Cu TGV-ul prin România

Așa arăta panoul cu sosirile trenurilor din Gara de Nord București, în 22 iulie 2023 după-masă (captură Știrile ProTV). Reprezentanții CFR au transmis că miile de minute de întârziere au fost cauzate de efectele furtunilor de peste noapte și din cursul dimineții- infrastructura de cale ferată a fost blocată de copacii căzuți și de stâlpii dărâmați.

S-a ajuns și la o durată demnă de recorduri- Arad- Constanța cu trenul- 24 de ore. Sigur că fenomenele meteo extreme nu pot fi prevenite, dar intervențiile pentru deblocări s-au desfășurat greu. 

CFR ne-a obișnuit cu serviciile tot mai proaste de la un an la altul. Dacă e frig sunt întârzieri și călătorii nu au căldură, dacă plouă sunt întârzieri, dacă ninge sunt întârzieri, dacă e cald se merge mai încet și fără aer condiționat, dacă e senin ajungi mai târziu pentru că nu bate vântul. Dar problema căilor ferate nu este numai la CFR, o companie în care toți- de la angajați la sindicate și directori- se complac de 30 de ani în disoluție, furt, corupție. 

Problema ține și de CFR Infrastructură- acolo, de multe decenii nu se întâmplă aproape nimic, în afară că se lucrează interminabil pe câte un tronson sau se închid și dezafectează trasee fără ca Ministerul Transporturilor să pună ceva la schimb- transport rutier sau aerian. 

De altfel, din cauza infrastructurii și problemelor istorice, nici operatorii privați nu sunt scutiți de nemulțumirea călătorilor, un tren operat de Astra Trans Carpatia pe ruta Arad- Constanța - Mangalia a înregistrat întârzieri record.

„Vă dați seama cum supraviețuim cu copilul, era să ni se termine și apa, nu am băut noi apă că să aibă copilul să putem să îl hidratăm, nu?”, spunea o mamă reporterilor care așteptau trenurile în gări.

Aceasta este o secvență din realitatea deplasării pe căile ferate românești și ne arată, din când în când, dezastrul din domeniul transporturilor. 

Faceți orice exercițiu doriți, încercați să străbateți țara de la Nord la Sud, de la Est la Vest, de la Timișoara la Constanța, de la București la Suceava. Veți vedea că indiferent de modalitatea de transport aleasă (rutier, aerian sau tren) călătoria este o aventură plină de pericole, de la vestitele E85 sau Valea Oltului și până la temperaturi de 60 de grade la vagonul de dormit pe timp de caniculă. 

De multe ori, devine misiune imposibilă, pentru că operatorii aerieni de stat și privați anulează în ultimul moment avionul rezervat cu câteva luni înainte.

Când te izbești de asemenea experiențe greu de gestionat mai ales dacă ai copii (așa cum relata și doamna de mai sus), o discuție despre TGV pe relația București- Budapesta sună la fel ca grădinile suspendate ale primarului infractor Oprescu (le promitea în locul abandonat dintre Traian și Unirii) sau autostrăzile suspendate ale Capitalei strigate de același primar care i-a prostit de două ori pe bucureșteni să-l voteze). Pentru necunoscători, TGV înseamnă trenurile dezvoltate de Societatea Națională a Căilor Ferate Franceze construite de Alstom, care circulă cu viteze medii între 270 și 320 de kilometri/ oră.

Adevărul autohton este că singurele rute pe care se merge civilizat pe calea ferată din România sunt cu operatorii privați pe relația București- Brașov și București Constanța- desigur, viteza este dictată de calitatea infrastructurii.

Să ne trezim din visarea propusă de premierii României și Ungariei- încercați să ajungeți de la București la Sibiu- minimum 5 ore 35 cu trenul (în condiții inumane, fără aer, cu întârzieri, banchete lipicioase, mirosuri insuportabile, wc-uri ca niște bombe biologice). Încercați apoi cu avionul (operatorul privat AirConnect a anunțat că renunță la cursă la câteva luni de la lansare iar Taromul nu mai zboară de la pandemie pe acest traseu). Încercați apoi cu autoturismul- dacă încălcați toate normele rutiere și limitările de viteză, dar mai ales dacă nu se întâmplă un accident pe traseu, aveți șansa de a face în jur de 4 ore pentru cei aproape 275 de kilometri, adică o medie de 90 km/h. Altfel, din experiența proprie, „recordul” personal București- Sibiu a fost de 9 ore cu mașina, din cauza unui tir cu cherestea răsturnat. 

Spunea președintele Klaus Iohannis că situația descoperită la azilele de bătrâni din Voluntari și Afumați este o rușine națională. O altă „realizare” care ar trebui încadrată la capitolul „rușine națională” de către politicieni este izolarea aproape totală a orașelor unele de altele, Sibiul fiind un exemplu relevant- greu de ajuns de la București pe aproape toate tipurile de transport.

Până la introducerea TGV-ului (tren de mare viteză), autoritățile din România ar trebui să treacă infrastructura feroviară pe lista de priorități de grad zero. Este cel mai puțin poluant mijloc de transport (vechea hartă a căilor ferate ar trebui restaurată și adaptată noilor nevoi- România era, înainte de 1990, unul din statele cu cele mai bune acoperiri feroviare). Este o infrastructură critică în cazul în care conflictul din regiune se va extinde (pentru transportul de armament).

Greu de crezut că România ar putea avea în următoarea sută de ani TGV, fie și până la Budapesta. Dar ar putea să-și propună să refacă în următorul deceniu toată calea de rulare pentru a permite deplasarea garniturilor cu o medie de 125 de kilometri la oră. Imaginați-vă călătorii de la București la Arad în 4 ore, București-Suceava în 3 ore, București- Baia Mare în 5 ore. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp