Foto: Guliver/ Getty Images
Când stai la bloc, ești umilit în fiecare zi. Suporți mirosul de țigară al vecinului care a urcat cu ea aprinsă, te îmbibi în mirosul de ceapă prăjită de la vecina care își aerisește bucătăria deschizând ușa apartamentului, adormi cu muzica în timpane de la vecinul care sărbătorește des ocazii speciale, ca la discotecă, în apartamentul de deasupra și te trezești cu zgomotul de bormașină din cauza unuia care rezolvă toate problemele de design interior la prima oră, chiar și în weekenduri. Ești al lor, ești prizonierul lor. Nu ai cum scăpa, ești înconjurat, la stânga și la dreapta, sus și jos, n-ai cum să nu ai cel puțin un ghiolban pe o rază de 10 m.
Păcatul acestor indivizi este că sunt atât de proști încât nici nu înțeleg că deranjează. „Dacă nu se vede, nu se pune” pare să fie motto-ul lor. Mirosul? Care miros, domne, ești prea sensibil, se duce imediat. Zgomotul? Dar sunt la mine în casă, băi, fac ce vreau, nu-ți cer ție voie să îmi renovez casa, da?!
Disperarea noastră este că trebuie să împărțim spațiul cu ei. De dimineață până seara, ne înghesuie cu stilul lor de viață: în trafic ne taie calea, ne claxonează și ne înjură, la birou ne toacă mărunt nervii, în parcuri ne împiedicăm de gunoaiele lăsate de ei, iar acasă ne torturează cu zgomotele și mirosurile lor, fără jenă.
Vă mărturisesc că, atunci când m-am mutat de la apartament la casă, acum 7 ani, eram amețită de bucurie, de perspectivele liniștite pe care mi le oferea noul imobil. Urma să scap de toți idioții, să mă izolez în căsuța mea de 100mp utili, să stau ascunsă după draperii groase, savurând liniștea și întunericul în fiecare dimineață. Ce credeți, mi-a ieșit schema? Firește că nu.
Prostia este ubicuă, ghiolbănismul românesc se manifestă peste tot, atât în mediul urban, cât și în mediul rural, și la bloc, și la casă. Să fim serioși, nesimțiți ne găsesc și pe Lună.
Un vecin și-a luat un cățel. Vedeți voi, ceea ce nu am calculat eu este că și la casă ai vecini, doar că nu așa de intimi: nu auzi când trag apa, dar auzi când au un grătar, pun o manea, bat covoare sau le latră cățelul. Așadar, vecin, cățel. Întâi, m-am bucurat pentru pentru el. Și el, dar și soția, cât și socrii cu care stă, sunt supraponderali, iar plimbarea unui cățel ar fi urmat să le facă sigur bine. Am văzut eu, pe cuvânt de onoare, ce schimbat a fost un alt vecin care în fiecare dimineață alerga împreună cu patrupedul său timp de o oră! A întinerit 15 ani, zău. Numai că n-am eu noroc de atâția vecini decenți. Ăsta doar și-a luat cățel, nu l-a și plimbat, el stă în fața casei, pe 3 metri pătrați, ca-ntr-o cușcă, și latră cât îl ții acolo. De la 6 dimineața, de obicei, până pe la 9, dar și în alt intervale orare care însă nu mă interesează atât de tare.
Pe principiul “în casa mea fac ce vreau eu”, aplicat la casă sub forma “e curtea mea, fac ce vreau eu”, omul nu a înțeles când m-am dus la el în pijamale, la răsărit, de mai multe ori, rugându-l politicos să mă lase să mai dorm. Nu doar că nu a înțeles, ci chiar m-a jignit. Desigur, înjurătura, arma tuturor ghiolbanilor. Iar armura? Nesimțirea. Armistițiul a fost obținut când, calculând eu ora de culcare după ora de trezire a potăii, am început să îi sun la ușă pe la 1-2 noaptea. Sigur că trezeam pe toată lumea, dar ce puteam să fac? Când răspundeau, în pijamale, îi anunțam că mă culc și nu aș vrea să e tot culcăm deodată și să ne trezim deodată. Așadar, eu nu îi mai trezesc când mă culc eu, ei nu mă mai trezesc când se trezesc ei. Credeți că e ținut mult pacea? Ei, aș!
Un an de zile m-am bucurat că măcar sâmbăta mă trezeau la 9, nu la 6. Iar când vremea este foarte capricioasă, potaia nu mai iese la lătrat deloc, nici nu este plimbată, pesemne că se poate să își facă nevoile și fără să mă capieze pe mine.
Vă anunț cu durere că animalul m-a trezit și azi, și ieri, și alaltăieri. Și probabil mă va trezi cât va avea zile. Între timp, un alt vecin și-a luat un câine și are același obicei, de a deranja tot cartierul de căsuțe înghesuite. Nu prea le place să-și plimbe animalele, dar le iubesc, așa cum nu-și iubesc vecinii, asta e clar.
Și dacă nu ar fi ei, ar fi cei care își etalează mașinile tunate, dând muzica tare când se plimbă încet, încet, cu geamurile lăsate. Și cel care își bate covoarele în spațiul verde din apropiere deși, poate nu știați, există și o lege care înterzice bătutul covoarelor. Desigur, are sens, cum să fie legal să își împrăștii mizeria și microbii într-un loc de joacă pentru copii? Dar când i-a împiedicat pe ei o lege să facă ce doresc? Lumea e a lor, nu a noastră.
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Sunt de acord că liniștea celui de lângă tine trebuie respectată, dar limitele pe care le ceri tu sunt de-a dreptul ridicole. Păi hai să ucidem păsările, pentru că și ele cântă, cocoșii pentru că sunt prea matinali, greierii și broaștele pentru că sunt urâte si fac gălăgie noaptea etc.
Eu totuși zic să le lăsăm să trăiască.
În ceea ce privește sursele de zgomot menționate în articol, la bloc sau la complex de case ( unde stau eu ) nu are sens decât muzica la căști. Punct.
În ceea ce privește lucrările cu unelte de găurire, tăiere, cel mai bine în miezul zilei. Dar amestecatul adezivului sau mortarului cu bormașina e prostesc, doar pierzi timpul. Știu pentru că m-a pus tata să amestec ceva beton și a fost greu, dar măcar am simțit că am făcut treabă.
Ceapa prăjită normal ( culoare galbenă ) are miros nesemnificativ, nivelul din exemplul din articol este mare, și bunica are aceeași problemă cu prăjitul excesiv la varza călită ( devine ruginie, deci cancerigenă, presupun că nu vede deoarece tigaia e neagră, iar sosul e translucid), este necomestibilă pentru un om normal, situația e similară și la localurile unde se prăjește mult, se generează acroleină cancerigenă.
Bătutul covoarelor e ineficient, sunt aspiratoare cu spălare care pot face treaba bine, încep de la aprox 1000 lei ( marca Bosch ), nu sunt scumpe, ( comparativ cu țigările ) filtrează și prin apă, nu mai scot praful fin în atmosferă, nu vezi nimic pe filtrul HEPA.
Animalele ținute în captivitate nu au ce căuta în oraș, orice animal captiv își manifestă stresul, câinii normali sunt mari, minim 20 kg, azi sunt la greutăți nenatural de mici, specia e veche de zeci de milioane de ani, și străbăteau kilometri pătrați de teritoriu, Deci strict la țară.
Păsările nu produc zgomote semnificative. Pisicile sunt ideale ca mărime, se plimbă singure, fac uneori zgomote, dar nu se compară cu câinii, al căror zgomot îl bate doar trenul.
La urma urmei nimic nu se compară cu copii, fac zgomot mult și bine, în special cei și mai mici, cred că nici traiul lângă gară sau aeroport nu e așa de stresant. măcar ai ce vedea ( planespotting ).
În ceea ce privește somnul, eu la tura de dimineață ( Bosch Cluj Plant - CljP ), mă trezesc în jurul orei 4:25, doarme și căcatul în restul inșilor la ora aia.
Când vin de la lucru, dorm ( nu imediat ). nu sunt genul care e trezit de zgomote în somn, în trecut au fost cutremure, toți ai mei le-au simțit, eu doar unul, m-a prins înainte să adorm.
Folosiți aplicația Spectroid pentru a identifica frecvențele și intensitatea zgomotelor.
Eu am găsit un zgomot de 100-120 Hz la aproximativ -80 dB, seamănă cu un transformator de putere, poate fi centrala de la parter... nu este semnificativ mereu, este doar ca exemplu.
În fine, ideea este că pentru zgomot plătim cu până la ZECE ani din viață, trebuie să avem în vedere că organismul are un sistem de activare care e sensibil la zgomotele ambientale, la urma urmei, majoritatea genelor umane sunt vechi de aprox. 40.000 ani, astea rămân fixate mult și bine.
https://ro.warbletoncouncil.org/sistema-reticular-activador-ascendente-1042
https://www.eea.europa.eu/ro/articles/poluarea-fonica-este-o-problema
P.S.: Eu ascult multe discuri de vinil și recunosc ceva detalii sonore, pot identifica distorsiuni în muzică, date de tipul acului sau uzura discului.
P.P.S.: Creierele persoanelor introvertite sunt mult mai sensibile la substanțele din fluxul sangvin, și se epuizează mai ușor, astfel că percep o situație mai copleșitoare decât alte persoane. Cele extrovertite au nevoie de stimuli externi puternici, semnale puternice. așa, ca radiourile cu cristale din 1900 vara, deoarece aveau sensibilitate redusă.