de a mânca bio - are si straturi de legume dar acelea nu latră, măcăne sau cotcodacesc.Încă.
    Nu sunt un tip matinal în schimb cocosii ăștia încep cântarile când mă duc eu la culcare, 1-2 noaptea și o țin așa, cu pauze scurte si durată aleatoare, până pe la 10 dimineața. Dacă doar m-ar anunța că e timpul de culcare le-aș lua grăunțe în semn de mulțumire dar se simt în voce și nu se mulțumesc cu un scurt anunț.
    Nu-i spun nimic vecinului ca nu cumva să vândă și să vină un Tarzan care să încerce să facă o minijunglă pe proprietate: elefanți, maimuțe urlătoare, etc
    • Like 1
  • storo check icon
    Stau intr,o zona cu case dar cind e zi de tuns iarba (de obicei simbata am timp), nu pornesc cositoarea inainte de 9 dimineata si nici mai tirziu de 6 seara. Cind am musafiri la gratare ne distram, ridem in hohote dar nu tipam si nu urlam, iar muzica merge la un nivel decent (exclus manele dar e o chestie de gusturi pina la urma). OK, se face fum pt o ora, dar nu gazez cartierul. Nu de alta da' am vecini pofticiosi :) Un vecin are ciine dar l-am auzit latrind arareori ( adica 2-3 ori pe AN!!) si atunci ca protest pt cine stie ce interdictie. iar un alt vecin are un mic lac cu pesti, dar si cu broaste. Sa te tii cum oracaie alea de prin aprilie pina in iunie !!!! Sau cum cinta mierlele dimineata de pe la 5, cind e somnul mai dulce ...! Din cind in cind mai trec niste avioane mici si zgomotoase, care plimba curiosi peste oras, tulburindu,mi motzaiala in linistea de dupamasa.
    Ce vreau sa spun? Anumite zgomote sint normale,inevitabile, naturale,unele chiar placute si dorite. De restul ne putem feri doar respecindu-ne. Iar asta lipseste romanilor: respectul pt celalalt. Discretia. Bunul simt. 7 ani de acasa.

    PS: descrierea de mai sus nu e vreo fantezie ci imaginea cartierului unde locuiesc, el fiind situat undeva mai la NordVest.
    • Like 2
  • Am comentat zicerile madamei Rețea cu un fost vecin al madamei,înainte de a se muta la casa. S-au amuzat de de cele zise și a spus că exact aceiași parere avea și el,cu ani în urmă, despre madama Retea
    • Like 3


Îți recomandăm

litoral 2021

Totul a pornit de la o simplă aluniță pe care o avea pe spate, din naștere. Mereu râdea cu părinții ei - era alunița după care o puteau recunoaște imediat, în cazul în care ar fi pierdut-o pe malul mării. (Foto: Rob Wilkinson / Alamy / Alamy / Profimedia)

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Echipa de fericire

„Am tras de mine cât am putut și la 11 și 50 de minute știu că a venit pe lume Teodor. I-am auzit pentru prima dată glasul, l-am simțit pe pieptul meu, i-am văzut pielea, am știut că i s-a pus sângele în mișcare... că a venit pe lume, de fapt”- Alexandra povestește zâmbind cele mai intense 40 de minute din viața ei.

Citește mai mult

Silvia Demeter

Acel grajd avea să capete, în doi ani, o nouă funcțiune - living, dining și bucătărie în ceea ce avea să devină, prin măiestria arhitectei, reședința de vară a Prințului Charles. Totul cu un mesaj – păstrarea tradiției, salvarea patrimoniului arhitectural din zonele rurale ale României. Foto opiniatimisoarei.ro

Citește mai mult
text: Andreea Retea / voce: Claudiu Pândaru
sound-bars icon